Tag Archives: Vitamina D

CALCIUL IN ALIMENTATIA COPIILOR

Am ales acest subiect pornind atat de la sugestiile multor mamici cat si de la situatiile pe care le intalnesc tot mai des si anume acelea de a inlocui o alimentatie echilibrata cu administrarea de suplimente de minerale si vitamine.

Calciul este unul dintre mineralele indispensabile organsimului  incepand de la nastere si pana la batranete, asigurand impreuna cu fosforul rezistenta oaselor si dintilor dar si contractia celulelor musculare  precum si transmiterea impulsurilor nervoase.

Cantitatea de calciu din organsim precum si doza zilnica necesara difera foarte mult in functie de varsta; spre exemplu, nou-nascutul are aproximativ 30 g de calciu in cea mai mare parte incorporat in oase, pe cand  la adult ajunge la o cantitate de 1-1,5 kg de calciu ( peste 99%  este concentrat in oase), fiind astfel cel mai bine reprezentat element mineral. Anual in jur de 20% din calciul existent in organism este inlocuit.

Care sunt rolurile calciului in organsim:

  • contribuie impreuna cu fosforul la formarea si consolidarea oaselor si dintilor sub actiunea directa a vitaminei D fara de care absorbtia calciului nu se poate realiza; pentru un rezultat optim trebuie sa existe un raport de 2 la 1 intre calciu si fosfor.
  • contractia intregului sistem muscular, inclusiv a inimii, creste ritmul cardiac si prin aceasta asigura oxigenarea optima a tuturor tesuturilor, impreuna cu magneziul un alt mineral deosebit de important;
  • transmiterea impulsurilor nervoase, contribuind astfel la buna functionare a sistemului nervos;
  • cresterea capacitatii de aparare a organismului(creste capacitatea antimicrobiana a leucocitelor=globulele albe);
  • participare activa la unele procese metabolice, favorizand inclusiv absorbtia fierului si a vitaminei B12;
  • scaderea intensitatii manifestarilor alergice;
  • contribuie la procesul de coagulare prin activarea fibrinei.

Necesarul de calciu:

  • cea mai mare nevoie de calciu este in primii ani de viata atunci cand ritmul de crestere este foarte accelerat iar pentru soliditatea oaselor si dintilor este nevoie de un aport suficient de calciu, de preferinta provenit din alimentatie si nu din suplimente;
  • in primele 6 luni necesarul (250mg /zi) este asigurat de laptele de mama care-i ofera bebelusului toti nutrientii necesari; in cazurile in care alaptarea nu este posibila formulele de lapte praf sunt solutia viabila, fiind  imbogatite cu calciu si vitamina D in doze corespunzatoare ; nu uitati de Vitamina D, absolut necesara pentru absorbtia calciului, indiferent de tipul de lapte administrat;laptele de vaca desi are un continut mare de calciu, nu este indicat la varsta atat de mica, datorita unui raport necorespunzator calciu/fosfor;
  • dupa varsta de 6 luni pe langa lapte sunt si alte alimente bogate in calciu care se ofera bebelusului (iaurt, branza de vaci, galbenus de ou, legume verzi, peste, etc), astfel incat in majoritatea cazurilor necesarul este acoperit prin alimentatie si nu sunt necesare suplimentele de calciu; acestea pot fi necesar a fi administrate atunci cand cantitatea de lapte per 24 de ore este sub 400 ml iar restul alimentelor bogate in calciu sunt slab reprezentate sau absente;
  • intre 1 si 3 ani, necesarul este in jur de 500 mg zilnic, cantitate relativ usor de acoperit avand in vedere ca 250 ml lapte furnizeaza 300 mg calciu; de aceea si la aceasta varsta se recomanda 400-500 ml de lapte zilnic(ideal lapte de mama sau o formula adaptata varstei), pe langa alte produse lactate(iaurt, branza de vaci, telemea,etc);
  • intre 4 si 8 ani, cantitatea de calciu creste la 800 mg pe zi, usor de furnizat daca alimentatia este echilibrata; atentie la bauturile carbogazoase, la cacaoa  adaugata in lapte care scad absorbtia de calciu chiar daca aportul a fost unul corespunzator;
  • peste varsta de 9 ani, necesarul se apropie de cel al adultului, respectiv 1300 mg zilnic; aceasta perioada este deosebit de importanta, cele mai mari carente in alimentatie se inregistreza dupa debutul pubertatii cand alimentatia adolescentilor este haotica, bazata pe un orar neregulat al meselor si cu dezechilibre majore intre principalele grupe de alimente, alaturi de un consum crescut de bauturi carbogazoase,uneori chiar consum de cafea, alcool, tutun. Este perioada in care se realizeaza iarasi un salt important in inaltime, iar organismul are nevoie de resurse pentru a-si continua cresterea si dezvoltarea.

