Tag Archives: febra

BOALA GURA-MANA-PICIOR

Boala GURA-MANA-PICIOR este o infectie virala care apare in epidemii in special in colectivitati (crese, gradinite), cei mai afectati fiind prescolarii (2-6 ani) insa si bebelusii si copilasii mai mari pot face aceasta infectie, datorita faptului ca se transmite deosebit de usor. De asemenea in cazul femeilor insarcinate exista riscul de a transmite infectia virala fatului  recomandandu-se pe cat posibil evitarea contactului cu persoane infectate.

De cine este produsa?

Virusul implicat face parte din categoria enterovirusurilor(virusuri “digestive”) si se numeste COXACKIE. Sunt mai multe subtipuri care pot determina acesta infectie, cel mai frecvent implicat fiind tipul A-16. Imbolnaviri pot determina si subtipurile A5,7,9,10 , B5 iar subtipul 71 este asociat cu o infectie severa cu manifestari neurologice de tipul meningitei/encefalitei/mielitei si care necesita internare obligatorie cu supraveghere si tratament de specialitate.In tarile asiatice Taiwan, Singapore, Malayesia au fost inregistrate multiple infectii cu subtipul 71 care s-au soldat cu evolutii severe, letale.

Cum se transmite?

  • se transmite foarte usor, fiind  responsabila de adevarate epidemii, mai ales in crese si gradinite, fiind de departe cauza cea mai frecventa de ulceratii la copii;
  • calea de transmitere cea mai frecventa este cea oral-fecala, virusul fiind prin definitie un enterovirus, adica un virus care patrunde in organism pe cale bucala orala) si se multiplica in intestin de unde se raspandeste in intreg corpul.De asemenea se transmite prin tuse, stranut, prin contactul direct cu leziunile de la nivelul pielii dar si prin intermediul obiectelor contaminate sau materiilor fecale. Din acest motiv sunt foarte importante  masurile de igiena, spalarea frecventa pe maini cu apa calda si sapun, aerisirea incaperilor,evitarea spatiilor aglomerate si a contactului cu persoanele infectate;
  • izolarea la domiciliu a copilasilor bolnavi este un imperativ prevenind de multe ori raspandirea infectiei;chiar daca copilul are o stare generala buna nu este indicat sa fie dus in locuri publice(parcuri, spatii special amenajate pentru copii)

Cum se manifesta?

Perioada de incubatie, adica timpul scurs din momentul infectarii si pana la aparitia semnelor si simptomelor este variabila, in medie 3-7 zile.

Debutul:

– necaracteristic, frecvent sugestiv pentru o infectie respiratorie:

  • stare generala alterata;
  • indispozitie, astenie, adinamie;
  • cefalee(dureri de cap);
  • anorexie (lipsa poftei de mancare, in special pentru solide);
  • mai rar varsaturi si dureri abdominale;
  • febra – precede cu 24-48 de ore aparitia eruptie; frecvent este  usoara/moderata : 38-39C

Perioada de stare:

-caracteristica este eruptia care are mai multe stadii:

  • initial apar niste macule(pete) rosii in jurul guritei dar si in interiorul cavitatii bucale ( limba, gingii, fata interna a obrajilor, palat -“cerul gurii”, faringe) care se transforma in 24-48 de ore in mici vezicule (besicute) cu contur clar, perete subtire, culoare gri, inconjurate de un halou eritemtos(rosu).Sunt foarte dureroase, impiedeca alimentatia iar in cazul in care aportul de lichide este deficitar se poate ajunge la deshidratare care necesita spitalizare si perfuzare endovenoasa.

  • leziunile veziculoase se ulcereaza si lasa adevarate rani in gurita copilasilor facand imposibila alimentatia; se pare ca, cel mai bine tolerat este laptele rece/iaurtul, singurul care nu determina usturimi in momentul contactului cu mucoasa bucala;
  • pe langa leziunile bucale tipice sunt si leziunile de la nivelul palmelor si talpilor(de unde si denumirea bolii…mana-gura -picior); au aceeasi evolutie, initial macule rosii apoi vezicule situate in special pe palme, intre degete si la nivelul talpilor; mai rar apar la nivelul coapselor si pe trunchi. Spre deosebire de alte boli eruptive ( in special varicela cu care se si confunda uneori) nu sunt insotie de prurit ( mancarime).

  • leziunile de la nivelul pielii se vindeca in general in 7  maxim 10 zile si nu lasa sechele (cum se intampla de exemplu in cazul varicelei cand raman cicatrici daca au fost inlaturate crustele respective).

Indiferent de gravitatea manifestarilor generale(febra, refuzul alimentatiei, dureri de cap) sau a elementelor eruptive este recomandat sa va adresati unui medic singurul in masura sa stabileasca diagnosticul corect si implicit tratamentul specific.

Cum se diagnosticheaza?

  • diagnosticul este relativ usor, bazat pe contactul copilasului cu cineva deja infectat si pe aspectul clinic al leziunilor;
  • sunt rare cazurile cand sunt necesare investigatii suplimentare(analize), de obicei in situatii severe sau care apar la copilasi cu alte probleme de sanatate asociate;

Cum se trateaza?

Tratamentul este suportiv si simptomatic, ceea ce inseamna ca nu poate fi tratata cauza ci doar alinate simptomele. De subliniat ca tratamentul antibiotic nu-si justifica utilizarea fiind vorba de o infectie virala;sunt insa cazuri cand se poate suprapune o infectie bacteriana si atunci sunt necesare antibioticele insa strict la racomandarea medicului.

Obiectivele majore sunt:

  • tratamentul febrei;
  • hidratarea corespunzatoare cu aport suplimentar de lichide; ideal este ca lichidele sa fie reci sau servite la temperatura ambianta, cu evitarea lichidelor fierbinti sau a sucurilor;
  • calmarea durerilor (ibuprofen, paracetamol) sau sprayuri cu efect antiinflamator si anestezic(Tantum Verde, Gatulet Fericit, etc);
  • badijonari ale mucoasei bucale(solutii cu glicerina la care se adauga anestezice : anestezina, lidocaina, reepitelizante ale mucoasei – Vitamina A, Vitamina E) sau antihistaminice (difenhidramina);
  • probiotice, antidiareice(smecta), antisecretorii(hidrasec)daca se asociaza diaree;
  • diminuarea raspandirii infectiei prin izolarea la domiciliu a copilasilor bolnavi.

In cazul copilasilor cu leziuni masive la care este imposibila hidratarea se recomanda internare pentru perfuzare si tratament de specialitate. De asemenea infectiile cu manifestari neurologice (produse de subtipul 71) necesita internare obligatorie.

Ce complicatii pot sa apara?

  • deshidratarea;
  • suprainfectia bacteriana a leziunilor ce impune administrare de antibiotic chiar daca la baza infectia este virala;
  • pericardita/miocardita (rar);
  • meningita/encefalita (foarte rar);

Care este evolutia?

  • in formele usoare si moderte evolutia este autolimitanta cu vindecare in 7-10zile;
  • incepand cu cea de-a 7-a zi de boala se formeaza anticorpi care elimina virusul din organism;cu toate acestea s-a stabilit ca, virusul se mai elimina prin fecale timp de aproape 1 luna, ceea ce inseamna ca, pericol de contagiozitate exista. Insist inca o data asupra importantei masurilor de igiena mai ales in cazul copilasilor mici, ce frecventeaza gradinitele;
  • imunitatea dobandita in urma infectiei este durabila, rar apare reinfectia insa este posibila infectia cu un alt subtip al virusului Coxackie;

Adultii de obicei manifesta forme mult mai usoare decat copilasii.

In cazul femeilor insarcinate daca infectia s-a produs in primul trimestru de sarcina se poate produce avort spontan. In schimb infectiile din trimestrul 2, respectiv 3 s-au soldat cu retard al cresterii intrauterine a fatului.

Cum ne putem proteja?

Fiind o boala ce se raspandeste usor, posibilitatile de protectie sunt minime si se reduc la aplicarea riguroasa a masurilor de igiena si in special spalatul frecvent pe maini cu apa calda si sapun si obligatoriu dezinfectia obiectelor cu care copilasii vin in contact (de exemplu virusul ramane foarte mult timp activ pe suzeta sau pe o jucarie)..

>>>

INFECTIA CU STREPTOCOC

Infectiile streptococice sunt foarte frecvente in copilarie, cel mai adesea localizate la nivelul cailor respiratorii superioare (amigdalite/faringite, otite, sinuzite, scarlatina) dar si la nivelul pielii (impetigo); in cazuri mai rare apar infectii severe de tipul pneumoniei, meningitei sau complicatii ale infectiei cu streptococ: reumatismul articular acut (febra reumatica), respectiv glomerulonefrita acuta (afectare a rinichiului de tip inflamator cu perturbarea functiei renale).

Aceasta multitudine de manifestari deriva din faptul ca exista foarte multe grupe de streptococi, de departe cel mai frecvent fiind grupul A si acesta cu peste 80 de tipuri. Cel mai frecvent este Streptococul beta hemolitic grup A care poate sa determine infectii la nivelul cailor respiratorii superioare dar si la nivelul pielii. Streptococul grup B este implicat in aparitia unor infectii severe la nou -nascut prin transmitere materno-fetala.

O categorie aparte este reprezentata de streptococul pneumoniae (pneumococul) ce determina infectii severe de tipul pneumoniei, respectiv meningitei si impotiva caruia exista posibilitatea de aparare prin efectuarea vaccinarii antipneumococice .

Datorita frecventei crescute voi insista asupra faringitei/amigdalitei determinate de streptococul betahemolitic grup A, urmand ca Scarlatina(articol detaliat) sa constituie subiectul unui alt articol.

FARINGITA/AMIGDALITA CU STREPTOCOC BETA HEMOLITIC GRUP  A:

Ce este faringita/amigdalita?


– inflamatie la nivelul faringelui (gatului) si amigdalelor  produsa de cele mai multe ori de virusuri (pana la 85%) si mai rar de bacterii (15-30%); dintre bacterii cel mai frecvent e implicat streptococul grup A dar pot fi si alti streptococi precum si alte bacterii : Mycoplasma, Chlamydia (mult mai rar).

– amigdalele sunt niste structuri ce intervin in apararea organismului, formate din tesut limfatic si care sunt situate deasupra si in spatele limbii, de o parte si de alta a gatului ce reactioneaza (cresc in dimensiuni si se inrosesc) in momentul in care organismul vine in contact cu diverse virusuri sau bacterii. Sunt copilasi care fac multe episoade de amigdalite, astfel incat amigdalele raman marite de volum (si in afara episoadelor infectioase) asa numita amigdalita cronica, hipertrofica, care uneori necesita indepartarea chirurgicala a amigdalelor (partial sau total).

