Tag Archives: varsaturi

ENTEROCOLITA / GASTROENTEROCOLITA ACUTA(DIAREEA ACUTA)

Dupa infectiile respiratorii, diareea reprezinta a doua cauza pentru care parintii se adreseaza medicului pediatru.La varstele mici, indiferent de cauza, reprezinta o urgenta medicala mai ales daca se asociaza cu varsaturi si/sau febra, datorita riscului de deshidratare si posibilitatilor limitate de hidratare la domiciliu.

I.Ce este diareea?

Diareea nu este o boala ci, un simptom al unei boli, definit prin cresterea numarului scaunelor in paralel cu scaderea consistentei acestora si modificarea aspectului(neformate, cu resturi alimentare, mucus, puroi sau chiar sange). In functie de cauza, numarul scaunelor variaza de la 3-4 pana la 10, sau chiar mai mult in decursul a 24 de ore.

Frecvent este insotita de dureri abdominale, meteorism(acumulare de gaze), inapetenta, simptome incadrate ca si enterocolita acuta. Enterocolita acuta prezinta ca si simptom cardinal diareea  si este determinata de  inflamarea  mucoasei intestinale. Atunci cand sunt prezente si varsaturi diagnosticul este de gastroenterocolita acuta.

Daca diareea persista mai mult de 2 saptamani, vorbim de diaree cronica, care apare in cadrul unor boli digestive neinfectioase(deficit congenital/secundar de lactaza, intoleranta la proteinele din laptele de vaca soia, intoleranta la gluten,boli inflamatorii intestinale, etc) si care necesita investigatii suplimentare pentru un diagnostic corect si un tratament corespunzator.

II.Care sunt cauzele diareei acute?

a)infectii:

  • virale: cea mai frecventa cauza de diaree(50-70%); principalul virus implicat este  rotavirusul(articol detaliat) insa sunt si alti virusi(adenovirusuri, enterovirusuri, virusul Norwalk,etc) care pot determina diaree; de multe ori  acestia nu pot fi identificati in urma analizelor efectuate; infectiile virale sunt mai frecvente in sezonul rece;
  • bacteriene:salmonella, shigella, e.coli(tulpinile patogene: enterotoxigen, enterohemoragic, etc), campilobacter, clostridium, etc; predomina in sezonul cald;
  • parazitare:giardia, blastocistis hominis, etc
  • micotice: in special candida(la cei cu imunitate deficitara sau post tratament antibiotic);

b) alergii, intolerante alimentare: frecvent este vorba de  diaree cronica(durata de peste doua saptamani) mai ales daca expunerea la factorii alergeni este una continua;

c)iatrogena(post medicatie): in special dupa terapie antibiotica;

d) greseli alimentare: aliment nou introdus in alimentatia bebelusului, erori dietetice, igiena alimentatiei;

e) “diareea calatorului”: apare destul de frecvent in calatorii, fie prin consumul de apa si alimente contaminate, fie printr-o schimbare a regimului alimentar;

III. Cum se transmite?

  • in principiu transmiterea este fecal-orala, prin intermediul mainilor murdare, al obiectelor si suprafetelor contaminate dar si prin intermediul alimentelor contaminate(toxiinfectie alimentara); un caz aparte il reprezinta diareea determinata de consumul de apa infectata, de aceea nu se recomanda sa consumati apa decat din surse potabile(atentie la fantani, izvoare);
  • este posibila si contaminarea indirecta, prin intermediul vectorilor(muste, gandaci, soareci, sobolani,etc);

IV. Cum se manifesta?

a)debut: – in general brusc; poate fi precedat de :

  • inapetenta;
  • greturi/varsaturi;
  • dureri abdominale;
  • febra/frison;

b) perioada de stare:

  • scaune moi, cu resturi alimentare nedigerate, apoase, in numar variabil (3-5-10/zi, uneori chiar 15-20/zi ), eliminate exploziv, urat mirositoare; daca se asociaza mucus si sange in scaun ne orientam asupra unei cauze bacteriene, mai ales daca scaunele sunt insotite de febra si/sau frison;
  • dureri abdominale, colicative, zgomote hidro-aerice(bolborosisme), durere la emisia de scaun;
  • greturi, varsaturi(la inceput alimentare, ulterior bilioase);in formele virale frecvent varsaturile se amelioreaza sau dispar in momentul aparitiei scaunelor diareice;

In functie de varsta copilului si de severitatea infectiei exista riscul de aparitie a sindromului de deshidratare acuta(Urgenta Medicala!!!):