Absorbtia calciului:

  • are loc in intestinul subtire sub directa actiune a vitaminei D, fara de care, chiar in contextul unui aport optim de calciu, necesarul zilnic nu poate fi asigurat, fie ca este vorba despre calciul provenit din alimentatie fie de  cel din suplimente. Doar o cantitate mica, in general 20-40% din calciul ingerat se absoarbe, cantitate care depinde pe de o parte de  interactiunea cu alti compusi proveniti din alimentatie (care pot creste sau dimpotriva pot scadea aceasta absorbtie) iar pe de alta parte de factori metabolici(deficit de vitamina D, boli digestive, afectiuni endocrine, etc);
  • din intestin calciul ajunge in sange, unde sub influenta a numerosi factori concentratia sa este mentinuta in limite normale chiar daca aportul este unul insuficient; acest aspect este datorat actiunii a doi hormoni PTH (parathormonul) si calcitonina care prin actiunile lor “fura” calciu din os si dinti pentru a-l “transporta” in sange unde este nevoie de o concentratie standard, constanta.

Cresterea absorbtiei de calciu este determinata de :

  • Vitamina D, A, C, magneziu;
  • regimuri bogate in proteine (de origine atat animala cat si vegetala);
  • lactoza (“zaharul” din lapte);
  • aciditatea gastrica.

Scaderea absorbtiei de calciu este determinata de :

  • oxalati( spanac, sfecla rosie, cacao, ciocolata, cafea);
  • fitati(cereale, soia, linte, alune, nuci, migdale);
  • fibrele vegetale;
  • bauturile carbogazoase;
  • excesul de grasimi.

Surse de calciu:

Cele mai improtante surse de calciu sunt reprezentate de lapte si derivatele din lapte insa sunt si alte alimente bogate in calciu care pot inlocui cu succes produsele lactate mai ales in cazul copiilor cu intoleranta la proteinele din laptele de vaca sau in cazul celor “mofturosi”.

 

  • laptele de mama – nu contine foarte mult calciu (mai putin decat laptele de vaca) insa raportul intre calciu si fosfor este unul optim, oferind tot necesarul de calciu de care are nevoie bebeusul cel putin in primele 6 luni pana la inceperea diversificarii;
  • formulele de lapte praf, indiferent de firma producatoare ofera si ele concentratii optime de calciu;
  • produse lactate (branza, iaurt, sana, chefir, telemea, cascaval,unt,etc);
  • peste(ton, somon, sardine), oua;
  • soia, lapte de soia, branza tofu;
  • legume verzi (brocoli, salata, spanac, varza Bruxelles);
  • fasole alba, fasole rosie, mazare;
  • alune, nuci, migdale, seminte de floarea soarelui, susan;
  • citrice.

In concluzie as putea spune ca o alimentatie echilibrata, indiferent de varsta care  contine zilnic 400-500 ml de lapte pe langa alte produse lactate(branza, iaurt) ofera necesarul zilnic de calciu pentru o dezvoltare armonioasa, fara a fi necesare suplimentari cu calciu sau alte minerale care din pacate sunt recomandate tot mai des, fara a tine cont de posibilele reactii adverse care pot sa apara atunci cand cantitatile administrate sunt peste nevoile organismului.


