Tag Archives: Uncategorized

VITAMINELE IN ALIMENTATIA COPIILOR

De multe ori in practica mi-a fost dat sa aud intrebarea ” Ne indicati ceva vitamine pentru pofta de mancare?” si tot de multe ori i-am dezamagit pe parinti cu raspunsul meu: “Nu e necesar”. Oricum vitaminele se pot cumpara din orice farmacie si de foarte multe ori se face abuz de ele in detrimentul unei alimentatii sanatoase. Voi atasa mai jos asa numita piramida a alimentatiei si v-as ruga sa cercetati cu atentie fiecare ” treapta” si apoi sa o comparati cu dieta copilului dumneavoastra.
PIRAMIDA ALIMENTATIEI
Vitaminele au multiple roluri in organism dar o alimentatie adecvata ce cuprinde toate principiile nutritionale reuseste sa asigure un nivel optim al tuturor vitaminelor astfel incat o interventie din exterior poate produce mai mult rau decat bine. Exceptand  vitamina D care se adminsitreaza sugarilor pentru profilaxia rahitismului celelalte vitamine pot fi asigurate prin alimentatie astfel incat nu e nevoie de suplimente; fac exceptie desigur diferite boli  care impun diferite suplimente dar, intotdeauna la indicatia specialistului.
As insista asupra unor diagnostice frecvent intalinite insa insuficient documentate(de departe pe primul loc situandu-se diagnosticul de rahitism carential in absenta unor minime invetigatii ) care au ca si consecinta un aport crescut de vitamine (in special Vitamina D) cu consecinte nedorite asupra organismului.
Putem vorbi de lipsa unei Vitamine doar daca o determinam din sange si acest lucru se face mult prea rar si este foarte costisitor.
Astfel :
Avitaminoza –  lipsa cronica(de durata) a uneia sau mai multor vitamine; foarte rara in zilele noastre;
Hipovitaminoza – deficit temporar, datorat unei diete dezechilibrate sau in caz de sindroame de malabsorbtie;
Hipervitaminoza – excesul de vitamine care se depun sub forma de rezerve in organism; doar cele
liposolubile ( A, D, E, K) au aceasta proprietate.

Clasificarea vitaminelor:

Sunt doua categorii importante de vitamine :
  • hidrosolubile se dizolva in apa(Vitaminele din grupul B , Vit C, Vit P); nu se depoziteaza in organism, se elimina renal de aceea ele trebuie sa faca parte zilnic din alimentatie;
  • liposolubile, solubile in grasimi(Vit A, D , E, K); se depun sub forma de rezerve; necesita pentru absorbtie prezenta grasimilor si a sarurilor biliare;
A.Vitaminele liposolubile:

Vitamina A ( Retinolul):
1.Surse : ficat de peste, ou, lapte, morcovi, ardei capia, brocoli,pepene, spanac, cereale ( prin imbogatire);
2.Rol:
  • asigurarea acuitatii vizuale(favorizeaza producerea unei substante ce actioneaza la nivelul celulelor retinei);
  • mentinerea sanatatii pielii, parului, unghiilor;
  • participa la metabolizarea hormonilor steroizi;
  • ajuta sistemul imunitar sa reziste la infectii tisulare si osoase.
3. Semne de deficit:
  • scaderea vederii la intuneric;
  • uscarea ochilor (xeroftalmie).

4. Semne de supradozare:

  • colorarea in galben a pielii (carotenodermie) – foarte frecventa la sugarii ce consuma excesiv suc de morcovi.
Vitamina E ( Tocoferol):
1. Surse:
  • uleiuri vegetale(floarea soarelui, porumb, soia), seminte oleaginoase, oua, ficat, lapte,unt

2. Rol :

  • esentiala in procesele de crestere si dezvoltare;
  • actiune antioxidanta(antiimbatranire, anticanceroasa);
  • functionarea optima a sistemului nervos si a tesutului muscular;
  • administrata prematurilor poate preveni retinopatia de prematuritate(afectarea vazului );
Rar exista deficiente sau hipervitaminoze

Vitamina K ( Filochinona)
1.Surse :
  • legume verzi (varza, spanac), ficat, galbenus de ou, carne, peste branzeturi;
  • se formeaza si in organism la nivelul intestinului sub actiunea bacteriilor de putrefactie; aceasta sinteza e afectata de tratamentele prelungite cu antibiotice care distrug aceasta flora bacteriana;

