Fierul este un mineral indispensabil in organsim, asigurand dezvoltarea si buna functionare a acestuia,  cu atat mai mult cu cat este vorba despre un organism in crestere care are nevoie de cantitati sporite de fier pentru a reusi sa transporte oxigenul de la  nivelul plamanilor la toate celulele din organism.

Cantitatea de fier din organism este variabila, in functie de varsta,astfel la nastere este de aproximativ 250-300mg, cantitate  suficienta pana la varsta de 6 luni, pentru ca la varsta de adult sa ajunga la 3,5 – 4 grame.

Rezervele de fier de la nastere ajung pana in jurul varstei de 4- 6 luni dupa care, fierul necesar pentru cresterea si dezvoltarea bebelusului depinde de sursele alimentare. De aceea este importanta diversificarea alimentatiei si evitarea excesului de lapte, in special a laptelui de vaca care este contraindicat in primul an de viata. Laptele de mama contine o cantitate redusa de fier dar cu o absorbtie foarte buna iar formulele de lapte praf sunt imbogatite cu fier in proportii variabile(0,7-0,9 mg fier/100 ml pentru formulele de inceput, respectiv 0,7– 0,14 mg fier/100 ml pentru formulele de continuare). Laptele de vaca are o cantitate minima de fier si nu se recomanda in alimentatia copilului in primul an. Prematurii si bebelusii proveniti din sarcini gemelare nu au aceste depozite de fier astfel incat in cazul lor este necesara administrarea profilactica de fier cu atat mai mult cu cat, au un ritm de crestere foarte alert(comparabil cu cel din viata intrauterina).

Care sunt rolurile fierului in organism?

  • intra in compozitia hemoglobinei cea care transporta oxigenul de la plamani catre toate celulele  din organism;
  • constituient important al mioglobinei, cea care intra in structura fibrelor musculare(musculatura scheletica, inima);
  • important rol in dezvoltarea imunitatii si in asigurarea unei rezistente crescute impotriva infectiilor;
  • rol  energetic existand in compozitia unor enzime.

Cantitatea recomandata  de fier pentru o crestere armonioasa este de :

6 mg fier/zi pana la varsta de 6 luni

10  mg fier/zi de la 6 la 12 luni

7-10mg/zi intre 1-3 ani

10-12 mg/zi intre 4 si 9 ani

12-15mg/zi peste 10 ani in cazul baietilor

14-18mg/zi in cazul fetitelor de peste 10 ani

De ce apare deficitul de fier?

  • cauza cea mai frecventa este reprezentata de o alimentatie saraca in alimente  bogate in fier;
  • tulburari in absorbtia intestinala a fierului(sindrom de malabsorbtie);
  • pierderi de sange (hemoragii, menstruatia sau asa numitele hemoragii oculte in care se pierd constant cantitati mici de sange cel mai frecvent in caz de gastrita/ulcer dar si alte afectiuni in special de natura digestiva).

Care sunt sursele  alimentare bogate in fier?

  • ficat pui, vita, carne de pui, vita, curcan,galbenus de ou, peste(ton, somon),sardine,stridii, scoici;

  • spanac, brocoli, mazare(ideal preparate la abur pentru a retine cat mai mult din cantitatea de fier), fasole rosie, linte,sfecla, rosii;

  • fructe uscate smochine, caise, stafide,prune;
  • paine integrala, cereale(grau, germeni de grau, porumb, mei, orez ,in special cel brun);

  • branza tofu.

Trebuie mentionat ca doar o cantitate mica de fier se absoarbe din alimente, astfel, spre exemplu doar 1-2% din fierul continut in spanac se absoarbe, pe cand fierul continut in carne se absoarbe in proportie de 10-20%.

Absorbtia fierului e influentata si de alti factori: vitamina C(portocale, kiwi, lamai, grapefruit, avocado) creste absorbtia fierului, aceeasi influenta avand-o si Vitamina A si cuprul continut in unele alimente.

In schimb fitatii(continuti in cerealele integrale), fosfatii(componenta a bauturilor carbogazoase), oxalatii(prezenti in ciocolata, spanac) si polifenolii, tanina(componente ale ceaiurilor) scad dramatic absorbtia de fier chiar in contextul unui aport crescut.