>>>

Profilaxia rahitismului

Ce este rahitismul?
  •  boala de metabolism secundara unei tulburari de mineralizare a osului care apare la un organism in crestere; exista mai multe cauze ale rahitismului insa cea mai frecventa este deficitul de Vitamina D, asa numitul rahitism carential;sunt si alte cauze de rahitism, unele genetice insa nu voi insista asupra acestora fiind destul de rare;
  • la varsta de bebelus(primul an de viata) vorbim de rahitism carential iar ulterior la copiii mai mari de 1 an se vorbeste despre rahitismul sechelar(deformari ale oaselor care s-au constituit in perioada de sugar si asupra carora nu s-a intervenit terapeutic);
Vitamina D
  • se cunosc 10 compusi ai vitaminei D insa doar 2 sunt semnificativi si anume:
1. vitamina D2 – se gaseste in cantitati mici in alimente de origine vegetala;
2. vitamina D3 care se formeaza la nivelul pielii sub actiunea radiatiilor ultraviolete(prin expunerea  pielii la actiunea razelor solare);
De cata Vitamina D e nevoie?

Necesarul zilnic de vitamina D este de 500 – 1000 UI/zi(1-2 picaturi) si variaza in functie de:

  • ritmul de  crestere(foarte alert in primii doi ani de viata si ulterior la pubertate);
  • anotimp (prezenta soarelui):!!! pentru sinteza optima de vitamin D pielea trebuie expusa direct actiunii soarelui(nu este suficient sa iesiti zilnic afara); mentionez asta deoarece, anul acesta, mai mult ca oricand am avut foarte multi parinti care, neinformati corect, au interupt din proprie initiativa administrarea vitaminei D, la varste mici ale bebelusului(2-3 luni) cu consecinte evidente, cu rahitism asociat si cu intarziere importanta in dezvoltarea osoasa;
  • varsta;
  • afectiuni medicale asociate(de ex tulburare de absorbtie la nivel intestinal- intoleranta la proteinele din lapte);
Este foarte important sa expuneti copilul la soare iar suprafata expusa sa fie semnificativa(picioruse, manute, etc) cu asigurarea protectiei(crema cu factor mare de protectie +50) si acoperirea capului(palarie de culoare deschisa), evitand evident orele contraindicate(10-16.00)

Care sunt sursele de vitamina D?

  • ficat de vitel, ficat de peste(cod), galbenus de ou, peste(somon,ton,hering, sardine, macrou), lactate nedegresate(unt,lapte integral);
  • laptele atat de prezent in alimentatia sugarului este sarac in Vitamina D;laptele de mama are actiune antirahitica evidenta desi contine o cantitate relativ redusa de vitamina D, aceasta datorandu-se unui raport considerat optim intre calciu si fosfor; formulele de lapte praf sunt imbogatite cu vitamina D dar, cu toate acestea frecventa rahitismului la copii alimentati artificial este mai mare comparativ cu cei alaptati; aceasta inseamna ca, indiferent de tipul laptelui, copilasii trebuie sa primeasca suplimentar Vitamina D;

Vitamina D actioneaza la nivelul intestinului unde favorizeaza absorbtia calciului si fosforului de aceea, este indicat ca atunci cand se administreaza suplimente pe baza de calciu sa se adauge si Vitamina D pentru a facilita absorbtia acesteia;evident, administrarea suplimentelor se face strict la recomandare medicala si, ideal, dupa eectuarea de investigatii care sa certifice necesitatea acestora;

De ce apare rahitismul?