2.Rol :

  •  intervine in procesul de coagulare;
  • favorizeaza regenerarea tesuturilor.
3.Semne de deficit:
  • hemoragii(musculare,cerebrale);se adminstreaza in maternitate tuturor nou-nascutilor tocmai datorita absentei bacteriilor din intestinul bebelusilor ce servesc drept suport pentru sinteza ei; deficitul de vitamina K apare si in sindroamele de malabsorbtie(prin tulburarea absorbtiei) sau dupa tratamente prelungite cu anticoagulante;
Nu se administreaza ca si supliment; administrarea ei se face strict la indicatia unui medic.

4.Vitamina D
Este singura care se administreaza pe durata lunga de timp pentru a preveni instalarea rahitismului. Detalii despre rolul ei in crestere si dezvoltare precum si despre modalitatea de administrare gasiti in cadrul articolului despre rahitism (Profilaxia rahitismului);

B.Vitaminele hidrosolubile:

Vitaminele din grupul B
Sunt o varietate de vitamine ce apartin acestui grup si care se gasesc in variate surse alimentare astfel incat deficitul lor este putin probabil, exceptand deficitele care apar in cazul persoanelor cu diete vegetariene stricte. Voi insista asupra celor mai ” cunoscute” dintre aceste vitamine si anume, asupra Vitaminei B1,B6 si B12.

Vitamina B1:
1.Surse:
  • necesarul zilnic e acoperit prin alimentatie, existand in cantitati suficiente in paine neagra, fasole,mazare,ficat, carne, nuci, tarate;

2.Rol:

  • intervine in ” arderea” grasimilor si proteinelor;
  • functionarea sistemului nervos.

3. Semne de deficit:

  • iritabilitate, parestezii ale membrelor, insomnii, scaderea capacitatii de efort fizic si intelectual.Deficitul e cunoscut sub denumirea de boala Beri-Beri( caracteristica chinezilor ce consuma cantitati crescute de orez decorticat);
4. Semne de supradozare:
  • afectarea rinihilor cu aparitia anuriei(lipsa urinarilor);
  • steatoza hepatica(depunerea de grasimi la nivelul ficatului).
Vitamina B6:
1. Rol :
  • favorizeaza procesul de crestere;
  • functionarea normala a sistemului nervos;
  • impiedeca depunerea de colesterol in peretii arterelor.

2.Semne de deficit:

  • apar rar datorita largii raspandiri a vitaminei in alimente(galbenus, ficat, carne, peste, leguminoase, varza, spanac);
  • anemie(scaderea hemoglobinei), scaderea rezistentei la infectii;
  • cresterea fierului in sange cu depunere consecutiva in ficat si splina(hemosideroza);
Vitamina B12:
1. Rol:
  • in formarea hemoglobinei;
  • protectia celulei hepatice;
  • stimularea procesului de crestere.

2.Surse :

  • ficat, rinichi, carne, peste, oua, lapte; se formeaza in cantitati semnificative si in organism sub actiunea bacteriilor din intestin;

Semne de deficit:

  • anemia pernicioasa(globulele rosii sunt mai mari decat ar fi normal) cu afectare sistemului nervos;

Vitamina C:
1.Rol:
  • faciliteaza procesele metabolice celulare, intervenind in metabolismul proteinelor, colesterolului, fierului(de aceea cand se administreaza fier trebuie sa se asocieze si Vitamina C);
  • contribuie la vindecarea ranilor, previne hemoragiile;
  • in apararea generala a organismului.

2.Surse:

  • fructele, in special citricele dar si kiwi, coacazele, macesele; marar, patrunjel;
3.Semne de deficit:
  • scaderea capacitatii de aparare la infectii(infectii repetate cu durata prelungita);
  • hemoragii(sangerari) in urma unor traumatisme minore;
  • foarte rar apare scorbutul manifestat prin hemoragii la nivelul atriculatiilor, caderea dintilor;

