In ultimii ani a devenit aproape o moda ca odata cu sosirea toamnei sa abunde intrebarile si sfaturile legate de stimularea imunitatii copiilor.Pe piata sunt o multitudine de produse incepand de la extractele de plante si culminand cu minivaccinurile sub diverse forme farmaceutice care ne promit sa trecem peste priml an de “gradi”  si peste iarna fara raceli sau alte infectii respiratorii. Acesta este si motivul pentru care am ales aceasta tema, o tema care cu siguranta a nascut si va naste in continuare controverse. Cu siguranta fiecare parinte priveste cu groaza inceperea gradinitiei si cauta tot felul de solutii pentru a preveni imbolnavirea micilor “gradinari”.

Trebuie  sa stiti ca factorii care influenteaza capacitatea de aparare a organismului sunt multiplii, incepand din viata intrauterina si continuand cu primul an de viata, foarte important ca baza a unui sistem imunitar solid. Mai mult, imunitatea se formeaza trecand prin infectii, organismul “fabricand” anticorpi impotriva fiecarui intrus, iar daca tinem cont de multitudinea virusilor si a bacteriilor inseamna ca trebuie sa existe o perioada in care aceste infectii sunt mai frecvente iar aceasta perioada este in general cuprinsa intre 1 si 4 ani cu un maxim de incidenta in primul an de colectivitate(indiferent de varsta copilului) datorita unei expuneri crescute a organsimului la infectii, corelat cu stresul provocat de schimbarea mediului si de adaptarea la un alt program.

Ce este sistemul imunitar?

Sistemul imunitar este un complex ce reuneste toate structurile organismului implicate in procesul de aparare impotriva agentilor patogeni(bacterii, virusi, ciuperci, medicamente, substante toxice,etc) coordonand formarea si apoi actiunea anticorpilor. Este constituit din mai multe linii de aparare, fiecare din ele cu un rol bine stabilit:

a)prima linie:

  • pielea– cel mai mare organ ca si suprafata realizeaza o protectie eficienta datorita descuamarii fiziologice a stratului cornos(celulele moarte) dar si datorita secretiei bogate in acizi grasi a glandelor sebacee, acizi grasi ce au o puternica actiune antibacteriana; de asemenea acidul lactic are si el un important rol in protectia locala;
  • ochii: secretia lacrimala are rolul de a indeparta substantele straine, microbii ajunsi la nivel ocular iar prin continutul in lizozim asigura o protectie eficienta;
  • mucoasa bucala: prin intermediul salivei asigura o bariera importanta in special datorita continutului crescut de lizozim dar si de alte substante cu rol protector; exista si imunoglobuline la nivelul cavitatii bucale, imunoglobuline de tipul IgA care contribuie suplimentar la cresterea capacitatii de aparare la acest nivel;
  • narile: filtrul nazal nu face altceva decat sa asigure o protectie locala, fiind o bariera impotriva particulelor de praf dar si a multor microbi, stiut fiind faptul ca, modul cel mai frecvent de transmitere a infectiilor este pe cale respiratorie;   in anotimpul rece “incalzeste” aerul, protejand astfel caile respiratorii inferioare;
  • mucoasa digestiva, in special mucoasa gastrica prin secretia de acid distruge foarte multi agenti patogeni, la fel cum mucoasa intestinala protejeaza impotriva unor infectii prin secretia de imunoglobulina A dar si prin flora bacteriana pe care o contine si care impiedeca dezvoltarea, inmultirea unor bacterii/virusi care patrund la nivel intestinal;de asemenea motilitatea intestinala are un important rol in prevenirea infectiilor prin miscarile peristaltice intestinul reuseste colaborand cu alti factori de protectie locala sa indeparteze multi “atacatori”;
  • mucoasa genito-urinara: are acelasi rol de protectie, impiedecand ascensionarea infectiilor de la nivel local inspre caile urinare superioare(vezica urinara, rinichi);

b) a doua linie:

