Tag Archives: pediatru

INFECTIA URINARA

Desi nu se numara printre cele mai frecvente infectii in perioada de sugar si copil mic, am ales acest subiect datorita simptomelor mascate, mai ales in cazul bebelusilor cand in afara de cresteri ale temperaturii si o eventuala indispozitie asociata cu inapetenta si eventual varsaturi nu putem identifica alte modificari; mai mult, aceste simptome pot fi foarte bine atribuite eruptiei dentare ducand la intrazierea diagnosticului cu agravarea starii generale si riscul aparitiei de complicatii pe termen scurt dar si lung; mai mult la grupa sub 6 luni poate evolua fara simptome notabile, uneori doar o stare de indispozitie cu un ritm de crestere necorespunzator.

Ca si frecventa se apreciza o medie de 1,5 – 2% la populatia pediatrica cu o frecventa mai mare, de aproximativ  5% in primii doi ani de viata; in perioada de nou-nascut si bebelus frecventa este mai mare in randul baieteilor, pentru ca, la varsta scolara si la adolescenta raportul sa se modifice in favoarea fetitelor.

 

Ce este infectia urinara?

Se impune o clasificare clara deoarece termenul de infectie urinara este foarte vag, semnificand practic existenta unei infectii la nivelul tractului urinar de la simple uretrite, cistite(infectii joase, ale uretrei, respectiv vezicii urinare) pana la pielonefrite( infectie la nivelul rinichiului) care netratate corespunzator pot duce la formarea de cicatrici renale cu risc de hipertensiune arteriala sau chiar insuficienta renala cronica la varste mai mari.

Astfel :

Uretrita:

  • infectie strict localizata la nivelul uretrei(locul pe unde se elimina urina) , fara afectarea vezicii urinare( locul de stocare a urinii) si care frecvent evolueaza fara febra, eventual usturimi la urinare si urinari mai dese;

Cistita:

  • infectie la nivelul vezicii urinare cu inflamatie consecutiva si simptome caracteristice (usturimi la urinare, urinari dese, durere sub ombilic, uneori chiar colorarea urinii in rosu pal(hematurie macroscopica), asemanator cu “zeama de carne”; de cele mai multe ori febra este absenta.

Pielonefrita:

  •  infectie la nivelul parenchimului renal; este o infectie grava ce afecteaza rinichii: evolueaza cu febra, dureri lombare, simptome urinare specifice, uneori chiar simptome digestive(greturi, varsaturi).

Bacteriuria asimptomatica:

  • urocultura pozitiva(frecvent descoperita cu ocazia unor analize de rutina) in abesenta oricaror simptome; apare aproape exclusiv la sexul feminin.

 

De ce apare infectia urinara?

Sunt doua categorii de factori care intervin, cei determinanti reprezentati de agentii infectiosi(bacterii, ciuperci, virusuri, paraziti) si respectiv favorizanti care permit “atacatorilor”  sa se multiplice si sa actioneze la acest nivel.

  • factori determinanti – cel mai frecvent bacterii dar pot fi si virusuri, fungi(ciuperci) sau paraziti

Dintre bacterii, de departe, cel mai frecvent implicata este Escherichia coli(75 – 90%) dar si alti germeni cum ar fi Enterobacter(5-10%), Klebsiella, Proteus iar dintre fungi primul loc este ocupat de Candida;

Calea de infectare este cel mai frecvent ascendenta (bacteriile practic “uracand” pe traseul urinar) dinspre uretra, vezica urinara spre rinichi . Mult mai rar infectia se produce descendent, in cazul unor infectii grave generalizate, microbii ajungand pe calea sangelui la nivelul rinichiului(apar la nou-nascuti, prematuri, copii cu alterari ale sistemului imun sau cu alte probleme grave de sanatate).

  • factori favorizanti – cei care permit bacteriilor sa invadeze tractul urinar “dotat” cu sisteme complexe de aparare; persistenta lor duce la aparitia unor infectii recurente, cronice, crescand astfel riscul complicatiilor; de aceea este important de identificat acesti factori si  acolo unde este posibil inlaturarea acestora.

Cei mai frecventi factori favorizanti sunt :

  • sexul feminin;
  • igiena perineala deficitara
  • prezenta fimozei patologice la baietei
  • fuziunea(coalescenta labiilor mici) labiilor la fetite, vulvo-vaginita
  • reflux vezico – ureteral ( “intoarcerea” urinii din vezica urinara spre uretere)
  • malformatii congenitale ale rinichilor(rinichi polichistic, displazii renale, hidronefroza), uropatii obstructive (diferite “obstacole” care favorizeaza stationarea urinii cu risc crescut de infectie)
  • litiaza urinara(“pietre” la rinichi)
  • afectare renala secundara altor boli(glomerulonefrite)
  • deficite imunologice(congenitale sau dobandite) care interfera cu mecanismul de aparare
  • constipatia cronica
  • diabet zaharat si alte boli metabolice

Cum se manifesta?

Modul de manifestare difera foarte mult in functie de varsta, localizare si, eventual prezenta unuia sau mai multor factori favorizanti care pot crea premise pentru recurenta, cronicizarea  infectiei.

Nou – nascut :

  • predominant afectati copilasii de sex masculin;
  • frecvent nu exista factori favorizanti
  • caracteristic este lipsa oricaror simprome urinare, pe primul loc aflandu-se cele digestive cu inapetenta, varsaturi, diaree cu iminenta instalarii unui sindrom de deshidratare acuta deosebit de periculos la aceasta varsta
  • febra nu este obligatorie; de cele mai multe ori sunt prezente subfebrilitati(temperatura sub 38 C) dar pot fi si cresteri mai mari ale temperaturii, dupa cum pot exista chiar valori mai reduse ale temperaturii(hipotermie)
  • particular pentru aceasta varsta este persistenta icterului sau accentuarea acestuia dupa o remisie anterioara; apare datorita efectului toxic al bacteriilor asupra ficatului

– data fiind varsta sunt posibile complicatii severe amenintatoare de viata cum ar fi diseminarea infectiei la nivelul meningelui, plamanului;

Sugari si copii sub 3 ani:

  • la aceasta varsta simptomele urinare inca lipsesc dar apar cele generale si aici un loc important il ocupa cresterea temperaturii, aparent fara o cauza;  uneori pot sa apara chiar si convulsii febrile de aceea daca copilasul prezinta temepratura fara nici un alt simptom, adresati-va medicului deoarece poate fi vorba de o infectie urinara care necesita investigatii suplimentare si tratament specific;
  • poate totusi fi prezenta disuria(usturimea la urinare) care declanseaza crize de plans ce nu pot fi explicate de anturaj
  • simptomele de ordin digestiv sunt minore dar se pot exterioriza sub forma refuzului mancarii, al varsaturilor si, mai rar al diareei; mentionez din nou pericolul deshidratarii mai ales la copilasii sub 1 an;

– pe masura cresterii, apar si simptomele urinare, acestea devenind o componenta obligatorie; cel mai frecvent este vorba despre usturimi la urinare(disurie) , polachiurie(urinari dese, si reduse cantitativ) sau chiar instalarea globului vezical(nu se mai elimina urina, aceasta stagnand in vezica urinara a carei capacitate este depasita)

Copii peste 3 ani :

– simptomele se aseamana din ce in ce mai mult cu ale adultului si locul principal este ocupat de cele urinare:

  • disurie
  • polachiurie
  • enurezis nocturn(eliminare involuntara de urina noaptea, in pat, la un copil la care anterior se instalase controlul sfincterian)
  • modificarea aspectului urinii, aceasta devein tulbure si cu un miros patrunzator
  • stare generala alterata, febra mare cu frison, dureri lombare
  • inapetenta, greturi, varsaturi

Asa cum spuneam, prezenta factorilor favorizanti duce de cele mai multe ori la recurenta acestor episoade de infectii urinare cu efecte negative asupra rinichilor, cu afectarea functiei acestora, in cazuri severe ajungandu-se la insuficienta renala cronica cu iminenta dializei;

Asadar acordati atentia cuvenita acestor infectii si tratati-le cu seriozitate; sunt situatii cand se impune administrarea profilactica de antibiotice(in doze reduse ) si, din experienta am constatat ca, tot mai multe mamici sunt reticente in a urma aceasta terapie; informati-va din surse medicale, discutati cu medicul dumneavoastra despre importanta acestei profilaxii si, luati in considerare sfaturile acestuia.

In cazul infectiilor urinare reucrente se recomanda consult nefrologic pentru monitorizare, tratament si profilaxie.

In functie de modul de manifestare infectiile urinare se impart in :

1. Infectie urinara acuta (primoinfectie) :primul episod de infectie urinara cu raspuns favorabil la tratamentul antibiotic ( efectuat conform antibiogramei)

2. Infectie urinara recurenta

  • nerezolvata(persistenta simptomelor si/sau pozitivarea uroculturii) in ciuda tratamentului antibiotic; este vorba despre aceeasi bacterie identificata atat in momentul diagnosticului cat si ulterior’
  • reinfectie – reaparitia simptomelor cu pozitivarea din nou a uroculturii insa cu prezenta altui germene decat cel initial

3. Infectie cronica: necesita prezenta unuia sau mai multor factori favorizanti care compromit mecanismele de aparare antiinfectioasa si care au drept rezultat o afectare cronica a rinichiului .

4. Bacteriuria asimptomatica :absenta oricaror simptome desi rezultatul uroculturii este pozitiv

 

Cum se diagnosticheaza?

In general la copilasii peste 3-4 anisori este mai usor, suspiciunea ridicandu-se in urma acuzelor acestora, din ce in ce mai tipice pentru o infectie urinara. Probleme ridica insa cei sub 3 anisori si in special sugarii la care simptomatologia poate de multe ori conduce spre diagnostice eronate, cel mai frecvent puse pe seama simptomelor digestive sau a eruptiei dentare; astfel orice febra inexplicabila la un bebelus trebuie sa includa printre investigatii si un examen de urina, eventual chiar urocultura.