-cel mai frecvent afectati de infectia cu streptococ sunt copilasii cu varste cuprinse intre 5 si 15 ani, infectia fiind rara in primul an de viata.

Cum se transmite?

Avand in vedere localizarea preponderenta la nivelul nasului si gatului se transmite foarte usor prin stranut, tuse, secretii nazale sau prin intermediul obiectelor contaminate (jucarii, obiecte de mobilier, etc) astfel incat in colectivitati se inregistreaza adevarate epidemii mai ales in sezonul rece; un copil cu faringita/amigdalita streptococica este contagios in primele 24-48 de ore de la instituirea tratamentului antibiotic.

O categorie aparte este reprezentata de purtatorii sanatosi de streptococ care nu prezinta nici o manifestare insa care pot transmite cu usurinta infectia.

Cum se manifesta?

Exista o serie de asemanari intre faringitele/amigdalitele virale si cele bacteriene, pentru confirmarea cu certitudine a infectiei streptococice fiind necesare investigatii suplimentare ( analize de sange, secretie faringiana),

Astfel :

debut: – brusc cu :

  • febra uneori inalta ( > 39C) –  sugestiva pentru streptococ;
  • alterarea starii generale, indispozitie, iritabilitate;
  • refuzul mancarii, varsaturi ( mai ales la copilasii mai mici);

perioada de stare:

  • dureri in gat severe (disfagie) ce fac imposibila alimentatia;
  • cresterea in dimensiuni a ganglionilor  ( laterocervicali si submandibulari) cu durere si sensibilitate la atingere;

  • hiperemie faringiana ( gat rosu) cu cresterea in dimensiuni a amigdalelor care uneori chiar se unesc pe linie mediana; amigdalele sunt intens congestionate si pot prezenta depozite albicioase, galbui ( depozite pultacee).

  • caracteristic este lipsa disfoniei (raguseala), tusei, rinoreei (curgerea nasucului), manifestari care pot sugera mai degraba implicarea unui virus decat a unei bacterii.

convalescenta:

  • dupa 24-48 de ore de la instituirea tratamentului (obligatoriu antibiotic, de electie PENICILINA) copilasul nu mai  este contagios iar simptomele se amelioreaza spectaculos; cu toate acestea, tratamentul trebuie continuat 7-10 zile in functie de recomandarea medicului.

Este important de a diferentia faringita/amigdalita streptococica de cea virala pentru a stopa administrarea inutila de antibiotice, din ce in ce mai frecventa. Antibioticele nu scad durata de evolutie a unei infectii virale, la fel cum nu previn suprainfectia bacteriana. Asadar dragi mamici nu administrati antibiotice doar pentru ca la o alta “raceala” un anumit antibiotic a fost eficient. Singurul in masura sa recomande tratament cu  antibiotice este medicul de familie sau pediatrul.

Cum se diagnosticheaza?

In general pe baza simptomelor copilasului si pe baza examenului clinic (consultatia propriu-zisa) se ridica suspiciunea de infectie cu streptococ care este obligatoriu sa fie confirmata/infirmata prin efectuarea unei secretii faringiene. Chiar si asa, aproximativ 30% din cei cu suspiciune de infectie streptococica au secretia negativa (nu se confirma prezenta streptococului) dupa cum la un procent variabil, cuprins intre 20 -40% se confirma prezenta streptococului, desi acestia nu au nici un fel de manifestare.

In practica se foloseste Scorul McIsaac care ajuta la incadrarea etiologica a amigdalitei.

Astfel, pentru fiecare din urmataorele simptome se acorda cate 1 punct:

1. temperatura ce depaseste 38C;

2. absenta tusei;

3. adenopatie dureroasa (cresterea in dimensiuni a ganglionilor);

4. cresterea in dimensiuni a amigdalelor cu congestie ( roseata) eventual depozite de puroi;

5. varsta cuprinsa intre 3 si 14 ani;

Un scor curpins intre 1 si 3 ridica suspiciunea unei infectii streptococice, pe cand un scor de 4-5 este aproape sigur pentru o infectie bacteriana, in speta streptococica.

Pe langa secretia faringiana frecvent se indica si efectuarea ASLO = Anticorpiantistreptolozina care reprezinta un raspuns al organsimului la infectia cu streptococ;  astfel spus, organismul produce “soldatei” (anticorpi) impotriva streptolizinei (o enzima produsa de catre streptococ) care pot fi determinati din sange si reflecta infectia cu streptococ. Nu prea se folosesc in diagnosticul fazei acute, mai mult sunt utili in dinamica, pentru a urmari evolutia. Trebuie specificat faptul ca ASLO creste in prima saptamana de la producerea infectiei, ingregistreaza o valoare maxima in urmatoarele 2-4 saptamani dupa care in decurs de 6 -12 luni revine la valoarea normala. De aceea persistenta unor valori crescute in decurs de cateva luni impune o reevaluare.

In situatii mai sevre se pot efectua si analize de sange care vor confirma suspiciunea de infectie bacteriana prin prezenta sindromului inflamator (VSH- crescut, PCR – Proteina C Reactiva pozitiva), leucocitoza cu neutrofilie (cresterea numarului de globule albe si a unei fractiuni a acestora sugestive pentru infectie bacteriana), eventual si o anemie usoara (intrainfectioasa).

Ce complicatii pot sa apara?

  • persistenta infectiei – se datoreaza existentei unor bacterii mai rezistente, de obicei stafilococul aureu care produce beta lactamaza, fiind necesara in acest caz schimbarea antibioterapiei;
  • recurenta infectiei – frecvent datorita nerespectarii recomandarilor medicale in special renuntarea precoce la tratamentul antibiotic;
  • adenita ( submandibulara, laterocervicala) – inflamare dureroasa a ganglionilor;
  • flegmon amigdalian – care necesita pe langa tratamentul antibiotic evacuarea puroiului ( de catre medicul specialist ORL) si eventual amigdalectomie ( indepartarea chirurgicala a amigdalelor) in functie de recomandarile medicului orl-ist; dezvoltarea sa este sugerata de o sensibilitate crescuta la deschiderea gurii, uneori cu imposibilitatea de a se alimenta chiar si cu lichide ( trismus);
  • otite, sinuzite prin diseminarea infectiei in zonele invecinate;
  • fasciita necrozanta – o complicatie severa determinata de asa-numita “bacterie carnivora” care distruge tesuturile;
  • reumatismul articular acut ( RAA) – o boala extrem de frecventa in urma cu zeci de ani dar a carei frecventa s-a redus semnificativ prin tratamentul si profilaxia corecta a infectiilor streptococice; pe langa afectarea articulatiilor este posibila si afectarea inimii cu consecinte grave;
  • glomerulonefrita acuta poststreptococica – afectare a glomerulilor renali cu perturbarea functiei renale.

Cum se trateaza?

Obiectivele principale sunt :

1. eradicarea infectiei – tratamentul antibiotic, conform antibiogramei;

2.controlul temeperaturii si al durerii – antitermice, antialgice;

3. masuri igienico-dietetice;

1. Eradicarea infectiei:

In cazul in care suspiciunea de infectie streptococica se confirma prin pozitivarea secretiei faringiene, tratamentul de electie este cel antibiotic, de prima intentie fiind PENICILINA.

Singurul in masura sa stabileasca aceasta suspiciune respectiv sa recomande tratamentul antibiotic este medicul, fie cel de familie fie medicul pediatru.

In practica exista 2 situatii:

a) se recolteaza secretia faringiana dupa care se instituie tratamentul antibiotic pana la confirmarea infectiei ; daca antibiograma confirma sensibilitatea streptococului la antibioticul initial se contiunua cu acesta timp de 10 zile; in schimb, daca streptococul nu este sensibil la antibioticul initial, se administreaza alt antibiotic, conform antibiogramei.

b) se recolteaza secretia faringiana si se asteapta pana la confimarea respectiv infirmarea infectiei cu streptococ fara a administra un tratament antibiotic.

Penicilina se administreaza oral in cazurile usoare/moderate,respectiv intravenos/intramuscular daca copilasul este spitalizat.

Pentru cei alergici la Penicilina se pot folosi alte antibiotice : Eritromicina, Claritromicina ( Fromilid, Klabax, Klacid), Azitromicina ( Azitrox, Sumamed), Amoxicilina+Acid clavulanic ( Augmentin, Enhancin), mai rar Cefuroxim ( Zinnat).

Durata tratamentului este de 10 zile, mai putin in cazul Azitromicinei ( 3-5 zile). Chiar daca simptomatologia s-a ameliorat si copilasul pare ca nu mai are nimic trebuie sa continuati sa administrati antibioticul. Daca la 3 zile de la instituirea tratamentului nu se inregistreaza o evolutie favorabuila atunci trebuie sa solicitati o noua evaluare medicala ( ideal ar fi la acelasi medic care a evaluat prima data copilasul).

In pararel cu tratamentul antibiotic se administreaza probiotice ( Biotics, Enterolactis, Ecoflorina, Linnex) pentru a preveni o eventuala disbioza ( distrugerea bacteriilo”bune” din intestin sub actiunea antibioticului care nu are actiune selectiva).

In functie de antecedentele copilasului se recomanda tratament cu Penicilina retard ( MOLDAMIN) injectii intramusculare cate 1/saptamana timp de 3 saptamani, pana la 3 luni cu scopul de a preveni instalarea unor complicatii la distanta.

2. Tratamentul antipiretic:

are la baza un consum crescut de lichide la care se adauga medicamente de tipul Ibuprofen ( Nurofen, Ibugesic, Marcofen), respectiv Paracetamol ( Panadol, Calpol, Eferalgan). Detalii suplimentare se gasesc in articolul dedicat febrei.

nu se administreaza aspirina copiilor sub 14 ani

3. Regim -igieno-dietetic

  • izolare la domiciliu, eventual repaus la pat in functie de severitatea infectiei;
  • consum crescut de lichide ( ceaiuri caldute, nu fierbinti la care se poate adauga lamaie si miere, apa, sucuri de fructe, compoturi supe de legume);
  • gargara cu apa cu sare de 3-4 ori pe zi pentru copilasii mai mari, complianti ( la 200 ml apa calduta se adauga o lingurita sare);
  • atmosfera umeda, evitarea supraincalzirii locuintei;
  • evitarea fumatului in preajma copiilor.

