In anotimpul cald dar si primavara si toamna fiecare din noi cauta locuri cat mai racoroase, parcuri cu multa verdeata, iesiri la munte, insa trebuie sa stim ca ne expunem unui permanent pericol si anume intepaturilor de insecte care pot transmite variate boli(bacteriene, virale) unele dintre ele chiar cu evolutie letala. Am ales acest subiect datorita in primul rand sezonului si asezarii geografice a tarii noastre dar si  datorita informatiilor gresite  care circula atat pe internet cat si printre mamici  si care de multe ori genereaza panica, ajungandu-se pana acolo incat copilasii nu mai sunt dusi in parcuri si spatii verzi de frica intepaturilor de insecte. Voi insista asupra muscaturii de  capusa,  care de multe ori face dintr-o iesire la iarba verde un eveniment neplacut ce se sfarseste cu suferinte si vizite la medic. Pentru a preveni acest lucru, voi incerca sa va ofer informatii corecte care sa va scoata din dificultate in cazul in care se intampla asemenea accidente.

Capusa:

Face parte din categoria arahnoidelor(din aceeasi categorie fac parte si paianjenii) si este un vector(transmitator) al unor boli variate,bacteriene(borelioza=boalaLyme, babesioza), virale, parazitare care pot evolua timp indelungat, simptomatologia aparand de la  cateva ore, zile, pana la luni sau chiar  ani de la momentul infectarii.

De la inceput se impune o precizare: muscatura de capusa nu este echivalenta cu boala Lyme, doar un procent redus de capuse fiind infectate cu Borrelia burgdorferi, bacteria raspunzatoare de aparitia bolii Lyme(borelioza) sau boala cu “1000 de fete” datorita simptomatologiei atipice care de multe ori intarzie diagnosticul si implicit tratamentul.

Capusele(ajunse la stadiul de adult) sunt vizibile cu ochiul liber, intepatura lor nu doare de aceea periodic pielea trebuie examinata, ideal seara la baie, cu atat mai mult cu cat “prefera” zonele mai ascunse(pielea paroasa a capului, zona subratului, ombilic, zona din spatele urechii, zona genitala,etc); aceste insecte nu zboara, nu sar, ele trec direct pe tegument si exista cu predilectie in iarba inalta, zonele umede( paduri, tufisuri, poienite) dar la fel de bine pot exista si in gradina casei, terenul de joaca sau chiar “purtate” de animale(caini, pisici); sunt hematofage, adica se hranesc cu sangele celor pe care-i paraziteaza si , spre deosebire de tantari raman atasate de tegumente pana cand sunt indepartate.

Ciclul de viata (sursa: www.emedicinehealth.com)

Situatia e putin mai complicata in cazul nimfelor(capusele  “tinere”) care au dimensiuni foarte mici, frecvent neputand  fi vizibile;astfel, apar situatii in care se diagnosticheaza boala Lyme fara ca pacientul sa  stie ca a fost muscat de o capusa(ca si o curiozitate doar 25-30% din cei diagnosticati cu boala Lyme isi amintesc de o muscatura de capusa).

Subliniez inca o data…doar un procent redus de capuse(intre 10 si 20%, procent variabil in functie de zona geografica) sunt purtatoare ale bacteriei Borrelia Burdorferi, ceea ce inseamna ca intepatura de capusa nu este similara cu boala Lyme.

Daca la inspectia tegumentului gasiti capuse, este  foarte important sa nu incercati sa le scoateti, deoarece de foarte multe ori raman parti din corpul acestora mult mai dificil de extras. Trebuie sa va prezentati de urgenta la medic sau la serviciul de garda, acolo unde se va indeparta capusa, se va dezinfecta zona si vi se vor oferi recomandari privind tratamentul profilactic. Dupa “extragerea” lor, la locul respectiv ramane o discreta roseata cu umflarea zonei din jurul intepaturii care se va remite in zilele urmatoare.

Atasez protocolul actual al Ministerului Sanatatii:

Nu administrati antibiotice copilasilor decat daca acestea au fost prescrise de medic!!!

Foarte important este si faptul ca nu este o boala contagioasa asta insemnand ca, un copilas intepat de capusa sau chiar care a dezvoltat Boala Lyme nu o transmite mai departe.