  • este constituita din celule specializate, celule implicate in neutralizarea, distrugerea, inglobarea si apoi “digerarea” intrusilor: eozinofilele, neutrofilele si macrofagele;

c) a treia linie:

  • este imatura la nastere si “creste” in primii ani de viata; are la baza niste celule specializate, numite limfocite, cele de tip T produse in timus si cele de tip B produse in maduva osoasa;un rol important il au si organele limfoide, acolo unde se produc aceste celule: ganglionii limfatici, maduva osoasa, timusul, splina, amigdalele, apendicele;

Daca una din aceste linii de aparare nu functioneaza bine, este compromisa capacitatea de reactiune a organsimului crescand astfel vulnerabilitatea la infectii.

Tipuri de anticorpi:

IgA: – foarte importanti deoarece previn infectiile de la nivel intestinal si respirator, cantitati semnificative de IgA se produc in mucoasa bucala si in cea intestinala;     exista si un deficit congenital de IgA caracterizat prin absenta sau secretia in cantitate mica a acestor imunoglobuline care predispun la infectii frecvente, recidivante;

IgM: – cresc semnificativ in timpul unei infectii si sunt specifice, adica indreptate impotriva fiecarui virus/bacterie in parte;

IgG:-prezenta lor in organsim reflecta trecerea printr-o anumita infectie( de ex daca valoarea IgG pentru virusul rubeolei este crescuta inseamna ca organismul respectiv a trecut prin infectia cu virusul rubeolei);

IgE:- sunt specifici reactiilor alergice; IgE totale semnifica prezenta unei reactii alergice in organsim insa nu poate preciza la ce anume este aceasta alergie; de aceea este necesar sa se determine IgE-urile specifice, pentru fiecare alergen in parte, fie ca este vorba de alergeni alimentari sau factori de mediu.

Tipuri de imunitate:

  • ereditara, genetica: – dobandita in cursul vieii intrauterine; la nastere bebelusul beneficiaza de o serie de anticorpi care se transmit din sangele mamei, anticorpi de tip IgG(singurii care pot traversa bariera feto-placentara), anticorpi care protejeaza pentru infectiile prin care a trecut mamica de-a lungul vietii; din nefericire acesti anticorpi persista 6, maxim 9 luni, dupa care bebelusul este foarte vulnerabil in fata “atacatorilor”;
  • dobandita natural: este imunitatea care creste pe tot parcursul vietii si care are la baza interactiunea organismului cu virusi, bacterii, etc;se formeaza trecand prin infectii si este profund influentata de capacitatea generala de aparare a organismului la baza careia sta un stil de viata sanatos cu o alimentatie echilibrata incepand inca din primul an de viata, cure de aer indiferent de anotimp, activitate fizica in functie de varsta copilului,etc;
  • dobandita artificial: prin vaccinari efectuate de-a lungul vietii.

Factori ce influenteaza capacitatea de aparare:

  • varsta – imaturitatea sistemului imun in primii ani de viata;bebelusii nascuti prematur beneficiaza de programe suplimentare de protectie antiinfectioasa(vaccinari facultative care nu sunt incluse pe lista vaccinurilor obligatorii);
  • factori de mediu:

– poluare, umiditate scazuta/crescuta;

-substante toxice, praf, mucegai;

– fumatul pasiv(un factor foarte important ce conditioneaza capacitatea de aparare);

– temperatura din incapere, aerul “inchis”

  • alimentatia: factor esential in apararea antiinfectioasa, alaptarea iar apoi o alimentatie echilibrata, bogata in fructe, legume, carne, oua care sa ofere proteine de inalta valoare biologica, precum si vitamine si minerale(rol deosebit in protectia antiinfectioasa il au fierul, zincul si seleniul) constituie un imperativ pentru o imunitate eficienta; de asemenea acizii grasi esentiali sunt piloni de nadejde ai unei linii de aparare durabile; alimentatia bogata in grasimi precum si excesul de zahar determina scaderea capacitatii de aparare a organismului;
  • boli cronice ale copiilor : malformatii cardiace, afectiuni ce evolueaza cu malabsorbtie, hipoaciditate gastrica, malformatii renale, etc;de asemenea afectiunile alergice(rinita alergica, astmul bronsic), anemia, adenoidita cronica(polipii) sunt boli ce intretin practic infectiile repetate;
  • excesul de antibiotice si tratamentul prelungit cu preparate pe baza de cortizon;

Cum putem creste imunitatea?