Cand e necesara amigdalectomia?

( indepartarea chirurgicala a amigdalelor)

Singurul in masura sa stabileasca acest lucru este medicul specialist ORL. In ultimii ani a scazut dramatic numarul acestor interventii chirurgicale consecinta a diagnosticarii si mai ales a tratamentului corect aplicat.

Sunt totusi cateva criterii care pot stabili aceasta indicatie:

  • infectii frecvente, severe din punct de vedere al evolutiei ( peste 5 episoade/an) intotdeauna confirmate bacteriologic ( secretia faringiana sa stabileasca clar prezenta streptococului beta hemolitic);
  • abcces periamigdalian ( flegmon);
  • amigdalita cronica, recurenta : amigdale marite de volum care deseori se unesc pe linie mediana si afecteaza modul de alimentare precum si respiratia;
  • influentarea activitatii cotidiene prin absenteism scolar, tulburari de somn, etc.

Cum putem preveni infectia cu streptococ?

  • evitarea spatiilor inchise, aglomerate datorita usurintei cu care se transmite aceasta infectie;
  • izolarea la domiciliu a copilasilor bolnavi, prevenind astfel raspandirea infectiei in crese, grainite, scoli;
  • evitarea contactului cu persoane bolnave;
  • spalare frecventa pe maini cu apa calda si sapun;
  • evitarea fumatului in preajma copiilor;
  • dezinfectarea periodica a jucariilor si suprafetelor cu care copilasii vin mai frecvent in contact;
  • educarea copiilor pentru a-si insusi minimele reguli de igiena, in primul rand cele referitoare la obiectele personale (periuta de dinti, pahar, tacamuri); chiar si acasa, fiecare membru al familiei ar trebui sa aiba grija cu atat mai mult cu cat vorbeam de acei purtatori sanatosi care nu au semne de boala dar care  transmit infectia.

In concluzie as putea spune despre temuta amigdalita ca este o boala frecventa (rar existand copilasi care nu au avut infectie cu streptococ)  dar care beneficiind de tratamentul corect se vindeca fara sechele, cea mai buna dovada fiind scaderea dramatica a cazurilor de reumatism articular acut.

>>>

CONVULSIILE FEBRILE

Am abordat acest subiect deoarece reprezinta una din cele mai mari temeri ale mamicilor, anxietatea exacerbandu-se de fiecare data cand copilasul face febra. De la inceput trebuie stabilita o distinctie clara  intre convulsiile febrile si epilepsie; dintre copii cu convulsii febrile un procent cuprins intre 2 si 5 % vor putea dezvolta in viitor epilepie ( convulsii in absenta febrei ). Desi aceste convulsii sunt extrem de impresionante pentru anturaj, din punct de vedere medical sunt ” inofensive”, unii autori cataloganudu-le chiar ” banale”.

Ce sunt convulsiile?

Sunt niste miscari necoordonate ale corpului care in cazul convulsiilor febrile sunt determinate de un dezechilibru intre procesele de excitatie / inhibitie de la nivel cerebral, dezechilibru favorizat de imaturitatea sistemului nervos central care nu e capabil sa raspunda la cresterea temperaturii corpului determinand scaderea ” pragului convulsivant” cu aparitia acestor crize tonico – clonice generalizate (aspectul cel mai frecvent intalnit).
Care sunt cauzele febrei?

1. Frecvente :

  • rinofaringite
  • amigdalite, faringite acute
  • otite
  • adenoidite acute
2. Rare :
  • infectii digestive – determinate de Shigella, Campylobacter
  • boli eruptive – varicela, rubeola, rujeola
  • roseola infantum
  • infectii urinare
  • febra post vaccinare


Convulsiile care apar atunci cand este vorba de o infectie la nivelul sistemului nervos central ( meningita, encefalita) sunt determinate de ” leziunile” ( infectia) ce apar la nivel cerebral secundare infectiei.
Cand se manifesta?
  • in intervalul de varsta cuprins intre 6 luni si 5 ani , fiind foarte rare in afara acestui interval, cu o incidenta maxima intre 12 – 18 luni. Raportat la populatia generala, incidenta este variabila, in functie de studiile citate, aceasta fiind cuprinsa in intervalul  2 pana la 5% din populatia generala. Sunt foarte rare dupa varsta de 5 ani datorita pe de o parte maturarii sistemului nervos iar pe de alta parte scaderii dramatice a infectiilor prin consolidarea imunitatii.
  • in general apar la temperaturi ce depasesc 38,5 C dar s-au inregistrat si la temperaturi sub 38 C ( cel mai frecvent in cadrul febrei ce insoteste infectiile virale determinate de virusul gripal A, adenovirusuri sau virusurile paragripale) ;
  • de obicei apar in primele ore dupa cresterea temperaturii si se pot repeta in cadrul aceluiasi episod febril (convulsii complexe) sau cu ocazia altei infectii ce evolueaza cu cresteri ale temperaturii (recidive)
  • sunt  mai frecvente la copii ai caror parinti au avut convulsii febrile, reflectand astfel existenta unei imporatante componente genetice ( risc de pana la 50% de a prezenta convulsii febrile daca unul dintre parinti sau un frate/sora a prezentat convulsii)
Foarte important este excluderea unei infectii la nivelul sistemului nervos de tipul MENINGITEI sau ENCEFALITEI, in aceste cazuri, nemaifiind vorba de convulsii febrile; de asemenea convulsiile ce apar la copilasii cu probleme neurologice ( de tipul encefalopatiei hipoxic ischemice, paralizii cerebrale, retard psiho-motor, etc) nu se diagnosticheaza ca si convulsii febrile, cauza acestora fiind mult mai complexa.
Cum se manifesta?
– sunt miscari necoordonate, spastice ( asemanatoare unor tremuraturi), copilul fiind foarte incordat
si incosntient; ( copilul pare ca se zbate ritmic, fiind foarte incordat)
ochii sunt mariti, ficsi, uneori ” dati peste cap” sau pot prezenta miscari ritmice foarte rapide

– pot sa apara pierderi involuntare de urina sau materii fecale ( mai greu de cuantificat la sugari)
cianoza peri-oro-nazala ( copilul se invineteste); alteori este foarte palid sau fata este rosie/vanata ( facies vultuos)
diminuarea sau chiar oprirea respiratiilor
-dupa terminarea episoului somnolenta, iritabilitate, amnezie retrograda (nu-si aminteste ce s-a intamplat)
In desfasurarea unei crize convulsive se descriu 3 etape:
1. faza preconvulsiva
– nu este obligatorie
– copilul poate fi anxios, agitat sau poate prezenta halucinatii auditive, vizuale
2. criza propiru – zisa
exista o rigiditate accentuata cu capul in extensie (dat pe spate), cu gurita inclestata, manutele sunt contractate iar picoarele sunt in exetensie (intinse) , faza ce dureaza cateva secunde pana la maxim 1 minut, urmata de perioada cea mai dramatica in care intreaga musculatura prezinta contractii foarte rapide (tremuraturi), ochii au miscari ritmice sau dimpotriva sunt imobili, la nivelul fetei exista grimase iar respiratia este neregulata (uneori chiar se poate opri), toate aceste manifestari avand o durata variabila de la 1-2 minute pana la 10-15 minute, uneori chiar mai mult, urmate fiind de o stare de relaxare generalizata ( hipotonie) in care copilul este foarte ” moale”
3. Faza postconvulsiva : somnolenta, iritabilitate cu amnezie completa (nu stie ce s-a intamplat)
De cele mai multe ori durata este de ordinul minutelor, cu revenire spontana insa, cu toate acestea trebuie neaparat sa solicitati un consult medical de specialitate, medicul trebuind in primul rand sa excluda o eventuala meningita/encefalita ( boli severe, amenintatoare de viata), ulterior sa stabileasca un diagnostic si eventual un tratament si, foarte important sa va ” invete” cum sa procedati pe viitor in cazul aparitiei febrei.
In ceea ce priveste modul de manifestare, durata si prognosticul, convulsiile febrile pot fi subimpartite in doua categorii :
A. Simple :
– o criza generalizata (tonico-clonica, tonica sau clonica)
durata scurta (in medie 2-3 minute, niciodata peste 15 minute)
– exista un singur episod in decursul a 24 de ore
fara modificari post convulsii
B. Complexe :
– durata ce depaseste 15 minute
se repeta in decursul a 24 de ore
– exista modificari neurologice dupa terminarea crizei
Cum se diagnosticheaza ?
Foarte rar aceste infectii se produc in cabinetul medicului sau la spital avand in vedere ca de obicei apar in primele ore ale febrei cand parintii nu apuca inca sa se adreseze medicului, de aceea de cele mai multe ori diagnosticul este unul retrospectiv bazat pe descrierea episodului de catre parintii (anamneza) .Luand in considerarea caracterul dramatic al convulsiilor, de multe ori parintii nu vor fi capabili sa ofere foarte multe date, referitor la durata convulsiilor, la masurile pe care acestia le-au luat la domiciliu. Stiu ca este foarte greu dar, incercati sa va pastrati cat se poate calmul si, daca se produce un asemenea episod trebuie sa luati unele masuri de prim ajutor si sa solicitati ambulanta. Pana la venirea ambulantei de obicei lucrurile se calmeaza, convulsia se termina, de aceea este importanta atitudinea dumneavoastra .
Astfel, ce trebuie sa faceti?
– sa va asigurati ca, copilul nu este in pericol sa se loveasca in timpul convulsiilor – ideal ar fi sa-l asezati pe   podea, ferit de contactul cu obiecte dure ( gen mobilier)
sa-l intoarceti intr-o parte pentru a preveni sufocarea ( prin blocarea cailor respiratorii de catre baza limbii)
nu-i administrati apa, mancare sau medicamente….nu este constient si exista riscul sufocarii
nu-l scuturati, nu-l loviti, nu-l strigati
– daca se invineteste (in special la nivelul buzelor) solicitati un consult medical de urgenta si incercati sa-i aplicati manevre de resuscitare (respiratie gura la gura).
– daca este vorba de primul episod, adresati-va unui medic de specialitate; subliniez inca o data necesitatea unui consult medical. chiar daca episodul a trecut si, teoretic stiti ce trebuie sa faceti. Medicul este singurul in masura sa stabileasca diagnosticul si sa va recomande tratament.
In cazul convulsiilor febrile se fac investigatii pentru a stabili diagnosticul afectiunii care a declansat febra. EEG-ul (electoencefalograma) nu aduce informatii suplimentare chiar daca poate prezenta modificari in general in primele zile dupa convulsii; aceste modificari nu au valoare predictiva in ceea ce priveste evolutia (nu pot prezice daca astfel de episoade se vor repeta).
Dupa consult, medicul va stabili tratamentul care in general se adreseaza FEBREI si eventual afectiunii care a declansat febra (daca este vorba de o infectie bacteriana va indica un tratament antibiotic). Febra se trateaza cu antitermice, de mare utilitate fiind asocierea PARACETAMOL/IBUPROFEN (sirop, supozitor)  Nu administrati ASPIRINA copiilor sub 12 ani.
( pentru mai multe detalii Ce trebuie sa stiti despre febra).
Pentru tratamentul convulsiei febrile se indica DIAZEPAM ( intrarectal) – DESITIN sau in caz de esec ( convulsii complexe) se administreaza intravenos sub supraveghere in spital.
Care este riscul de recurenta ?
  • 60-70% din copiii care au prezentat o convulsie febrila nu vor mai avea asemenea manifestari
  • 30-40% vor prezenta recidive in general in primul an de la primul episod
Factori de risc pentru recurenta:
varsta la primul episod ( cu cat varsta este mai mica, in general sub 1 an cu atat riscul este mai mare)
antecedente familiale de convulsii febrile ( parintii, frati, surori) – risc de 2 ori mai mare
valoarea temperaturii la care a aparut prima criza – cu cat aceasta este mai redusa cu atat riscul este mai mare
durata redusa intre debutul febrei si aparitia manifestarilor convulsive
– prezenta convulsiilor complexe
– boli asociate ale copilului – anomalii ale dezvoltarii neurologice
– antecedente familiale de epilepsie
Prevenirea recidivelor
Exista asa numita profilaxie intermitenta care se adreseaza episodelor febrile si consta in tratamentul promt al oricarei ascensionari termice, alaturi de profilaxia continua care in general se adreseaza celor cu factori de risc pentru a dezvolta epilepsie.
  • profilaxia intermitenta : – orice episod febril trebuie tratat cu maxima atentie respectand cu strictete indicatiile medicului; de cele mai multe ori, acesta va va recomanda sa aveti la domiciliu antitermice si Diazepam intrarectal ( Desitin) pe care sa-l administrati atunci cand temperatura nu poate fi controlata cu scopul de a preveni repetarea convulsiilor.
  • profilaxia continua – se adreseaza celor cu : – convulsii complexe , deficiente neurologice asociate sau celor ce au in familie epilepsie si consta in administrarea continua, in general pe o perioada de 1-2 ani de Fenobarbital sau Acid valproic ( Depakine, Orfiril, etc); aceasta medicatie continua este recomandata de obieci de catre medicul neurolog pediatru in urma unor evaluari complexe si datorita efectelor secundare ale tratamentului continuu necesita evaluari trimestriale.
Care sunt factorii de risc pentru epilepsie?
Riscul de epilepsie dupa un episod de convulsii febrile este in medie de 2-5% fiind profund influentat de caracterul convulsiilor ( simple/complexe), de antecedentele de epilepsie in familie si de eventualele anomalii neurologice asociate.
Concluzionand, pot spune ca aceste convulsii febrile sunt manifestari relativ frecvente care trebuiesc tratate cu promptitudine si care chiar daca sunt foarte dramatice pentru anturaj, nu au o semnificatie deosebita asupra dezvoltarii ulterioare a copilului, studiile efectuate in acest sens demonstrand ca nu se asociaza cu retard mental sau neurologic daca survin la un copil anterior sanatos.
Este important sa stiti despre existenta lor, despre ceea ce trebuie sa faceti in momentul aparitiei lor si despre modalitatile de prevenire, respectiv tratament.