  • piele uscata, flasca,palida, buze uscate, limba albicioasa, incarcata, senzatie imperioasa de sete;
  • deprimarea fontanelei(la bebelusi);
  • cearcane, ochi “infundati” in orbite, aspect de copil care sufera;
  • apatie, somnolenta, adinamie;
  • dureri de cap, ameteli;
  • extremitati reci;
  • scaderea cantitatii de urina; urina cu miros patrunzator, inchisa la culoare;
  • scadere in greutate(5-10% in functie de severitatea infectiei);

Astfel prezenta scaunelor diareice, asociate sau nu cu varsaturi/febra este un imperativ pentru un consult medical datorita rapiditatii cu care se poate instala acest sindrom de deshidratare, mai ales la varstele mici!!!

Secundar infectiei apare:

  • absorbtie incompleta a nutrientilor(este “ranita” mucoasa intestinala, locul unde se absorb nutrientii proveniti din digestia alimentelor);
  • scaderea activitatii enzimelor(multe din enzime se gasesc la nivelul mucoasei intestinale iar prin leziunile de la nivelul acesteia multe din ele nu se mai produc sau se produc insuficient);
  • alterarea echilibrului florei intestinale, cu “disparitia”bacteriilor bune, raspunzatoare de “sanatatea” intestinului;

V.Cum se diagnosticheaza?

Diagnosticul clinic este sugerat de simptomele prezente corelate cu examinarea copilului insa necesita “cautarea” cauzei(diagnostic etiologic) pentru a putea administra un tratament corespunzator. Este important de diferentiat enterocolitele virale de cele bacteriene, respectiv parazitare pentru a evita administrarea inutila de antibiotice. Din pacate, in peste 40% din cazuri nu se poate identifica agentul cauzator.

Cele mai utilizate teste de laborator sunt:

  • coprocitograma(examinare microscopica a scaunului) –  ofera detalii despre prezenta leucocitelor, hematiilor, mucusului, etc si are avantajul ca este disponibila in cateva ore putandu-ne orienta asupra cauzei si implicit asupra tratamentului;
  • coprocultura – ofera date despre posibilele bacterii cauzatoare, precum si antibioticul la care acestea sunt sensibile;
  • examenul coproparazitologic – util in situatia in care agentul cauzator este un parazit;
  • ph-ul scaunului: daca este acid, orienteaza spre un deficit enzimatic(deficit de lactaza, substanta care “digera” lactoza);daca este alcalin sugereaza o infectie bacteriana.

Uneori, mai ales cand este necesara internarea copilului se fac si alte investigatii in functie de simptomele prezente(Astrup, ionograma serica, uree, creatinina, PCR, Hemoleucograma, etc).Aceste investigatii sunt necesare pentru a orienta medicul asupra tratamentului necesar precum si asupra compozitiei perfuziei(difera in functie de prezenta sau nu a complicatiilor secundare deshidratarii).

Daca este necesara internarea Nu o refuzati, pericolul de deshidratare se accentueaza cu fiecare varstaura/scaun diareic si, din cauza simptomelor prezente medicatia nu poate fi administrata nici oral nici intrarectal.

VI.Cum se trateaza?

Daca sindromul de deshidratare este sever atunci se impune internarea copilului pentru  hidratare pe vena (perfuzii) necesara pentru a  suplini pierderile de apa si electroliti secundare varsaturilor si diareei dar si pentru  a oferi o pauza de refacere a  tubului digestiv. Ulterior se reia alimentatia , insa treptat cu asa numita dieta de tranzitie care sa asigure refacerea treptata a  mucoasei intestinale.
Cazurile mai putin severe pot fi tratate la domiciliu insa numai dupa un consult de specialitate in prealabil.

a) Rehidratare:

  • sarurile de rehidratare – se gasesc sub forma de pliculete care se prepara cu apa fiarta si racita conform indicatiilor si se administreaza incet, cu lingurita pentru a suplini pierderile inregistrate; cantitatea, ritmul si durata de administrare trebuie recomandate de medic in functie de greutatea fiecarui copil in parte precum si de gradul sindromului de deshidratare; sunt si sucuri pentru rehidratare orala (  Hipp ORS) care sunt mai bine acceptate de catre copii, avand adaugat orez , morcov,mar;
  • apa, ceaiuri(indulcit cu glucoza pulvis 5%), apa de orez(mucilagiu de orez), supa de morcovi;toate acestea se ofera in cantitati mici pentru a testa toleranta digestiva;

b) Regim igieno-dietetic:

  • foarte important in evolutia unei enterocolite indiferent de cauza acesteia;in functie de varsta se poate administra orez, apa de orez (poate fi folosita si la prepararea formulei de lapte praf), supa de morcovi, piure de morcovi cu orez, branza de vaci, telemea de vaca, banane, afine, “uscaturi“(paine prajita, covrigi sarati, grisine), apoi in zilele ce urmeaza supa de carne slaba, orez cu carne, revenindu-se usor la regimul anterior in functie si de evolutia aspectului si consistentei scaunelor;
  • la bebelusii alaptati se continua alaptarea, nu se introduce o formula de lapte fara lactoza!!!
  • formulele de lapte praf ar trebui inlocuite cu formule speciale, fara lactoza, deoarece agentul cauzator ataca celulele intestinale ( locul unde se produce digestia si absorbtia), diminuand astfel cantitatea de lactaza(enzima care digera lactoza); astfel apare  intoleranta secundara la lactoza (de cele mai multe ori o perioada limitata, de 1-2 saptamani). Acesta este motivul pentru care se restrictioneaza consumulde lapte si se introduce laptele fara lactoza.

c) Tratament simptomatic:

  • antidiareice, antisecretorii : de tipul Hidrasec( nu este sare de rehidratare, este un medicament antisecretor), Smecta ; dozele, ritmul si durata de administrare  difera in functie de varsta,cauze si simptomele prezente;
  • probiotice ( Biotics, Enterolactis, Ecoflorina, Linex, etc.) – asigura o refacere mai rapida si scad durata de evolutie a bolii;
  • antispastice, antiemetice(Emetiral, Metoclopramid): strict la recomandarea medicului!!!
  • antitermice(daca se asociaza febra):paracetamol, ibuprofen

d)Tratament etiologic(al cauzei):

Tratamentul este diferit in functie de cauza:

1. enterocolita bacteriana:

  • beneficiaza de tratament antibiotic, conform antibiogramei;frecvent nu se asteapta rezultatul coproculturii daca corpocitograma este sugestiva pentru o infectie bacteriana; antibioticul este ales de medic si va fi confruntat cu sensibilitatea bacteriei la diferite antibiotice atunci cand este disponibila coprocultura;

2. enterocolita virala:

  • beneficiaza de tratament suportiv: rehidratare, regim igieno-dietetic, antidiareice;

3. enterocolita din parazitoze-viermisori(articol detaliat):

  • necesita tratament antiparazitar in functie de parazitul identificat; 

VII. Ce complicatii pot sa apara?

  • deshidratarea;
  • acidoza(secundara deshidratarii);
  • afectare neurologica(poate merge pana la coma);
  • soc hipovolemic(scaderea drastica a lichidelor corpului);
  • insuficienta renala;
  • eritem fesier(datorita numarului mare de scaun si a aciditatii crescute a acestora);

VIII. Care este evolutia?

In marea majoritate a situatiilor sub tratament specific, hidratare si regim evolutia este buna. Sunt insa situatii in care scaunele diareice pot persista mai mult de 2 saptamani si atunci este nevoie de un nou consult medical si eventual investigatii suplimentare.

IX. Cum putem preveni?

  • spalarea frecventa a mainilor cu apa calda si sapun, obligatoriu inainte de fiecare masa si dupa folosirea toaletei(chiar daca copilasii sunt mici, invatati-i sa deprinda aceste reguli de igiena);
  • copilasii cu enterocolita/gastroenterocolita nu vor fi dusi in colectivitate decat dupa rezolvarea episodului;in cazul in care este vorba despre paraziti(viermisori) trebuie sa anuntati personalul din crese/gradinite/scoli pentru a lua masurile epidemiologice necesare;
  • spalarea tacamurilor si veselei cu apa potabila; daca apa nu este din surse potabile si nu avem alta alternativa se recomanda fierberea acesteia(cel putin 5 minute);
  • depozitarea corespunzatoare a preparatelor alimentare, mai ales a celor considerate “perisabile”(lapte, carne, oua, etc);
  • spalarea riguroasa a  fructelor si legumelor;
  • prepararea  termica corespunzatoare a carnii; atunci cand dezghetati carnea nu o lasati la temperatura camerei(aceasta se pastreaza in frigider);
  • dupa prepararea termica a oricarei mancari raciti-o brusc si apoi depozitati-o in frigider;
  • spalarea pe maini dupa schimbarea scutecului;
>>>

REFLUXUL GASTROESOFAGIAN

Refluxul gastroesofagian, altfel spus intoacerea involuntara a unei parti din alimentele ingerate  din stomac in esofag, poate afecta orice copilas, de la nou-nascut pana la varsta de adult. De la inceput trebuie facuta o diferentiere clara intre refluxul propriu-zis si boala de reflux gastroesofagian  care include pe langa reflux si simptomele, precum si eventualele complicatii determinate de refluarea continutului stomacului in esofag.