Datorita unui dezechilibru intre aportul si necesarul de Vitamina D, cel mai frecvent datorita unei alimentatii sarace in Vitamina D si unei expuneri la soare insuficiente.Pe langa aceasta exista si alte conditii ce favorizeza aparitia sa si, aici as mentiona: 

  • prematuritatea: copii nascuti sub varsta de 37 saptamani dezvolta modificari rahitice chiar in contextul unei profilaxii corecte;
  • varsta – rahitismul este o boala a perioadei de crestere astfel incat are o frecventa maxima in intervalul 3-6-9 luni, rar existand forme care apar pana la varsta de 2 ani;
  • boli asociate – in primul rand sindroamele de malabsorbtie(tulburari in absorbtia vitaminei D la nivel intestinal) chiar daca aportul de Vitamina D este cel corespunzator; in aceste situatii trebuie corectata cauza pentru a reusi profilaxia, respectiv tratamentul rahitismului;
  • tratamente prelungite cu cortizon(prednison) sau fenobarbital, fenitoina(copiii cu epilepsie),etc;
Cum se manifesta ?
  • semne generale: agitatie/adinamie, inapetenta, tegumente palide, transpiratii abundente mai ales occipital(la nivelul cefei);aceste transpiratii trebuie diferentiate de cele normale(la supt, efort,etc);
  • semne la nivelul craniului: bose frontale(“proeminenta” fruntii) sau palgiocefalie(turtirea capului); mai rar se descrie aspectul de craniotabes = inmuierea oaselor craniene; de asemenea fontanela anterioara este mult marita in dimensiuni. Aceste modificari apar in jurul varstei de 3 luni si sunt primele care vestesc faptul ca doza de vitamina D este insuficienta;
  • semne la nivelul toracelui :“mataniile costale” = mici proeminente de o parte si de alta a sternului; torace evazat la baze prin indepartarea coastelor inferioare, proeminenta sternului sau dimpotriva infundarea sa;
  • semne la nivelul membrelor superioare(“bratari rahitice” = proeminente la nivelul articulatiei pumnului) dar si la nivelul membrelor inferioare, in special la copilul care se ridica si merge, fie in “O” = genu varus, fie in “X” = genu valgus;
  • aparitia tardiva a dintisorilor;
  • carii si distrofii ale dentitiei definitive;

    rahitism-2                                                                 sursa foto: www.blatner.com

Pe langa toate aceste semne se mai constata o rezistenta redusa la infectii si posibila asociere a unei anemii tot carentiale(anemia prin lipsa de fier). In stadii avansate se vorbeste despre “plamanul rahitic“.

Cum putem preveni?

  • primul pas este administrarea antenatala de calciu si Vitamina D in special in trimestrul III de sarcina;aceste suplimente nu trebuie luate la intamplare ci strict la recomandarea medicului ginecolog;
  • profilaxia se realizeaza prin administrarea de Vitamina D(Vigantol, Vitamina D3) 2 picaturi/zi incepand din a 10-a zi de viata pana la varsta de 24 luni continuu; ulterior se administreaza pana la 7 ani primavara, toamna si iarna(in lunile ce contin litera R) iar de la debutul pubertatii se reia administrarea profilactica pentru a sustine ritmul alert de crestere caracteristic acestei perioade. Aceasta este cea mai fiziologica modalitate de prevenire intucat asigura zilnic doza necesara. Mai exista o schema care se administreaza in cazuri de necooperare sau tulburari in absorbtia vitaminei D insa aceasta presupune administrarea  sub forma injectabila si asigura asa-numitele doze de rezerva(doze “stoss”. Ea consta in administrarea in maternitate a unei doze de 200.000UI Vitamina D injectabil si apoi se repeta aceasta doza la interval de 6-8 saptamani;nu administrati mai mult de 2 picaturi de Vigantol in cazul suspicionarii unei deficiente deoarece diagnosticul de rahitism necesita investigatii suplimentare si nu e suficient doar examenul clinic(consultul bebelusului). Am observat deseori in practica administrarea a 3-4 picaturi fara a se fi facut un minim de investigatii paraclinice(analize). Este foarte important acest lucru pentru ca supradozarea de Vitamina D poate determina nefrocalcinoza(depunerea calciului in rinichi) cu formarea calculilor (“pietrelor la rinichi”).
  • sunt situatii cand se creste doza la 3-4 picaturi, cel mai frecvent de catre medicul ortoped cu ocazia screeningului pentru displazia de sold(este indicat ca primul control sa se faca pana la cel tarziu 8 saptamani de viata, intervalul 4-6 saptamani fiind cel mai indicat);
  • nu se adminsitreaza suplimente de calciu copiilor decat daca sunt prematuri sau cantitatea de lapte/zi este sub 400ml.