>>>

ROSEOLA INFANTUM – A SASEA BOALA ERUPTIVA

Roseola infantum, a sasea boala eruptiva sau exantemul subit este o infectie virala ce afecteaza cu preponderenta copilasii mici, incidenta maxima fiind la grupul de varsta 6 luni- 2 ani.

In linii mari se caracterizeaza prin cresteri mari ale temperaturii pe o durata de cateva zile, urmata de aparitia unei eruptii caracteristice moment in care febra dispare.

Este o boala cu evolutie buna, autolimitata, prognosticul fiind excelent, complicatiile rare, insa posibile.

 

De cine este produsa?

Este o infectie virala produsa de virusul herpetic, mai exact de tipurile 6 si 7.

  • incubatia: perioada scursa intre momentul infectarii si aparitia simptomelor este in medie 5-15 zile;
  • transmiterea: facila prin intermediul stranutului, tusei dar si prin intermediul obiectelor contaminate.

Cum se manifesta?

www.roseolarashpictures.com

  • prodrom(debut): brusc cu febra mare, frecvent fara alta simptomatologie;poate sa apara o stare de agitatie, de iritabilitate, inapetenta; febra mare poate duce la aparitia convulsiilor febrile;

 

  • perioada de stare:

-febra persista cateva zile(in medie 2-3),uneori insa chiar si 7 zile;

apatie, somnolenta;

adenopatie cervicala, occipitala(cresterea in volum a  ganglionilor din zona cefei precum si a celor de sub barbie si de pe partile laterale ale gatului);

-scaderea poftei de mancare;pericol de deshidratare la varstele mici;

amigdale marite de volum, congestionate(“gat rosu”);

rinoree mucoasa sau seromucoasa(secretii nazale apoase);

conjunctivita (ochi rosii, senzatie de nisip in ochi, mancarime,secretii la nivelul ochiului);

-foarte rar apar simptome digestive: dureri abdominale, greturi, varsaturi, scaune diareice(pot sa fie secundare si medicatiei antitermice);

  • eruptia:

 

debuteaza in medie dupa 2-3 zile (uneori chiar mai mult) de la aparitia febrei si  se manifesta sub forma de macule (mici pete) de culoare roz , usor iesite in relief, localizate mai ales la nivelul fetei si gatului, in partea superioara a toracelui, precum si la nivelul membrelor superioare si inferioare; daca se apasa cu degetul acele mici pete dispar pentru a reaparea dupa indepartarea degetului; foarte caracteristic este faptul ca, eruptia nu determina mancarime; in evolutie nu apar vezicule cu lichid sau puroi.

Odata cu disparitia eruptiei,in medie dupa 2-4 zile, copilasul nu mai este contagios.

Cum se diagnosticheaza?

Se spune despre roseola ca este inselatoare, mai ales in primele zile cand frecvent este vorba doar de febra, fara alte simptome. Practic diagnosticul se stabileste dupa aparitia eruptiei.

Exista posibilitatea confirmarii diagnosticului prin analize de laborator:

  • hemoleucograma care frecvent arata o crestere a numarului de globule albe(leucocite) cu predominanta limfocitelor(sugestive pentru o infectie virala);
  • absenta cresterii reactantilor de faza acuta(in special PCR- proteina C reactiva);
  • detectarea anticorpilor anti HHV, initial de tip IgM care sugereaza o infectie acuta, ulterior IgG(care persista toata viata) si care semnifica trecerea prin infectie.

Care este evolutia?

Evolutia in general este usoara, febra cedeaza in medie dupa 3-5 zile, odata cu aparitia eruptiei care nu necesita niciun fel de tratament.

Ce complicatii pot sa apara?

Complicatiile sunt rare insa totusi posibile:

  • convulsiile febrile;
  • deshidratarea mai ales daca febra este insotita si de manifestari digestive(varsaturi/diaree);
  • suprainfectie bacteriana: peste infectia virala se suprapune o infectie cu bacterii, necesitand astfel administrarea de antibiotic(doar la indicatia precisa a medicului pediatru si in dozele recomandate de acesta); administrarea profilactica de antibiotic nu previne suprainfectia bacteriana!!!
  • encefalita – foarte rar
  • purpura trombocitopenica imuna (apare o eruptie petesiala, mici bubite rosii diseminate pe intreaga suprafata a corpului cu predilectie la nivelul membrelor inferioare)

Cum se trateaza?

Fiind vorba de o afectiune virala tratamentul este unul simptomatic, adica indreptat impotriva simptomelor ; nu se administreaza antibiotic decat in acele cazuri in care exista suprainfectie bacteriana si/sau examinarile suplimentare(analizele de sange) confirma acest lucru.

  • repaus la domiciliu daca copilasul este in colectivitate;
  • hidratare corespunzatoare(apa, ceai caldut, sucuri de fructe, lapte, supe de legume) in cantitati mici si dese;
  • scaderea temperaturii:foarte eficienta este terapia alternativa cu paracetamol(Panadol, Eferalgan, Calpol, supozitoare cu Paracetamol) si ibuprofen (Nurofen, Ibalgin/algin, Ibugesic, Marcofen,paduden) insa aceasta trebuie adminstrata doar la indicatia medicului si in dozele prescrise de acesta (nu adminsitrati aceleasi doze de la o infectie la alta intrucat se calculeaza in functie de greutatea copilului si s-ar putea sa fie ineficiente);frecvent medicul va indica un tratament alternativ cu antitermice; este important sa respectati dozele recomandate de medic si durata de administrare; spun asta deoarece in practica frecvent m-am confruntat cu situatii in care medicatia era intrerupta de catre parinti in momentul cand copilasul nu mai prezenta febra cu reaparitia acesteia ulterior datorita duratei insuficiente de administrare.
Nu voi insista asupra dozelor si ritmului de administrare deoarece acest site nu constituie o modalitate de autodiagnostic si autotratament si nu poate inlocui sub nicio forma un consult medical;
  • aerisiti camera; temperatuta optima 18-19C;
  • nu-l infofoliti, nu-l acoperiti cu paturi, nu-i puneti caciulita in cap;
  • puteti sa-i faceti o baita cu apa calduta (36- 37C) sau o baie racita progresiv (se foloseste apa la temperatura uzuala si apoi se raceste cu 1-2 grade prin adaugarea de apa rece); nu-i aplicatii frectii cu alcool/otet deoarece exista riscul absobtiei la nivelul pielii sau inhalarii vaporilor de alcool;se pot aplica comprese cu apa “calaie”, nu foarte rece(pe frunte, la nivelul talpilor) sau se pot face impachetari(un prosop ud cu care se inveleste copilasul si care se schimba in momentul in care s-a “incalzit”);
Nu administrati copiilor sub 12 ani ASPIRINA deoarece poate sa apara o boala rara dar grava ( Sindrom Reye)!!!
In general dupa administrarea antitermicelor febra incepe sa scada dupa aproximativ 30 – 45 minute; sunt totusi situatii in care apare o crestere brusca a temperaturii(”criza febrila”) cand, e bine sa va adresati unui medic.
In cadrul unei infectii, febra persista pana la distrugerea ” cauzei”(bacterii sau virusuri); astfel va persita mai mult in infectiile virale, comparativ cu cele bacteriene in care, se reduce in primele 36-48 ore de la instituirea tratamentului antibiotic.
Este foarte important ca pe durata febrei (mai ales ca poate persista cateva zile) sa pastrati permanent legatura cu medicul copilasului caruia sa-i puteti semnala orice modificare aparuta.
  • daca apar semne de afectare respiratorie se administreaza picaturi in nas(ser fiziologic cu aspirarea secretiilor in special inainte de masa si inainte de somn pentru a usura respiratia); in cazuri mai severe medicul va va recomanda tratamentul potrivit in functie de simptomatologie;
  • in situatia in care exista afectare digestiva cu varsaturi si diaree, exista pericolul deshidratarii, astfel incat de mare folos sunt sarurile de rehidratare (echivalentul perfuziilor care insa pot fi administrate oral in formele usoare) care se gasesc fie sub forma de pliculete care trebuie preparate, fie gata preparate sub forma unui suc ce are adaugat morcovi ,orez.mar(Hipp ORS); si aceste saruri de rehidratare se administreaza strict la indicatia medicului; acesta va va recomanda si un regim igieno dietetic(supa de morcovi, mucilagiu de orez, prepararea laptelui praf in decoct de orez,branza de vaci, inlocuirea formulei de lapte cu una fara lactoza,etc) si/sau un tratament antidiareic pentru a stopa scaunele moi care prin frecventa lor pot creste riscul de deshidratare cu atat mai mare cu cat copilasul este mai mic;
  • aparitia eruptiei nu impune administrarea niciunui medicament, eruptia evoluand fara complicatii si fara mancarime; nu exista riscul suprainfectarii bubitelor;