Cel mai frecvent apare in primele luni de viata si deseori este incadrat ca fiziologic ( normal);astfel, conform statisticilor este prezent la aproximativ 40-50% din bebelusi, un procent mai ridicat fiind citat in cazul celor nascuti prematur.  Sunt insa si situatii cand devine patologic determinand aparitia manifestarilor clinice  si uneori chiar a complicatiilor.

Care sunt tipurile de reflux?

1. Refluxul gastroesofagian fiziologic:

este prezent la aproape toti bebelusii, si consta in mici regurgitari care apar tipic imediat dupa alimentare (frecvent odata cu eliminarea aerului inghitit prin eructatie=ragait); are durata scurta si o evolutie autolimitanta (dispare la cateva saptamani, luni) chiar daca mai sunt situatii (indeosebi dupa mese abundente ) in care mai apar mici regurgitari;

nu influenteaza ritmul de crestere al bebelusului;

nu este insotit de plans, colici, refuzul laptelui;

2. Refluxul gastroesofagian functional :

– prezent la aproape 50% dintre bebelusi, cu debut imediat dupa-nastere sau in primele saptamani;

– apare tipic imediat dupa mancare si se manifesta prin:

  • regurgitari :

–  eliminarea alimentelor ingerate, in speta a laptelui imediat dupa ingerarea sa ( postprandial) , fara greata si fara efort; chiar daca sunt frecvente, uneori dupa fiecare masa nu influenteaza curba de crestere a bebelusului, acesta luand bine in greutate;

-sunt  favorizate de :

  • alimentarea in pozitie culcata a copilului;
  • cantitatea si durata unei mese ( mesele rare si abundente sunt un factor favorizant);
  • manipularea bebelusului imediat dupa masa;
  • anomalii ale mameloamelor ( retractia lor) sau folosirea unei tetine cu un orificiu prea larg ce favorizeaza inghitirea de mult aer in timpul suptului

– trebuie diferentiate clar de varsaturi:

  • eliminarea continutului stomacului ( alimentele ingerate impreuna cu sucul gastric) frecvent precedata de greata, emise cu efort,frecvent  in jet; exteriorizarea continutului se face atat prin gurita cat si prin fosele nazale ( factor favorizant pentru aspirarea in caile respiratorii);
  • frecvent sunt insotite de hipersalivatie, paloare, transpiratii

In stadiile precoce, predomina regurgitatiile fara efort, fara durere si fara rasunet asupra starii generale; regurgitarile apar cel mai frecvent imediat dupa masa, uneori chiar in timpul mesei, de obicei odata cu eliminarea aerului inghitit; foarte rar apar in timpul somnului.

In general refluxul functional dispare in jurul varstei de 6 luni prin modificarea posturii si prin introducerea meselor mai solide. De cele mai multe ori nu necesita tratament medicamentos, cel mult igieno-dietetic.

3. Refluxul gastroesofagian patologic ( boala de reflux gastroesofagian)

Pe langa refluxul propriu-zis apar si manifestari clinice determinate de refluarea continutului gastric la care se pot asocia complicatii atat gastrointestinale cat si respiratorii ( prin aspirarea continutului in caile respiratorii) si chiar simptome atipice din partea sistemului nervos.

Cum se manifesta refluxul/boala de reflux?

a) Bebelusi:

  • simptome generale:

– plans imediat dupa masa sau chiar in timpul mesei;

– agitatiei, iritabilitate;

– tulburari de somn;

  • manifestari digestive:

– regurgitari/varsaturi, hipersalivatie;

– dureri abdominale in timpul sau la scurt timp dupa masa;

– inapetenta, dificultati de alimentare;

– varsaturi cu sange( hematemeza) sau scaune cu sange “digerat”,de culoare negru inchis( asemanator cu pacura);

Datorita tulburarilor de alimentatie precum si pierderilor prin regurgitari si varsaturi frecvente apare o stagnare in greutate, in cazurile severe chiar scadere ponderala.

