Raceala ( rinofaringita acuta) este cea mai frecventa boala a copilului mai ales in primii ani de viata. Majoritatea copiilor fac in medie 6-8 episoade/an, iar cei din colectivitati ( crese, gradinite) pot ajunge chiar la 10 -12 episoade pe an. Aceasta se intampla datorita imaturitatii sistemului imun ( lupta impotirva infectiilor) si datorita unui contact prelungit cu alti copii din colectivitate.

De cine e produsa raceala?
Cauza majora este reprezentata de infectiile virale, a caror frecventa este crescuta toamna si iarna cand exista conditii propice pentru multiplicarea lor. Sunt aproximativ 200 de specii virale ce determina raceala insa cele mai frecvente sunt cele din grupa rinovirusurilor. Acesta este motivul numarului mare de imbolnaviri la copiii mici ( in general sub 5-6 ani). In practica, de multe ori am auzit intrebarea ” l-am vaccinat, de ce a racit?…raspunsul este simplu: vaccinurile existente pe piata acopera o mica parte a microorganismelor ( haemophilus, pneumococ, meningococ, vaccinurile antigripale) iar cei mici isi dobandesc imunitatea trecand prin infectii, ajutati bineinteles de o alimentatie corespunzatoare ( alaptare, fructe, legume)

Cum se transmite?

Virusul implicat se transmite fie pe cale aerogena de la persoanele bolnave ( prin starnut sau tuse) fie prin contact direct cu persoana bolnava. De aceea este indicat sa evitati zonele aglomerate, sa aerisiti zilnic, sa-i oferiti copilului o alimentatie bogata in fructe si legume. O alta cale de transmitere este cea directa, prin contact cu persoana bolnava, motiv pentru care daca sunteti raciti purtati o masca ( se gasesc in farmacii) si evitati pe cat posibil compania copilului.
Sunt mult mai frecvente la copii din colectivitati unde contactul este mai intim iar copii duc frecvent mana la gura si nas si apoi pun manuta pe jucarii; la fel se intampla si la locurile de joaca din marile centre comerciale de aceea evitati aceste zone mai ales in lunile de toamna si iarna.
Cum se manifesta ?


Debutul este in general la 1- 3 zile dupa contactul cu virusul; acesta patrunde la nivelul mucoasei nazale iar organismul raspunde prin cresterea cantitatii de mucus, prin congestia ( inrosirea) si edemul ( umflarea) mucoasei nazale, ceea ce determina aparitia simptomatologiei :
febra ( rar depaseste 38,5 C)
rinoree ( secretii seroase, mucoase la nivelul nasului)
obstructie nazala ( nas infundat) care determina respiratia orala ( copilul respira cu gurita deschisa)
tuse – se datoreaza scurgerii secretiilor din nas in gurita;
– la sugari datorita obstructiei nazale apar dificultati in alimentatie, tulburari de somn
– copii mai mari acuza dureri la nivelul gatului ( disfagie)
– aparitia unor ganglioni mariti de volum sub barbie ( submandibulari) si de o parte si de alta a gatului ( laterocervicali), asa – numita adenopatie satelita care apare ca si o reactie a organismului la patrunderea virusului
Durata medie de evolutie este de 7 – 10 zile iar tusea poate persista pana la 2-3 saptamani. Nu exista medicamente care vindeca sau scurteaza evolutia bolii; Antibioticele se administreaza doar in formele complicate si strict la indicatia medicului specialist.

Semne de severitate :

sugar sub 3 luni :
– febra ( ce depaste 39C)
– respiratie dificila, suieratoare
– alimentatie dificila ( exista risc de deshidratare prin absenta alimentatiei)
– somnolenta marcata, adinamie
peste 4 luni :
– febra mai mare de 39C ce dureaza de peste 3 zile sau care reapare dupa o perioada de acalmie
– agravarea simptomelor, eventual aparitia altora ( somnolenta, varsaturi, diaree)
– dureri la nivelul urechii ( otalgie) sau scurgerea de lichid din ureche ( otoree)
– persistenta simptomatologiei mai mult de 10 zile, indiferent de varsta copilului

Complicatii :

1. Otita medie acuta – este cea mai frecventa complicatie
– sugerata de prezenta durerilor auriculare, agitatie, iritabilitate
– necesita consult ORL de specialitate
– impune administrarea de antibiotice

2. Infectii sinusale – cu diferite localizari in functie de varsta copilasului
– impun de asemenea consult ORL si tratament antibiotic

3. Pneumoniile– sugerate de persistenta/agravarea simptomatologiei; prezenta tusei nu indica neaparat o afectare pulmonara, de cele mai multe ori aceasta datorandu-se scurgerii secretiilor din nas in gurita;totusi daca simptomele nu se amelioreaza dupa 7-10 zile, e necesara o noua evaluare medicala si in functie de aceasta prescrierea sau nu a unor investigatii suplimentare.

Tratament :

In majoritatea cazurilor se poate face ambulator( la domiciliu) insa in urma unei evaluari medicale. Nu administrati medicamente decat dupa un consult medical. Administrarea antibioticelor nu scurteaza evolutia bolii si nici nu previne suprainfectia bacteriana. Daca evolutia sub tratamentul indicat nu este favorabila adresati-va din nou medicului.

Principalele modalitati de tratament sunt:

hidratare corespunzatoare : consum de multe lichide ( ceaiuri caldute, sucuri de fructe, supe)

– instilatii cu ser fiziologic, apa de mare cu aspirarea secretiilor ( cu ajutorul pompitelor, batistei bebelusului); nu sunt indicate decongestionantele nazale mai mult de 2-3 zile intrucat exista riscul dezvoltarii rinitei chimice( iritarea mucoasei nazale)

– mentinerea unei temperaturi normale ( 20-22C) cu evitarea supraincalzirii si “infofolirii” copilului

umiditate corespunzatoare, mai ales iarna cand aerul este prea uscat ( prosoape ude pe calorifer, vase cu apa, eventual umidificatoare)

– combaterea febrei cu antitermice ( de tipuil ibuprofen, paracetamol); am detaliat acest subiect in cadrul articolului despre febra (Ce trebuie sa stiti despre febra)

Chiar daca copilul este racit se poate face baie, contrar “obiceiurilor” din popor.
Foarte important este sa nu duceti copilul in colectivitate pentru a preintampina imbolnavirea celorlalti copii. De asemenea daca aveti mai multi copii, atunci incercati pe cat posibil ” izolarea” celui bolnav.

Prevenire:

– alimentatie variata, bogata in fructe si legume
– evitarea zonelor aglomerate si in special a spatiilor inchise
– spalarea frecventa a mainilor
– aerisirea incaperilor
– plimbari frecvente in aer liber chiar daca temperaturile de afara sunt mai reduse