• Dermatita atopica este o boala ce apare cu precadere in primele luni de viata insa sunt si cazuri care debuteaza mai tarziu, dupa varsta de 2-3 anisori sau chiar mai tarziu. In ultimii ani s-a inregistrat o crestere a cazurilor de dermatita atopica printre bebelusi fara a se putea stabili cu certitudine cauzele acestei cresteri. Afecteaza 10-20% din populatia pediatrica, peste 50% din cazuri debuteaza in primul an de viata (cu precadere in primele 4-5 luni), iar un  procent semnificativ se amelioreaza pe masura ce bebelusul creste, astfel incat spre pubertate doar un numar redus de copii mai prezinta simptome ale dermatitei atopice. Cei la care boala se manifesta si dupa varsta de 10 ani prezinta si alte afectiuni alergice : rinita, conjunctivita, astm bronsic.

Ce este dermatita atopica?

Dermatita atopica este prin definitie o boala inflamatorie cronica (evolutie oscilanta cu perioade de acutizare alternand cu perioade de remisie) a pielii care are ca si manifestari principale prezenta unor leziuni rosiatice la nivelul pielii, leziuni care provoaca un prurit intens (mancarime) responsabil de manifestarile clinice : scarpinare, iritabilitate cu un risc crescut de suprainfectie a leziunilor respective; de asemenea pielea este uscata.

Cuvantul dermatita inseamna inflamatie a pielii iar atopia este definita  ca si o susceptibilitate genetica crescuta a unui individ de a dezvolta in cursul vietii una sau mai multe afectiuni alergice (conjunctivita, rinita, astm bronsic). Important de specificat este faptul ca dermatita atopica nu este o boala contagioasa, copilasii cu dermatita atopica putand fi incadrati in colectivitate ( crese, gradinite). Afecteaza mai frecvent sexul feminin iar numarul cazurilor este de departe mai crescut in mediul urban si in tarile dezvoltate ( secundar poluarii si factorilor de mediu).

De ce apare?

Cauzele care determina aparitia bolii nu sunt in intregime elucidate, dermatita atopica fiind considerata o boala multifactoriala, in aparitia careia au un rol important factorii genetici, factorii de mediu, precum si factorii care contribuie la declansarea, respectiv accentuarea bolii.

1. Factorii genetici:

– peste 70 % din cei cu dermatita atopica au in familie (parinti, bunici, frati, surori) cazuri de afectiuni alergice ( dermatita atopica, rinite alergice, conjunctivite, astm bronsic); studiile au demonstrat ca exista mai multe gene ( anormale) care se asociaza cu aceasta susceptibilitate crescuta de a dezvolta boala, in prezenta unor factori declansatori, favorizanti.

2. Anomalii imonologice cu alterarea barierei cutanate : sunt inca studii care se efectueaza in acest sens, suspicionandu-se o alterare a metabolismului lipidelor ( grasimilor) la nivel cutanat; aceasta ipoteza este justificata si de ameliorarea vizibila a leziunilor atunci cand se folosesc lotiuni emoliente, grase.

3. Factori de mediu:

Considerati de departe cei mai importanti, fiind cei care declanseaza si intretin boala; se pare ca tot ei sunt responsabili si de cresterea frecventei cazurilor de dermatita atopica si aici trebuie mentionate  in primul rand schimbarile din mediul inconjurator si stilul de viata. Acesti factori determina o sensibilizare crescuta ( hiperreactivitate cutanata) la nivelul pielii, responsabila de manifestarile clinice ale bolii.

Cei mai importanti factori sunt:

  • umiditatea scazuta
  • supraincalzire ( temperatura in casa prea mare, imbracamintea prea groasa sau stramta, bai cu apa fierbinte)
  • contact cu animale, polen, acarienii din praful de casa,mucegai, pene, puf
  • produse de curatare pe baza de clor, detergenti si sapunuri agresive
  • haine din lana si fibre sintetice ( atentie si la hainele din bumbac insa colorate)
  • produse de curatare a hainelor ( detergenti, agenti de inalbire, balsam de rufe)
  • toxine produse de anumite bacterii care se gasesc la nivelul pielii
  • alimente alergenice : lapte de vaca, oua, fructe de padure, capsuni, peste, fructe de mare, nuci, arahide, alune, rosii, citrice, ciocolata
  • agitatia din jur, nervozitatea mamei si a celor din anturaj
  • expunere constanta la fumul de tigara(fumat pasiv)

 

 

Cum se manifesta?

Manifestarile clinice  si localizarea leziunilor difera  in functie de varsta la care apare dermatita atopica. De altfel cea mai frecventa clasificare a dermatitei atopice are la baza momentul aparitiei acesteia, descriindu-se 3 forme principale: forma infantila ( cea mai frecventa cu debut in primii doi ani de viata, cel mai frecvent in primele luni), forma copilului mic ( intre 2 si 12 ani) si forma adolescentului/adultului(dupa varsta de 12 ani). Indiferent de forma de manifestare si de varsta la care apare in centrul afectiunii sta pruritul(mancarimea) responsabil de cercul vicios caracteristic dermatitei: prurit-mancarime-scarpinare-intretinerea si agravarea leziunilor.