In concluzie, o alimentatie echilibrata care sa contina toate grupele de alimente ii poate furniza copilului dumneavoastra toate vitaminele necesare unei cresteri armonioase. In ceea ce priveste lipsa poftei de mancare care apare frecvnet intre 1 si 3 ani sunt mici trucuri pe care le puteti incerca. Cel mai eficient este sa nu “bombardati” copilul cu o varietate de preparate, doar doar va manca ceva; este important sa stabiliti un orar regulat al meselor dupa principiul celor 3 mese principale alaturi de 2-3 gustari si sa nu-i oferiti tot timpul ceva de rontait.Informatii suplimentare gasiti in articolul alimentatia copilului mic(1-3 ani), respectiv alimentatia prescolarilor(3-7ani). La aceasta se adauga plimbarile in aer liber si, de ce nu, activitatile sportive dintre care va recomand iarasi cu caldura inotul.
>>>

SPUNE NU MEZELURILOR

De ce despre mezeluri?….pentru ca sunt tot mai prezente in alimentatia copiilor si, ce este mai ingrijorator in alimentatia sugarilor si copiilor cu varste sub 3 ani. Este una din marile greseli care se fac, poate si datorita faptului ca sunt acceptate de catre copii iar parintii sunt fericiti ca acesta mananca cu pofta. Mai mult, multi parinti folosesc aceste mezeluri pentru a inlocui portiile de carne care sunt atat de necesare copiilor; atentie nu putem pune un semn de egalitate intre carne si mezeluri.
Cele mai folosite la copii sunt cremvrustii si parizerul, adica exact produsele care sunt cele mai nocive; de multe ori vedem pe eticheta cremvrusti din piept de pui insa daca citim cu atentie compozitia vom constata ca procentul de piept de pui este aproape nesemnificativ.
Dar, care ar fi ingredientele periculoase?

1. aditivii – adica ceea ce se cunoaste sub numele de E-uri :
  • fosfati, polifosfati ( E450, E451, E452) – fosfatii in cantitate mare impiedeca fixarea calciului in oase, ceea ce are consecinte dezastruoase asupra unui organism in crestere cum este cel al copilului;
  • nitratii si nitritii de sodiu si potasiu ( E 249, E 252) –  nitritii in cantitate mare sunt foarte toxici si pot determina probleme de respiratie; de asemnea este bine stiut rolul pe care il au in cresterea riscului de cancer gastric ( de stomac) prin transformarea in nitrozamine cu efecte toxice redutabile; nitritul de sodiu impiedeca dezvoltarea unei bacterii ce determina botulism si creste termenul de valabilitate a produsului respectiv
  • derivati ai acidului glutamic ( E620) – au fost incriminati ca factori ce contribuie la dezvoltarea de ADHD ( deficit atentional cu hiperactivitate la copii de toate varstele)
2. amidonul – desi teoretic a fost interzis printr-un ordin ( nr.975) inca se gaseste din belsug in compozitia mezelurilor; acesta este folosit deoarece retine multa apa si atunci creste greutatea produsului; nu se recomanda a se asocia cu proteine de origine animala deoarece determina balonare si accentuarea proceselor de putrefactie in colon, crescand astfel riscul de cancer de colon.
3. faina de soia – poate printre cele mai sanatoase ingrediente care exista in mezeluri; are insa un inalt potential alergenic
4. coloranti, arome sintetice – cu efecte adverse remarcabile, mergand de la diferite alergii alimentare pana la aparitia cancerelor in special de stomac si colon
5. glutamatul cunoscut pentru gustul sau bun este cel raspunzator de pofta cu care sunt consumate aceste alimente , contribuind din plin la aparitia obezitatii; sunt studii in urma carora s-a demonstrat ca acesta provoaca dependenta!!!
6. MDM – adica un intens proces de procesare a tendoanelor, pielitelor, grasimilor la  care se adauga tocatura de oase ( procesare intensa a carcaselor de pui)
7. sare si zahar in exces cu consecitele binecunoscute
Carnea pe care o contin aceste produse este in cantitate redusa si, frecvent este reprezentata de carne de calitate inferioara foarte bogata in grasimi, colesterol. Foarte grav este faptul ca de multe ori se foloseste carne alterata care prin reprocesare, fierbere, pasteurizare este servita spre consum. Nu o data au fost mediatizate aceste cazuri, poate tocmai din dorinta de a reduce consumul acestor produse.