O sa insist putin asupra corectitudinii recoltarii urinei in vederea efectuarii investigatiilor, de multe ori existand rezultate fals pozitive datorita contaminarii in procesul de recoltare.

a) in cazul bebelusilor si copiilor sub 3 anisori, urina se recolteaza cu ajutorul unor colectoare (pungulite) sterile care se aplica in jurul meatului urinar dupa o prealabila toaleta locala- se spala riguros zona genitala-anala, cu apa calda si sapun, eventual chiar se “sterge”cu o compresa sterila cu rivanol; daca in decurs de 30 minute nu se elimina urina sau bebelusul are scaun, se schimba “pungulita”; dupa recoltare se goleste continutul pungulitei in recipientul steril si se transporta rapid la laborator, in maxim 30-60 minute; daca totusi nu este posibil acest lucru, urina se poate pastra la frigider maxim 24 ore la 4C.

b) copii peste 3 ani colaboreaza astfel incat urina se poate recolta ca si in cazul adultilor; dupa o prealabila toaleta locala cu apa calda si sapun, din prima urina de dimineata se recolteaza din mijlocul jetului urinar, cu mare grija pentru a nu contamina proba si se transporta rapid la laborator.

Sunt si alte metode de recoltare a urinii care se efectueaza in unitati medicale, necesitand personal specializat motiv pentru care nu voi insista asupra lor.

Examenul de urina :  poate identifica prezenta :

–  leucocitelor, eventual cilindrii leucocitari ( specifici pentru diagnosticul de pielonefrita) ; absenta leucocitelor nu infirma diagnosticul mai ale daca copilasul a beneficiat de tratament antibiotic inaintea recoltarii urinii

hematiilor(globulelor rosii) – mai frecvent in cistita hemoragica

proteinelor

Urocultura

– precizeaza tipul microbului prezenta sa cuantificandu-se in UFC (unitati formatoare de colonii); in general este vorba despre un singur microb; prezenta a 2-3 microbi sugereaza mai degraba o contaminare a probei in momentul recoltarii, necesitand de cele mai multe ori repetarea uroculturii.

– prezenta a peste 100.000 UFC ( unitati formatoare de colonii) este certa  pentru diagnosticul de PIELONEFRITA

  • Pe langa examenul urinii se mai efectueaza teste din sange pentru a “controla” functia rinichiului(uree, creatinina, acid uric) la care se adauga alte teste in primul rand vizand sindromul inflamator(reactia organismului fata de “intrusi”) si anume : VSH, Fibrinogen, PCR- proteina C, un indicator foarte sensibil si fidel, la care se adauga alte examinari decise de medic in functie de simptomatologia copilului si eventualele boli asociate.
  • Este obligatorie efectuarea unei ecografii a aparatului renal, metoda neinvaziva care poate evidentia precoce prezenta unor factori favorizanti(anomalii ale rinichiului, cailor urinare, prezenta refluxului vezico-ureteral sau a litiazaei renale), evitand astfel multiple episoade de infectii urinare.

Refluxul vezico-ureteral :

  • refluarea urinii din vezica urinara inapoi in ureter (legatura intre vezica urinara si rinichi)
  • cel mai frecvent factor favorizant
  • poate fi prezent la unul sau ambii rinichi

 

  • Alte investigatii : ( decise de medicul curant, in functie de examenul clinic si de rezultatul celorlalte analize)

– cistografie mictionala

– radiografie abdominala

– uretero -cistografie

Cum se trateaza ?

Obiectivul principal este identificarea microbului ce a determinat infectia si tratamentul antibiotic administrat conform antibiogramei cu o durata de 1-14 zile (medie 10 zile).

1. Tratamentul antibiotic se initiaza dupa recoltarea probelor, in absenta antibiogramei, ajustandu-se pe parcurs in functie de evolutie si de rezultatul antibiogramei (daca evolutia este favorabila se continua tratamentul inceput cu conditia ca microbul respectiv sa fie sensibil la terapia de prima intentie).

Este obligatorie urmarirea evolutiei prin repatarea uroculturii in timpul tratamentului (ziua 5-8) precum si la 10 zile de la incheierea tratamentului chiar daca starea generala este foarte buna .

Sunt situatii cand se impune o profilaxie a recidivelor mai ales acolo unde se identifica prezenta unuia sau mai multor factori favorizanti.

Astfel prezenta a peste 3 episoade de pielonefrita in decursul unui an sau o reinfectie in prima luna de la primul episod impune cu certitudine asa numita profilaxie a recidivelor. Pe langa indepartarea factorilor favorizanti este recomandata o terapie cu antibiotice ( frecvent asociere de 3 antibiotice, evitandu-se antibioticul administrat pentru tratarea infectiei) cu doze mici ( 1/4-1/2 din doza terapeutica) care se administreaza alternativ, cate 10 zile pe luna fiecare asigurandu-se astfel o “acoperire” permanenta.

Tipul antibioticului, doza, durata tratamentului este decis de medicul curant, cel care cunoaste evolutia cazului precum si eventualele afectiuni asociate.

Sfatul meu este sa administrati aceste antibiotice intrucat previn o afectare de multe ori ireversibila a rinichiului.

2. Regim igieno-dietetic

– aport crescut de lichide pentru a realiza “spalarea” cailor urinare

– alimentatie in functie de toleranta digestiva

– educarea mictionala ( a urinarilor) cu evacuare ritmica si completa a vezicii urinare

3. Tratament simptomatic

a) antitermice (pentru scaderea temperaturii)

b) corectarea sindromului de deshidratare(aport suplimentar de lichide pentru a inlocui pierderile, saruri de rehidratare); la sugari uneori este necesara internarea pentru perfuzii endovenoase

c) tratament complementar(nu exclude tratatmentul antibiotic): ceiuri, sirop pe baza de meriosoare, acestea avand un efect tonic asupra aparatului renal

In concluzie as sublinia din nou importanta diagnosticarii corecte a infectiei urinare, primul pas fiind investigarea unei febre inexplicabile in special la sugari. Adresati-va intotdeauna medicului atunci cand apare febra si nu puneti aceste ascensionari termice doar pe seama eruptiei dentare.

 

 

 

 

 

 

>>>

BOALA GURA-MANA-PICIOR

Boala GURA-MANA-PICIOR este o infectie virala care apare in epidemii in special in colectivitati (crese, gradinite), cei mai afectati fiind prescolarii (2-6 ani) insa si bebelusii si copilasii mai mari pot face aceasta infectie, datorita faptului ca se transmite deosebit de usor. De asemenea in cazul femeilor insarcinate exista riscul de a transmite infectia virala fatului  recomandandu-se pe cat posibil evitarea contactului cu persoane infectate.

De cine este produsa?

Virusul implicat face parte din categoria enterovirusurilor(virusuri “digestive”) si se numeste COXACKIE. Sunt mai multe subtipuri care pot determina acesta infectie, cel mai frecvent implicat fiind tipul A-16. Imbolnaviri pot determina si subtipurile A5,7,9,10 , B5 iar subtipul 71 este asociat cu o infectie severa cu manifestari neurologice de tipul meningitei/encefalitei/mielitei si care necesita internare obligatorie cu supraveghere si tratament de specialitate.In tarile asiatice Taiwan, Singapore, Malayesia au fost inregistrate multiple infectii cu subtipul 71 care s-au soldat cu evolutii severe, letale.

Cum se transmite?

  • se transmite foarte usor, fiind  responsabila de adevarate epidemii, mai ales in crese si gradinite, fiind de departe cauza cea mai frecventa de ulceratii la copii;
  • calea de transmitere cea mai frecventa este cea oral-fecala, virusul fiind prin definitie un enterovirus, adica un virus care patrunde in organism pe cale bucala orala) si se multiplica in intestin de unde se raspandeste in intreg corpul.De asemenea se transmite prin tuse, stranut, prin contactul direct cu leziunile de la nivelul pielii dar si prin intermediul obiectelor contaminate sau materiilor fecale. Din acest motiv sunt foarte importante  masurile de igiena, spalarea frecventa pe maini cu apa calda si sapun, aerisirea incaperilor,evitarea spatiilor aglomerate si a contactului cu persoanele infectate;
  • izolarea la domiciliu a copilasilor bolnavi este un imperativ prevenind de multe ori raspandirea infectiei;chiar daca copilul are o stare generala buna nu este indicat sa fie dus in locuri publice(parcuri, spatii special amenajate pentru copii)

Cum se manifesta?

Perioada de incubatie, adica timpul scurs din momentul infectarii si pana la aparitia semnelor si simptomelor este variabila, in medie 3-7 zile.

Debutul:

– necaracteristic, frecvent sugestiv pentru o infectie respiratorie:

  • stare generala alterata;
  • indispozitie, astenie, adinamie;
  • cefalee(dureri de cap);
  • anorexie (lipsa poftei de mancare, in special pentru solide);
  • mai rar varsaturi si dureri abdominale;
  • febra – precede cu 24-48 de ore aparitia eruptie; frecvent este  usoara/moderata : 38-39C

Perioada de stare:

-caracteristica este eruptia care are mai multe stadii:

  • initial apar niste macule(pete) rosii in jurul guritei dar si in interiorul cavitatii bucale ( limba, gingii, fata interna a obrajilor, palat -“cerul gurii”, faringe) care se transforma in 24-48 de ore in mici vezicule (besicute) cu contur clar, perete subtire, culoare gri, inconjurate de un halou eritemtos(rosu).Sunt foarte dureroase, impiedeca alimentatia iar in cazul in care aportul de lichide este deficitar se poate ajunge la deshidratare care necesita spitalizare si perfuzare endovenoasa.

  • leziunile veziculoase se ulcereaza si lasa adevarate rani in gurita copilasilor facand imposibila alimentatia; se pare ca, cel mai bine tolerat este laptele rece/iaurtul, singurul care nu determina usturimi in momentul contactului cu mucoasa bucala;
  • pe langa leziunile bucale tipice sunt si leziunile de la nivelul palmelor si talpilor(de unde si denumirea bolii…mana-gura -picior); au aceeasi evolutie, initial macule rosii apoi vezicule situate in special pe palme, intre degete si la nivelul talpilor; mai rar apar la nivelul coapselor si pe trunchi. Spre deosebire de alte boli eruptive ( in special varicela cu care se si confunda uneori) nu sunt insotie de prurit ( mancarime).

  • leziunile de la nivelul pielii se vindeca in general in 7  maxim 10 zile si nu lasa sechele (cum se intampla de exemplu in cazul varicelei cand raman cicatrici daca au fost inlaturate crustele respective).