 

 

1. Forma infantila ( 0-2 ani):


 

– debutul este frecvent in primele luni de viata ( varful incidentei fiind la sfarsitul celei de-a doua luni si inceputul celei de-a treia luni de viata);

-prezenta leziunile exudative ( umede) sub forma unor papulo-vezicule, zemuinde (placarde, pete rosii, slab delimitate acoperite cu mici vezicule care se usuca si cad) pe un fond aspru al tegumentelor;

-piele aspra, lipsita de elasticitate;

-localizarea este tipica afectand in special fata (scalpul-pielea capului, obrajii-pometii, fruntea si regiunea din spatele urechilor) dar si suprafetele de extensie ale membrelor (cot, genunchi); sunt insa si forme in care localizarea este atipica de exemplu afectand zona din spatele genunchiului ( zona poplitee); mai rar leziunile apar la nivelul trunchiului;

-prurit intens, responsabil de agitatia, iritabilitatea bebelusului; acesta se accentueaza noaptea determinand treziri frecvente din somn, insomnie care duce la iritabilitate, indispozitie;

leziunile  de grataj( apar in urma scarpinatului) sunt caracteristice la varste putin mai mari (in general peste 4-5 luni) cand bebelusul dobandeste abilitatea de a-si folosi manutele pentru a se scarpina; aceste leziuni sunt foarte periculoase, existand sanse mari de aparitie a suprainfectiei ( cu virusi, bacterii sau chiar ciuperci);

-nu exista febra, apetitul copilasului nu este influentat.

Foarte important de subliniat ca, dermatitat atopica nu este acelasi lucru cu intoleranta la proteinele din laptele de vaca ( detalii), desi proteinele din laptele de vaca pot constitui un factor declansator si de intretinere a manifestarilor clinice.

Simptomele pot sa se amelioreze spectaculos ( fie spontan, fie sub influenta tratamentului) sau dimpotriva se pot accentua sub actiunea factorilor favorizanti ( caldura excesiva, alimente noi introduse, bai fierbinti, etc). Din acest motiv unul din pasii foarte importanti in tratamentul dermatiei atopice este identificarea factorilor ce favorizeaza accentuarea leziunilor si, pe cat posibil indepartarea acestora. Din acest motiv si diversificarea in cazul copilasilor cu dermatita atopica este mai laborioasa, alimentele trebuind a fi introduse cu mare precautie cu pastrarea unui interval liber mai mare intre doua alimente noi ( ideal cel putin 72 de ore).

2. Forma copilului mic ( intre 2 si 12 ani):

– este de cele mai multe ori o continuare a formei infantile, insa cu un aspect si cu o distributie modificata a leziunilor, desi ca si element central persisita pruritul ( mancarimea) ;

 

 

 

 

-frecvent pielea devine ingrosata, lichenificata iar leziunile sunt cu precadere la nivelul liniilor de flexie (genunchi, cot, glezne) dar si la nivelul gatului si chiar la nivel facial unde cu precadere sunt afectate pleoapele si regiunea din jurul ochilor ( eritem, edem in jurul ochilor); leziunile sunt sub forma unor papule uscate, pe un fond eritematos ( roseata), indurat, ingrosat; se produc descumari ale pileii, fisuri sau chiar formarea de cruste sau solzi, precum si cicatrici sau zone hiperpigmentate secundare scarpinatului cronic.

– sunt posibile si alte manifestari alergice : rinite, conjunctivite, astm bronsic

3. Forma adolescentului/adultului:

– dispozitia leziunilor este la nivelul fetei, in special la nivelul pleopelor si in jurul gurii dar si la nivelul zonelor de flexie ( cot, genunchi,etc);

-leziunile sunt reprezentate de pete, placarde uscate, ingrosate (lichenificate), hiperpigmentate cu descumari si fisurari frecvente;

-de cele mai multe ori este prezneta si o alta afectiune alergica ( rinita, conjunctivita, astm bronsic);

Cum se diagnosticheaza?

De cele  mai multe ori este un diagnostic clinic, fara efectuarea de analize, bazat pe distributia si aspectul leziunilor si pe excluderea altor afectiuni dermatologice. De aceea este foarte importanta colaborarea pediatru-dermatolog sau chiar alergolog pentru un diagnostic corect si un tratament care sa asigure o evolutie cu cat mai putine recaderi.