Asa cum spuneam, in utlimii ani a devenit o adevarata moda prescrierea de imunostimulente dupa diverse scheme, parintii fiind convinsi ca administrarea diferitelor preparate  va duce semnificativ la o scadere a infectiilor. Este bine ca  parintii sa se informeze corect si mai mult sa constientizeze ca fiecare copil este diferit si ca aceste scheme nu sunt universal valabile. Sunt copilasi foarte rezistenti care trec cu bine peste primii ani de colectivitate, la fel cum sunt copilasii mereu bolnaviciosi la care pare a nu functiona nicio schema de tratament. Imunologia este un domeniu inca insuficient explorat si studiat, de aceea este bine sa se evite o suprastimulare fara ca aceasta sa fie necesara.

Singura protectie antiinfectioasa durabila si certificata stiintific este alimentatia sanatoasa corelata cu un stil de viata sanatos.Asadar un copil sanatos, fara carente(deficit de fier, calciu, etc), activ, care consuma zilnic fructe si legume proaspete si care este scos afara cel putin 2 ore pe zi(indiferent de temperatura sau conditiile meteo) cel mai probabil nu are nevoie de o astfel de protectie. Cu siguranta vor face diferite infectii cel putin in primii ani de viata insa pericolul de a dezvolta forme severe sau prelungite de boala este redus.

Pe de alta parte sunt copilasii catalogati ca “sensibili”, mereu bolnaviori, la care aceste cure de imunostimulare ar putea reduce frecventa si severitatea infectiilor. Inainte de a administra aceste cure trebuie sa ne asiguram ca nu exista deficiente in oraganism sau boli cronice care sa favorizeze aceste imbolnaviri frecvente. Astfel, nu administrati din proprie initiativa diverse siropuri(chiar daca sunt pe baza de plante) copilasilor, inainte de o evaluare medicala completa, eventual cu analize de sange. Discutati cu medicul dumneavoastra despre aceste cure de imunostimulare si despre eficienta sau ineficienta acestora.

A. Rolul alimentatiei:

Are o importanta covarsitoare desi in ultimul timp exista tendinta de a suplini deficientele din alimentatie prin administrarea de preparate farmaceutice care contin vitamine(articol detaliat) si minerale.Din fericire natura a pus la dispozitia noastra o sumedenie de fructe si legume cu efecte miraculoase asupra capacitatii de aparare a oganismului. Am sa mentionez doar cateva dintre cele mai recunoascute “alimente medicament” care ar trebui sa se regaseasca in regimul zilnic al unui copil dar chiar si al unui adult, pornind de la substanta de baza care le ofera proprietati antiinfectioase:

  • betacarotenul: se regaseste in fructele si legumele de culoare portocalie/rosie: morcov, rosii, caise, piersici, mango, papaya, ardei capia, mere, pere, banane,cartofii dulci,etc;
  • antioxidantii: protejeaza organismul de radicalii liberi care sunt foarte nocivi pentru organsim: sfecla rosie, fructele de padure(afinele si coacazele au un continut foarte mare de antioxianti), pepenele (contine o enzima, glutation denumita “proteina vietii” prin care ajuta organismul in lupta cu infectiile dar si protejeaza intestinul de absorbtia diferitelor toxine, incepand de la metale grele si pana la fumul de tigara si medicamente), varza, graul, spanacul,kiwi; as mentiona si usturoiul cunoscut inca de pe vremea bunicilor ca si un fortifiant al sistemului imunitar;
  • zincul: si-a dovedit de mult rolul protector in prevenirea infectiilor; exista chiar si preparate farmaceutice care il contin in exclusivitate sau in combinatie cu alte minerale si vitamine: stridiile sunt foarte bogate in zinc, la fel ardeii(in special cei capia), rosiile, ciupercile(contin si antioxidanti dar si seleniu), telina, pastranacul, pestele, carnea rosie; de asemenea oul contine cantitati considerabile de zinc, pe langa proteinele de inalta valoare biologica, care furnizeaza toti aminoacizii esentiali(aminoacizi de care organsimul are nevoie dar pe care nu-i poate produce);
  • seleniul:brocoli, ou, carnea rosie, ficat de vitel, branzeturi,ton, scoici, alge marine, carne de curcan;
  • vitamina C: citrice, fructe de padure, kiwi; catina are un loc aparte, fiind recunoascuta pentru proprietatile antiinfectioase;
  • vitamina E: uleiurile vegetale(masline, floarea soarelui,porumb), seminte oleaginoase, oua, ficat, unt;
  • flavonoizi:sunt practic pigmentul fructelor si legumelor iar prin propretatile antiseptice protejeaza oragansimul de infectii: afine, cirese, pere, piersici, prune, telina, usturoiul, ceapa;
  • acizii omega 3 si polifenolii: nuci, migdale, fistic, pestele gras(somon, sardine, ton).

Am lasat la final produsele apicole care nu mai au nevoie de niciun fel de prezentare; acestea pot fi incluse in dieta unui copil dupa varsta de 1 an pana atunci riscul de botulism si potentialul alergenic crescut face ca ele sa nu fie incluse in primul an de viata.

B. Rolul remediilor homeopate:

Si in privinta homeopatiei se poate vorbi de o adevarata moda, foarte multi parinti disperati de infectiile repetate aleg sa-si trateze copilasii cu remedii homeopate.Homeopatia a fost din pacate gresit inteleasa si, din ce in ce mai multe persoane apeleaza doar la remediile homeopate fara un consult medical in  prealabil.Trebuie sa mentionez pentru cei care nu stiu ca, dobandirea competentei in homeopatie necesita parcurgerea unor cursuri cu o durata de 2-3 ani, cursuri la care se pot inscrie doar medici,respectiv farmacisti. Asadar nu oricine poate prescrie remedii homeopate ci este nevoie de un certificat de competenta in acest sens. Mai mult, remediile homeopate sunt “personalizate”, diferite de la un copil la altul, in functie de constitutia acestuia, eventualele boli asociate; astfel vorbim de un tratament strict individualizat care se prescrie in functie de modul in care suferinta se manifesta la fiecare persoana in parte. Asadar, atunci cand alegeti remediile homeopate informati-va si faceti-o strict la recomandarea unui medic cu astfel de competente.

C: Preparatele gemoterapice si fitoterapice:

  • Gemoterapia este o metoda alternativa de tratament care se bazeaza pe proprietatile curative ale plantelor, in special ale tesuturilor vegetale aflate in perioada de crestere(muguri, maldite, scoarta interna, seva, seminte) care sunt supuse unui procedeu de extractie in stare proaspata; prin principiile care le aplica, poate fi considerata o punte de legatura intre homeopatie, respectiv medicina alopata(clasica).

  • Fitoterapia:valoarea terapeutica a plantelor medicinale, are la baza relatia care exista intre structura chimica a principiilor active din plante si actiunea lor farmaco-dinamica exercitata asupra organismului. Complexitatea compozitiei chimice a plantelor, de la 2-3 compusi pana la 30-40 identificati in unele plante, explica eficacitatea terapeutica a aceleiasi plante, in diferite afectiuni.Desi pare la indemana tuturor, fitoterapia isi are regulile si limitele ei in vindecarea bolilor. Ea trebuie bine cunoscuta si inteleasa, pentru a nu cadea in extrema de a face din ea un panaceu universal. Fitoterapia nu trebuie interpretata ca o metoda singulara, izolata, ea vine sa intregeasca metodele de tratament, fiind un bun adjuvant in diverse boli fie in fazele incipiente, fie pe parcursul bolii(scade durata infectiei si reduce frecventa complicatiilor) sau chiar in convalescenta.Daca nu este cunoscuta indeajuns, fitoterapia poate duce la accidente, prin efectele nocive pe care anumite plante toxice le pot induce.