Indiferent de gravitatea manifestarilor generale(febra, refuzul alimentatiei, dureri de cap) sau a elementelor eruptive este recomandat sa va adresati unui medic singurul in masura sa stabileasca diagnosticul corect si implicit tratamentul specific.

Cum se diagnosticheaza?

  • diagnosticul este relativ usor, bazat pe contactul copilasului cu cineva deja infectat si pe aspectul clinic al leziunilor;
  • sunt rare cazurile cand sunt necesare investigatii suplimentare(analize), de obicei in situatii severe sau care apar la copilasi cu alte probleme de sanatate asociate;

Cum se trateaza?

Tratamentul este suportiv si simptomatic, ceea ce inseamna ca nu poate fi tratata cauza ci doar alinate simptomele. De subliniat ca tratamentul antibiotic nu-si justifica utilizarea fiind vorba de o infectie virala;sunt insa cazuri cand se poate suprapune o infectie bacteriana si atunci sunt necesare antibioticele insa strict la racomandarea medicului.

Obiectivele majore sunt:

  • tratamentul febrei;
  • hidratarea corespunzatoare cu aport suplimentar de lichide; ideal este ca lichidele sa fie reci sau servite la temperatura ambianta, cu evitarea lichidelor fierbinti sau a sucurilor;
  • calmarea durerilor (ibuprofen, paracetamol) sau sprayuri cu efect antiinflamator si anestezic(Tantum Verde, Gatulet Fericit, etc);
  • badijonari ale mucoasei bucale(solutii cu glicerina la care se adauga anestezice : anestezina, lidocaina, reepitelizante ale mucoasei – Vitamina A, Vitamina E) sau antihistaminice (difenhidramina);
  • probiotice, antidiareice(smecta), antisecretorii(hidrasec)daca se asociaza diaree;
  • diminuarea raspandirii infectiei prin izolarea la domiciliu a copilasilor bolnavi.

In cazul copilasilor cu leziuni masive la care este imposibila hidratarea se recomanda internare pentru perfuzare si tratament de specialitate. De asemenea infectiile cu manifestari neurologice (produse de subtipul 71) necesita internare obligatorie.

Ce complicatii pot sa apara?

  • deshidratarea;
  • suprainfectia bacteriana a leziunilor ce impune administrare de antibiotic chiar daca la baza infectia este virala;
  • pericardita/miocardita (rar);
  • meningita/encefalita (foarte rar);

Care este evolutia?

  • in formele usoare si moderte evolutia este autolimitanta cu vindecare in 7-10zile;
  • incepand cu cea de-a 7-a zi de boala se formeaza anticorpi care elimina virusul din organism;cu toate acestea s-a stabilit ca, virusul se mai elimina prin fecale timp de aproape 1 luna, ceea ce inseamna ca, pericol de contagiozitate exista. Insist inca o data asupra importantei masurilor de igiena mai ales in cazul copilasilor mici, ce frecventeaza gradinitele;
  • imunitatea dobandita in urma infectiei este durabila, rar apare reinfectia insa este posibila infectia cu un alt subtip al virusului Coxackie;

Adultii de obicei manifesta forme mult mai usoare decat copilasii.

In cazul femeilor insarcinate daca infectia s-a produs in primul trimestru de sarcina se poate produce avort spontan. In schimb infectiile din trimestrul 2, respectiv 3 s-au soldat cu retard al cresterii intrauterine a fatului.

Cum ne putem proteja?

Fiind o boala ce se raspandeste usor, posibilitatile de protectie sunt minime si se reduc la aplicarea riguroasa a masurilor de igiena si in special spalatul frecvent pe maini cu apa calda si sapun si obligatoriu dezinfectia obiectelor cu care copilasii vin in contact (de exemplu virusul ramane foarte mult timp activ pe suzeta sau pe o jucarie)..

>>>

URGENTELE COPILARIEI – CURS PRACTIC- 21-28 IUNIE 2018

Dragi parinti,

 CURSUL  DE  URGENTE este  un curs interactiv in care vom dezbate cele mai frecvente situatii de urgenta care se ivesc in perioada copilariei, vom discuta despre boli, semnele acestora, precum si despre prevenirea lor.

Vom dezbate impreuna care este  atitudinea si tratamentul optim in situatii de urgenta, de ce este important un consult medical si cand acesta este imperios necesar, in asa fel incat sa stiti cand si mai ales cum sa interveniti, cand sa anuntati medicul sau sa va prezentati la camera de garda.

De asemenea vom aborda  micile accidentele casnice, arsurile, traumatismele, intoxicatiile(medicamentoase, alimentare, cu produse casnice) si multe altele in asa fel incat sa fiti pregatiti si sa interveniti corect atunci cand este cazul.

Vom discuta si despre mica farmacie de acasa si din calatorii.

Printre subiectele care vor fi abordate in cadrul acestui curs se regasesc:

1. Febra/Convulsiile febrile

2.Infectiile respiratorii/digestive/urinare

3.Bolile eruptive

4.Varsaturile/Diareea/Constipatia

5. Hemoagiile(sangerarile) nazale, digestive

6. Traumatisme(zgarieturi, taieri, rani deschise, fracturi, lovituri la cap, etc)

7. Intepaturi de insecte/muscaturi de animale

8. Diverse(lesin, inec cu mancare, aspirare de corp strain, etc)

9. Alergiile medicamentoase

10. Farmacia de acasa

Cursul este structurat in doua sedinte a cate trei ore fiecare si se va desfasura in 21, respectiv 28 IUNIE 2018  incepand cu ora 17.00  la sediul cabinetului,   situat pe strada Tache Ionescu  nr.20.

La sfarsitul fiecarei sedinte va exista sesiune speciala de intrebari iar parintii participanti vor primi suportul tiparit al cursului.

Pretul cursului este de 150 Ron/persoana(pentru ambele sedinte).

Inscrierile se pot face  prin SMS 0720032120(Dr. Delia Chira), telefonic(L-V: orele 8.00-17.00):0364738907  sau  pe mail:pediatru@pediatrucluj.ro .

Va astept cu drag!

 

>>>

FIBRELE IN ALIMENTATIA COPIILOR


Ce sunt fibrele ?

Fibrele alimentare sunt o componenta esentiala care ar trebui sa faca parte zilnic din regimul copiilor, indiferent de varsta(exceptand desigur sugarii sub 6 luni); din pacate, insa,de cele mai multe ori nu se intampla asta, tot mai multe mamici plangandu-se ca fructele si legumele nu se numara printre preferatele copiilor. Trebuie facut orice efort pentru a le include in alimentatie mai ales avand in vedere consumul mare de fainoase, zahar, amidon care cu siguranta se regasesc din belsug in dieta copiilor. Orice copil, indiferent de varsta ar trebui sa consume  25–30 g fibre pe zi, fie ca este bebelus(peste 6 luni) fie ca se apropie de maturitate; nu trebuie exagerat  cu consumul acestora deoarece in cantitate mare determina balonare, crampe.

Sunt doua categorii de fibre :

  • solubile(se dizolva in apa), PECTINELE- prezente in cantitate mare in fructe, mazare, fasole; cresc volumul alimentelor ingerate si astfel confera o senzatie de satietate precoce;

  • insolubile(nu se dizolva in apa)- in cantitate mare in faina integrala, legume, nuci; ele accelereaza tranzitul intestinal cu rol binecunoscut in prevenirea cancerului colorectal.

Unde le gasim ?
Sunt prezente in cantitate mare in fructe, legume, cereale integrale; faina alba, painea, pastele, sucurile isi pierd din cantitatea de fibre prin procedeele industriale de preparare; la fel se intampla si prin indepartarea cojilor fructelor si legumelor.
Spre deosebire de proteine, glucide si lipide care necesita un proces de digestie(descompunere sub actiunea unor substante specifice), fibrele trec de etajul superior al tubului digestiv neschimbate, in colon(intestinul gros) sunt “atacate” de microbii care se gasesc in mod normal la acest nivel si sunt transformate  in acizi grasi, metan, apa si bioxid de carbon.E important ca atunci cand fibrele fac parte din alimentatia zilnica sa oferim copilasilor si un aport adecvat de lichide: apa, supe, ceaiuri, sucuri naturale, deoarece fibrele, in special cele din cerealele integrale absorb o mare cantitate de apa la nivelul intestinului.
Continutul in fibre a diverselor alimente ( g fibre/100 g produs):
faina – alba – 3,5 g
         -neagra – 8,7 g
        – integrala – 11 g
 tarate – 48 g (cantitatea de fibre din 20 g tarate este egala cu cea din 250g morcovi)
fructe – mere – 1,5 g; uscate 9 g
          – pere, capsuni  – 2,5 g, uscate – 14,5 g
          – banane – 2 g, uscate – 6g
          – prune – 1,5 g, usacte 9,5 g
 legume – varza – 2,8 g, uscata – 32 g
             – morcovi 3,7 g, uscati – 28 g
             – mazare – 7,8 g, uscata – 47 g

 Care este rolul lor?
  • accelereaza peristaltismul (miscarile) intestinului, prevenind astfel stagnarea rezidurilor in intestin; aceasta stagnare are consecinte dezastruoase asupra organismului, realizand in timp o adevarata “otravire” lenta printr-o continua reabsorbtie a unor substante nocive, absorbtie favorizata de contactul prelungit al rezidurilor(materiilor fecale) cu suprafata intestinului. Astfel au o contributie majora in prevenirea constipatiei.
  • curiozitate: cercetari efectuate in SUA au stabilit ca durata tranzitului intestinal este de 6-8 ore la negrii de la sate(care au o alimentatie bogata in fibre), 10 -15 ore la negrii de la oras si 20 -30 ore la populatia din marile centre urbane;
  • contribuie la dezvoltarea microflorei intestinale(bacteriile bune din intestine impidecand astfel invazia bacterilor “rele” si ajutand intestinul sa-si revina dupa tratamente antibiotice(frecvent prescrise, mai ales la copilasii mai mici care se confrunta cu repetate episoade infectioase);
  • scad absorbtia de colesterol, diminuand nivelul colesterolului “ rau” (LDL) din sange, in pararel cu cresterea celui “bun” (HDLc), protejand astfel  pe termen lung impotriva bolilor cardiovasculare;
  • intervin in mentinerea unui nivel normal al glicemiei (glucozei din sange), cu rol important in prevenirea diabetului zaharat tip II;
  • confera o senzatie de satietate cu un numar foarte redus de calorii, eliminand astfel rontaitul nejustificat intre mese; de asemenea cresc eliminarea de proteine, grasimi prin fecale, debarasand astfel organismul de un surplus caloric,  fiind astfel folosite cu success in curele de slabire;
  • previn aparitia hemoroizilor si fisurilor anale secundare constipatiei;
  • previn aparitia tulburarilor de digestie de tipul colon iritabil sau chiar diverticuloza.
  • previn aparitia cancerului de colon si acesta de multe ori favorizat de constipatie, de contactul prelungit al mucoasei intestinale cu materiile fecale;
  • cresc capacitatea de aparare a organismului impotriva infectiilor datorita efectului antiinflamator;
  • prin  influentarea schimburilor(metabolismului) acizilor biliari si prin scaderea colesterolului previn formarea calculilor biliari(pietre la fiere).