Ce este Boala Lyme?


Borrelia burgdorferi ( www.lyme.org)

Este o boala infectioasa determinata de Borrelia (cu cele 3 subspecii)  ce presupune o afectare multisistemica(afectare multipla a organelor si sistemelor: piele, muschi, articulatii, sistem nervos, inima, etc) cu evolutie insidioasa, frusta, inselatoare care poate fi subimpartita in 3 stadii raportat la momentul infectarii.

Cum se manifesta?

In functie de momentul infectarii se disting 3 stadii evolutive, stadiul incipient de cele mai multe ori fiind trecut cu vederea datorita simptomatologiei nespecifice, superpozabil pe cea a unei infectii virale ( ex: gripa).

a) stadiul I :(perioada de incubatie  cu durata variabila intre 3 zile, respectiv 3 -4 saptamani)

  • apare la cateva zile, maxim 3-4 saptamani de la momentul infectiei
  • se caracterizeaza prin:

ECM = eritem cronic migrator

eritem cronic migrator

determinat de multiplicarea locala a bacteriei si care este de fapt o leziune circulara, de obicei mica(3-5 cm, rar peste 10 cm, desi uneori poate atinge 40-50 cm), de culoare rosie pe margini cu centrul deschis la culoare, cu diferite localizari(cel mai frecvent coapse, fese, zona axilara) si care isi schimba sediul(migrator);de retinut este faptul ca nu apare la nivelul palmelor si talpilor; in zilele urmatoare pot sa apara leziuni secundare multiple;nu este sensibil si se poate insoti de tumefiere(umflarea) ganglionilor regionali; dispare spontan dupa aproximativ 3-4 saptamani; pentru diagnostic nu este obligatorie prezenta sa insa constituie un indiciu important atunci cand exista.

( sursa pozelor: www.lyme.org)

subfebrilitati/febra, transpiratii

dureri musculare, oboseala musculara, dureri articulare

astenie/adinamie/tulburari de somn

cefalee(durere de cap), tulburari de vedere(vedere in ceata), ameteli

Simptomatologia frecvent este sugestiva pentru o viroza, tratamentul administrat fiind frecvent simptomatic(antitermice, antiinflamatoare) cu usoara ameliorare  fiind insa  un prim pas in intarzierea diagnosticului, mai ales daca nu se specifica muscatura de capusa din antecedentele recente.

b) stadiul II – infectie diseminata :

apare la cel putin 4 saptamani de la momentul infectiei si de datoreaza diseminarii Borreliei in diferite tesuturi si organe;

– caracteristice sunt simptomele neurologice pe langa care pot insa sa apara si cele cardiace(miocardita, pericardita), precum si afectarea articulara;

– debutul poate fi brusc sub forma unei meningite seroase(greturi, varsaturi, dureri intense de cap, fotofobie, etc) a unei encefalite sau a unei afectari neurologice progresive cu pareze faciale, parestezii(amorteli, furnicaturi la nivelul membrelor), oboseala musculara, dureri articulare( afecteaza articulatiile mari  isi schimba periodic sediul);

tulburari de vedere, ingustarea campului vizual, senzatie de “nisip in ochi”

– mai rar poate exista si afectare cardiaca de tipul miocarditei, pericarditei

c) stadiul III – infectie cronica, persistenta

-debutul este la cateva luni, uneori chiar ani de la momentul infectiei, boala deja fiind la stadiul de cronicizare; simptomatologia este asa de nespecifica incat se impune diagnostic diferential cu o multitudine de alte boli( motiv penru care mai este cunoscuta ca si boala cu 1000 de fete)

-afectarea articulara se asociaza celei neurologice, cel mai frecvent implicate fiind articulatiile mari(genunchi, sold,etc); durerile pot fi foarte intense cu durata de zile, saptamani, urmand un interval liber urmat intotdeuna de reaparitia durerilor; la o parte din pacienti, mai ales la adult se pot  dezvolta leziuni de tip eroziv, frecvent interesand articulatia soldului;

– caracteristica este si afectarea cutanata sub forma acrodermatitei cronice atrofice, cu sediul la nivelul membrelor inferioare insotita de  atrofie marcata ce lasa vizibila reteaua de vene de la nivelul picioarelor;

– apar tulburari emotionale, depresie, anxietate, diferite fobii, obsesii care de multe ori orienteaza spre o afectare de tip psihiatric(tulburari bipolare)

Cum se diagnosticheaza?