Consecintele consumului de mezeluri
1. Obezitate – cu toate complicatiile ei ( ateroscleroza, boli de inima, hipertensiune arteriala,  DZ tip II afectare hepato -biliara, deformari osoase, etc)
2. Carente de vitamine si minerale
3. Cresterea alarmanta a riscului de cancer, in primul rand de stomac si colon dar procente semnificative se inregistreaza si pentru san, prostata, pancreas.
Chiar daca cantitatea nu este foarte mare riscul se cumuleaza iar efectele nedorite apar inca de la varste fragede; de exemplu un studiu efectuat in SUA a demonstrat o crestere a riscului de tumora cerebrala la copii ai caror mame au consumat in perioada de sarcina mezeluri

Ingrijorator este faptul ca se promoveaza la posturile de televiziune si, de cele mai multe ori ” eroii” sunt copii; la fel cum in multe gradinite si scoli ce au adoptat sistemul ” semiinternat” aceste produse se regasesc aproape zilnic in alimentatia copiilor nostri.

Haideti sa gasim impreuna solutii pentru a exclude aceste alimente macar din dieta copiilor, prin cresterea consumului de fructe si legume, de cereale integrale si lactate si bineinteles carne proaspata.

 

Spre exemplu nu mai oferiti copilului la scoala un sandwich cu salam; daca a servit micul dejun acasa este suficienta o gustare la ora 10-11 reprezentata de un fruct (banana, evenual mar, portocala); eliminati macar pentru o luna aceste produse din alimentatia dumneavoastra si sigur va veti simti mai bine si veti renunta definitiv la ale consuma.