Astfel prin includerea cerealelor la micul dejun, adaugarea a 2-3 fructe (cu coaja), consumul de legume sub forma cruda sau preparate sub forma de supe, garnituri, veti reusi sa oferiti copiilor aportul necesar de fibre. La sugari este mai dificil insa o data cu diversificarea si introducerea fructelor si legumelor, aportul zilnic de fibre este asigurat.


>>>

ALERGIILE MEDICAMENTOASE

Ce este alergia medicamentoasa?

  • reactie complexa din partea organismului care apare in urma administrarii unui medicament; reactia poate sa fie secundara substantei  active si/sau altor componente aditionale(excipienti);
  • intensitatea reactiei alergice este variabila, aceasta poate evolua cu o simpla eruptie la nivelul tegumentelor pana la soc anafilactic, o reactie mult amplificata a organismului care este amenintatoare de viata si reprezinta o urgenta medicala;t
  • cel mai frecvent apare in urma administrarii de antibiotice(penicilinele sunt pe primul loc dar si cefalosporinele, tetraciclinele si macrolidele pot fi implicate) insa sunt si alte medicamente care pot fi raspunzatoare: anticonvulsivanteleanalgezice(codeina, antiinflamatoare nesteroidiene: ibuprofen), anestezicele mai ales cele cu administrare intravenoasa dar si cele locale(atentie la stomatolog), substantele de contrast folosite in diferite examinari paraclinice, in special Iodul(atentie la iodul continut in solutiile antiseptice:betadina), insulina dar si produse hematologice(transfuzii de sange, plasma, albumina);de asemenea imunoglobulinele si diversele seruri terapeutice(antidifteric, antibotulinic, antiviperin) pot fi implicate; la copii pe primele locuri se situeaza excipientii continuti in diferite suspensii, in aceasta situatie fiind dificil de determinat daca alergia a aparut la substanta activa(medicamentul in sine) sau la celelalte componente ale suspensiei); rar apare si alergia postvaccinare, cel mai frecvent aceasta fiind cauzata de prezenta neomicinei si/sau oului din componenta vaccinului;
  • poate sa apara in orice moment al vietii chiar daca in antecedente medicamentul respectiv a fost tolerat;
  • trebuie net diferentiata de reactiile adverse ale medicamentelor: varsaturi, diaree, dureri abdominale, modificarea aspectului scaunului, manifestari cardio-respiratorii, modificarea aspectului urinii, etc;

Care sunt factorii de risc?

  • antecedente familiale si/sau personale de alergii medicamentoase;
  • administrarea iv/im;
  • teren atopic, alergii la factori de mediu si/sau alimentari in antecedentele personale;
  • imunitate compromisa( deficite imunitare congenitale sau dobandite: infectii cu EBV-virusul Ebstein Barrmononucleoza infectioasa sau HIV/SIDA);
  • utilizarea concomitenta a mai multor medicamente;
  • boli asociate(respiratorii, cardio-vasculare, digestive, etc).

Cum se manifesta?

Alergia apare in general la a doua administrare a medicamentului respectiv; practic la prima administrare organismul produce anticorpi, anticorpi care vor reactiona atunci cand medicamentul apare din nou in organism;manifestarile clinice se datoreaza unei reactii “deplasate” a organismului prin care acesta produce anticorpi(soldatei) impotriva substantei respective pe care o percepe in mod eronat ca fiind nociva. Sunt situatii cand reactia apare de la prima administrare mai ales daca vorbim de administrare intravenoasa sau intramusculara.

Manifestarile clinice, intensitatea reactiei alergice depind de:

  • modul de administrare a medicatiei(oral, iv/im, local);
  • tipul medicamentului, doza si ritmul in care acesta este administrat;
  • prezenta factorilor favorizanti si/sau a altor afectiuni asociate;

Cele mai frecvente manifestari sunt cele cutanate:

  • eruptii la nivelul tegumentelor: pot sa fie reprezentate  doar de o roseata, difuza, neregulata care apare cu diferite localizari, in special la nivelul fetei si portiunii superioare a toracelui; alteori pot fi eruptii micropapulare (bubite) de diferite dimensiuni, frecvent elevate(ca niste “umflaturi”), insotite de mancarime si caldura locala; in functie de intensitatea reactiei si de tipul de administrare reactia poate fi locala(in cazul unguentelor, solutiilor cutanate) sau generalizata(la nivelul intregii suprafete tegumentare);
  • pruritul(mancarimea) este intens si poate duce la aparitia leziunilor de grataj(in urma scarpinarii) care se pot suprainfecta accentuand aspectul clinic;
  • fotoalergie: inrosirea pielii dupa expunere la soare(expunere minima);
  • eczeme: apar frecvent dupa folosirea cutanata a unui medicament; este vorba despre aparitia la locul de aplicare a unguentului a unei reactii de hipersensibilizare sub forma unor placi/placarde roz/rosii la nivelul carora apar frecvent vezicule(bule cu lichid); mancarimea este si ea prezenta;
  • eritemul pigmentat fix: leziuni rosii(placi) care sunt acoperite cu vezicule sau cruste si care evolueaza spre o colorare definitiva maronie/neagra a portiunii de tegument lezate;

Alte simptome relativ frecvente:

  • cresterea in dimenisuni a ganglionilor limfatici(laterocervicali, subangulomandibulari);
  • subfebrilitati; febra;
  • dureri musculare, articulare;
  • congestie nazala, rinoree(secretii nazale apoase, abundente), stranut;
  • tuse;
  • iritatii oculare;
  • greturi, varsaturi, diaree;

Manifestari  rare dar severe – socul anafilactic:

  • debut brusc, la scurt timp de la administrare(in general in prima ora);
  • reprezinta o urgenta medicala;
  • este secundar unei reactii exagerate a oragnismului, pe primul loc situandu-se simptomele respiratorii(dificultati de respiratie, edem glotic, semne de insuficienta respiratorie care pot duce rapid la deces);  umflarea rapida a buzelor, ochilor, fetei contureaza tabloul clinic; se asociaza manifestari cardiace(puls neregulat, batai rapide ale inimii, prabusirea tensiunii arteriale) iar in scurt timp sunt afectate toate organele(creier, ficat, rinichi).

Cum se diagnosticheaza?

Pe baza anamnezei(relatarea pacientului) si in urma examenului clinic(consultatia propriu-zisa) se suspicioneaza alergia medicamentoasa care necesita  teste de confirmare, utile pentru a evita administrarea medicamentului respectiv in viitor. Pot fi recomandate analize de sange si/sau teste cutanate in functie si de afectiunea de baza.

La recomandarea medicului se pot efectua testele de provocare, utile in situatiile in care testele cutante/de sange nu sunt concludente sau in situatia cand medicatia alternativa nu este considerata eficienta. Aceste teste se efectueaza in unitati spitalicesti cu personal de specialitate deoarece presupun expunerea progresiva la substanta incriminata.

Cand se administreaza medicatie antibiotica iv/im trebuie efectuata testare cutanata prealabila;

Cum intervenim?

In cazul formei severe solicitarea ambulantei sau prezentarea cat mai rapida la cel mai apropiat serviciu de urgenta este un imperativ. Pana la sosirea ambulantei

Cum se trateaza?

1.Formele usoare:

  • intreruperea administrarii medicatiei;
  • se administreaza antihistaminice(aerius, claritine, zyrtec, etc) in doza si ritmul recomandat de medic si dupa un consult medical in prealabil;
  • uneori se asociza laxative pentru a “grabi” eliminarea substantei respective din organism;
  • in unele cazuri e necesara administrarea corticoterapiei orale(prednison) strict la recomandarea medicului;

2.Formele moderate:

  • necesita frecvent internare pentru tratament corespunzator(corticoterapie iv, oxigenoterapie, diuretice, laxative, etc) si supraveghere medicala;

3.Formele severe:

  • necesita internare de urgenta;

Masuri profilactice:

  • prudenta in administrarea oricarui medicament; acestea nu ar trebui administrate decat strict la recomandarea si in dozele indicate de medic;
  • specificati intotdeauna medicului orice reactie aparuta in timpul sau dupa un anume tratament; de asemenea mentionati daca exista antecedente alergice atat personale cat si in familie;
  • in situatia in care s-a confirmat alergia la un anume medicament evitati administrarea acestuia, mentionati acest aspect personalului medical(inclusiv stomatologului) deoarece sunt situatii cand pot sa apara reactii alergice de tip incrucisat(si la alte medicamente din aceeasi clasa sau din clase diferite);
  • purtarea unei bratari(Medic-Alert) care sa atentioneze despre existenta unei alergii medicamentoase;
  • in cazul copiilor, trebuie mentionat personalului din colectivitati(crese, gradinite, scoli) alergia medicamentoasa; de asemenea daca copilul dvs participa la excursii, tabere este indicat sa mentionati personalului insotitor aceste aspecte.
  • utilizarea administrarii orale a medicatiei cu evitarea administarii parenterale(injectabile) decat atunci cand este absolut necesara;daca se apeleaza la medicatie parenterala aceasta trebuie efectuata strict in unitati medicale;

 

>>>

BEBELUSUL LA 4 LUNI

In aceasta luna ritmul dezvoltarii este tot mai accelerat, bebelusii miscandu-se din ce in ce mai mult si efectuand miscari tot mai variate si complexe. Chiar daca ritmul de crestere este acelasi cu luna precedenta(in medie 750 g) mananca mai putin, majoritatea avnd 5 mese, maxim 6. Din punct de vedere psihic si motor, in fiecare zi apare ceva nou, fiind din ce in ce mai expresiv si mai activ, rasplatind astfel mamicile pentru eforturile depuse pana acum.