  • manifestari respiratorii:

– apar datorita aspiratiei de continut refluat din esofag in caile respiratoii, cel mai frecvent fiind vorba despre tuse cronica cu predominanta nocturna( orice tuse care dureaza mai mult de 2 saptamani necesita investigatii suplimentare fiind un indicator al unui posibil reflux);

– raguseala , sughit, weezing ( tulburare a respiratiei asemanatoare cu suieratul trenului);

– pneumonie ( chimica, prin aspirare);

  • manifestari atipice ( din partea sistemului nervos)- foarte rare

– agitatie, neliniste;

– arcuire, rigiditate, hiperextensia gatului ( lasarea capului pe spate);

b) copii si adolescenti:

Simptomele sunt mult mai bine conturate si se apropie foarte mult de cele ale adultului, la care se adauga posibilitatea de comunicare, copilasii descriind exact caracterul durerii.

  • simptome gastrointestinale:

– dureri, frecvent toracice cu senzatie de arsura ( pirozis) ; se datoreaza deja instalarii esofagitei = lezarea esofagului datorita contactului prelungit cu continutul gastric; aproximativ 50% din durerile abdominale recurente la copil au ca si cauza prezenta refluxului;

– dificultati la inghitirea alimentelor;

– varsaturi cu sange ( hematemeza), respectiv scaune cu sange digerat( la nivelul esofagului se produc leziuni care sangereaza ocult – cantitati mici, constant si care in timp datorita hemoragiei reduse dar constante pot determina anemie, instalandu-se astfel : oboseala, astenia, paliditatea, inapetenta;

  • simptome respiratorii:

– sunt aceleasi cu cele prezente la sugari ( tuse cronica, wheezing cronic, raguseala, pneumonii repetate), de multe ori ridicand dificultati de diagnostic, prima afectiune suspicionata fiind astmul bronsic.

Cum se diagnosticheaza?

La sugarii cu reflux fiziologic nu sunt necesare investigatii suplimentare , asa-numita “proba terapeutica” ( tratament postural si igieno-dietetic) fiind suficienta, simptomatologia ameliorandu-se spectaculos in 1-2 saptamani.

In cazul in care doar se ridica suspiciunea de reflux sau chiar de complicatii ale acestuia sunt necesare cateva investigatii suplimentare pentru un tratament corect.

In urma cu ceva timp, examinarea de electie era reprezentata de radiografia cu substanta de contrast ( se administra bariu );  in prezent nu se mai utilizeaza decat in situatiile cand nu sunt disponibile ecografia, respectiv endoscopia.

Ecografia – este o manevra neinvaziva care permite stabilirea cu acuratete a prezentei refluxului si poate fi efectuata ori de cate ori este nevoie.

Endoscopia digestiva – metoda invaziva care insa stabileste cu certitudine diagnosticul si eventualele complicatii; este obligatoriu de efectuat atunci cand exista sangerari oculte ( prin varsaturi sau scaun), scadere in greutate, lipsa de raspuns la tratamentul igieno-dietetic respectiv medicamentos; de asemenea este indicata copiiilor mai mari care au probleme de deglutitie (dificultati la inghitirea alimentelor), dureri abdominale recurente, insotite de dureri toracice si arsuri ( pirozis)

Determinarea ph-ului esofagian : – metoda foarte sensibila, “standardul de aur”,  mai putin utilizata la noi.

Radiografie pulmonara : pentru a evidentia eventuala pneumonie de aspiratie.

Alte investigatii :

– analize de sange pentru a evalua rasunetul refluxului asupra organismului ( hemoleucograma, fier, calciu, fosfor,etc) recomandate de obieci de medicul ce investigheaza copilasul, corelate bineinteles cu varsta, simptomele prezente, eventualele afectiuni asociate.

Cum se trateaza?

Tratamentul refluxului include 3 categorii principale de masuri : 1. tratamentul postural; 2.tratamentul igieno-dietetic; 3. tratamentul medicamentos. Foarte rar este necesara interventia chirurgicala in cazurile cu complicatii severe sau cele care nu raspund la tratament.

Obiectivul major este acela de a elimina posibilele consecinte ale refluxului cu protejarea mucoasei de actiunea acidului gastric.

