Refluxul gastroesofagian, altfel spus intoarcerea involuntara a unei parti din alimentele ingerate  din stomac in esofag, poate afecta orice copilas, de la nou-nascut pana la varsta de adult.De la inceput trebuie facuta o diferentiere clara intre refluxul propriu-zis si boala de reflux gastroesofagian  care include pe langa reflux si simptomele tipice, precum si eventualele complicatii ce pot sa apara prin refluarea continutului stomacului in esofag.

Cel mai frecvent apare in primele luni de viata si deseori este incadrat ca fiziologic(normal);astfel, conform statisticilor este prezent la aproximativ 40-50% din bebelusi, un procent mai ridicat fiind citat in cazul celor nascuti prematur. Sunt insa si situatii cand devine patologic determinand aparitia manifestarilor clinice  si uneori chiar a complicatiilor.

Care sunt tipurile de reflux?

1. Refluxul gastroesofagian fiziologic:

    • este prezent la aproape toti bebelusii, si consta in mici regurgitari care apar tipic imediat dupa alimentare(frecvent odata cu eliminarea aerului inghitit prin eructatie=ragait);are durata scurta si o evolutie autolimitanta(dispare la cateva saptamani, luni, cel mai adesea dupa debutul diversificarii) chiar daca mai sunt situatii (indeosebi dupa mese abundente) in care mai apar mici regurgitari si dupa varsta de 6-7 luni;
    • nu influenteaza ritmul de crestere al bebelusului;
  • nu este insotit de plans, colici, refuzul laptelui;

2. Refluxul gastroesofagian functional :

prezent la aproape 50% dintre bebelusi, cu debut imediat dupa-nastere sau in primele saptamani; apare tipic imediat dupa mancare si se manifesta prin:

  • regurgitari :

–  eliminarea alimentelor ingerate, in speta a laptelui imediat dupa masa( postprandial), fara greata si fara efort; chiar daca sunt frecvente, uneori dupa fiecare masa, nu influenteaza curba de crestere a bebelusului, acesta luand bine in greutate;

-sunt  favorizate de :

  • alimentarea in pozitie culcata a copilului;
  • cantitatea si durata unei mese(mesele rare si abundente sunt un factor favorizant);
  • manipularea bebelusului imediat dupa masa;
  • anomalii ale mameloamelor(retractia lor) sau folosirea unei tetine cu un orificiu prea larg ce favorizeaza inghitirea de mult aer in timpul suptului

– trebuie diferentiate clar de varsaturi:

  • eliminarea continutului stomacului(alimentele ingerate impreuna cu sucul gastric)frecvent precedata de greata, emise cu efort,frecvent  in jet; exteriorizarea continutului se face atat prin gurita cat si prin fosele nazale (factor favorizant pentru aspirarea in caile respiratorii);
  • frecvent sunt insotite de hipersalivatie, paloare, transpiratii

In stadiile precoce, predomina regurgitatiile fara efort, fara durere si fara rasunet asupra starii generale; regurgitarile apar cel mai frecvent imediat dupa masa, uneori chiar in timpul mesei, de obicei odata cu eliminarea aerului inghitit; foarte rar apar in timpul somnului.

In general refluxul functional dispare in jurul varstei de 6 luni prin modificarea posturii si prin introducerea meselor mai solide. De cele mai multe ori nu necesita tratament medicamentos, cel mult igieno-dietetic(alimentare in pozitie seminclinata, pozitie verticala minim 15 minute dupa fiecare masa, inclinarea patului la 30-40 grade, purtarea in sisteme ergonomice).

3. Refluxul gastroesofagian patologic(boala de reflux gastroesofagian)

Pe langa refluxul propriu-zis apar si manifestari clinice determinate de refluarea continutului gastric la care se pot asocia complicatii atat gastrointestinale cat si respiratorii(prin aspirarea continutului in caile respiratorii) si chiar simptome atipice din partea sistemului nervos.

Cum se manifesta refluxul/boala de reflux?

a) Bebelusi:

  • simptome generale:

– plans imediat dupa masa sau chiar in timpul mesei;

– agitatiei(refuzul sanului, tetinei), iritabilitate;

– tulburari de somn;

  • manifestari digestive:

– regurgitari/varsaturi, hipersalivatie;

– dureri abdominale in timpul sau la scurt timp dupa masa;

– inapetenta, dificultati de alimentare;

– varsaturi cu sange( hematemeza) sau scaune cu sange “digerat”,de culoare negru inchis( asemanator cu pacura);

Datorita tulburarilor de alimentatie precum si pierderilor prin regurgitari si varsaturi frecvente apare o stagnare in greutate, in cazurile severe chiar scadere ponderala.