Dezvoltarea motorie:

  • musculatura e din ce in ce mai bine dezvoltata, permitandu-i o varietate mare de miscari;
  • are un control bun asupra capului, astfel ca atunci cand este tinut in brate intoarce capul complet pentru a privi in jur  si-l sustine fara probleme;
  • asezat pe burtica isi ridica capul si pietul, sprijinindu-se pe maini; unii dintre ei pot ajunge la performanta de a se intoarce de pe spate pe burtica, necesitand din acest punct de vedere o atentie deosebita mai ales atunci cand sunt asezati pe suprafete “nesigure”(masa de infasat, pat);
  • miscarile mainilor sunt din ce in ce mai sigure, pot prinde obiecte cu toata palma, pe care le studiaza si le duc la gura(atentie la toate jucariile periculoase alcatuite din piese mici);

Daca bebelusul nu achizitioneaza toate aceste miscari, nu este un motiv real de ingrijorare deoarece majoritatea vor recupera pe parcurs; totusi daca achizitiile mentionate mai sus nu sunt prezente, adresati-va medicului care va putea decide daca aceste temeri sunt sau nu intemeiate(sunt multe tulburari de coordonare care, sub indrumarea unui medic specialist neurolog pediatru si a unui kinetoterapeut se pot rezolva).

De asemea nu administrati vitamine sau alte produse fitofarmaceutice auzite de prin vecini sau de la prieteni fara a exista o recomandare medicala avizata.

 Este foarte important sa nu fortati copilul sa faca miscari pe care inca nu este capapil sa le realizeze, sa nu-l asezati intre perne inainte de a sta el in sezut sau sa-l ridicati in picioare inainte de a se ridica el singur, deoarece pot sa apara deformari grave ale coloanei vertebrale.

Incepand cu varsta de 4 luni pot fi dusi la centre specializate de inot pentru bebelusi, miscarea in apa le ofera o dezvoltare extraordinara a musculaturii, pe langa bucuria pe  care o au ori de cate ori au contact cu apa.

Dezvoltarea psihica:

  • la aceasta varsta se joaca mult cu manutele si picioarele; de multe ori se trezeste si nu mai plange, sta singur si priveste in jur; reactioneaza bucuros la vederea mamei sau a persoanelor apropiate, zambind, dand din maini si din picioare;
  • apreciaza compania oamenilor; poate insa sa  fie selectiv cu unele persoane;
  • este atras de culori vii, in special rosu, albastru, galben;
  • e indicata stimularea cat mai intensa a dezvoltarii cu ajutorul jucariilor specifice varstei(inel de dentitie, cuburi, cesti din plastic, animalute);
  • poate fi asezat pe burtica si inconjurat de jucarii, schimband pozitia acestora, eventual atragandu-i atentia cu suntele emise de acestea. De asemenea plimbarile prin casa sau afara daca e in stare de veghe  pot fi “educative” , descriind fiecare obiect sau fiecare actiune efectuata . 

Este foarte importanta comunicarea inca de la aceasta varsta; de multe ori cand plange se linistete daca-i este vorbit cu blandete.

Somnul:

  • intre varsta de 3 si 6 luni somnul este din ce in ce mai bine conturat, astfel ca multi bebelusi sunt capabili sa doarma toata noaptea(nu vor fi 8 – 9 ore ci in jur de 5 -6 ore). Sunt insa altii care se trezesc in cursul noptii pentru a manca, o data sau chiar de doua ori(uneori si mai des). Se poate intampla ca dupa 1-2 saptamani de somn neintrerupt in cursul noptii, sa inceapa sa se trezeasca din nou, spre disperarea mamicilor care intotdeauna se gandesc ca este ceva in neregula. Incet, incet trebuie stabilit un orar de somn(desigur in concordanta cu nevoiele bebelusului) iar cea mai in masura sa faca acest lucru este mama care deja stie cu aproximatie orele la care doarme bebelusul. Sunt unii copii care dau semne de somnolenta in jurul orei 18, altii dimpotriva sunt foarte activi chiar si la ora 20. Programul lor e influentat si de rutina casnica iar in acest sens, de un real folos sunt “ritualurile” bine stabilite(o partida buna de joaca sau o plimbare in aer curat urmata de o baita si ulterior de masa de seara) care de cele mai multe ori fac minuni.

Alimentatia:

  • in privinta alimentatiei nu se intampla mari schimbari; orarul acesteia este din ce in ce mai regulat, mananca mai putin ca si durata a suptului (uneori sug 5, maxim 10 minute), ingrijorand astfel mamele care de multe ori recurg la suplimentarea cu lapte praf. Nu este necesar acest lucru mai ales  daca bebelusul creste bine si este binedispus. In general la varsta de 4 luni isi dubleaza greutatea de la nastere(nu este valabil pentru cei cu greutate mare la nastere, peste 4000g) iar in lunginme au in plus 12 – 15 cm. 

Nu se incepe diversificarea numai la indicatia precisa a medicului. Este suficienta alaptarea, respectiv alimentatia artificiala.Pentru cei carora li s-au administrat sucuri de fructe pentru reglarea tranzitului intestinal se ramane la cantitatea minima necesara pentru un tranzit intestinal corespunzator; nu se introduc alte alimente si nici nu se crestet cantitatea de suc doar pentru ca-l accepta cu placere.

Vaccinarea:

  • la varsta de 4 luni se face un rapel(revaccinare) a vaccinului hexavalent si pneumococic(pentru cei nascuti dupa data de 1 august 2017);reactiile postvaccinale sunt mai putin exprimate decat la varsta de 2 luni in ceea ce priveste manifestarile generale; poate insa sa apara un nodul la locul injectiei, muschiul fiind mult mai dezvoltat decat la varsta de 2 luni; se aplica aceeasi compresa cu apa rece dupa vaccinare, din ora in ora in primele 24 de ore(exceptand desigur noaptea) iar in cazul in care temeperatura depaseste 38C luati legatura cu medicul curant pentru a va recomanda doza corecta de antitermic; NU SE ADMINISTREAZA  PARACETAMOL PREVENTIV!!!
>>>

BEBELUSUL LA 3 LUNI

Luna a 3-a de viata vine cu multe noutati, pe drept vorbind este cunoscuta drept luna “bunei dispozitii”(colicile sunt din ce in ce mai rare iar dintisorii inca nu au aparut asa ca, bebelusul nu are altceva de facut decat sa se descopere si sa fie mai tot timpul bine-dispus). 

Copilasii s-au schimbat deja foarte mult, fizionomia este din ce in ce mai expresiva iar cresterea in greutate si lungime este spectaculoasa. Majoritatea au cu 2000-3000 g mai mult decat la nastere si, in medie cu 10 cm mai mult in lungime.

Dezvoltarea motorie :

 

  • capul este din ce in ce mai bine conturat, se modifica incet culoarea ochilor si a parului; musculatura cefei este din ce in ce mai puternica, astfel ca, multi dintre ei, reusesc sa-si sustina capul pentru cateva secunde, uneori chiar mai mult. Daca sunt pusi pe burtica(chiar se recomanda acest lucru pentru a tonifia musculatura cefei si a coloanei vertebrale) pot sa-si ridice capul fiind chiar incantati de aceasta descoperire; uneori chiar incearca sa “se tarasca” mai ales daca in fata lor este plasata o jucarie viu colorata;
  • daca sunt prinsi de manute si tractionati usor, au tendinta de a se ridica in fund, tinandu-si capul foarte bine, fara a-l scapa pe spate. Sunt recomandate astfel de exercitii care-l ajuta sa-si dezvolte mult musculatura si sa dobandeasca noi achizitii; nu vor fi ridicati in fund si, in niciun caz pusi intre perne; se pot executa mici “exercitii” de tipul “abdomenelor” fara insa a fi ridicati in pozitie sezanda. Desigur, nu vor fi fortati sa faca acest lucru, plecand de la premisa ca fiecare copil are propriul sau ritm de crestere atat fizic cat si motor;fiecare merge in ritmul sau si, au perioade foarte bune in care achizitioneaza tot felul de miscari, urmate de perioade ” moarte” in care, parca nu se mai intampla nimic nou;
  • cei mai multi dintre bebelusi au o intensa activitate motorie, in special de “pedalare”(culcati pe spate dau viguros din picioare si se manifesta zgomotos);
  • manutele nu mai sunt stranse, de multe ori le aduc in fata ochisorilor si incep sa le studieze; pot de asemenea sa apuce un obiect(cu toata palma) si, deseori il duc la gurita;
  • sunt atrasi de jucarii frumos colorate, stralucitoare dar, nu reusesc intotdeauna sa le prinda, deoarece inca nu apreciaza corect distanta.

In timpul baitei de seara  pot fi lasati mai mult timp in cadita deoarece incep sa se imprieteneasca cu apa si, sunt dornici de putina miscare. Apa nu trebuie sa fie foarte calda, eventual se pot adauga mici cantitati de apa mai calda daca cea din cadita s-a racit; incepand cu aceasta varsta pot face baie in cada(vana) mai ales ca exista colacei speciali care se ataseaza la nivelul gatului, oferindu-le o mare independenta si, in acelasi timp placere;
Trebuie scosi cat mai mult la aer, cu evitarea locurilor aglomerate si, asa cum ziceam in postarile anterioare sub nici o forma plimbati prin mall-uri sau dusi in locuri publice(restaurante, baruri). Vara vor fi scosi afara dimineata si spre seara, atunci cand temperatura nu este foarte ridicata si, vor avea intotdeauna capul acoperit cu o palarie, de preferinta de culoare deschisa. Este important de asemenea aplicarea unei creme de protectie solara, speciala pentru copii, cu factor de protectie cat mai ridicat (50).In anotimpul rece, chiar daca temperaturile sunt scazute, este obligatorie cura de aer, chiar daca se face in mai multe reprize, de preferat la orele amiezii; hainele trebuie adaptate temperaturilor iar in sezonul rece trebuie evitata acoperirea guritei/nasului cu fulare, esarfe.

