Tag Archives: virus herpes simplex

STOMATITA HERPETICA

Stomatita herpetica este o infectie destul de frecventa in primii ani de viata, cu o contagiozitate foarte mare, mai ales in colectivitati.

www.theherpesblueprint.com

Infectiile produse de virusul herpes simplex(VHS) sunt larg raspandite in toata lumea, astfel incat peste 90% din adulti prezinta anticorpi impotriva tipului 1 (VHS-1) chiar daca peste 80% din ei nu au prezentat simptomatologia tipica.

Ce este stomatita herpetica?

O infectie virala, de cele mai multe ori cu evolutie autolimitanta, localizata la nivelul mucoasei bucale care afecteaza cu predilectie grupa de varsta 6 luni-5 ani cu o incidenta maxima intre 1-3 ani. Procentul copilasilor infectati este ridicat, insa doar o mica parte (10-20%) dezvolta simptomele specifice virusului herpetic.

De cine este produsa?

Virusul herpetc tip 1(VHS-1) este responsabil de infectare; tipul 2(VHS-2) al virusului determina afectare genitala si apare dupa debutul vietii sexuale sau in timpul nasterii daca mama este infectata cu tipul 2 iar nasterea este naturala.

Dupa infectare, virusul ramane cantonat in ganglionii spinali, putand astfel determina reactivari ale infectiei, reactivari favorizate de anumite conditii predispozante:

  • imunitate scazuta(infectii respiratorii recidivante, tratamente antibiotice prelungite, corticoterapie, deficit imun congenital, etc);
  • infectii virale(respiratorii, digestive) si/sau bacterine;
  • expunere prelungita la soare;
  • alergii alimentare;
  • leziuni deschise la nivelul buzelor, cavitatii bucale;
  • stres, oboseala, etc;

Cum se transmite?

Transmiterea este extrem de facila, aceasta explicand si incidenta mare a acestei infectii in populatia generala, omul fiind unicul “rezervor” al acestei infectii. Perioada de incubatie(durata din momentul infectarii pana la aparitia simptomelor) este in medie cuprinsa intre 3-10-12 zile.

Principalele cai de transmitere sunt:

  • contact direct pe cale orala;
  • indirect prin stranut, tuse, contact cu saliva contaminata(atentie la jucarii, vesela,tacamuri, periute de dinti,etc);
  • prin intermediul instumentelor medico-chirurgicale(ORL, stomatologie,etc): risc mult diminuat datorita masurilor de sterilizare;

De departe riscul cel mai mare de transmitere este in colectivitati. Asadar daca copilasul dvs este diagnosticat cu stomatita herpetica cel mai indicat este sa nu-l duceti in colectivitate pana la vindecarea completa, astfel il feriti de eventuale complicatii(suprainfectie bacteriana) dar ii protejati si pe ceilalti copilasi.

Cum se manifesta?

a)debut:

  • brusc;
  • iritabilitate, indispozitie, plans necontrolabil(secundar durerii din cavitatea bucala),somnolenta marcata;
  • inapetenta, miros aparte al cavitatii bucale;
  • febra: 37-39C, uneori peste 39C, existand pericolul convulsiilor febrile;

b)perioada de stare:

  • persistenta febrei(2-3 zile);
  • refuzul alimentatiei cu pericolul instalarii sindromului de deshidratare cu atat mai sever cu cat varsta este mai mica;
  • dureri atroce la nivelul cavitatii bucale, accentuate de alimentatie;
  • inflamarea gingiilor;
  • secretie salivara crescuta;
  • persista starea generala alterata;
  • adenopatie satelita(inflamarea ganglionilor de vecinatate, in special a celor submandibulari si laterocervicali) care poate accentua durerea de la nivelul cavitatii bucale;
  • tipic insa este aparitia leziunilor herpetice, initial sub forma unor vezicule cu continut clar, mucoasa bucala din jurul lor este rosie si inflamata; veziculele se pot localiza in orice zona a cavitatii bucale insa mai frecvent apar la nivelul gingiilor, limbii si mucoasei jugale(mucoasa ce “captuseste”obrajii); se pot insa localiza si la nivelul palatului(cerul gurii) precum si la nivelul amigdalelor(in aceasta situatie este dificil de diferentiat de o amigdalita pultacee, infectie bacteriana care necesita alt tratament); in evolutie, continutul veziculelor se elimina si raman mici ulceratii care au mijlocul deprimat si mariginile rosii, fiind acoperite de o membrana galbuie care daca este indepartata lasa in urma o zona sangeranda; evolutia in general este autolimitanta si slab influentata de tratament, in medie vindecarea se produce dupa 7-10 zile.

c)convalescenta:

  • durata medie de evolutie a acestei infectii este de 7-10 zile; dupa primele 2-3 zile febra se remite, durerea se amelioreaza dupa 4-6 zile de la debut iar leziunile ulcerative se reepitelizeaza in medie dupa 7-10 zile daca nu apar complicatii, in special suprainfectare bacteriana care va incetini vindecarea.