>>>

OTITA MEDIE ACUTA

Otita este una din cele mai frecvente infectii in perioada copilariei, in aparitia sa fiind incriminate atat bacteriile cat si viursii. Pana la varsta de 3 ani peste 90% din copii au avut cel putin un episod de otita. In functie de segmentul afectat, sunt mai multe tipuri de otita: medie (cea mai frecventa), externa (frecventa la copiii ce practica inotul- “otita inotatrului”) si interna.
Voi insista asupra primei avand in vedere frecventa crescuta, importanta tratamentului si severitatea complicatiilor.
Ce este otita?
  • infectie la nivelul urechii care netratata corect poate duce la complicatii severe, dificil de tratat;
  • apare cel mai frecvent ca si o complicatie a unei infectii de cai respiratorii superioare de tipul rinofaringitei acute(raceala) sau adenoiditei acute/adenoiditei cronice acutizate(in limbaj popular “polipii”);
  • infectia urechii se produce prin trompa lui Eustachio (realizeaza legatura intre nazofaringe si ureche) fiind favorizata de anatomia acesteia care la sugar si copilul mic are o conformatie “imatura” fiind mai scurta si mai larga si avand o dispozitie orizontala permitand  astfel microbilor din nas si gurita sa ajunga cu usurinta la nivelul urechii.
Spatiul din spatele timpanului reprezinta urechea medie; in conditii normale secretiile de la acest nivel se elimina prin trompa lui Eustachio; in cazul unei infectii la acest nivel se acumuleaza lichid in care microbii de la nivelul nasului se multiplica , justificand astfel pe deplin utilizarea antibioticelor;
In unele situatii datoita presiunii crescute a lichidului, se perforeaza timpanul cu eliminarea unor secretii purulente, momemt in care durerea dispare, determinandu-i frecvent pe parinti sa nu mai solicite un consult medical.
De cine e produsa?
Sunt 3 bacterii mai frecvente implicate in aparitia otitei:
  • Streptococcus pneumoniae – aproximativ 30% din cazuri
  • Haemophilus influenzae – in jur de 25% din cazuri
  • Moraxella catarahalis – 15 % din cazuri
Mult mai rar este vorba despre Streptococcus pyogenes( sub 5%), Pseudomonas aeruginosa  iar in aproximativ 20% nu se poate identifica prezenta unei bacterii.
Care sunt factorii favorizanti?
  • varsta mica (bebelusi, copii mici, datorita particularitatilor anatomice);
  • copiii nascuti prematur sau cu deficite imune;
  • sexul masculin;
  • malformatii la nivelul guritei sau nasului;
  • distrofia(deficit ponderal, copii cu greutate sub valorile normale);
  • expunerea copiilor la fumatul pasiv(chiar daca nu se fumeaza in camera copilului);
  • lipsa alimentatiei naturale;
  • alimentarea in pozitie culcata a copilului;
  • raceala, nasuc infundat (secretiile trebuie permanent aspirate );
  • colectivitate; frati, surori cu infectii de cai respiratoare;
  • infectii repetate ale cailor respiratorii superioare;
  • prezenta adenoiditei cronice ( polipii – factor de intretinere a infectiilor);
  • factori alergici;
  • se discuta si despre o predispozitie genetica (disfunctie genetica a trompei lui Eustachio) care favorizeaza acumularea de lichid la nivelul urechii medii  si care, in contextul unei infectii banale (raceala) se poate infecta;
Cum se manifesta?
In functie de varsta manifestarile sunt usor diferite, bebelusul si copilul mic neputand comunica. In general febra este un simptom constant insa sunt si cazuri cand aceasta lipseste.
1.Bebelusii :
  • agitatie, indispozitie, plans incontrolabil, tipete, frecarea capului de perna;
  • refuzul alimentatiei (prin punerea la san a bebelusului, simptomele se exacerbeaza acesta refuzand sanul si continuand sa planga); consecutiv cu stagnarea in greutate sau chiar pierdere in greutate si aparitia pericolului deshidratarii cu atat mai important cu cat varsta este mai mica;
  • febra (orice febra fara o cauza stabilita impune consult ORL!!! – subliniez importanta acestui consult intrucat de multe ori diagnostiul este formulat incorect de catre medicul de familie/pediatru care nu are experienta ORL- istului pediatric);
  • perturbarea somnului;
  • varsaturi, diaree;
  • convulsii febrile ( mai frecvente la sugar);
2. copiii mai mari
  • simptomatologia este mai bine conturata iar micii pacienti pot comunica, deseori aratand cu degetul sau prinzandu-se de urechiuse;
  • febra este de asemenea un simptom destul de frecvent;
  • zgomote, pocnituri la nivelul urechii, senzatie pulsatila sau de ureche infundata (copilul spune ca nu mai aude bine), senzatie de plenitudine;
  • dureri la nivelul urechii (otalgie) sau scurgerea de lichid purulent (otoree);
  • ameteli, uneori tulburari de echilibru ( ataxie);
  • stare generala alterata;
Pe langa aceasta simptomatologie pot coexista manifestarile infectiei respiratorii care de fapt a generat afectarea otica :
  • obstructie nazala, rinoree (curgerea nasului) muco – purulenta(culoare galben-verzui);
  • tuse (secundara scurgerii secretiilor in gurita);
  • conjunctivita (ochisori rosii cu secretii purulente);
Se impune tragerea unui semnal de alarma in ceea ce priveste evoluia otitei…dupa cateva zile, poate  sa apara o ameliorare spontana cu regresia febrei si disparitia durerii insa cu exteriorizarea unei secretii purulente la nivelul urechii (pateaza perna, hainutele) care apar dupa perforarea timpanului.  Aceasta nu trebuie considerata o vindecare ci o complicatie care poate determina cronicizarea cu aparitia in timp a altor manifestari de tipul ...hipoacuzie sau chiar surditate, infectii severe de tipul meningitei, abcesului cerebral, otomastoidita sau chiar infectie generalizata – septicemie.