In ceea ce priveste modul de administrare, fiind o solutie uleioasa, se recomanda administrarea direct in gurita, nu cu lingurita nu dizolvata in lichide; in ceea ce priveste valabilitatea sticlei dupa deschidere, se respecta indicatiile producatorului; astfel daca sunt respectate conditiile de pastrare(sticluta la intuneric si la temperatura sub 25C), dupa deschidere, sticluta poate fi folosita in intervalul de timp mentionat in prospect(cel mai adesea 6 luni).

Sunt situatii, destul de rare in care apar semne de rahitism chiar daca s-a efectuat o profilaxie corecta;aceasta se intampla de cele mai multe ori cand exista un ritm foarte alert de crestere, mai ales in primele luni, ritm pe care nu-l putem anticipa; exista bebelusi care cresc 3-4 kg in primele luni, in paralel cu o crestere a lungimii mult peste medie, bebelusi la care de cele mai multe ori apar semne de rahitism nu pentru ca profilaxia nu a fost corecta ci pentru ca cele 2 picaturi administrate nu au fost suficiente; de aceea, pana la 6 luni este obligatoriu sa mergeti lunar la medic, pentru a preintampina aceste situatii si a le corecta in formele incipiente.

Cum se diagnosticheaza?
Intr-o prima faza se suspicioneaza rahitismul datorita prezentei modificarilor descrise dupa care sunt necesare niste investigatii(analize) care sa confirme aceasta suspiciune. Nu se poate formula diagnosticul de Rahitism fara aceste investigatii.
Astfel se determina :
  • calciu seric si ionic- frecvent are valori normale datorita unor mecanisme adaptative ale organismului(se scoate calciu din os, osul devine moale si astfel se deformeaza cu usurinta conducand la aparitia deformarilor descrise);
  • fosforul seric – poate fi normal sau scazut/crescut(intervin aceleasi mecanisme de adaptare);
  • fosfataza alcalina– este o enzima produsa de o parte din celulele osului(osteoblaste) si care are valori mult peste cele considerate normale
Pe langa acestea se efectueaza o radiografie de pumn(prin care se determina varsta osului in comparatie cu varsta cronologica a bebelusului; in cazurile de rahitism, varsta osului este retardata si se mai descriu si alte modificari specifice de rahitism). Astfel daca medicul va recomanda aceasta investigatie nu o refuzati pentru ca ea este de mare valoare in precizarea diagnosticului; chiar daca bebelusul are doar cateva luni, doza de raze folosita este mica si nu are influente asupra organismului.
In cazuri mai severe se poate indica si o radiografie de antebrat, respectiv o radiografie toracica. De asemenea se poate apela si la DEXA = osteodensitometrie(masurarea densitatii osoase) care insa nu este obligatorie pentru diagnostic. Avantajul este ca poate fi realizata de la orice varsta iar timpul de examinare este relativ redus 2-5 minute.
Doar coroborand  rezultatele acestor investigatii se poate stabili cu certitudine diagnosticul de rahitism si prescrierea tratamentului
Cum se trateaza?
  • tratamentul este simplu si consta in administrarea de Vitamina D in doze terapeutice(nu profilactice) care sa asigure vindecarea rahitismului cu disparitia tuturor modificarilor descrise mai sus;
  • sunt mai multe scheme de tratament, cea mai recomandata de pediatrii fiind aceea a adminstrarii orale de Vitamina D in doza de 4-8 picaturi/zi(in functie de gravitate) timp de 6-8 saptamani;mai exista o schema cu administrare injectabila de Vitamina D rezervata doar cazurilor necompliante sau celor cu tulburari de absorbtie. Pe langa administrarea de Vitamina D e neceara frecvent si o suplimentare cu calciu(strict la indicatia medicului care stabileste doza) pe durata tratamentului- 0,5 -1g/zi;
  • uneori se asociaza suplimentare cu Ulei de Peste pe o durata variabila(3-6 luni) in functie de severitatea formei de rahitism;
Vindecarea rahitismului este sigura dar lenta, in trepte si, ca si diagnosticul trebuie obiectivata de niste investigatii(analize) care sunt aceleasi cu cele folosite pentru diagnostic. De cele mai multe ori semnele dispar in 1-2 luni dar sunt cazuri in care vindecarea completa s-a obtinut dupa 3-6 luni.
Atentie maxima se impune in cazul Vitaminei D intrucat dozele prea mari, administrate nejustificat timp indelungat duc la aparitia supradozarii cu consecinte negative greu de “reparat”.