Alte forme clinice ale infectie cu VSH:

1. Angina herpetica:

  • apare in general la copilul mai mare si la adult;
  • se manifesta cu febra mare, adenopatie(inflamarea ganglionilor) subangulomandibulara si laterocervicala, cresterea in dimensiuni a amigdalelor cu prezenta de leziuni exudative si/sau ulcerative;
  • necesita obligatoriu consult medical pentru tratament corect;

2.Keratoconjunctivita herpetica:

  • forma de conjunctivita care afecteaza unul sau ambii ochi si care se caracterizeaza prin recurente frecvente;

3. Encefalita herpetica:

  • foarte rara insa posibila;
  • se datoreaza tot tipului 1 cu mentiunea ca atunci cand apare la nou nascut apare prin infectarea in timpul nasterii cu VSH tip 2;
  • necesita obligatoriu spitalizare cu investigatii si tratament corespunzator;

4. Eczema herpeticum:

  • mai frecventa la copilasii atopici, cu dermatita exudativa, dermatita atopica, etc;
  • eruptia este generalizata pe un fond eritematos(piele rosie) si evolueaza cu febra mare, stare generala alterata, adenopatie(inflamarea ganglionilor) generalizata;

5.Infectie congenitala:

  • foarte rara;
  • se produce intrauterin si determina microcefalie(perimetru cranian sub limita normala), microftalmie(diametru redus al orbitei), corioretinita(afectare oftalmologica), leziuni cutanate neonatale;

6.Infectie neonatala:

  • se produce in momentul nasterii;
  • manifestarile pot sa fie usoare cu leziuni tegumentare si/sau oculare, insa exista riscul afectarii sistemului nervos central si al diseminarii infectiei cu evolutie grava.

Cum se diagnosticheaza?

De cele mai multe ori este suficient examenul clinic pentru un diagnostic corect. Doar in situatii speciale sunt necesare investigatii suplimentare sau atunci cand este necesar un diagnostic diferential cu alte afectiuni.

Care este tratamentul?

a) masuri generale:

  • repaus la pat, izolare la domiciliu in cazul copilasilor din colectivitati;
  • hidratare corespunzatoare, riscul de aparitie a sindromului de deshidratare acuta este cu atat mai mare cu cat varsta copilasului este mai mica; daca copilasul refuza orice fel de lichide adresati-va cat mai repede unui serviciu de urgenta;
  • regim alimentar, lichid-semisolid, cu evitarea alimentelor solide, sucurilor acidulate, condimentelor; administrati progresiv cantitati mici de lichide(supe, ceaiuri, apa, compoturi); lichidele reci si in special iaurtul calmeaza durerea de la nivelul guritei si scade inflamatia; la recomandarea medicului se pot administra si saruri de rehidratare daca exista deja semne de deshidratare( tegumente uscate, buze uscate, piele flasca, somnolenta marcata, deprimarea fontanelei in cazul bebelusilor, etc);
  • temperatura ambientala optima, 21-22C cu scaderea acesteia cu 1-2 grade daca se asociaza febra;

b) tratament local:

  • sunt diferite solutii care se aplica la nivelul mucoasei afectate, unele sub forma de preparate farmaceutice(Aftolizol, Plantagingival, etc), altele preparate in farmacie la indicatia medicului(Glicerina cu anestezina, solutii pe baza de bicarbonat, vitamina A, etc);
  • se efectueaza badijonari locale, cu blandete pentru a nu accentua durerea; se recomanda ca dupa o astfel de badijonare sa nu primeasca lichide/solide cel putin in primele 15 minute dupa aplicare;

c)tratament antipiretic(al febrei), antialgic(al durerii):

  • se pot administra preparate pe baza de ibuprofen sau paracetamol in dozele si ritmul recomandat de medic;

d) tratament etiologic(al cauzei):

  • se folosesc preparate antivirale atat sub forma de unguent cat si sub forma de medicatie insa sunt rezervate cazurilor cu evolutie moderata/grava;
  • se administreaza strict la indicatia medicului;

Ce complicatii pot sa apara?

a) sindromul de deshidratare:

  • cea mai frecventa complicatie;
  • la copilasii mici este necesara de cele mai multe ori internarea pentru reechilibrare prin perfuzii;

b)suprainfectie bacteriana:

  • pentru confirmare este nevoie de un nou consult medical;
  • este suspicionata de reaparitia febrei dupa o perioada de afebrilitate sau in urma unei evolutii nefavorabile a infectiei, cu persistenta simptomatologiei sau aparitia de noi simptome;
  • necesita asocierea antibioterapiei;

c)convulsiile febrile:

d) afectare oculara(keratoconjunctivita);

e) afectarea sistemului nervos: encefalita, meningita, etc;

Cum putem preveni imbolnavirea?

  • evitarea contactului cu persoane bolnave;
  • spalarea frecventa pe maini cu apa calda si sapun;
  • spalarea jucariilor in special atunci cand sunt folosite de mai multi copii;
  • evitarea folosirii in comun a obiectelor personale(periuta de dinti, vesela, tacamuri, etc).

 

 

 

>>>
Sitemap