In general infectia dureaza in medie 7 zile, evolutia este usoara iar tratamentul poate fi efectuat la domiciliu dupa un consult medical si respectand recomandarile pediatrului.


>>>

INFECTIA CU ROTAVIRUS

Ce este rotavirusul?
– virus de tip ARN care este prezent atat la om cat si la animale
– exista 7 serotipuri (A – G) , cel mai frecvent fiind cel de tip A ( peste 90% din infectii)
– are o mare stabilitate in mediul extern, rezistand astfel si la temperaturi scazute, explicand prezenta in numar foarte mare a enterocolitelor cu Rotavirus in timpul iernii; de altfel, rotavirusul reprezinta cea mai frecventa cauza de enterocolita la sugari si copiii mici.( pana la varsta de 5 ani peste 90% au prezentat un episode de infectie, mai mult sau mai putin sever). Segmentul cel mai afectat il reprezinta luni, grupa 3 – 24 grupul la care infectia evolueaza cel mai sever, de cele mai multe ori necesitand spitalizare. Bebelusii sub 3 luni sunt protejati datorita anticorpilor materni transmisi transplacentar sau prin alaptare; din nou subliniez importanta alaptarii in prevenirea acestei infectii.  La adult frecvent infectia este asimptomatica insa acesta poate fi un rezervor de transmitere.

Cum se transmite?
Rezervorul il reprezinta bolnavii si purtatorii, perioada maxima de risc fiind ziua 3-a-4-a de boala ( uneori poate persista chiar si 3 – 4 saptamani).
Transmiterea este fecal orala si prin consumul de apa contaminata ( nu consumati apa de la izvoare, fantani chiar daca apa pare buna si adultii nu manifesta nici un fel de simptome). Avand in vedere modalitatea de transmitere fecal orala, inseamna ca infectia se transmite de exemplu daca un copilas infectat sau excretor de virus pune manuta pe jucarii care ulterior sunt introduce in gura de alti copii; asa se explica marea frecventa a infectiei in crese, gradinite dar si in sectiile de spital. S-a izolat virusul  si de la nivelul podelelor, veselei, grupurilor sanitare, pieselor de mobilier.
Doza necesara infectiei este mica – 10-20 particule virale ( un gram de fecale contine in medie 10 particule virale)
Incubatia, adica durata intre momentul infectiei si aparitia simptomelor este variabila, in medie 1 – 3 zile, dar se poate extinde chiar si la 7 – 10 zile.
Virusul este prezent in scaun cu 1-2 zile inaintea debutului simptoemelor si persista 2, uneori chiar 3 saptamani dupa vindecarea diareei.
Imunitatea se instaleaza cu varsta, trecand prin infectie si este specifica de tip ( adica daca infectia s-a produs cu subtipul A atunci imunitatea este doar pentru subtipul A).

Cum prevenim infectia?

  • alaptarea – datorita trecerii anticorpilor materni si datorita lipsei “ arsenalului” necear alimentatiei artificiale ( sticle, tetine, etc);
  • igiena rigurosa inainte de fiecare masa ( chiar daca copilul este mic, acesta trebuie spalat periodic pe maini, obisnuindu-l astfel de mic cu obiceiuri sanatoase);
  • curatarea periodica a jucariilor mai ales daca au fost folosite de alti copii;
  • evitarea locurilor aglomerate si a contactului cu personae infectate

Cum se manifesta?

Sunt diferite forme de manifestare, mergand de la cele asimptomatice si usoare ( cateva scaune diareice cu normalizare rapida a tranzitului intestinal) pana la cele severe care necesita spitalizare datorita pericolului crescut de deshidratare.
Debutul
– brusc la 1 -3 zile de la infectare cu :
  • febra – variabila, frecvent moderata ( 38-39C);
  • varsaturi – frecvente, incoercibile (nu pot fi controlate);
  • diaree – scaune apoase, in numar foarte mare ( 5-10, uneori chiar mai multe), urat mirositoare;
Varsaturile repetate, asociate cu scaunele diareice, cu febra si refuzul alimentatiei duc rapid la instalarea sindromului de deshidratare care este cu atat mai periculos cu cat varsta este mai mica. Astfel daca apar aceste simptome adresati-va de urgenta medicului mai ales daca copilul are sub 1 an intrucat exista pericolul deshidratarii.

Semne de gravitate :

1.semne de deshidratare
  • apatie, somnolenta;
  • mucoase uscate ( buze uscate, limba uscata, albicioasa);
  • fontanela anterioara deprimata ( se observa ca si o “ gropita”);
  • ochi infundati in orbite ( incercanati);
  • tesutul celular subcutanat flasc( daca prindeti intre degete pielea de pe burtica aceasta este moale, flasca).
2.tulburari ale sistemului nervos central:
somnolenta marcata, apatie; agitatie marcata.

3. scadere in greutate ( 5 – 10%)
4. febra oscilanta care nu poate fi ameliorata prin antitermice din cauza varsaturilor si scaunelor diareice.

Frecvent se asociaza semne ale unei infectii respiratorii superioare ( desi virusul nu a putut fi izolat in secretiile respiratorii):
  • rinoree ( secretii mucoase, apoase), obstructie nazala ( nas infundat, respiratie pe gura);
  • disfagie ( dureri de gat, secundar cu refuzul alimentatiei ceea ce poate accentua sindromul de deshidratare);
  • rar : otita medie ( dureri auriculare, scurgeri din ureche).
Deoarece virusul ataca celulele intestinale ( locul unde se produce digestia si absorbtia), un procent redus ( 5 – 10%) evolueaza cu intoleranta secundara la lactoza ( o perioada limitata 1- 2 saptamani, mucoasa intestinala distrusa nu mai poate degrada lactoza), acesta fiind motivul pentru care se restrictioneaza consumul de lapte si se introduce laptele fara lactoza. Atentie copiilor alaptati nu li se va administra lapte fara lactoza, continuandu-se alptarea.

Cum se diagnosticheaza?

Diagnosticul este sugerat clinic, luand in considerare varsta copilului,  modalitatea de evolutie si, eventual corelarea cu un anumit context epidemiologic; poate fi confirmat prin teste specifice de laborator.

Teste de laborator:

Coprocitograma ( numararea de leucocite=globule albe prezente in scaun)
Identificarea antigenului viral ( o componenta a virusului) in scaun.De cele mai multe ori coprocultura, examenul coproparazitologic nu identifica bacterii patogene, paraziti
Evolutia este frecvent  autolimitanta, febra si varsaturile persistand in medie 2-3 zile iar diareea  5 – 6 zile ( uneori mult mai mult, chiar si pana la 20 de zile), cu ameliorare progresiva de la o zi la alta, pana la refacerea completa a tolerantei digestive.

Cum se trateaza?

Avand in vedere ca este vorba despre o infecie virala, tratamentul este doar simptomatic, neputand influenta cauza determinanta; nu se administreaza antibiotice !!!
Daca sindromul de deshidratare este sever atunci se impune internarea copilului pentru  hidratare pe vena ( perfuzii) necesara pentru a  suplini pierderile de apa si electroliti secundare varsaturilor si diareei dar si pentru  a oferi o pauza de refacere a  tubului digestiv. Ulterior se reia alimentatia , insa treptat cu asa numita dieta de tranzitie care sa asigure refacerea treptata a  mucoasei intestinale.
Cazurile mai putin severe pot fi tratate la domiciliu insa numai dupa ce ati fost examinati de un medic si acesta a recomandat acest lucru.
Pentru aceasta aveti nevoie de :
  1. saruri de rehidratare – se gasesc sub forma de pliculete care se prepara cu apa si se administreaza incet, cu lingurita pentru a suplini pierderile inregistrate; modalitatea de administarre va va fi indicata de catre medicul curant ; sunt si sucuri pentru rehidratare ( ORS15) care sunt mai bine acceptate de catre copii.
  2. antidiareice, antisecretorii : de tipul Hidrasec ( 2 plicuri pt prima doza, ulterior 3×1 plic/zi), Smecta ( 3x1plic/zi); dozele difera in functie de varsta si simptomatologia copilului; nu va nelinistiti daca persista scaunele diareice pentru ca, asa cum spuneam nu poate fi combatuta cauza ci doar ameliorarea simptomelor.
  3. probiotice ( Biotics, Enterolactis, Ecoflorina, Linex, etc.) – asigura o refacere mai rapida si scad durata de evolutie a bolii.
  4. alimentatie : bazata pe morcovi, orez, mucilagiu de orez, paine prajita, branza de vaci, grisine, stiksuri, datorita continutului de sare, banana.; ulterior, pe masura ce evolutia este favorabila se poate administra supa de carne, orez cu carne, treptat revenindu-se la alimentatia initiala.
  5. evitarea laptelui de vaca, a formulelor de lapte; se introduce laptele fara lactoza , exceptie copii alimentati natural la care se continua alaptarea
Fiind o infectie virala administrarea antibioticelor nu are nici o influenta, ba dimpotriva pot accentua disbioza cu trenarea scaunelor diareice.
In medie in decurs de 7 – 10 zile, scaunele revin la normal atat ca si numar cat si ca si consistenta si aspect, putandu-se reveni treptat la alimentatia dinaintea episodului diareic.
Profilaxie:
  • alaptarea – datorita trecerii anticorpilor materni si datorita lipsei “ arsenalului” necear alimentatiei artificiale ( sticle, tetine, etc);
  • igiena rigurosa inainte de fiecare masa ( chiar daca copilul este mic, acesta trebuie spalat periodic pe maini, obisnuindu-l astfel de mic cu obiceiuri sanatoase);
  • curatarea periodica a jucariilor mai ales daca au fost folosite de alti copii;
  • evitarea locurilor aglomerate si a contactului cu personae infectate sau care au trecut recent prin infectie
Vaccinarea antirotavirus (detalii vaccin) – nu este inca inclusa in programul national de vaccinare, acesta facandu-se contracost , in functie de recomandarile medicului curant al copilasului si de dorintele parintilor.
>>>

Ce trebuie sa stiti despre febra?