Dezvoltarea psihica:

  • la aceasta varsta sunt din ce in ce mai prezenti, reactioneaza la vocile cunoscute, se bucura zgomotos la vederea mamei sau a persoanelor din anturaj; rad in hohote, chiuie de bucurie;poate sa apara si anxietatea sociala-scosi din mediul lor si in prezenta altor persoane necunoscute, chiar daca sunt in bratele mamei, pot plange minute in sir;
  • cand se trezesc din somn, rar plang, de cele mai multe ori stau singuri, isi privesc manutele sau piciorusele; reactioneaza la zgomote, intorc capul spre sursa de zgomot, privesc minute in sir un anumit obiect, sunt fascinati de jocul de umbre;
  • nu le place lumina intensa, nici cea naturala, nici cea artificiala.

In privinta somnului, acesta este din ce in ce mai regulat, dorm in medie cate 2-3 ore in timpul zilei(in mai multe reprize) iar noaptea pot avea perioade lungi de somn de circa 5-6 ore, uneori chiar mai mult; in camera trebuie sa fie aer curat, o temperatura de maxim 22 grade(pe durata noptii chiar cu un grad mai putin); copilul nu trebuie infofolit, la fel cum nu trebuie sa poarte caciulita in casa, nici chiar in timpul somnului sau dupa baie.

In poze: Tudor Chereches

Alimentatia:

  • la aceasta varsta, nu prea mai sunt probleme in privinta alimentatiei; secretia de lapte este constanta si continuu stimulata;
  • cantitatea de lichide este in medie de 160ml/kgcorp, adica pentru o greutate medie de 5500gr –  880ml/zi repartizata in 6 mese, uneori chiar 5 mese, in functie de preferintele copilasului. Laptele de mama, respectiv formulele de lapte praf sunt in continuare alimentele de baza si nu se recomanda inceperea diversificarii mai devreme de 6 luni decat in cazuri speciale.Ideal ar fi ca numarul de mese sa nu depaseasca 6, maxim 7 pe zi, deoarece in lunile urmatoare urmeaza diversificarea si, va fi dificil, daca nu exista cat de cat un orar fix al meselor. La aceasta se adauga greselile de alimentatie, din ce in ce mai frecvente care determina o crestere exagerata in greutate, cu consecinte pentru dezvoltarea ulterioara a micutului.

Este important ca bebelusul sa fie examinat de medic la aceasta varsta pentru a depista unele tulburari de nutritie, fie in sensul unui copil prea slab fie, de cele mai multe ori a unui copil prea grasut. In aceste cazuri,ca si in cazul tulburarilor de tranzit(constipatie) se recomanda respectarea orarului meselor si inceperea diversificarii cu sucuri de fructe(morcov, mere, portocale) pentru cei cu greutate peste medie iar pentru cei mai slabuti, uneori sunt necesare investigatii in ceea ce priveste orarul meselor, tipul alimentatiei, eventualele greseli facute in administrarea laptelui. Nu luati aceste masuri fara un consult medical si fara sa respectati recomandarile pediatrului!!!, diagnosticul de deficit ponderal, respectiv paratrofie(greutate peste limite) este stabilit de medicul pediatru care decide daca sunt necesare investigatii suplimentare si care va va oferi detalii legate si de regimul de masa.In privinta diversificarii  “fortate”se incepe cu o lingurita de suc, preferabil de morcovi, respectiv de mere pentru cei constipati dupa care se creste progresiv cantitatea cu cate o lingurita pe zi; dupa ce se obisnuieste cu un anumit fruct, se poate incerca cu piersica, portocale dar, tot treptat, in cantitati crescute progresiv pana cand se rezolva problema tranzitului. Dupa introducerea sucului de fructe, scaunul va deveni mai moale si-si va schimba culoarea. Se recomanda ca sucul de fructe sa se introduca la masa de ora 9-10(intre mic dejun si pranz).Chiar daca s-a introdus sucul de fructe nu se diversifica si alte mese pana la varsta de 6 luni si nici nu se creste cantitatea, aceasta fiind o exceptie pentru a evita administrarea medicatiei laxative!!! 


Jucarii recomandate:

Se prefera jucariile din material plastic(rezistent), cauciuc, lemn, nu foarte mici si, sub nici o forma jucarii care se pot descompune si, pe care le pot inghiti cu usurinta.
Foarte utile sunt cele de tipul caruselelor muzicale, pe care bebelusul le priveste fascinat. Intotdeauna trebuie supravegheati cand primesc o jucarie pentru ca, tendinta generala este de a duce orice obiect la gurita.
Jucariile trebuie sa fie viu colorate(atentie la vopselele care se iau cu usurinta, mai ales in contact cu saliva), stralucitoare si, eventual sa faca zgomot.
Se vor evita jucariile de plus, pentru ca sunt o sursa permanent de praf si microbi si nu pot fi curatate eficient asa cum se intampla cu cele din cauciuc sau material plastic.
Pentru copii cu alergii cunoscute(dermatita atopica, intoleranta la proteinele laptelui de vaca) sau cu boli alergice in familie sunt total contraindicate aceste jucarii de plus pentru ca, stocheaza o mare cantitate de praf si acarieni(microbi existenti in interiorul casei).

>>>

ALIMENTATIA COPILULUI MIC (1-3 ANI)

Alimentatia copilasilor dupa implinirea varstei de 1 an nu difera semnificativ fata de alimentatia bebelusului din lunile 11-12, fiind considerata  o “trecere” catre alimentatia adultului prin adaugarea in meniul celor mici si a altor alimente pe masura maturarii functiei digestive, respectiv renale, in paralel cu dezvoltarea abilitatilor psiho-motorii si a dentitiei temporare.

Foarte important este de subliniat fapul ca ritmul de crestere dupa varsta de 1 an este semnificativ incetinit fata de primul an de viata astfel incat si necesarul caloric este mai redus. In medie copilasii cresc cu 200-250 g/luna, respectiv 10-12 cm pe an; pentru o crestere armonioasa  fiind nevoie in continuare de o alimentatie diversificata care sa includa toate principiile nutritionale.
Alimentatia in primii ani de viata  reprezinta  o  “fundatie” durabila pentru deprinderea  unor obiceiuri alimentare sanatoase  si pentru un ritm de crestere corespunzator in anii ce urmeaza. La fel de importante sunt obiceiurile din familie acestea influentand in mod considerabil comportamentul alimentar al copiilor. Din pacate, s-a constatat in ultima vreme ca, aceste deprinderi sanatoase dispar dupa varsta de 4-5 ani(uneori, mult mai devreme), parintii nu mai acorda o asa mare importanta nutritiei, iar  pana la aparitia problemelor de greutate, a diferitelor carente si tulburari digestive mai este doar un pas. De aceea este foarte important sa-i invatati de mici sa manance sanatos, sa nu abandonati niciodata aceste obiceiuri si, mai presus sa fiti un exemplu prin propriul comportament alimentar.

Dupa varsta de 1 an se modifica si comportamentul copilasului la masa, fiind mult mai activi si mai curiosi de explorare, isi pierd repede rabdarea la masa, accepta cantitati mici de alimente, doar cat sa-si potoleasca foamea, fara sa apara senzatia de satietate; e important sa gestionati corect aceste situatii, sa evitati mancatul la televizor sau stiu eu, in fata calculatorului/tabletei, sa gasiti solutii pentru a evita mesele fractionate(din ora in ora spre exemplu).

In principiu copilasii intre 1 si 3 ani au nevoie de 100 kcal /kg corp/zi (de exemplu pentru un copilas de 12 kg sunt necesare 1200kcal/zi) dupa cum au nevoie si de un aport hidric in medie de 100 ml/kgcorp/zi.  Acestea sunt niste valori orientative, nu trebuie sa ajungeti sa cantariti alimentele si sa calculati caloriile ; atata timp cat un copil este activ, se dezvolta bine din punct de vedere psihic si motor iar cresterea in inaltime si greutate respecta “curba” corespunzatoare varstei si sexului, inseamna ca necesarul ii este asigurat si nu este nevoie sa-l “indopati” cu suplimente alimentare pentru a-i creste pofta de mancare. La modul orientativ, portia unui copil mic(1-3 ani) reprezinta un sfert din cea a unui adult.

Asa cum spuneam, trebuie sa existe un echilibru intre Proteine, Glucide(hidrati de carbon) si Lipide( grasimi), precum si un aport corespunzator de Fibre(articol detaliat), Vitamine(articol detaliat) si Minerale. Nu exista un regim standard, apetitul si nevoile energetice(numarul de calorii) fiind variabil astfel incat dieta trebuie adaptata fiecarui copilas in parte; mai mult apetitul devine capricios la aceasta varsta, foarte multe din alimentele care-i faceau placere le refuza si are nevoie in permanenta de ceva ” nou”.

Proportia intre proteine, glucide si lipide trebuie sa fie una corespunzatoare pentru varsta evitand atat carentele cat si excesul.