Asadar ameliorarea simptomatologiei in lipsa unui tratament nu trebuie sa va linistesca ci, dimpotriva sa va ingrijoreze si sa va determine sa solicitati un consult medical de specialitate.
Cum se diagnosticheaza?
In general se supicioneaza o infectie otica la un copilas ce prezinta de cateva zile o raceala simpla care se agraveaza prin persistenta sau reaparitia  febrei dupa o perioada de afebrilitate, alterarea starii generale si prezenta durerilor la nivelul urechii.
Diagnosticul de Otita trebuie confirmat de un medic specialist ORL chiar daca este suspicionat de catre medicul de familie sau pediatru. Medicul ORL va examina urechea copilului cu ceea ce se numeste Otoscop( un aparat micut care se introduce in ureche) cu ajutorul caruia va evalua membrana timpanului care de cele mai multe ori apare rosie, inflamata, bombata (datorita presiunii exercitate de lichidul din interior) iar in situatia in care secretiile au fost eliminate se observa o membrana flasca, lipsita de culoare, perforata. Tot medicul ORL este cel care examineaza copilasul la terminarea tratamentului antibiotic pentru a evalua procesul de vindecare si pentru a stabili daca se mai impun masuri suplimentare.
Cum se trateaza ?
a) regim igieno dietetic:
  • consum crescut de lichide : ceaiuri, sucuri de fructe, supe de legume;
  • caldura locala (comprese calde la nivelul urechii afectate);
  • atmosfera umeda in casa pentru a favoriza desfundarea nasucului (factor de intretinere);
  • evitarea fumatului in casa, nu numai in camera copilasului.
b) tratament etiologic  (impotriva cauzei declansatoare):
Vindecarea unei otite poate sa se realizeze si in absenta tratamentului antibiotic prin perforarea membranei timpanului si eliminarea lichidului infectat (evolutie naturala, fara tratament). Dar, in acest caz exista un risc major de complicatii : vindecare cu sechele, supuratii cronice, afectarea in timp a auzului (cu cat apare mai devreme cu atat este mai mare riscul de a aparea tulburari de vorbire si dificultati scolare).
Tipul de antibiotic si durata tratamentului sunt  indicate de medicul ORL, de electie fiind Amoxicilina sau Augmentinul(Amoxicilina cu acid clavulanic); sunt si alte antibiotice eficiente insa alegerea tratamentului ramane strict la latitudinea medicului ORL. In medie durata tratamentului este de 7-10 zile; nu opriti adminstrarea antibioticului mai repede decat a fost recomandat chiar daca starea generala este buna si copilasul nu mai prezinta nici un fel de simptom.
La sfarsitul tratamentului  sau pe parcursul acestuia daca nu sunt semne de ameliorare se impune un nou consult ORL pentru evaluarea raspunsului la antibiotic.
c) tratament simptomatic( pentru febra, durere, nas infundat):
  • tratamentul febrei este un deziderat important, normalizarea acesteia constituind un ” semn bun”;se pot folosi : Paracetamol (Panadol,Calpol, Eferalgan,etc) alternativ cu Ibuprofen(Nurofen, Ibalgin,Larofen,, Marcofen,etc) la 4 ore pana se obtin 24 de ore fara febra dupa care se renunta la Paracetamol ramanand doar cu ibuprofenul care are atat actiune antialgica ( de calmare a durerii) cat si antiinflamatorie. Pentru detalii suplimentare ….ce-trebuie-sa-stiti-despre-febra; Dozele se stabilesc de catre medicul ORL sau medicul pediatru. Nu administrati aceste medicamente in alte doze decat cele recomandate de medici;
  • pentru calmarea durerilor se pot administra antialgice,antiinflamatorii pe gurita (de tipul ibuprofen) sau picaturi la nivelul urechilor ( de tip otocalm). Atentie insa ….daca din ureche se scurg secretii purulente atunci nu administrati solutii la acest nivel;
  • picaturi in nasuc/aerosoli pentru desfundarea acesteia si a trompei lui Eustachio.
Complicatii:
  • Cronicizrea infectiei cu aparitia in timp a HIPOACUZIEI sau chiar a SURDITATII cu afectarea ulterior a performantelor scolare;
  • Meningita, Encefalita, Abces cerebral
  • Otomastoidita (infectia migreaza catre craniu afectand mastoida = proeminenta din spatele urechii);
  • Septicemie
Cum putem preveni?

A. Prin evitarea factorilor favorizanti:
  • alimentatie naturala; evitarea alimentarii in pozitie culcata a copilasului;
  • evitarea fumatului;
  • tratamentul corect al oricaror infectii respiratorii superioare (prin solicitarea unui consult medical ori de cate ori copilasul este bolnav, chiar daca numai ii curge putin nasul si anticipam care va fi tratamentul prescris de medic);
  • evitarea locurilor aglomerate, a spatiilor inchise si neventilate, precum si evitarea contactului cu persoane infectate (racite);
  • copilasii bolnavi, raciti, chiar cu forme banale, nu trebuie sa frecventeze colectivitatea pana la vindecarea completa!!!
B. Vaccinarea:
  • impotriva Streptococului pneumoniae si impotriva Haemophilus doi dintre cei mai frecventi germeni implicati in aparitia otitelor;vaccinarea impotriva pneumococului nu este inclusa in programul national de vaccinare, deci nu este gratuit si trebuie achizitionat contracost; acest vaccin nu este impotriva otitei ci impotriva unei bacterii care poate determina otita!!!
>>>
Sitemap