Tratamentul refluxului functional:In general nu este nevoie de tratament medicamentos, in cele mai multe situatii simptomele ameliorandu-se  pe masura diversificarii si cresterii consistentei alimentatiei precum si datorita  trecerii la pozitia sezanda. Totusi sunt cateva masuri de ordin general care amelioreaza simtitor manifestarile refluxului.Astfel:


fractionarea meselor ( mese mai reduse cantitativ dar administrate la intervale de timp mai mici); pentru copilasii ce consuma formule de lapte praf se indica o formula AR ( antireflux), acestea regasindu-se printre produsele tuturor marilor firme producatoare de lapte praf; pentru cei alimentati cu biberonul, atentie la dimensiunile tetinei ( daca orificiul este prea larg, favorizeaza inghitirea de aer);in cazul celor alaptati nu se renunta la alimentatia naturala;

evitarea supraalimentarii;

– in functie de fiecare bebelus in parte medicul poate decide o diversificare precoce cu introducerea fainosului ( faina de orez, faina de roscove);

tratament postural: – foarte important este evitarea alimentarii copilului in pozitie culcata, ideal inclinatia ar trebui sa fie intre 30-45 grade ( pentru bebelusii care nu isi sustin inca capul), respectiv pozitie verticala pentru sugarul mai mare capabil sa stea in scaunel;

– foarte important este ca dupa-masa sa se evite manipularea sugarului, cel putin 30 minute dupa masa; culcarea acestuia pe burtica imediat dupa mancare este iarasi un factor ce favorizeaza refluxul prin cresterea presiunii intraabdominale.

In general pentru acest reflux nu este necesar un tratament medicamentos, cel mult se pot folosi prokinetice care “strang” orificiul ce face legatura intre stomac si esofag de tipul domperidon ( Motilium) sau Metoclopramid care datorita efectelor adverse sunt din ce in ce mai rar prescrise; utila este administrarea de Trimebutina ( Debridat) care este un reglator al motilitatii intestinale si are avantajul ca poate fi administrat chiar si nou-nascuilor incepand cu a 7-a zi de viata. Asa cum am mentionat in toate articolele este foarte important sa nu administrati medicamentele decat la indicatia pediatrului singurul in masura sa stabileasca doza, ritmul si durata tratamentului.

O importanta tot mai mare se acorda Eritromicinei ( in doza de 1/4-1/3 din cea administrata in infectii) in tratamentul refluxului, fiind incadrata in categoria medicamentelor prokinetice cu rezultate foarte bune.

 

Tratamentul refluxului patologic

Pe langa tratamentul postural si cel igieno-dietetic in cazul refluxului patologic este absoluta nevoie de tratamentul medicamentos pentru a preveni, respectiv a vindeca eventualele manifestari si/sau complicatii.

In cazul copiilor mai mari este importanta evitarea cofeinei, ciocolatei, dulciurilor mentolate, bauturile carbogazoase, alimentelor cu continut bogat in grasimi, precum si a  rosiilor.

Se folosesc diferite medicamente, pornind de la antiacide ( pansamente pe baza de saruri de aluminiu, respectiv magneziu) la care se adauga alte  doua categorii de medicamente subimpartite in clase, in functie de modul de actiune; as mentiona doar denumirea acestora (Ranitidina, respectiv Omeprazol) subliniind importanta prescrierii lor de catre medic in urma investigatiilor realizate.

In general, prognosticul este bun, in functie si de momentul diagnosticarii, eficienta masurilor terapeutice, absenta/prezenta complicatiilor.

 

>>>

INFECTIA CU ROTAVIRUS

Ce este rotavirusul?
– virus de tip ARN care este prezent atat la om cat si la animale
– exista 7 serotipuri (A – G) , cel mai frecvent fiind cel de tip A ( peste 90% din infectii)
– are o mare stabilitate in mediul extern, rezistand astfel si la temperaturi scazute, explicand prezenta in numar foarte mare a enterocolitelor cu Rotavirus in timpul iernii; de altfel, rotavirusul reprezinta cea mai frecventa cauza de enterocolita la sugari si copiii mici.( pana la varsta de 5 ani peste 90% au prezentat un episode de infectie, mai mult sau mai putin sever). Segmentul cel mai afectat il reprezinta luni, grupa 3 – 24 grupul la care infectia evolueaza cel mai sever, de cele mai multe ori necesitand spitalizare. Bebelusii sub 3 luni sunt protejati datorita anticorpilor materni transmisi transplacentar sau prin alaptare; din nou subliniez importanta alaptarii in prevenirea acestei infectii.  La adult frecvent infectia este asimptomatica insa acesta poate fi un rezervor de transmitere.