Ce este febra?

Febra este poate cel mai frecvent motiv pentru care parintii se adreseaza camerei de garda si cabinetelor medicale. Trebuie de la inceput inteles ca nu este o boala ci un simptom, o parte a unei afectiuni care, la copii cel mai frecvent e reprezentata de o infectie (virala sau bacteriana); este un semn  ce arata ca organismul lupta impotriva unei infectii iar in aceasta lupta se genereaza caldura(termoliza) in exces ce ajunge la nivelul capului si membrelor de unde este eliminata prin piele.La copii valorile temperaturii sunt de obicei mult crescute, ceea ce-i alarmeaza in plus pe parinti.

De ce apare febra?

– este o reactie de raspuns a organismului care apare in urmatoarele situatii
  • infectii – virale sau bacterine cu diferite localizari : respiratorii, digestive, urinare, osteo -articulare, ale  sistemului nervos, etc.; acestea sunt cazurile cele mai frecvente de febra la copii. Febra in sine nu reprezinta o indicatie de instituire a tratamentului antibiotic;
  • boli infecto – contagioase: varicela, rubeola, rujeola, oreion(mai rar in ultima vreme datorita introducerii vaccinarii), etc;exista doua infectii destul de frecvente care din pacate deseori sunt diagnosticate gresit: roseola infantum frecvent diagnosticata ca si rubeola si, boala “gura-mana-picior interpretata ca si varicela;
  • tumori, leucemii, afectiuni neurologice, endocrine, metabolice, boli inflamatorii ale tesutului conjunctiv(artrita idiopatica juvenila, lupus eritematos sistemic, etc.), infarct, arsuri, interventii chirurgicale, reactii alergice;
  • iatrogena(medicala) – ex: dupa adminstrarea vaccinurilor;
  • insolatie-obligatoriu sa poarte palariuta de soare si sa-i protejati pielea cu creme cu factor de protectie mare( 35-50) si sa evitati expunerea la soare in intervalul 10.00-16.00 pe timp de vara;
  • febra de sete-copii prea ” infofoliti” , in camere supraincalzite, insuficient hidratati.


    Cum masuram temperatura?
La sugari se masoara in general intrarectal desi in prezent sunt multe termometre ce permit determinarea temperaturii la nivelul fruntii, pavilioanelor auriculare. Se considera ca un sugar are febra atunci cand temperatura intrarectala depaseste 38C; destul de util, cel putin in prima faza este si testul atingerii cu o sensibilitate de 75 %; nu se recomanda ca si metoda de urmarire a temperaturii mai ales daca va veti adresa unui  medic, caruia ii este necesara o ” istorie” a evolutiei febrei. Este foarte important atunci cand copilasul dumneavoastra are temperatura sa o determinati, pentru a sti cu exactitate care au fost valorile acesteia, precum si evolutia sub tratamentul antitermic.
In prezent nu se mai recomnda termometrele cu mercur datorita riscului de accidente; la sugari si copii mici ( 1-3 ani) se recomanda masurarea intrarectala a temperaturii; dupa varsta de 3 ani se poate recurge la termometrele ” de ureche” sau la metoda clasica de masurare la nivelul axilei.
Trebuie stiut faptul ca, in cursul zilei temperatura corpului variaza, inregistrand valori mai mari in cursul serii( uneori diferenta de temperatura poate fi si de 1C intre valorile matinale, respetiv cele vesperale).
Ce anunta febra?
De cele mai multe ori anunta o infectie la nivel respirator(adenoidita, rinofaringita, amigdalite, otite,etc) dar sa nu va mire faptul ca alte simptome(nasuc infundat, secretii nazale, tuse, diferite eruptii la nivelul pielii) pot sa apara abia dupa 2-3 zile. Acesta este motivul pentru care de multe ori un bebelus este examinat de medic si acesta nu identifica nici o cauza a cresterii temperaturii.
Alte simptome de “acompaniament”:
  • inapetenta, apatie, somnolenta/agitatie, irascibilitate;
  • adinamie, astenie; facies palid, incercanat;
  • eruptii cutanate;
  • dureri de cap(cefalee), dureri musculare, articulare;
Sunt si afectiuni ce evolueaza “surd” adica  cu persistenta  febrei timp de  cateva zile fara alta simptomatologie(in aceste cazuri se impune un consult medical de specialitate):
  • infectiile urinare;
  • rujeola, rubeola, varicela, etc;
  • otita medie;
  • rar – infectii grave de tipul meningitei.
In timpul febrei apar si alte reactii din partea organismului :
  • bataile inimii sunt mai rapide(tahicardie);
  • respiratia este mult accelerata;
  • transpiratii, frison;
  • facies “vultuos” – rosu intens, cu buze uscate.

Cand anuntam medicul?
In principiu orice crestere a temperaturii ar trebui sa constituie un imperativ pentru o vizita la medic, mai ales daca e vorba despre copii sub un an sau daca  febra e insotita de modificarea starii genearle, varsaturi, diaree, dificultati de respiratie.
1. daca e vorba de un bebelus sub 3 luni care prezinta temperatura peste 38C; nu-i administrati nici un fel de antitermice pana nu luati legatura cu medicul; sunt medicamente care pot provoca grave efecte secundare daca se admnistreaza in doze mai mari; la copii toate dozele de medicamente sunt calculate in functie de greutate(acesta este motivul pentru care doi copilasi de aceeasi varsta dar cu greutati diferite, vor primi doze diferite de medicamente);
2. daca febra e insotita de alterarea starii generale, somnolenta, frison sau nu raspunde la administarea de antitermice(paracetamol, ibuprofen, algocalmin);
3.daca se produce o crestere brusca a temperaturii peste 39 ,5C este un motiv sa va prezentati la camera de garda intrucat necesita examinare de specialitate.
Foarte des am intalnit in practica interpetarea cresterii temepraturii pe seama eruptiei dentare, intarziind astfel prezentarea la medic si tratarea “dupa ureche”; intr-adevar eruptia dentara constituie o cauza de crestere a temperaturii insa frecvent valorile se incadreaza intre 37-38C, interval denumit subfebrilitate si niciodata peste 38,5C; de aceea, ori de cate ori apare o crestere a temperaturii, mai ales in primul an de viata trebuie sa va adresati medicului, febra cauzata de aparitia dintisorilor fiind practic un diagnostic de excludere(se elimina, de catre medic, in urma consultului medical alte cauze ce ar putea determina cresterea temeperaturii).

La valori ale febrei care depasesc 38 C pot sa apara asa numitele convulsii febrile care sunt secundare unei hiperexcitabilitati a creierului determinata de cresterea temperaturii; au o componenta genetica importanta(riscul de a prezenta aceste convulsii febrile este mai mare la copilasii ai caror parinti, frati au avut asemenea episoade). Convulsiile febrile reprezinta o urgenta medicala!!!

Cum tratam febra?

1.Daca este vorba de bebelus mic, sub 3 luni nu adminstrati nici un fel de medicament decat la indicatia medicului; sunt medicamente care pot determina efecte adverse severe de tipul sangerarilor la nivelul stomacului sau afectari ale ficatului.Orice crestere a temepraturii la un bebelus sub 3 luni constituie un imperativ pentru un consult medical!
2.Pentru copilasii peste 3 luni foarte eficienta este terapia alternativa cu paracetamol (Panadol, Eferalgan, Calpol, supozitoare cu Paracetamol) si ibuprofen(Nurofen,Ibalgin,Algin,Paduden, Ibugesic, Marcofen) insa aceasta trebuie adminstrata doar la indicatia medicului si in dozele prescrise de acesta(nu adminsitrati aceleasi doze de la o infectie la alta intrucat se calculeaza in functie de greutatea copilului si s-ar putea sa fie ineficinete);frecvent medicul va indica un tratament alternativ cu antitermice; este important sa respectati dozele recomandate de medic si durata de administrare; spun asta deoarece in practica frecvent m-am confruntat cu situatii in care medicatia era intrerupta de catre parinti in momentul cand copilasul nu mai prezenta febra cu reaparitia acesteia datorita duratei insuficiente de administrare.

Nu voi insista asupra dozelor si ritmului de administrare deoarece acest site nu constituie o modalitate de autodiagnostic si autotratament si nu poate inlocui sub nicio forma un consult medical.

3. Aerisiti camera; temperatuta optima 18-19C;
4. Nu-l infofoliti, nu-l acoperiti cu paturi, nu-i puneti caciulita in cap;
5. Dati-i sa bea cat de multe lichide ( apa, ceai, sucuri de fructe, supe) in cantitati mici si dese pentru a preveni deshidratarea;
6. Puteti sa-i faceti o baita cu apa calduta ( 37C) sau o baie racita progresiv (se foloseste apa la temperatura uzuala si apoi se raceste cu 1-2 grade prin adaugarea de apa rece); nu-i aplicatii frectii cu alcool deoarece exista riscul absobtiei la nivelul pielii sau inhalarii vaporilor de alcool;se pot aplica comprese reci (pe frunte, la nivelul talpilor) sau se pot face impachetari (un prosop ud cu care se inveleste copilasul si care se schimba in momentul in care s-a “incalzit”);
7. Nu-l duceti in coletivitate daca are febra.