Sunt doua categorii de criterii care se folosesc pentru diagnosticul dermatiei ( sunt necesare 3 criterii majore si cel putin un criteriu minor):

A) Criterii Majore:

  • antecedente in familie de ATOPIE
  • leziuni tipice de dermatita localizate la nivelul fetei sau pe suprafetele de extensie
  • prezenta leziunilor de grataj (secundare scarpinatului)

B) CriteriiMinore:

  • cruste la nivelul scalpului (pielea paroasa a capului)
  • fisuri retroauriculare ( in spatele urechilor)
  • accentuare perifoliculara (in jurul firelor de par)

Nu exista un marker de laborator specific pentru diagnostic desi sunt analize care pot sugera prezenta unor manifestari alergice; cel mai frecvent se detrmina eozinofilele si IgE totale, respectiv specifice; acestea din urma sunt utile pentru identificarea factorilor declansatori sau agravanti (ex: IgE specifice pt capsuni, ou, etc); IgE specifice sunt de fapt niste anticorpi (produsi de organism in urma contactului cu o substanta straina, pe care organsimul o percepe ca si nociva) care sunt implicati in aceste reactii alergice si care actioneaza ca niste mediatori intre sistemul imunitar si factorii de mediu.

Ce complicatii pot sa apara?

Cele mai frecvente complicatii care pot sa apara sunt infectiile frecvent favorizate de scarpinare si de aparitia de leziuni sangerande care constituie o poarta de intrare pentru diversi microbi; un aspect esential al tratamentului il constituie impiedecarea acestui prurit (scarpinare) si prevenirea pe cat posibil a acestor infectii ( taierea periodica a unghiilor, masuri de igiena riguroase in special la nivelul manutelor, respectiv unghiilor).

  • bacteriene : stafilococ, streptococ
  • virale: herpes simplex, molluscum contagiosum, veruci vulgare
  • fungice (ciuperci): candida

Mai rar poate fi vorba de instalarea unor cicatrici permanente secundare unui tratament insuficient la care se adauga efectele adverse ale medicatiei (de multe ori bazata pe cortizon) precum si afectarea curbei de crestere printr-un regim restrictiv secundar exacerbarilor dermatitei in contextul administrarii diferitelor alimente( ex: banane, citrice, capsuni, lapte, ou, etc)

Care este tratamentul?

Fiind vorba despre o boala cronica tratamentul nu vizeaza vindecarea bolii ci ameliorarea pana la disparitie a leziunilor.Este foarte important educarea si informarea parintilor cu privire la caracterul cronic al bolii la posibilitatea unei evolutii oscilante cu ameliorari spectaculoase alternand cu recaderi.

Obiective :

  • identificarea si evitarea factorilor declansatori
  • reducerea pruritului(mancarimii)- antihistaminice(antialergice)
  • suprimarea inflamatiei(corticoterapia)
  • refacerea barierei cutanate – unguente emoliente, grase

Masuri generale:

  • alaptare exclusiva pana la varsta de 6 luni
  • evitarea supraincalzirii camerei; umidificarea aerului
  • folosirea hainutelor din bumbac de culoare alba; acestea trebuie sa nu fie foarte stramte, sa fie spalate cu un detergent balnd, fara inalbitori, fara balsam cu clatiri suplimentare
  • inlaturarea prafului, mucegaiului; aerisire frecventa a camerei
  • evitarea bailor lungi si cu apa fierbinte- una pe zi, cu temepratura de 37C, cu durata de maxim 10 minute; dupa baie nu se sterge, se aplica direct unguentul emolient pentru a “sechestra”apa la nivelul pielii
  • efectuarea vaccinarilor doar in afara puseelor

Tratament local :

  • se foloseste zilnic, alegandu-se (la sfatul medicului) un emolient pentru utilizare continua, chiar si in afara puseelor de minim 2 ori pe zi;

Corticoterapia:

  • sta la baza reducerii inflamatiei in situatiile de exacerbare a leziunilor
  • se foloseste strict la recomandarea medicului
  • sunt mai multe clase de substante in functie de potenta ( nu voi detalia denumirile comerciale, tratamentul cu unguente, creme sau solutii pe baza de cortizon trebuie administrat doar la indicatia medicului ( pediatru/dermatolog/alergolog).

Antibioticele:

  • se aplica local, tot la indicatia medicului atunci cand sunt semne de suprainfectie bacteriana

Tratament sistemic ( oral):

1. Antihistaminice:

  • fac parte din tratamentul de baza, pe termen lung al dermatitei
  • se recomanda pentru calmarea pruritului(mancarimii), acesta fiind cel care intretine cersul vicios din dermatita
  • sunt doua categorii de antihistaminice : o categorie ce are ca si efecte secundare somnolenta si care se prescriu in cazul in care somnul este alterat din cauza bolii si o alta categorie care nu are efecte sedative
  • alegerea antihistaminicului se face de catre medicul pediatru/dermatolog/alergolg

2. Corticoterapia:

  • se administreaza doar in cazuri severe care nu raspund la tratamentele locale

3. Antibioticele:

  • se administreaza atunci cand exista suprainfectie bacteriana si cand unguentele cu antibiotice nu sunt suficiente  pentru controlul bolii

Evolutie

In general evolutia este buna, avand desigur la baza caracterul cronic al bolii. Sub tratament corect leziunile se amelioreaza spectaculos, existand desigur posibilitatea reaparitiei acestora in conditiile actiunii factorilor favorizanti.

 

Urmatorul articol :…………………FIMOZA SI PARAFIMOZA