In aceeasi categorie as incadra si diversele suplimente alimentare care contin extracte de plante si care se recomanda pentru fortifierea sistemului imun; cele mai cunoascute sunt: Septilin, Imunogrip, ImunoB,Propolis C, First Defense, siropuri care au la baza echinaceea, catina, etc.Toate acestea sunt suplimente alimentare, nu sunt medicamente propriu-zise iar eficienta administrarii lor este variabila de la un copil la altul. Chiar daca le puteti procura de la farmacie fara reteta si, chiar daca in cazul cunoscutilor dumneavoastra si-au dovedit eficienta nu le administrati decat dupa o discutie cu medicul de familie sau pediatrul copilului.

D. Imunostimularea antivirala:

Pe langa vaccinurile administrate in schema de vaccinare recomandata de Ministerul Sanatatii, exista si varianta vaccinurilor optionale(vaccinarea impotriva rotavirusului, varicelei, hepatiei A,etc). Aceste vaccinuri optionale trebuie facute strict la recomandarea medicului in functie de particularitatile fiecarui copilas in parte.

Mai exista si varianta unui preparat oral cu proprietati antivirale, Isoprinosine care din pacate este foarte des utilizat si prezentat ca si medicament minune. Studiile efectuate in ceea ce priveste eficienta acesteia la copii sunt contradictorii. Modul de administrare difera in functie de scopul pentru care este administrat: preventiv se fac cure de 1-2 saptamani iar curativ pe durata unei infectii virale pentru a ajuta organsimul in lupta cu virusul; dozele se recomanda de catre medicul pediatru; nu administrati Isoprinosine decat la indicatia si in dozele recomandate  de medic.

E. Imunostimularea antibacteriana:

Exista o serie de astfel de preparate care contin liofilizate bacteriene, ale celor mai frecvente bacterii implicate in infectiile din primii ani de viata(Streptococ, Stafilococ, Klebsiela, Haemophilus, Neisseria, etc). Principiul de actiune este acela al unui mini-vaccin si pot fi folosite atat in timpul infectiilor respiratorii cat si ca si terapie de consolidare in cure periodice; cele mai cunoscute astfel de preparate sunt: Broncho-vaxom, IRS 19, Ribomunyl, Luivac, Lantigen B. Sunt diverse scheme de tratament si din nou atrag atentia asupra consultarii medicului ori de cate ori doriti sa administrati medicamente copiilor.

Toate aceste metode de stimulare a imunitatii eu efecte limitate si, de foarte multe ori nu sunt chiar cele asteptate. Mai mult, costul acestora este uneori foarte mare iar parintii isi pun mari sperante in eficienta acestor terapii. Am sa repet ori de cate ori este nevoie: imunitatea se formeaza trecand prin infectii, abuzul de imunostimulente poate avea si efecte nocive, avand in vedere ca actioneaza asupra unui sistem (cel imunitar) care nu este complet maturat. Nu se recomanda de rutina tuturor copilasilor, mai mult in strainatate se recomanda doar celor cu imunodeficiente , prematurilor, celor cu boli cronice care au nevoie intr-adevar de administrarea acestora. Este mult mai usor sa incercam inca din primul an de viata sa oferim copiilor nostri conditii pentru a creste sanatosi, incepand de la alimentatie pana la expunerea la aer, atat de deficitara in special in sezonul rece.Curele heliomarine, excursiile la munte, sportul de la o varsta cat mai frageda, evitarea locurilor aglomerate(in speta mallurile care se transforma iarna in adevarate parcuri ) si a spatiilor inchise sunt de multe ori mult mai eficiente decat orice tratament de imunostimulare. De asemenea copilasii care frecventeaza gradinita ar trebui izolati la domiciliu atunci cand sunt bolnaviori si reintegrati in colectivitate abia atunci cand nu mai prezinta nici un semn de infectie, evitand astfel expunerea copiilor sanatosi.