Primul pas este suspiciunea de boala Lyme dublat de existenta in antecedente a muscaturii de capusa. Intarzieri ale diagnosticului apar atunci cand simptomele sunt putine, nesistematizate iar istoricul de muscatura de capusa absent, situatie in care diagnosticul este mai mult unul de excludere, investigand celelalte posibile cauze ale simptomelor respective.

a) dozarea anticorpilor ( test Elisa):

– investigatie disponibila care determina titrul (cantitatea) de anticorpi antiBorrelia din sange

– sunt doua categorii de anticorpi, IgM sugestivi pentru o infectie acuta, recenta si IgG care semnifica o infectie cronica(cu durata de cel putin 6 luni)

– in stadiile initiale titrul de anticorpi poate fi negativ(organismul nu a apucat sa ” produca” inca anticorpi ca raspuns la invazia bacteriana)

b) Western Blot pentru anticorpi antiBorrelia :

mai sensibila decat prima investigatie; aproximativ 50% din cazurile de boala Lyme sunt seronegative(adica in sange nu apar anticorpi impotriva Borreliei);

– se utilizeaza pentru a confirma pozitivitatea anticorpilor

c)PCR(reactie polimerica in lant)-prin care se determina materialul genetic ( genomul)  al bacteriei; aceasta investigatie vine ca si o completare la cele anterioare pentru a confirma diagnosticul de boala Lyme

d)determinarea prin microscopie cu imunofluorescneta a prezentei bacteriei Borrelia in sangele sau in lichidul cefalorahidian – LCR(lichid obtinut prin punctie lombara)

– este cea mai sigura metoda de detectare a infectiei

Cum se trateaza?

In privinta tratamentului exista o serie de controverse in special asupra duratei acestuia. Cert este ca tratamentul de baza este cel antibiotic iar durata acestuia este in functie de forma de boala, de determinarile existente precum si de raspunsul la tratament(evaluat prin invstigatii pe parcursul acestuia). Trebuie precizat ca, in cazul diagnosticului si tratamentului  bolii Lyme exista o colaborare stransa intre medicul pediatru si cel infectionist, uneori fiind necesare si evaluari din partea neurologului, orl-istului, reumatologului, oftalmologului .

Datorita afectarii multisistemice pe langa antibioticele administrate(care distrug bacteriile)sunt necesare si alte medicamente din clasa antiinflamatoarelor(ibuprofen), antitermicelor, antialgicelor, probioticelor ( pentru refacerea florei intestinale),hepatoprotectoare, suplimente de vitamine si minerale.

Care este prognosticul?

Este variabil in functie de momentul diagnosticarii, considerat unul bun atunci cand diagnosticul se stabileste la distanta mica de momentul muscaturii si mai rezervat in cazurile tardive cand datorita afectarii multisistemice exista posibilitatea ramanerii unor sechele, in special neurologice.

Cum putem preveni ?

    • folosirea de spray-uri aplicate pe piele care contin substante ce inlatura insectele(atunci cand achizitionati un asemenea produs, cititi prospectul si asigurati-va ca este potrivit pentru a fi administrat si copiilor );
    • imbracaminte deschisa la culoare, ideal pantaloni lungi sau macar sosete 3/4;
    • evitati sa va asezati direct pe iarba;
    • inspectati tegumentele la cateva ore si in special seara la dus; atentie si la pielea paroasa a capului si la zonele “ascunse” ( spatele urechilor, axile, regiunea din spatele genunchiului);
    • atentie sporita la animalele de companie, si acestea putand fi “atacate” de capuse; informati-va de la medicul veterinar de produsele existente pentru protectia animalelor;

solicitati ajutor medical atunci cand ati fost muscati de capuse, doar personalul medical fiind in masura sa “extraga” capusa si sa va recomande sau nu tratament profilactic.