1. PROTEINELE

  • rol esential in procesul de crestere si dezvoltare reprezentand suportul material al vietii;
  • ar trebui sa reprezinte 10-15% din totalul de calorii, 1 gram de proteine furnizand 4,1 kcal;
  • in medie sunt necesare 1-1,2 g de proteine pentru fiecare kilogram,  jumatate de origine animala, jumatate provenind din vegetale(cereale, legume, fructe,seminte, fructele oleaginoase-nuci,alune,migadale, caju,etc);
  • prin “decompunere” in organism elibereaza aminoacizi; exista 30 de aminoacizi dintre acestia, 8 fiind esentiali (adica nu pot fi produsi de organism ci trebuie adusi direct din alimentatie);
  • cele cu valoare biologica mare(“de calitate”) sunt proteinele de origine animala(lapte, oua, carne), acesta fiind si motivul pentru care alimentatia vegetariana nu este indicata copiilor;

a)carnea:

  • pui,gaina, curcan, peste, vita,iepure, ficat de pui/curcan – 40-60 g zilnic;
  • poate fi oferita la masa de pranz sau cina(daca este refuzata  poate fi “camuflata” sub forma de perisoare, chiftele, tarte, budinci, placinte);
  • carnea de porc,oaie, vanatul sunt interzise copiilor mici, la fel mezelurile si conservele de tip pate!!!!

b)ouale:

  • alimente indispensabile in regimul unui copil(recomandabil de 3-4 ori /saptamana), de  gaina, consumate intotdeauna proaspete si suficient preparate termic(dupa varsta de 1 an se poate oferi “ou moale”-timpul corect de gatire 4 minute si jumatate);pot fi oferite si oua de prepelita insa nu se recomanda ca acestea sa fie consumate crude(“celebrele” cure de imunizare);
  • dupa varsta de 1 an poate fi introdus cu precautie ( mai ales la cei cu antecedente de alergii) si albusul de ou; se admite totusi introducerea acestuia dupa varsta de 10 luni cu conditia ca pana la acea varsta sa nu fi existat reactii alergice de niciun fel.

c)lactatele:

  • laptele a trecut de mult pe locul 2 in alimentatia copiilor asa incat nu trebuie sa depaseasca 400-500 ml/zi ; se recomanda in continuare formulele de lapte praf adaptate varstei deoarece chiar daca contin mai putine proteine decat laptele de vaca sunt imbogatite cu fier si acizi grasi nesaturati extrem de benefici organismului;la cei alaptati se continua alaptarea, calitatile laptelui de mama raman aceleasi si dupa varsta de 1 an;

  • iaurt natural, branza de vaci, telemea de vaca,capra, urda, riccota, mozarella(bulgari), smantana,unt (consumat ca atare nu prajit);
  • se pot prepara diverse creme de branza prin adaugarea de smantana, iaurt, verdeata (le imita foarte bine pe cele existente in comert insa sunt mult mai sanatoase si nu contin aditivi);

150 ml lapte =1 iaurt=30g branza de vaci cu samantana=60 g branza de vaci

branza topita si iaurturile cu fructe din comert nu sunt indicate!!!

2. GLUCIDELE ( hidratii de carbon sau zaharurile)

  • au un important rol energetic si structural (creierul, inima, celulele sangvine, muschii nu pot functiona in absenta lor), cele mai importante fiind cele complexe de tipul amidonului din cereale (grau, porumb,orz, ovaz, secara, orez), leguminoase, cartofi, banane, urmand apoi lactoza, fructoza si galactoza; zaharul nu trebuie sa depaseasca 10 g/zi(ideal ar fi sa lipseasca)
  •  ideal reprezinta 50-55% din totalul de calorii, 1 gram de glucide furnizand 4,1 kcal;
  • in medie sunt necesare 10-12 g pentru fiecare kilogram, de mare utilitate fiind hidratii de carbon cu absorbtie lenta(mentin un nivel constant al glicemiei) de tipul celor care exista in cereale, legume, fructe;
  • painea trebuie inclusa in alimentatia celor mici, de preferat cea obtinuta din faina integrala  in cantitate de 2 felii/zi, la fel orezul, grisul, pastele(mai ales cele integrale), porumbul, meiul,ovazul, orzul, tapioca; de asemenea exista o mare varietate de cereale pe piata ideale pentru micul dejun sau pentru o gustare mai consistenta;o optiune sunt si pseudocerealele care au in compozitie si o cantitate mare de protine si alti nutrienti benefici organismului(hrisca, quinoua, amaranth); pentru produsele in comert, cititi cu mare atentie eticheta, sunt multe sortimente care contin cantitati foarte mari de zahar;
  • cerealele sub forma de fulgi, foarte apreciate de copii pot constitui alaturi de un produs lactat un mic dejun consistent si sanatos care sa furnizeze suficienta energie piticului pana la masa de pranz; de asemenea este benefic adaosul  de seminte(in, chia, canepa, dovleac crud, etc), la piureul de fructe sau la produsele lactate consumate ca si gustari (iaurt, branza de vaci);
  • dulciurile (ciocolata, napolitane, sucuri, etc)- sunt usor asimilate, dau o senzatie de bine insa interfera cu apetitul si nu sunt recomandate; foarte mare atentie la sucurile de fructe din comert acestea continand o cantiatate foarte mare de zahar;  in general se recomanda prajiturile de casa : chec, prajitura cu fructe , cozonac, branzoici, etc(pentru a evita in continua zaharul, la prepararea acestora pot fi folosite alternative:sirop de arar, agave, stevie). ciocolata nu trebuie administrata sub varsta de 3 ani.
  • fructe: – in general nu exista restrictii doar in cazul celor cu antecedente alergice la care trebuie evitate fructele cu potential alergenic crescut( capsuni, fructe de padure, etc); o mare atentie trebuie acordata in continuare semintelor (alune, nuci, migdale) in special datorita pericolului de inecare/aspiratie; pot fi servite proaspete (piureuri, sucuri) sau sub forma de compoturi, incorporate in tarte, prajituri.


  • legumele : – preparate sau crude trebuie neaparat sa existe in meniul zilnic al copiilor, incercand o cat mai mare diversitate

3. LIPIDELE (grasimile):

  • foarte importante in alimentatia copiilor, avand un rol esential in crestere si dezvoltare dar mai ales in  maturarea sistemului nervos, dezvoltarea creierului, precum si in absorbtia unor vitamine (vitaminele liposolubile: Vit A,D,E,K), asta pe langa rolul energetic, 1 gram de lipide furnizand 9,1 kcal;
  • trebuie sa reprezinte 30-35 % din ratia calorica
  • exista 3 categorii de grasimi, saturate, monosaturate si polinesaturate

a)grasimile saturate:

  • provin din carne, lapte, smantana, unt si trebuie folosite cu precautie, evitand carnea grasa, slanina, untura, mezelurile;
  • se  recomanda indepartarea grasimii vizibile(slanina), respectiv a grasimii subcutanate(pielea) de la carnea de pasare;
  • laptele, smantana trebuie sa aiba un continut mediu/ridicat in grasimi, niciodata nu se va administra unui copil normoponderal lapte sau iaurt dietetic;
  • untul este indispensabil si contine cantitati importante de vitamina A si D  insa consumat ca atare(pe o felie de paine, incorporat in piureuri, adaugat la o salata) nu folosit la prajeli.

Nu inlocuiti untul cu margarina, este unul din cele mai nesanatoase produse folosite in alimentatia copiilor.

b)grasimile mononesaturate:

  • uleiul de masline al carui rol benefic este stiut de toata lumea trebuie sa faca parte din regimul unui copil insa sa nu depaseasca 1-2 linguri/zi; poate fi adaugat la prepararea salatelor, piureurilor de legume deoarece contine o multitudine de acizi grasi esentiali (acizi grasi de care organismul are mare nevoie insa pe care nu-i poate sintetiza, procurandu-i doar din alimentatie ); uleiul de rapita este o optiune continand acizi omega in proportii ideale pentru nevoile organismului;

c)grasimile polinesaturate:

  • pestele este un reprezentat de seama al acestei categorii si asta in primul rand datorita continutului mare de acizi grasi omega 3; este vorba despre pestele gras(somon, somn, sardine, ton, macrou) care poate fi inclus in dieta piticilor chiar si de 2-3 ori pe saptamana; pe langa continutul de acizi grasi, are si o mare cantitate de fosfor, precum si un continut ridicat de vitamine (D, A, grupul vitaminelor B). Oferiti deci copiilor cat mai mult peste si renunati la suplimentele cu acizi omega 3 exitente pe piata care nu inlocuiesc un regim variat;
  • uleiul de floarea soarelui – poate fi utilizat la prepararea mancarii , desi ideal ar fi sa optati pentru cel de masline; mancarea celor mici nu trebuie preparata prin prajire, mult mai indicate fiind fierberea, prepararea la abur, cuptor, gratar;

Mezelurile,(articol detaliat), afumaturile, carnea tocata, branza topita, margarina, produsele de patiserie( mai ales foietaje) nu-si justifica utilizarea in dieta unui copil de 1-3 ani, fiind cu atat mai nocive cu cat procedeele de industrializare si de conservare sunt mai complexe.

Astfel, practic, meniul unui copil intre 1 si 3 ani se bazeaza pe 5 mese inegale(mic dejun20-25 %, gustarea 110-15%, pranzul30% , gustarea 210-15%, cina 20-25% care trebuie  sa includa toate cele 5 grupe de alimente:

  • grupa I : lactate – pentru proteine, calciu, fosfor, grasimi (untul, smantana, iaurtul, etc);
  • grupa II: carne, peste, organe, oua – furnizeaza proteine de calitate fiind si o sursa considerabila de fier cu o biodisponibilitate net superioara fierului continut in vegetale;
  • grupa III:grasimi de origine animala(carne, peste, unt,etc) si vegetala(ulei masline, floarea soarelui,rapita) necesare pentru aportul de acizi grasi;
  • grupa IV:cereale(grau, secara, porumb, orz, ovaz,etc) pentru aportul de glucide la care se adauga vitaminele , proteinele si procentul crescut de fibre alimentare;
  • grupaV: fructele(100-150 g/zi) si legumele(200-300 g/zi):crude sau preparate termic pentru aportul de vitamine, minerale si fibre alimentare; daca refuza legumele acestea pot fi “camuflate” sub forma de supe creme, piureuri, rulade, budinci, etc.

Ideal ar fi ca toate  aceste grupe de alimente sa se regaseasca zilnic in meniul unui copilas, distribuite in cadrul celor 5 mese. Foarte important este si modul in care-i serviti mancarea…aceasta trebuie sa arate apetisant, sa-i starneasca curiozitatea de a gusta; de asemenea le face placere sa se serveasca, sa manance singuri(chiar daca nu prea reusesc) si trebuie sa-i incurajati in aceasta directie pentru ca servitul mesei sa fie o bucurie pentru ei, altfel riscati sa transformati totul intr-un eveniment neplacut cu refuzuri, plansete si multa truda din partea dumneavoastra.

