Scarlatina este o afectiune destul de frecventa in perioada copilariei, deseori evoluand in epidemii, cei mai expusi fiind copiii din colectivitati, un varf al incidentei inregistrandu-se la grupul de varsta 5-10 ani; este rara inainte de 2 ani si peste 12 ani. Tocmai datorita rapiditatii cu care se extinde se recomanda izolare si tratament in spital, urmata de izolare la domiciliu si reintegrare in colectivitate dupa sterilizarea completa a infectiei (demonstrabila prin analize in dinamica care sa ateste vindecarea). Imunitatea dobandita de trecerea prin infectie este durabila, rar survenind un al doilea episod de scarlatina.
Ce este scarlatina ?
- Boala infecto-contagioasa ce evolueaza in mai multe stadii, caracteristice fiind eruptia tipica si angina eritematoasa ( “rosu in gat”), de foarte multe ori si cu depozite pultacee ( puroi), cu adenopatie satelita ( tumefierea, cresterea in dimensiuni a ganglionilor din zona gatului) insotita de febra , frison, dureri abdominale si care in absenta unui tratament curativ si profilactic corespunzator poate evolua cu complicatii severe.
De cine este produsa?
- este vorba de streptococul hemolitic grup A insa doar unele serotipuri de streptococ si anume cele ce contin toxina eritrogena produc scarlatina; restul de cele mai multe ori determina angina streptococica.
Cum se transmite?
- avand in vedere localizarea preponderenta la nivelul nasului si gatului se transmite foarte usor prin stranut, tuse, secretii nazale sau prin intermediul obiectelor contaminate (jucarii, obiecte de mobilier, etc) astfel incat in colectivitati se inregistreaza adevarate epidemii mai ales in sezonul rece; un copil cu faringita/amigdalita streptococica este contagios cu 24 de ore inaintea debutului simptomelor si in primele 24-48 de ore de la instituirea tratamentului antibiotic;
- sursa de infectie este reprezentata fie de bolnavi ( angina, scarlatina,impetigo = infectie cutanata cu streptococ) fie de purtatorii sanatosi de streptococ ( au streptococ la nivelul faringelui insa fara nici o manifestare clinica);
- receptivitatea este generala, mai ales dupa epuizarea anticorpilor proveniti de la mama ( dupa varsta de 6-12 luni), insa, sub varsta de 2-3 ani predomina infectiile cutanate cu streptococ (impetigo);
- imunitatea dobandita de trecerea prin infectie este durabila insa, ea confera protectie doar pentru scarlatina nu si pentru alte infectii cu streptococ; in 2-3% din cazuri poate sa apara din nou scarlatina insa aceasta este produsa de un alt serotip de streptococ.
Cum se manifesta?
1.Incubatia: perioada din momentul infectarii pana la aparitia simptomatologiei este variabila intre 3 si 6 zile de la momentul infectarii;
2.Debutul:- brusc, in plina stare de sanatate cu:
- febra mare (39-40C);
- cefalee (dureri de cap);
- stare generala alterata, somnolenta, apatie;
- dureri de gat (influenteaza alimentatia) determinate de angina;
- varsaturi sau chiar dureri abdominale ( de multe ori orienteaza diagnosticul spre o infectie digestiva tergiversand instituirea tratamentului antibiotic),
Ce este angina? :
– inflamatie la nivelul faringelui (gatului) si amigdalelor produsa de cele mai multe ori de virusuri (pana la 85%) si mai rar de bacterii
(15-30%); dintre bacterii cel mai frecvent e implicat streptococul grup A dar pot fi si alti streptococi precum si alte bacterii : Mycoplasma, Chlamydia (mult mai rar).
– amigdalele sunt niste structuri ce intervin in apararea organismului, formate din tesut limfatic si care sunt situate deasupra si in spatele limbii, de o parte si de alta a gatului ce reactioneaza (cresc in dimensiuni si se inrosesc) in momentul in care organismul vine in contact cu diverse virusuri sau bacterii. Sunt copilasi care fac multe episoade de amigdalite, astfel incat amigdalele raman marite de volum (si in afara episoadelor infectioase) asa numita amigdalita cronica care uneori necesita indepartarea chirurgicala a amigdalelor (partial sau total).