Supradozarea Vitaminei D:
Asa cum spuneam poate fi evitata printr-o profilaxie corecta cu 2 picaturi/zi sau printr-un diagnostic corect si un tratament bine condus. Cel mai frecvent apare prin tratamentul excesiv al unor cazuri presupuse de rahitism cu un diagnostic insuficient documentat.
Manifestari ale ” intoxicatiei” cu Vitamina D :
  • anorexie(lipsa poftei de mancare);
  • hipotonie(copil moale);
  • varsaturi inexplicabile(absenta vreunei infectii digestive, a refluxului sau a altor boli care se manifesta cu varsaturi);
  • constipatie;
  • polidipsie(bea multa apa) si poliurie(urineaza mult);
La toate acestea se adauga depunerea de calciu la nivel renal cu constituirea calcificarilor renale cu consecinte din cele mai grave asupra organismului.
De aceea aveti mare grija in admnistrarea Vitaminei D pentru ca, cu o alimetatie diversificata si o profilaxie corecta copilul poate avea o dezvoltare armonioasa.
In incheiere, as mentiona inca o data necesitatea acestei suplimentari, administrarea corecta si de durata este esentiala pentru o dezvoltare osoasa corespunzatoare. Vitamina D este un aliat de nadejde, un “prieten” al cresterii si dezvoltarii armonioase a copiilor!!!

 

 

 

 

 

 

>>>

FONTANELA LA BEBELUSI SI COPII MICI

Fontanela sau mai exact fontanelele pentru ca sunt mai multe reprezinta o particularitate a nou-nascutului si ulterior a bebelsului care frecvent ingrijoreaza parintii, multi dintre ei chiar se feresc sa o/le atinga,uneori mergand pana la a evita zona respectiva cand vorbim de ingrijirea bebelusului(spalat, pieptanat, tuns, etc).

Ce este fontanela?

  • o zona neosificata(o membrana dura) situata  intre oasele craniene(imature si incomplet osificate), zona care pe masura ce bebelusul si implicit perimetrul cranian creste, scade in dimensiuni pentru a se inchide definitiv, intr-un interval de timp foarte variabil tinand cont de o serie de particularitati(dimensiunea acesteia la nastere, ritmul de crestere al bebelusului, eventualele afectiuni/carente asociate);
  • la nastere sunt 4 fontanele, uneori chiar 6, dintre acestea doar 2 sunt importante din punct de vedere clinic:

fontanela 1   1. fontanela anterioara(mare sau moalele capului in limbaj popular):