La un copil sanatos nu trebuie impusa o cantitate fixa, apetitul si preferintele lui vor determina consumul zilnic. La aceasta varsta sunt interesati de alimentele fragmentate de tipul “soldateilor”, experimenteaza lingurita, furculita, canita; trebuie incurajati si ajutati astfel incat spre varsta de 3 anisori dobandesc indemanare si sunt capabili sa serveasca singuri masa. Apetitul este variabil de la o zi la alta, puternic influentat de programul zilnic si de obiceiurile alimentare ale familiei de aceea rolul parintilor este unul esential, puterea exemplului fiind deosebit de importanta pentru ca cei mici sa dobandeasca obiceiuri alimentare sanatoase.

Dintre alimentele interzise bebelusului (articol detaliat) se pot introduce treptat in cantitati progresiv crescande : sarea ( 1 g/zi crescand la 2 g/zi pana la varsta de 3 ani), zaharul (maxim 10 g/zi- ideal sa lipseasca), albusul de ou, mierea de albine(la micul dejun pe o tartina cu unt sau folosita la indulcirea ceaiului), fructele de padure (cu precautie la cei cu antecedente alergice).

In schimb ramane o interdictie clara pentru:

  • mezeluri, conserve de carne, peste, pate
  • carne de porc, afumaturi, carne de miel, oaie, vanat
  • margarina
  • ciocolata
  • condimente de tipul vegeta
  • laptele de vaca ( macar pana la varsta de 2 ani)

Practic(cateva exemple):

a)mic dejun :

  • 200-250 ml lapte( formula adaptata varstei sau lapte de mama) eventual cu o felie de paine cu unt, pasta de branza, unt + dulceata de casa, pate de casa;
  •  lapte cu cereale(ideal brute);
  • 200-250 ml lapte(formula sau lapte de mama)+ omleta (dintr-un ou) + o felie paine, bucatel de legume crude;

b)gustarea 1:

  • fructe proaspete(100-150 g) – feliute sau piure de fructe cu seminte, cereale; nu se recomanda sucurile de fructe intre mese;
  • iaurt natural (100-150 g) cu fructe, cereale, seminte adaugate;
  •  branza de vaci cu fructe /cereale/seminte;

c)pranz:

  • supa de legume, carne de pui, vita, perisoare ( din pui, vita), galuste de gris, paste ( taietei) – 100-150ml;nu se adauga paine la supa, aceasta aduce calorii suplimentare si va duce la refuzul piureului;
  • carne( pui,gaina, curcan ,iepure vita, peste, ficat) – 40-60 g sau 1 oua fiert incorporate in piureul de legume sau alt tip de garnitura ( orez, paste, mamaliguta, sufleu de conopida, cartofi, spanac, musaca, tarte, placinta cu carne, legume, etc) – 100 g ; pot fi servite alaturi si bucatele de legume crude:rosie, castravete, ardei gras pentru a incuraja si consumul de legume crude;
  • desert (optional): cateva bucati dintr-un fruct, compot de fructe, tarta cu fructe, chec , etc.

gustarea 2:

  • fructe proaspete (100-150 g) – feliute sau piure de fructe cu cereale/seminte;
  • iaurt natural ( 100-150 g) cu fructe, cereale adaugate;
  • branza de vaci cu fructe /cereale/seminte;

cina:

  • mamaliga cu branza si smantana – 100-120 g + lapte 200ml
  • budinca de macaroane/orez+branza + 200 ml lapte
  • cereale cu lapte/gris cu lapte + 200 ml lapte

Cele mai frecvente greseli:

  • excesul de lapte(peste 700ml pe zi este considerat exces, dezavantajul major fiind refuzul altor alimente, necesarul de calorii fiind acoperit insa din punct de vedere calitativ nu sunt asigurati nutrientii necesari);
  • abandonarea produselor proaspete;
  • excesul de proteine(printr-un consum exagerat de carne) si glucide(in special bauturile dulci:carbogasoase/necarbogasoase);
  • rontaielile intre mese, indulcirea sucurilor de fructe, oferirea acestora intre mese;
  • folosirea din ce in ce mai des a alimentelor de tip fast-food chiar si la varste atat de mici;
  • impunerea meselor, uneori chiar fortarea copilului aceasta putand duce in timp la anorexie psihogena (din ce in ce mai frecventa la varste mici);

Sfaturi practice:

  • respectati orarul meselor;
  • mesele ar trebui luate in familie, nu in fata televizorului sau in timpul unor activitati ( de exemplu foarte multi copii mananca in timp ce se joaca);
  • portiile sa fie mici, adaptate varstei, apetisante si atractive;
  • nu-i oferiti alternative daca refuza una din mese  si nici rontaieli pana la masa urmatoare;
  • vorbiti-i despre mancare, in functie de varsta, implicati-l in alegerea meniului, dati-i “atentie” cand mergeti la cumparaturi, implicati-l in preprarea/servirea mesei;
  • oferiti-i in familie exemple de alimentatie sanatoasa.

>>>

CURS DIVERSIFICARE 5-12 IULIE 2018

Dragii mei,

 Diversificarea este o piatra de incercare pentru parinti, o provocare pentru bebelusul obisnuit doar cu gustul dulce al laptelui, o perioada de tranzitie/adaptare la noi gusturi, consistente, la un alt mod de a manca. Toate aceste schimbari necesita timp si rabdare dar si o informare corecta,bazata pe dovezi stiintifice si recomandari de ultima ora, diversificarea reprezentand fara doar si poate fundatia solida pentru o  alimentatie sanatoasa in urmatorii ani si implicit pentru o dezvoltare armonioasa

  Din rezumat:

  • Regulile generale ale diversificarii in consens cu recomandarile Societatii Europene de Nutritie Pediatrica si ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii;
  • Grupe de alimente,importanta acestora, ordinea introducerii;
  • Suplimentele alimentare– sunt necesare sau nu?
  • Alimentatia in situatii speciale(reflux gastro-esofagian, dermatita atopica, intoleranta la proteinele din laptele de vaca, gastroeneterocolite, constipatie, alergii alimentare);
  • Necesarul de lichide– apa/suc/ceai?
  • Exemple practice;
  • Borcanasele – pro/contra ?;
  • Probleme care pot sa apara in diversificare(tulburari digestive/reactii alergice/accidente);
  • Autodiversificarea -argumente pro/contra;
  • Alimente interzise bebelusului;
  • Controverse privind alimentatia bebelusilor;
  • “Caietul” cu retete pentru bebei;
  • Discutii libere, raspunsuri la intrebari;
  • Suport online dupa inceperea diversificarii

Cursul va avea loc la sediul cabinetului din str. Tache Ionescu nr 20 in zilele de 5, respectiv 12 IULIE 2018 incepand cu ora 17.00, durata fiecarei intalniri fiind de 3 ore; costul este 150ron/pers pentru ambele sedinte si include suportul tiparit al cursului.

INSCRIERI:

  • prin e-mail (pediatru@pediatrucluj.ro),
  • sms  (tel:0720032120) sau
  • telefonic: 0364738907( L-V intre orele 8-17.00). Pentru buna desfasurare a cursului si pentru ca dumneavoastra sa puteti participa activ si sa fiti 100% “ACOLO” nu este recomandat sa veniti cu piticii din dotare; cel mult, acestia pot fi adusi de catre tatici/bunici/bone pentru alaptare.    

                                                                         Va astept cu drag!

>>>

CURS ETAPE DE DEZVOLTARE – 1-3 ANI

Dragii mei,

        In ziua de azi avem la dispozitie o multitudine de informatii legate de cresterea si ingrijirea copiilor. Uneori, sunt prea multe, alteori, prea rigide si greu de pus in practica; unele dintre ele contradictorii, facand foarte dificila filtrarea informatiilor corecte si relevante. Pe langa faptul ca nu stim ce sa alegem, de multe ori nu punem in practica ceea ce invatam. In plus, multe recomandari medicale sunt in contradictie cu cele psihologice, astfel incat ca si parinti suntem pusi in mari incurcaturi. La toate acestea se adauga presiunea anturajului, fie ca vorbim de bunicii cu experineta, fie de rudele, prietenii, vecinii care tocmai au trecut prin aceste etape de inceput.

Acestea sunt doar cateva dintre motivele pentru care am conceput impreuna cu un psiholog(Alexandra GoreaCentrul Playfullearning) un curs despre Etapele dezvoltarii copiilor cu varste intre 1 si 3 ani.

etape de dezvoltare 1-2 ani

Printre alte motive pentru care sa alegi acest curs se numara si:

  • Primesti informatii validate stiintific;
  • Cursul imbina recomandarile medicale(pediatrice) cu cele psihologice;
  • Ai ocazia sa aplici ceea ce ai invatat deoarece vei primi un set de tehnici concret.

In cadrul cursului se vor aborda teme precum:

1. Evolutia cresterii si a dezvoltarii
2. Infectiile si colectivitatea
3. Alimentatia
4. Mersul si incaltamintea
5. Somnul
6. Mituri in dezvoltare
7. Suplimentele alimentare

8. Creierul copilului si importanta educatiei timpurii

9. Atasamentul la copii si relevanta sa pe tot parcursul vietii. Stilurile de atasament ale parintilor si cum acestea influenteaza copilul

10. Nevoile esentiale ale copiilor de 1-2 ani
11. Achizitii si etape ale dezvoltarii fizice, cognitive, sociale si emotionale in perioada 1-2 ani
12. Dificultati ale dezvoltarii (echilibrarea rolurilor, colicile si plansul, depresia, disciplina, fricile, somnul)

13. Adaptarea la cresa
14. Disciplina si setarea limitelor
15. Dificultati ale varstei 1-3 ani(somnul, depresia, probleme alimentare, imaginea de sine si stima de sine, rivalitatea  intre frati, deprinderea toaletei, fricile si anxietatea)
16. Abordarea Playful Parenting – jocuri specifice 1-3 ani

Cursul se va desfasura in doua sedinte  a cate trei ore fiecare(17.00-20.00). Ambele intalniri vor avea loc la sediul Playful Learning si Pediatru Cluj – strada Tache Ionescu nr 20, Cluj Napoca, pe 13 si 15 iulie 2015 incepand cu ora 17.00 Participantii vor primii suportul tiparit al cursului.

Pret: 150 ron/curs/persoana (include ambele sedinte si suportul tiparit al cursului)

Inscrierile se fac prin telefon la: 0364. 38.907(L-V intre orele 8.00-17.00) sau email la: pediatru@pediatrucluj.ro, respectiv contact@playfullearning.ro

>>>
Sitemap