Angina din infectia cu streptococ poate sa fie eritematoasa ( gat rosu, amigdale marite de volum care aproape se unesc pe linia mediana), eritematopultacee ( gat rosu, amigdale marite de volum, puncte de puroi la nivelul amigdalelor) sau pseudomembranoasa ( gat rosu, amigdale marite de volum si cu false membrane la acest nivel). Intotdeauna este insotita de cresterea dureroasa in dimensiuni a ganglionilor subangulomandibulari ( ganglionii de sub barbie), astfel incat de multe ori, diametrul gatului este marit (umflat).
3.Perioada de invazie:
-
dureaza in medie 24-48 de ore , perioada in care streptococul se multiplica la nivelul faringelui si determina inflamatie locala; totodata elibereaza toxine ce ajung pe calea sangelui in intregul organism, determinand sindromul toxic manifestat prin febra, cefalee (dureri de cap), greturi/varsaturi/dureri abdominale precum si eruptia caracteristica din scarlatina.
4. Perioada de stare :
– incepe in momentul in care apare eruptia din scarlatina si dureaza in medie 7-10 zile.
-
angina – manifestata prin dureri severe in gat (disfagie) ce fac imposibila alimentatia;
-
adenopatie subangulomandibula si laterocervicala : – cresterea in dimensiuni a ganglionilor locoregionali ( cei de sub barbie si de pe partile laterale ale gatului); accentueaza durerea determinata de cresterea in dimensiuni a amigdalelor;
-
hiperemie faringiana ( gat rosu) cu cresterea in dimensiuni a amigdalelor care uneori chiar se unesc pe linie mediana; amigdalele sunt intens congestionate si pot prezenta depozite albicioase, galbui ( depozite pultacee).
Caracteristic este lipsa disfoniei (raguseala), tusei, rinoreei (curgerea nasucului), manifestari care pot sugera mai degraba implicarea unui virus decat a unei bacterii.
Eruptia din scarlatina :
- se manifesta sub forma unei eruptii micropapulare ( mici pete rosii), aspre la palpare, pe un fond intens eritematos ( pielea este rosie iar peste aceasta roseata apar aceste mici “bubite” mai rosii decat pielea);dispare la digitopresiune; uneori “bubitele” sunt atat de numeroase incat parca se unesc, aspectul tegumentului (pielii) fiind asemanat cu un “rac fiert”;
- poate fi insotita si de prurit ( mancarime);
caracteristic este ca exista un singur puseu ( bubitele apar toate deodata, nu in valuri cum se intampla in alte infectii virale ce evolueaza cu eruptii cutanate, de exemplu varicela);
- este foarte intensa la nivelul plicilor ( genunchi, cot, zona inghinala), unde se formeaza adevarate linii rosiatice, hemoragice;
- nu exista la nivelul fetei; fata este rosie la nivelul pometilor ( aspect palmuit al fetei), insa fara “bubite” iar in contrast, in jurul nasului si gurii exista o paloare marcata;
- persista in medie 7 zile; dupa disparitie exista o perioada de cateva zile ( in special la cei la care nu se administreaza tratament) in care apare o descuamatie foarte fina ( asemanatoare cu matreata) la nivelul trunchiului iar la nivelul palmelor si talpilor, pielea se poate desprinde in fasii ( lambouri).
Limba in scarlatina:
-
la debut este saburala, incarcata pentru ca in urmatoarele zile stratul de la suprafata limbii sa se elimine treptat ( de la varf spre baza) astfel incat limba devine foarte rosie cu papilele hipertrofiate asemandandu-se perfect cu zmeura, de unde si denumirea de “limba zmeurie” ( de obicei in a 4-5-a zi de la debutul bolii); pe masura ce boala evolueaza spre vindecare si aspectul limbii se modifica, producandu-se “reepitelizarea” care confera un aspect “lacuit” limbii( “limba de pisica).
Forme clinice de scarlatina:
1. Forme usoare, benigne: majoritatea au o evolutie usoara cu vindecare fara aparitia de complicatii bineinteles in contextul unui tratament antibiotic adecvat.
2. Forme grave, maligne : cu o evolutie toxica, severa ce presupune si afectarea altor organe ( sistem nervos, inima, rinichi, ficat).
Complicatii:
- apar in timpul evolutiei bolii si sunt secundare difuziunii toxinei in alte organe cu afectarea inimii ( miocardita), rinichiului ( nefrite, glomerulonefrite), ficatului ( hepatita), articulatiilor ( artrite septice);
2. SEPTICE:
-
de vecinatate – prin difuziune: otite, otomastoidite,sinuzite, flegmon periamigdalian;
-
la distanta – pneumonie, meningita, pericardita, septicemie ( infectie generalizata).