Cum se transmite?
Rezervorul il reprezinta bolnavii si purtatorii, perioada maxima de risc fiind ziua 3-a-4-a de boala ( uneori poate persista chiar si 3 – 4 saptamani).
Transmiterea este fecal orala si prin consumul de apa contaminata ( nu consumati apa de la izvoare, fantani chiar daca apa pare buna si adultii nu manifesta nici un fel de simptome). Avand in vedere modalitatea de transmitere fecal orala, inseamna ca infectia se transmite de exemplu daca un copilas infectat sau excretor de virus pune manuta pe jucarii care ulterior sunt introduce in gura de alti copii; asa se explica marea frecventa a infectiei in crese, gradinite dar si in sectiile de spital. S-a izolat virusul  si de la nivelul podelelor, veselei, grupurilor sanitare, pieselor de mobilier.
Doza necesara infectiei este mica – 10-20 particule virale ( un gram de fecale contine in medie 10 particule virale)
Incubatia, adica durata intre momentul infectiei si aparitia simptomelor este variabila, in medie 1 – 3 zile, dar se poate extinde chiar si la 7 – 10 zile.
Virusul este prezent in scaun cu 1-2 zile inaintea debutului simptoemelor si persista 2, uneori chiar 3 saptamani dupa vindecarea diareei.
Imunitatea se instaleaza cu varsta, trecand prin infectie si este specifica de tip ( adica daca infectia s-a produs cu subtipul A atunci imunitatea este doar pentru subtipul A).

Cum prevenim infectia?

  • alaptarea – datorita trecerii anticorpilor materni si datorita lipsei “ arsenalului” necear alimentatiei artificiale ( sticle, tetine, etc);
  • igiena rigurosa inainte de fiecare masa ( chiar daca copilul este mic, acesta trebuie spalat periodic pe maini, obisnuindu-l astfel de mic cu obiceiuri sanatoase);
  • curatarea periodica a jucariilor mai ales daca au fost folosite de alti copii;
  • evitarea locurilor aglomerate si a contactului cu personae infectate

Cum se manifesta?

Sunt diferite forme de manifestare, mergand de la cele asimptomatice si usoare ( cateva scaune diareice cu normalizare rapida a tranzitului intestinal) pana la cele severe care necesita spitalizare datorita pericolului crescut de deshidratare.
Debutul
brusc la 1 -3 zile de la infectare cu :
  • febra – variabila, frecvent moderata ( 38-39C);
  • varsaturi – frecvente, incoercibile (nu pot fi controlate);
  • diaree – scaune apoase, in numar foarte mare ( 5-10, uneori chiar mai multe), urat mirositoare;
Varsaturile repetate, asociate cu scaunele diareice, cu febra si refuzul alimentatiei duc rapid la instalarea sindromului de deshidratare care este cu atat mai periculos cu cat varsta este mai mica. Astfel daca apar aceste simptome adresati-va de urgenta medicului mai ales daca copilul are sub 1 an intrucat exista pericolul deshidratarii.

Semne de gravitate :

1.semne de deshidratare
  • apatie, somnolenta;
  • mucoase uscate ( buze uscate, limba uscata, albicioasa);
  • fontanela anterioara deprimata ( se observa ca si o “ gropita”);
  • ochi infundati in orbite ( incercanati);
  • tesutul celular subcutanat flasc( daca prindeti intre degete pielea de pe burtica aceasta este moale, flasca).
2.tulburari ale sistemului nervos central:
somnolenta marcata, apatie; agitatie marcata.

3. scadere in greutate ( 5 – 10%)
4. febra oscilanta care nu poate fi ameliorata prin antitermice din cauza varsaturilor si scaunelor diareice.

Frecvent se asociaza semne ale unei infectii respiratorii superioare ( desi virusul nu a putut fi izolat in secretiile respiratorii):
  • rinoree ( secretii mucoase, apoase), obstructie nazala ( nas infundat, respiratie pe gura);
  • disfagie ( dureri de gat, secundar cu refuzul alimentatiei ceea ce poate accentua sindromul de deshidratare);
  • rar : otita medie ( dureri auriculare, scurgeri din ureche).
Deoarece virusul ataca celulele intestinale ( locul unde se produce digestia si absorbtia), un procent redus ( 5 – 10%) evolueaza cu intoleranta secundara la lactoza ( o perioada limitata 1- 2 saptamani, mucoasa intestinala distrusa nu mai poate degrada lactoza), acesta fiind motivul pentru care se restrictioneaza consumul de lapte si se introduce laptele fara lactoza. Atentie copiilor alaptati nu li se va administra lapte fara lactoza, continuandu-se alptarea.