  • se urmareste la fiecare monitorizare a bebelusului;
  • are forma de romb, dimensiunea este variabila la nastere, unii copilasi au o fontanela mare(4/4cm-diagonalele rombului), altii dimpotriva, se nasc cu o fontanela mica(1/1cm); evident, varsta de inchidere este variabila, intre 3 si 24 de luni, in functie de dimensiunea pe care fontanela a avut-o la nastere dar si in functie de factori constitutionali, ritmul de crestere al perimetrului cranian, carente(in special rahitism carential);

fontanela 2

  • dimenisunea medie este de 2/2cm si va fi monitorizata periodic de catre medicul curant; uneori dimenisunea poate sa fie mai mare de la o vizita la alta, mai ales daca in acel interval de timp s-a produs o crestere mai accelerata a perimetrului cranian(prin cresterea rapida, oasele craniului se departeaza usor unul de altul si atunci implicit fontanela se mareste);
  • este situata intre osul frontal(partea din fata a craniului) si oasele parietale(oasele situate pe partile laterale ale capului);

  2. fontanela posterioara:

  • are dimensiuni foarte mici la nastere, la unii bebelusi chiar lipseste si se inchide in general in prima luna  de viata, cel tarziu pana la 2-3 luni de viata;
  • este de forma triunghiulara si este situata la intalnirea osului occipital(zona cefei) cu cele doua oase parietale(partile laterale ale capului);

   3. fontanelele laterale(denumite si fontanele temporale):

  • se inchid si ele destul de repede, de multe ori nici nu sunt sesizate de parinti;
  • dimensiunea la nastere este foarte mica;
  • nu sunt monitorizate in evolutie decat in situatia constatarii unor anomalii de dezvoltare(boli genetice, dismorfism craniofacial, diverse malformatii asociate);

Ce importanta are fontanela?

  • permite nasterea naturala; in timpul trecerii bebelusului prin canalul pelvi-genital, oasele craniului se “incaleca” pentru a permite adaptarea dimensiunilor capului la conformatia bazinului mamei; in lipsa fontanelelor, nasterea naturala ar fi practic imposibila;
  • permite cresterea creierului in interiorul cutiei craniene in paralel cu cresterea perimetrului cranian;
  • protejeaza creierul de traumatismele foarte frecvente in primul an de viata; in caz de traumatism, oasele fiind moi si cartilaginoase, pot aluneca unele spre altele datorita fontanelei si astfel nu apar fracturi;
  • prezenta ei permite efectuarea ecografiei transfontanelare indicata in special copilasilor cu afectiuni neonatale(traumatisme la nastere), prematurilor sau celor cu afectiuni neurologice, permitand aprecierea structurilor cerebrale si a cantitatii de  lichid cerebrospinal, precum si eventuale hemoragii sau anomalii de dezvoltare;

 Cand se inchide fontanela anterioara?

  • varsta este variabila, intre 3 si 24 de luni, uneori chiar dupa varsta de 2 ani;
  • inchiderea ei la o varsta mica, nu constituie un criteriu de intrerupere a administrarii vitaminei D; aceasta se administreaza in doze profilactice pentru a sustine ritmul alert de crestere din primii doi ani si nu pentru a inchide fontanela; este o practica gresita care poate avea ca si consecinte instalarea unui rahitism carential!!! Nu sunt dovezi stiintifice, studii care sa ateste oprirea dezvoltarii cerebrale dupa inchiderea fontanelei; sa nu uitam ca, perimetrul cranian mai creste cel putin 10-12 cm dupa varsta de 2 ani cand marea majoritate a copilasilor au fontanela inchisa;

Cand sa ne ingrijoram?