Regula de baza pentru preintampinarea deficitului latent de fier si a anemiei prin lipsa de fier  este reprezentata de  o alimentatie echilibrata la orice varsta si  bineinteles o diversificare corecta in perioada de bebelus care constituie piatra de temelie pentru viitoarele obiceiuri alimentare:

  • alaptare exclusiva pana la 6 luni;
  • evitarea introducerii laptelui de vaca inainte de 1 an(este vorba de laptele ca si masa de sine statatoare, produsele lactate se introduc dupa varsta de 7-8 luni); ideal alaptare sau alimentatie cu formule de lapte praf pana la 2 ani;
  • limitarea  consumului de lapte odata cu diversificarea meselor(la 10 luni maxim 500-600ml/zi);
  • meniu bogat in alimente de origine animala(ficat, carne pui, vita, peste, galbenus de ou) asociate cu legume, fructe( datorita continutului crescut de Vitamina C care potenteaza absorbtia fierului);
  • surse alternative de fier(spanac, brocoli, fasole, sfecla, mei, orez brun, etc) atunci cand produsele de origine animala nu sunt acceptate de copii sau exista contraindicatii de a le administra.

Dieta vegetariana nu este potrivita unui organsim in crestere, cu atat mai mult unui sugar!!!!

Care sunt semnele deficitului de fier?

  • paloarea(tegumente palide) mai evidenta la nivelul unghiilor si palmelor; nu se aprecieaza in functie de culoarea lobului urechii(mai ales la sugar deoarece  datorita excesului de morcovi din alimentatie poate sa  apara o hiperpigmentare, o coloratie in portocaliu, asa numita carotenodermie in termeni medicali); de asemenea buzele si mucoasa bucala sunt palide;
  • astenie, adinamie(copilul devine apatic, mofturos, plangacois, mereu indispus),oboseala(scade capacitatea atat de efort fizic cat si intelectual);
  • susceptibilitate crescuta la infectii, fierul avand un rol important in functionarea optima a sistemului imunitar; se creeaza astfel un cerc vicios, infectiile repetate agravand deficitul de fier, rezervele de fier neapucand sa se refaca;
  • inapetanta , consecinta fiind o curba ponderala nesatisfacatoare, chiar stationara;
  • tahicardie(accelerarea batailor inimii), uneori chiar suflu sistolic-articol detaliat(un “zgomot” suplimentar perceput atunci cand medicul asculta inima copilasului cu stetoscopul). De multe ori in practica prezenta suflului sistolic duce la diagnosticarea anemiei, celelalte semne si simptome fiind minore sau chiar absente;
  • extremitati reci(mainile si picioarele sunt in permanenta reci, indiferent de anotimp);
  • la copilasii de varsta scolara apare o diminuare a capacitatii de concentrare si atentie cu afectarea performantelor scolare;
  • mai rar sunt prezente la copii cheilita angulara(leziuni situate la nivelul unghiului format de buza superioara cu cea inferioara), unghii fragile, casante.

In cazul in care se suspicineaza un deficit de fier, se impune efectuarea unor analize suplimentare pentru a obiectiva scaderea fierului din sange. Cel mai frecvent este vorba despre hemoleucograma, sideremie(fierul din sange), feritina(fierul din depozite), reticulocite(globule rosii tinere care arata faptul ca organismul “raspunde” la tratament).

Foarte important de precizat ca, fierul din sange reprezinta aproximativ 0,1% din cantiatea totala de fier, restul regasindu-se in componenta hemoglobinei (65%), a mioglobinei(4-5%), dar si sub forma de depozite la nivelul maduvei spinarii, in splina si ficat(15-30% din cantitatea de fier).

Cum se trateaza?

Tratamentul este simplu, odata diagnosticat deficitul de fier, acesta trebuie corectat prin administrare suplimentara de fier pentru a normaliza fierul seric dar si pentru a reface depozitele de fier din organism. Aceasta inseamna ca tratamentul este de lunga durata, in medie 2-4 luni.

Sunt mai multe tipuri de preparate ce contin fier, nu voi insista asupra lor, medicul curant fiind in masura sa stabileasca doza, modul de administrare si durata terapiei.

Efecte secundare ale tratamentului:

  • dureri abdominale, greturi
  • tulburari ale tranzitului intestinal(diaree/constipatie), colorarea in negru a scaunului;

Tratament profilactic:

  • este recomandat in primul rand in cazul prematurilor si gemenilor dar sunt si alte categorii de copilasi care beneficiaza de acest tratament profilactic(incidente la nastere, traumatisme cu pierderi de sange, hemoragii materne, etc)
  • frecvent este recomandat din maternitate de catre medicul neonatolog care cunoste cel mai bine circumstantele nasterii si eventualii factori care ar putea determina aparitia anemiei.