Nu administrati copiilor sub 12 ani ASPIRINA deoarece poate sa apara o boala rara dar grava ( Sindrom Reye)
In general dupa administrarea antitermicelor febra incepe sa scada dupa aproximativ 30 – 45 minute; sunt totusi situatii in care apare o crestere brusca a temperaturii ( ” criza febrila” ) cand, e bine sa va adresati unui medic.
In cadrul unei infectii, febra persista pana la distrugerea ” cauzei” ( bacterii sau virusuri); astfel va persita mai mult in infectiile virale, comparativ cu cele bacteriene in care, se reduce in primele 36-48 ore de la instituirea tratamentului antibiotic.
Administrarea de antibiotice intr-o infectie virala nu scade durata infectiei si nu previne suprainfectia bacteriana.
Este important sa reusiti scaderea temperaturii insa acesta este doar un prim pas pentru ca, asa cum spuneam febra apare in cadrul anumitor boli, motiv pentru care  e necesar un consult medical pentru a stabili diagnosticul si a administra daca se impune si alta medicatie.

 

 

 

>>>

URGENTELE COPILARIEI – CURS PRACTIC- 7-14 DECEMBRIE 2017

Dragi parinti,

 CURSUL  DE  URGENTE este  un curs interactiv in care vom dezbate cele mai frecvente situatii de urgenta care se ivesc in perioada copilariei, vom discuta despre boli, semnele acestora, precum si despre prevenirea lor.

Vom dezbate impreuna care este  atitudinea si tratamentul optim in situatii de urgenta, de ce este important un consult medical si cand acesta este imperios necesar, in asa fel incat sa stiti cand si mai ales cum sa interveniti, cand sa anuntati medicul sau sa va prezentati la camera de garda.

De asemenea vom aborda  micile accidentele casnice, arsurile, traumatismele, intoxicatiile(medicamentoase, alimentare, cu produse casnice) si multe altele in asa fel incat sa fiti pregatiti si sa interveniti corect atunci cand este cazul.

Vom discuta si despre mica farmacie de acasa si din calatorii.

Printre subiectele care vor fi abordate in cadrul acestui curs se regasesc:

1. Febra/Convulsiile febrile

2.Infectiile respiratorii/digestive/urinare

3.Bolile eruptive

4.Varsaturile/Diareea/Constipatia

5. Hemoagiile(sangerarile) nazale, digestive

6. Traumatisme(zgarieturi, taieri, rani deschise, fracturi, lovituri la cap, etc)

7. Intepaturi de insecte/muscaturi de animale

8. Diverse(lesin, inec cu mancare, aspirare de corp strain, etc)

9. Alergiile medicamentoase

10. Farmacia de acasa

Cursul este structurat in doua sedinte a cate trei ore fiecare si se va desfasura in 7, respectiv 14 DECEMBRIE 2017  incepand cu ora 17.00  la sediul cabinetului,   situat pe strada Tache Ionescu  nr.20.

La sfarsitul fiecarei sedinte va exista sesiune speciala de intrebari iar parintii participanti vor primi suportul tiparit al cursului.

Pretul cursului este de 150 Ron/persoana(pentru ambele sedinte).Parintii participanti vor primi un voucher de 20% reducere la o consultatie de pediatrie.

Inscrierile se pot face  prin SMS 0720032120(Dr. Delia Chira) sau  pe mail:pediatru@pediatrucluj.ro .

Va astept cu drag!

 

>>>

ERITEMUL INFECTIOS -BOALA “OBRAJILOR PALMUITI”

Eritemul infectios  sau” boala obrajilor palmuiti” face parte din categoria bolilor infectioase eruptive, alaturi de mult mai cunoscutele rujeola,rubeola, scarlatina,etc. Este relativ usor de recunoscut doar dupa eruptia caracteristica si, din fericire are o evolutie usoara, complicatiile fiind extrem de rare( in special la cei cu deficite imune-congenitale sau dobandite si boli cronice).

Ce este eritemul infectios?

  • o infectie virala, determinata de PARVOVIRUSUL B19- foarte frecvent, peste 80% din adulti prezinta anticorpi specifici;
  • afecteaza in special copiii de varsta scolara(5-14ani);
  • apare cu predilectie iarna si primavara;

Cum se transmite?

  • aerogen, prin intermediul  stranutului, tusei dar si a obiectelor contaminate cu aceste secretii;
  • de la mama la fat, femeile insarcinate au un risc mai mare de a face forme severe;
  • prin intermediul sangelui sau produselor din sange;

Perioada de incubatie:

  • durata din momentul infectarii pana la aparitia simptomelor;
  • variabila, intre 4 si 14 de zile(media 7-10 zile) de la momentul contactarii virusului;

Perioada de contagiozitate:

  • 1-3 zile inaintea aparitiei simptomatologiei(febrei); practic copilul este aparent sanatos insa transmite infectia;
  • pe toata durata febrei, momentul eruptiei fiind faza finala a bolii, perioada in care copilasul nu mai este contagios chiar daca eruptia poate persisita si 2-3 saptamani, uneori chiar luni;

Cum se manifesta?

debut:

  • stare generala alterata;
  • indispozitie, somnolenta;
  • inapetenta, oboseala;
  • mialgii(dureri musculare);

perioada de stare:

  • tipica pentru o viroza respiratorie, mai rar digestiva;
  • cefalee(durere de cap);
  • subfebrilitati(37-38C)/febra(38-39, rar peste 39);
  • obstructie nazala sau rinoree(secretii nazale seroase);
  • dureri de gat secundare inflamarii si congestiei faringo-amigdaliene;
  • rar simptome digestive:greturi, varsaturi, diaree;
  • dureri articulare: lipesc la copii insa la adult pot fi singura modalitate de manifestare a bolii, cel mai frecvent fiind implicate articulatia mainii, genunchiului si gleznei; afecteaza preponderent sexul feminin si pot fi prezente saptamani in sir, manifestandu-se in special dimineata la trezire; tipic este afectarea simetrica a articulatiilor

perioada eruptiva:

  • se manifesta la cateva zile, uneori chiar la o saptamana de la debutul simptomelor;
  • initial apare la nivelul fetei, acestia avand aspectul de “obraji palmuiti”, culoarea fiind rosu aprins, cu tenta stralucitoare;

parvovirus fata

sursa foto:http://symptomstreatment.org/

  • poate sa fie prezent pruritul(mancarimea), mai ales la copilasii mai mari si adulti;
  • concomitent cu eruptia faciala sau chiar la cateva zile dupa apare  o eruptie fina, mai rozalie, cu aspect dantelat si in restul corpului, cel mai adesea la nivelul trunchiului si membrelor superioare;

parvovirus-mana

sursa foto:http://symptomstreatment.org/

 

  • eruptia persista cateva zile dar poate sa reapara in conditii de efort fizic, emotii, bai fierbinti,expunere la soare pana la 2-3 saptamani(foarte rar chiar si pe durata a 1-2 luni);
  • din momentul aparitiei eruptiei, copilasul nu mai este contagios si poate fi integrat in colectivitate(chiar daca eruptia persisita);

Cum se diagnosticheaza?

  • clinic, pe baza simptomelor caracteristice(a eruptiei mai exact, restul simptomatologiei nefiind tipica ci mai degraba prezenta in marea majoritate a infectiilor virale) si a contactului cu o persoana infectata;
  • se pot efectua analize de sange ce evidentiaza o infectie virala(cresterea leucocitelor cu predominanta limfocitelor si absenta reactantilor de faza acuta:PCR, specifici pentru o infectie bacteriana);
  • confirmarea necesita dozarea anticorpilor de tip IgM(antivirus B19)care reflecta o infectie acuta- incep sa apara in sange la 10 zile dupa infectare si persisita cateva luni; anticorpii de tip IgG reflecta trecerea la un moment dat prin infectie si sunt prezenti incepand cu 14-21 de zile de la infectare si persisita toata viata;

Care este evolutia?

  • in general usoara cu recuperare rapida si complicatii minime;
  • la anumite categorii de varsta pot sa apara forme severe, de mentionat in primul rand riscul de afectare fetala in cazul femeilor insarcinate; in aceste cazuri prezentarea la medic este un imperativ;
  • forme severe de anemie intrainfectioasa pot sa apara la pacientii cu afectare hematologica(siclemie) sau la cei imunodeprimati, situatii in care este absolut necesara spitaliarea pentru monitorizarea evolutiei;

Cum se trateaza?

Fiind o infectie virala tratamentul este simptomatic, antibioticele nu se regasesc printre recomandari; atrag inca o data atentia asupra excesului de antibiotice si a obiceiului de a indica antibiotic dupa 1-2 zile de febra, fara a se stabili cu certitudine daca este sau nu o infectie bacteriana(analize de sange, secretie faringiana, etc);

  • antitermice: se adaministreaza in functie de evolutia temperaturii, fie la 8 ore, fie la 4-6 ore, alternand preparatele de ibuprofen cu cele de paracetamol; articol detaliat despre febra;
  • dezinfectante bucale: albastru de metil, tantum verde, gatulet fericit, etc;
  • dezobstrunate nazale: ser fiziologic, apa de mare hipertona, etc;
  • antihistaminice(aerius, zyrtec, etc) daca este prezent pruritul(mancarimea);
  • izolare la domiciliu pentru a preveni raspandirea infectiei;
  • hidratare corespunzatoare;

Cum putem preveni infectia?

  • cel mai important este izolarea la domiciliu a celor bolnavi;
  • masuri corespunzatoare de igiena-spalare frecventa pe maini cu apa calda si sapun;
  • desi se efectueaza teste in prezent nu exista un vaccin impotriva parvovirusului B19;
>>>

MONONUCLEOZA INFECTIOASA – “BOALA SARUTULUI”

Mononucleoza infectioasa(MNI) sau “boala sarutului” este o boala infectioasa, virala, cu evolutie autolimitanta  care apare in special in adolescenta si la adultul tanar. Totusi, avand in vedere modalitatea de transmitere(prin intermediul salivei) apare si la varstele mai mici, in special la copilasii din crese si gradinite dar, in cazul lor, de cele mai multe ori simptomele lipsesc sau se incadreaza in cadrul unei infectii respiratorii obisnuite(rinofaringita acuta, angina acuta) astfel incat frecvent nu se stabileste diagnosticul de mononucleoza. Acesta este si motivul pentru care peste 90% din populatie prezinta anticorpi impotriva acestui virus fara ca la un moment dat sa fi fost diagnosticati cu mononucleoza infectioasa.