1. Fontanela prea mare:

  • cel mai frecvent este vorba de rahitism carential/sechelar, acompaniata fiind de alte semne de rahitism: bose frontale, torace evazat la baze, membre inferioare deformate; doar o dimenisune mai mare a fontanelei, in lipsa altor semne de rahitism nu permite sustinerea acestui diagnostic si, implicit nu necesita cresterea dozei de vitamina D;
  • se monitorizeaza intotdeauna, de la o examinare la alta, in stransa relatie cu perimetrul cranian si, evident cu dezvoltarea osoasa;
  • in situatia in care este componenta a semnelor de rahitism, se impun investigatii suplimentare pentru a stabili cu certitudine diagnosticul si implicit tratamentul(articol detaliat);
  • foarte rar este componenta a unor boli genetice, congenitale:
  1. sindrom Down(frecvent este suspicionat de la nastere pe baza aspectului tipic);
  2. acondrodisplazia(boala osoasa congenitala);
  3. osteogeneza imperfecta(boala genetica ce se manifesta cu osificare incompleta, oase fragile si risc foarte mare de fracturi repetate la traumatisme minore);
  4. hipotiroidism congenital(diagnostic relativ precoce avand in vedere screeningul neonatal care se efectueaza in maternitati);
  5. hidrocefalie(cresterea presiunii intracraniene) care se asociaza si cu o crestere peste normal a perimetrului cranian;

Toate aceste afectiuni au multe alte semne si simptome asociate si  necesita investigatii complexe si colaborare pediatru/neurolog pediatru, neurochirug/genetician/endocrinolog, in functie de suspiciunea de boala;

2. Fontanela prea mica:

  • este o problema doar atunci cand perimetrul cranian nu creste corespunzator si exista riscul de microcefalie, componenta a unor boli genetice/neurologice;
  • dimenisunea prea mica trebuie stabilita de catre medicul pediatru iar in functie de alte semne si simptome asociate este posibil sa fie necesare investigatii suplimentare: consult neurologic/neurochirugical/genetic, etc;
  • NU se stopeaza administrarea vigantolului, se fac investigatii suplimentare daca medicul pediatru considera ca sunt probleme;

3. Fontanela deprimata:

  • de cele mai multe ori se observa o usoara deprimare a fontanelei, fireasca,avand in vedere ca este vorba de un tesut mai subtire comparativ cu structura oaselor; daca bebelusul nu are simptome asociate(varsaturi, diaree, febra,somnolenta sau dimpotriva agitatie) si apetitul este normal, nu sunt motive de ingrijorare;

fontanela deprimata

pulsarea fontanelei nu semnifica deprimare ci este normala, aceasta pulseaza in ritmul batailor cardiac;

 

  •            in situatia in care deprimarea este vizibila, reprezinta cel mai adesea un semn de deshidratare si este necesar sa luati legatura cu medicul curant sau sa va adresati unui serviciu de urgenta cu atat mai mult cu cat varsta bebelusului este mai mica si/sau se asociaza alte simptome:febra, varsaturi, diaree,etc;

 

 

4. Fontanela bombata:

  • trebuie diferentiata de pulsarea fontanelei, adica “miscarea” acesteia in ritmul batailor cardiace; chiar daca aceasta pulsare poate fi normala, trebuie sa mentionati pediatrului deoarece poate semnifica o afectare neurologica si/sau vasculara;

fontanela bombata 3

  • bombarea de scurta durata, in timpul plansului, tusei sau efortului este absolut fireasca si nu necesita masuri suplimentare;
  • bombarea permamenta necesita un consult urgent deoarece poate semnifica o infectie(meningita/encefalita), o afectare neurologica ;

Necesita fontanela masuri de precautie?

  • categoric NU;
  • copilasul poate fi spalat pe cap, masat, pieptanat, tuns, creierul este protejat de o membrana foarte groasa, dura ce ofera protectie maxima;
  • caciula in casa nu este necesara, ba mai mult, este contraindicata chiar si dupa baie; mitul potrivit caruia dupa baie trebuie caciulita pentru a nu face meningita este FALS, meningita este o infectie(virala/bacteriana) si nu are nicio legatura cu baia;

Atrag inca o data atentia asupra intreruperii/scaderii sau dupa caz cresterii dozei de VIGANTOL in relatie cu dimensiunea fontanelei!!! Modificarea dozei de Vigantol se face doar in cazuri speciale, cand se stabileste un diagnostic concret!!!

 

>>>
Sitemap