  • manifestari respiratorii:

– apar datorita aspiratiei de continut refluat din esofag in caile respiratoii, cel mai frecvent fiind vorba despre tuse cronica cu predominanta nocturna(orice tuse care dureaza mai mult de 2 saptamani necesita investigatii suplimentare fiind un indicator al unui posibil reflux);

– raguseala, sughit, weezing(tulburare a respiratiei asemanatoare cu suieratul trenului);

– pneumonie(chimica, prin aspirare);

  • manifestari atipice (din partea sistemului nervos)- foarte rare

– agitatie, neliniste;

– arcuire, rigiditate, hiperextensia gatului(lasarea capului pe spate);

b) copii si adolescenti:

Simptomele sunt mult mai bine conturate si se apropie foarte mult de cele ale adultului, la care se adauga posibilitatea de comunicare, copilasii descriind exact caracterul durerii.

  • simptome gastrointestinale:

– dureri, frecvent toracice cu senzatie de arsura(pirozis);se datoreaza deja instalarii esofagitei=lezarea esofagului datorita contactului prelungit cu continutul gastric; aproximativ 50% din durerile abdominale recurente la copil au ca si cauza prezenta refluxului;

– dificultati la inghitirea alimentelor;

– varsaturi cu sange(hematemeza), respectiv scaune cu sange digerat(la nivelul esofagului se produc leziuni care sangereaza ocult – cantitati mici, constant si care in timp datorita hemoragiei reduse dar constante pot determina anemie, instalandu-se astfel:oboseala, astenia, paliditatea, inapetenta;

  • simptome respiratorii:

– sunt aceleasi cu cele prezente la sugari (tuse cronica, wheezing cronic, raguseala, pneumonii repetate), de multe ori ridicand dificultati de diagnostic, prima afectiune suspicionata fiind astmul bronsic.

Cum se diagnosticheaza?

La sugarii cu reflux fiziologic nu sunt necesare investigatii suplimentare , asa-numita “proba terapeutica”(tratament postural si igieno-dietetic) fiind suficienta, simptomatologia ameliorandu-se spectaculos in 1-2 saptamani.

In cazul in care doar se ridica suspiciunea de reflux sau chiar de complicatii ale acestuia sunt necesare cateva investigatii suplimentare pentru un tratament corect.

In urma cu ceva timp, examinarea de electie era reprezentata de radiografia cu substanta de contrast(se administra bariu ); in prezent nu se mai utilizeaza decat in situatiile cand nu sunt disponibile ecografia, respectiv endoscopia.

Ecografia

  • este o manevra neinvaziva care permite stabilirea cu acuratete a prezentei refluxului si poate fi efectuata ori de cate ori este nevoie; in general se aplica la varstele mici(sub 1 an);
  • pe durata examinarii(e nevoie ca ecografia sa se efectueze imediat dupa masa) se contabilizeaza numarul de episoade de reflux precum si durata acestora si daca aceste episoade sunt insotite sau nu de dilatarea esofagului distal.

Endoscopia digestiva

  • metoda invaziva care insa stabileste cu certitudine diagnosticul si eventualele complicatii; este obligatoriu de efectuat atunci cand exista sangerari oculte(prin varsaturi sau scaun), scadere in greutate, lipsa de raspuns la tratamentul igieno-dietetic respectiv medicamentos; de asemenea este indicata copiiilor mai mari care au probleme de deglutitie(dificultati la inghitirea alimentelor), dureri abdominale recurente, insotite de dureri toracice si arsuri(pirozis)

Determinarea ph-ului esofagian: – metoda foarte sensibila, “standardul de aur”,  mai putin utilizata la noi.

Radiografie pulmonara: pentru a evidentia eventuala pneumonie de aspiratie.

Alte investigatii :

– analize de sange pentru a evalua rasunetul refluxului asupra organismului(hemoleucograma, fier, calciu, fosfor,etc) recomandate de obieci de medicul ce investigheaza copilasul, corelate bineinteles cu varsta, simptomele prezente, eventualele afectiuni asociate.

Cum se trateaza?