Cum se diagnosticheaza?

Diagnosticul este sugerat clinic, luand in considerare varsta copilului,  modalitatea de evolutie si, eventual corelarea cu un anumit context epidemiologic; poate fi confirmat prin teste specifice de laborator.

Teste de laborator:

Coprocitograma ( numararea de leucocite=globule albe prezente in scaun)
Identificarea antigenului viral ( o componenta a virusului) in scaun.De cele mai multe ori coprocultura, examenul coproparazitologic nu identifica bacterii patogene, paraziti
Evolutia este frecvent  autolimitanta, febra si varsaturile persistand in medie 2-3 zile iar diareea  5 – 6 zile ( uneori mult mai mult, chiar si pana la 20 de zile), cu ameliorare progresiva de la o zi la alta, pana la refacerea completa a tolerantei digestive.

Cum se trateaza?

Avand in vedere ca este vorba despre o infecie virala, tratamentul este doar simptomatic, neputand influenta cauza determinanta; nu se administreaza antibiotice !!!
Daca sindromul de deshidratare este sever atunci se impune internarea copilului pentru  hidratare pe vena ( perfuzii) necesara pentru a  suplini pierderile de apa si electroliti secundare varsaturilor si diareei dar si pentru  a oferi o pauza de refacere a  tubului digestiv. Ulterior se reia alimentatia , insa treptat cu asa numita dieta de tranzitie care sa asigure refacerea treptata a  mucoasei intestinale.
Cazurile mai putin severe pot fi tratate la domiciliu insa numai dupa ce ati fost examinati de un medic si acesta a recomandat acest lucru.
Pentru aceasta aveti nevoie de :
  1. saruri de rehidratare – se gasesc sub forma de pliculete care se prepara cu apa si se administreaza incet, cu lingurita pentru a suplini pierderile inregistrate; modalitatea de administarre va va fi indicata de catre medicul curant ; sunt si sucuri pentru rehidratare ( ORS15) care sunt mai bine acceptate de catre copii.
  2. antidiareice, antisecretorii : de tipul Hidrasec ( 2 plicuri pt prima doza, ulterior 3×1 plic/zi), Smecta ( 3x1plic/zi); dozele difera in functie de varsta si simptomatologia copilului; nu va nelinistiti daca persista scaunele diareice pentru ca, asa cum spuneam nu poate fi combatuta cauza ci doar ameliorarea simptomelor.
  3. probiotice ( Biotics, Enterolactis, Ecoflorina, Linex, etc.) – asigura o refacere mai rapida si scad durata de evolutie a bolii.
  4. alimentatie : bazata pe morcovi, orez, mucilagiu de orez, paine prajita, branza de vaci, grisine, stiksuri, datorita continutului de sare, banana.; ulterior, pe masura ce evolutia este favorabila se poate administra supa de carne, orez cu carne, treptat revenindu-se la alimentatia initiala.
  5. evitarea laptelui de vaca, a formulelor de lapte; se introduce laptele fara lactoza , exceptie copii alimentati natural la care se continua alaptarea
Fiind o infectie virala administrarea antibioticelor nu are nici o influenta, ba dimpotriva pot accentua disbioza cu trenarea scaunelor diareice.
In medie in decurs de 7 – 10 zile, scaunele revin la normal atat ca si numar cat si ca si consistenta si aspect, putandu-se reveni treptat la alimentatia dinaintea episodului diareic.
Profilaxie:
  • alaptarea – datorita trecerii anticorpilor materni si datorita lipsei “ arsenalului” necear alimentatiei artificiale ( sticle, tetine, etc);
  • igiena rigurosa inainte de fiecare masa ( chiar daca copilul este mic, acesta trebuie spalat periodic pe maini, obisnuindu-l astfel de mic cu obiceiuri sanatoase);
  • curatarea periodica a jucariilor mai ales daca au fost folosite de alti copii;
  • evitarea locurilor aglomerate si a contactului cu personae infectate sau care au trecut recent prin infectie
Vaccinarea antirotavirus (detalii vaccin) – nu este inca inclusa in programul national de vaccinare, acesta facandu-se contracost , in functie de recomandarile medicului curant al copilasului si de dorintele parintilor.
>>>
Sitemap