3. POSTINFECTIOASE:
Cum se diagnosticheaza?
1. criterii epidemiologice : contact cu bolnav/purtator de streptococ ( existenta de cazuri de scarlatina in colectivitate, familie);
2. criterii clinice : aspectul sugestiv pentru o infectie cu streptococ ( angina cu eruptia caracteristica si modificarile starii generale);
3. confirmarea diagnosticului prin date de laborator:
-
prezenta sindromului inflamator, sugestiv pentru o infectie bacteriana:
a)leucocitoza cu neutrofilie ( cresterea numarului globulelor albe);
b)VSH, PCR – pozitive ( confirma prezenta unei infectii bacteriene);
-
izolarea streptococcului din secretia faringiana ( cu efectuarea antibiogramei pentru tratament antibiotic specific); uneori rezultate negative care insa nu exclud diagnosticul mai ales daca secretia a fost efectuata dupa instituirea unui tratament antibiotic;
-
testul ASLO ( anticorpii antistreptolizina) nu este un test utilizat pentru infectia acuta, acesti anticorpi se formeaza in timpul infectiei, crescand progresiv astfel incat in a 3-a saptamana ating un titru (valoare) protector pentru ca in saptamanile 4-5 sa atinga valoarea maxima; acesti anticorpi asigura imunitate specifica antiscarlatinoasa.
Care este tratamentul?
Obiectivele principale sunt :
-
eradicarea infectiei ( antibioterapie);
-
controlul temperaturii si al durerii ( antitermice, antiinflamatoare);
-
regim igieno-dietetic cu repaus la pat 7-10 zile;
-
dispensarizare activa pentru urmatoarele 3 luni pentru detectarea eventualelor complicatii.
1. Tratamentul antibiotic:
– este obligatoriu, de electie fiind PENICILINA G ( injectabil) cel putin pentru o perioada de 3-5 zile urmand apoi administrarea orala de Penicilina V (Ospen) pana la 7-10 zile; dozele si ritmul de administrare se stabilesc de catre medicul pediatru/infectionist;
In practica exista 2 situatii:
a) se recolteaza secretia faringiana dupa care se instituie tratamentul antibiotic pana la confirmarea infectiei ; daca antibiograma confirma sensibilitatea streptococului la antibioticul initial se contiunua cu acesta timp de 10 zile; in schimb, daca streptococul nu este sensibil la antibioticul initial, se administreaza alt antibiotic, conform antibiogramei.
b) se recolteaza secretia faringiana si se asteapta pana la confimarea respectiv infirmarea infectiei cu streptococ fara a administra un tratament antibiotic.
– pentru cei alergici la penicilina exista alte antibiotice ce pot fi utilizate ( Eritromicina, Claritromicina, Azitromicina) sau cefalosporine de generatia I/II.
In functie de fiecare forma in parte, de antecedentele copilasului se recomanda administrarea de penicilina retard ( benzatinpenicilina), MOLDAMIN, injectii intramusculare pentru o protectie antiinfectioasa eficienta.
2. Tratamentul simptomatic:
– are la baza un consum crescut de lichide la care se adauga medicamente de tipul
Ibuprofen ( Nurofen, Ibugesic, Marcofen), respectiv
Paracetamol ( Panadol, Calpol, Eferalgan). Detalii suplimentare se gasesc in articolul dedicat
febrei.
3. Dispensarizare activa:
– fostul bolnav se dispensarizeaza timp de 3 luni cu control clinic ( examen medical) lunar si examinari de laborator ( examen de urina saptamanal in prima luna, ASLO, VSH,PCR lunar) pentru a certifica vindecarea si a depista eventualele sechele poststreptococice;
Cum putem preveni infectia cu streptococ/scarlatina?
-
izolarea la domiciliu a copilasilor bolnavi, prevenind astfel raspandirea infectiei in crese, grainite, scoli; contactii din familie si din colectivitati trebuie “cercetati” bacteriologic ( efectuarea de secretii faringiene);
-
educarea copiilor pentru a-si insusi minimele reguli de igiena, in primul rand cele referitoare la obiectele personale (periuta de dinti, pahar, tacamuri); chiar si acasa, fiecare membru al familiei ar trebui sa aiba grija cu atat mai mult cu cat vorbeam de acei purtatori sanatosi care nu au semne de boala dar care transmit infectia.