Tratamentul refluxului include 3 categorii principale de masuri:

1.tratamentul postural;

2.tratamentul igieno-dietetic;

3. tratamentul medicamentos.

Foarte rar este necesara interventia chirurgicala in cazurile cu complicatii severe sau cele care nu raspund la tratament.

Obiectivul major este acela de a elimina posibilele consecinte ale refluxului cu protejarea mucoasei esofagiene de actiunea acidului gastric.

Tratamentul refluxului functional:

In general nu este nevoie de tratament medicamentos, in cele mai multe situatii simptomele ameliorandu-se  pe masura diversificarii si cresterii consistentei alimentatiei precum si datorita  trecerii la pozitia sezanda. Totusi sunt cateva masuri de ordin general care amelioreaza simtitor manifestarile refluxului.Astfel:

    • fractionarea meselor(mese mai reduse cantitativ dar administrate la intervale de timp mai mici); pentru copilasii ce consuma formule de lapte praf se indica o formula AR(antireflux), acestea regasindu-se printre produsele tuturor marilor firme producatoare de lapte praf; pentru cei alimentati cu biberonul, atentie la dimensiunile tetinei(daca orificiul este prea larg, favorizeaza inghitirea de aer);in cazul celor alaptati nu se renunta la alimentatia naturala;pentru cei hraniti cu biberonul dar cu lapte matern,exista produse speciale care permit ingrosarea laptelui
    • evitarea supraalimentarii;
  • in functie de fiecare bebelus in parte medicul poate decide o  diversificare precoce(doar in cazuri selectionate)cu introducerea fainosului(faina de orez, faina de roscove)-se adauga o cantitate mica la fiecare masa, scopul fiind acela de a “ingrosa” putin laptele, situatie in care regurgitarile/varsaturile nu mai apar;
  • tratament postural:

– foarte important este evitarea alimentarii copilului in pozitie culcata, ideal inclinatia ar trebui sa fie intre 30-45 grade(pentru bebelusii care nu isi sustin inca capul), respectiv pozitie verticala pentru sugarul mai mare capabil sa stea in scaunel;

– dupa fiecare masa e indicat sa se evite manipularea sugarului, cel putin 30 minute; culcarea acestuia pe burtica imediat dupa mancare este iarasi un factor ce favorizeaza refluxul prin cresterea presiunii intraabdominale; ajuta tinerea la verticala minim 15-30minute, purtarea in sisteme ergonomice, inclinarea patului la 30-45 grade;

In general pentru acest reflux nu este necesar un tratament medicamentos, cel mult se pot folosi prokinetice care “strang” orificiul ce face legatura intre stomac si esofag de tipul domperidon(Motilium) sau Metoclopramid care datorita efectelor adverse sunt din ce in ce mai rar prescrise; utila este administrarea de Trimebutina(Debridat) care este un reglator al motilitatii intestinale si are avantajul ca poate fi administrat chiar si nou-nascuilor incepand cu a 7-a zi de viata. Asa cum am mentionat in toate articolele este foarte important sa nu administrati medicamentele decat la indicatia pediatrului singurul in masura sa stabileasca doza, ritmul si durata tratamentului.

O importanta tot mai mare se acorda Eritromicinei(in doza de 1/4-1/3 din cea administrata in infectii) in tratamentul refluxului, fiind incadrata in categoria medicamentelor prokinetice cu rezultate foarte bune.

Tratamentul refluxului patologic

Pe langa tratamentul postural si cel igieno-dietetic in cazul refluxului patologic este absoluta nevoie de tratamentul medicamentos pentru a preveni, respectiv a vindeca eventualele manifestari si/sau complicatii.

In cazul copiilor mai mari este importanta evitarea cofeinei, ciocolatei, dulciurilor mentolate, bauturile carbogazoase, alimentelor cu continut bogat in grasimi, precum si a  rosiilor.

Se folosesc diferite medicamente, pornind de la antiacide(pansamente pe baza de saruri de aluminiu, respectiv magneziu) la care se adauga alte  doua categorii de medicamente subimpartite in clase, in functie de modul de actiune; as mentiona doar denumirea acestora (Ranitidina, respectiv Omeprazol) subliniind inca o data importanta prescrierii lor de catre medic in urma investigatiilor realizate.

In general, prognosticul este bun, in functie si de momentul diagnosticarii, eficienta masurilor terapeutice, absenta/prezenta complicatiilor.