De cine este produsa si cum se transmite?

  • virusul implicat apartine familiei virusurilor herpetice si se numeste EPSTEIN-BARR(VEB); este universal raspandit, cu o frecventa mai ridicata in tarile slab dezvoltate;
  • izvorul de infectie este exclusiv uman, reprezentat de pacientii cu infectie manifesta sau inaparenta; prin studii s-a stabilit ca transmiterea virusului dupa infectare se poate intinde chiar si pe parcursul unui an;
  • transmiterea este prin intermediul salivei dar si aerogen sau prin intermediul suprafetelor contaminate(ex: jucarii, tacamuri); de asemenea prin transfuzii de sange sau manevre invazive, precum si pe cale sexuala;exista si posibilitatea transimiterii transplacentare daca infectia mamei se produce in timpul sarcinii;
  • incubatia(durata dintre momentul infectarii si aparitia simptomelor) este variabila intre 10-14 zile si chiar 6 saptamani;
  • receptivitatea este generala iar imunitatea durabila;

Cum se manifesta?

a)Debut:

  • cel mai frecvent insidios cu oboseala, astenie, dureri musculare, scaderea poftei de mancare, dureri de cap;
  • febra, frison(mai rare la debut dar totusi pot sa apara);
  • dureri de gat;

b)Perioada de stare:

Cele trei semne majore ale infectiei sunt reprezentate de Febra, Dureri de gat si Adenopatie(cresterea in dimensiuni a ganglionilor, in special cei de la nivelul gatului). Durata este variabila, in medie 1-2 saptamani. Tabloul complet cuprinde:

  • persistenta febrei cateva zile, uneori cu valori crescute, existand pericolul convulsiilor febrile;
  • transpiratii, frison;
  • adenopatie: cresterea in dimensiuni a ganglionilor, in special a  celor cervicali posteriori(in spatele gatului) si laterocervicali(de o parte si de alta a gatului); cresterea in dimensiuni a ganglionilor poate fi generalizata, cuprinzand toate grupele ganglionare; dimensiunea acestora este variabila, de la 1cm pana la dimensiuni impresionante(cat o nuca) care alerteaza parintii; sunt fermi, mobili si foarte sensibili la atingere; persista un timp variabil, de la cateva zile pana la cateva saptamani;

  • angina(rosu in gat): amigdalele sunt marite de volum, intens congestionate(rosii), uneori cu depozite albicioase; la nivelul palatului(cerul gurii) pot sa apara puncte hemoragice(pichete); este prezenta sensibilitate si de aici refuzul alimentatiei, in special a celei solide;la copilasii mici, refuzul alimentatiei coroborat cu febra poate conduce la deshidratare;

  • dureri abdominale: acestea apar secundar inflamarii ganglionilor mezenterici(de la nivel intestinal)-limfadenita mezenterica, dar pot fi determinate si de distensia splinei dar si de o hepatita asociata;
  • hepatomegalia(cresterea in dimensiuni a ficatului): apare in medie la 30-40% din pacienti iar in peste 80% din cazuri pot exista modificari ale analizelor hepatice(cresterea transaminazelor, a bilirubinei care poate duce chiar la aparitia icterului);in general apare la 1-2 saptamani de la debut;
  • splenomegalia(cresterea in dimensiuni a splinei): apare la aproximativ jumatate din cazuri si poate fi raspunzatoare de dureri abdominale, prin distensia capsulei ce protejeaza splina;fiind un organ “plin” cu sange, este foarte sensibil la traumatisme, uneori putandu-se ajunge la ruptura de splina(urgenta majora);
  • eruptie cutanata: este un semn inconstant si nu este foarte bine definita ca si aspect; apare frecvent dupa administrarea eronata de antibiotice de tipul ampicilinei;

c)Perioada de convalescenta:

  • febra remite in cateva zile, rar persista 1-2 saptamani;
  • se amelioreaza durerile de gat;
  • poate persista oboseala, durerile musculare sau cele articulare, afectarea hepatica si/sau splenica.
  • vindecarea clinica(absenta simptomatologiei) survine in marea majoritate a cazurilor in 3-4 saptamani.

Cum se diagnosticheaza?

Suspiciunea se ridica pe baza prezentei febrei, durerilor de gat si a inflamarii ganglionilor; la acestea se adauga eventual afectarea hepatica si/sau splenica(prin palparea abdomenului se constata cresterea in dimensiuni a ficatului si/sau splinei).

Infectia trebuie confirmata prin efectuarea de analize de laborator:

  • hemoleucograma: cresterea numarului total de leucocite, cu predominanta limfocitelor si monocitelor; poate sa apara in grad variabil scaderea hemoglobinei(anemie) sau a numarului de trombocite;
  • cresterea transaminazelor(ASAT/ALAT) care indica afectarea hepatica;
  • cresterea bilirubinei secundar de asemenea afectarii hepatice;
  • diagnosticul de certitudine este insa stabilit prin determinarea anticorpilor impotriva virusului; in primele saptamani apare o crestere a anticorpilor ce indica infectia acuta(IgM); in timp acestia vor scadea si pana la urma vor deveni negativi insa vor creste anticorpii ce atesta trecerea prin infectie(IgG) care persista toata viata;
  • uneori sunt necesare si alte testari suplimentare, in functie de severitatea infectiei( VSH si PCR daca se suspicioneaza o suprainfectie bacteriana, secretie faringiana, ecografie abdominala, testari serologice pentru alte infectii hepatice: virusul A,B,C, virusul CMV, etc).

Ce complicatii pot sa apara?

In general evolutia este buna, autolimitanta.Mai ales la varstele mici(sub 5 ani) evolutia este una usoara, de cele mai multe ori trecand nediagnosticata.

In sub 5% din cazuri pot sa apara complicatii:

  • afectare hematologica: scaderea numarului de trombocite sau chiar purpura trombocitopenica, anemie hemolitica;
  • hepatita;
  • obstructia severa a cailor aeriene in situatiile in care este vorba despre o crestere marcata in dimensiuni a amigdalelor;
  • suprainfectii bacteriene: apar pe fondul imunitatii scazute, secundar infectiei virale: otite, sinuzite, amigdalite pultacee,pneumonii;
  • afectare neurologica: meningite, encefalite,paralizie de nervi craniei(nervul facial in special)etc;
  • ruptura splenica(foarte rar);
  • miocardita, pericardita prin inflamarea foitelor ce invelesc inima;
  • conjunctivite, hemoragii conjunctivale;
  • orhita;

Dupa trecerea prin infectie, ramane un procent redus de celule infectate latent care pot fi controlate cu usurinta de catre un organism cu imunitate indemna. Daca pe parcurs apar deficiente in mecanismele de aparare, numarul acestor celule infectate poate creste semnificativ.

Sunt situatii cand, datorita unei predispozitii genetice(legata de cromozomul X) nu se dezvolta un raspuns imun normal dupa o prima infectie. In aceste situatii poate sa apara un raspuns proliferativ(inmultire exagerata si necontrolata) cu aparitia unui limfom malign de tip Burkitt(o forma de cancer).

Cum se trateaza?

Fiind o infectie virala, tratamentul este orientat impotriva simptomelor si nu impotriva cauzei. Tratamentul antiviral se recomanda in cazuri exceptionale, in formele cronice de boala.

Diagnosticul si tratamentul trebuie stabilite de medicul pediatru si/sau infectionist care vor urmari evolutia permanent de la diagnosticare pana la vindecare.

In general tratamentul se face la domiciliu insa sunt situatii care necesita internarea; asadar daca medicul recomanda spitalizare, nu refuzati internarea.

In principiu se recomanda:

a) Regim igieno-dietetic:

  • este esential in orice infectie virala;
  • izolare la domiciliu si repaus la pat pentru 7-14 zile, in functie de severitatea infectiei;
  • consum crescut de lichide;
  • regim alimentar avand in vedere afectarea hepatica care poate fi extins 3-6 luni in functie de severitate:evitarea excesului de grasimi, dulciuri; se evita prajelile, afumaturile, mezelurile, maioneza,etc;
  • temperatura ambientala optima cu o umiditate corespunzatoare;

b) Tratamentul simptomelor:

  • antitermice: mai ales in primele zile cand este prezenta febra; se pot utiliza preparate pe baza de paracetamol,ibuprofen in dozele recomandate de medic;(detalii despre tratamentul febrei gasiti aici)
  • antiinflamataoare: din categoria ibuprofenului dar si corticoterapie, in functie de severitate;
  • hepatoprotectoare: Liv-52, Silimarina, etc;

c)Tratament adjuvant:

  • suplimente alimentare: vitamina C, A,E, zinc, seleniu, avand in vedere afectarea globala a sistemului imunitar;
  • tratament substitutiv cu fier daca analizele evidentiaza prezenta anemiei;
  • pre/probiotice: pentru a creste capacitatea de aparare la nivel intestinal;

d) Tratamentul complicatiilor:

  • antibiotice in cazul unei suprainfectari bacteriene;
  • tratament specific fiecarei complicatii in parte;

In toate cazurile de mononucleoza se recomanda evitarea efortului fizic, cel putin pe o perioada de 1 luna; mai ales in cazul copiilor, este foarte importanta aceasta restrictie, deoarece traumatisme minore(joaca) pot duce la ruptura splinei. Pentru cei din colectvitati(crese,gradinite, scoli) trebuie precizat personalului acest aspect pentru a acorda o atentie sporita in evitarea micilor accidente. Copilasii care fac sport de performanta pot relua activitatea fizica dupa un examen complet si cu avizul pediatrului, infectionistului sau medicului sportiv.

Cum putem preveni?

Nu exista vaccin impotriva virusului Epstein-Barr, singurele masuri de prevenire sunt cele legate de igiena:

  • spalare frecventa pe maini cu apa calda si sapun;
  • evitarea locurilor aglomerate si a spatiilor inchise;
  • curatarea si dezinfectarea periodica a jucariilor, mai ales a celor din crese si gradinite sau din locatiile publice;
  • evitarea folosirii in comun a obiectelor personale(tacamuri, cani, periute de dinti, prosoape, etc);

Piciul care mi-a inspirat articolul…Sa fii sanatos, dragule!

>>>

RUJEOLA SAU POJARUL

Rujeola sau in limbaj popular pojarul este una din cele mai contagioase boli infectioase, raspunzatoare de adevarate epidemii pana la introducerea vaccinarii in programul national. Inainte de vaccinare aparea cu predilectie la varstele mici, in special sub varsta de  8-9 ani, cu un varf de incidenta intre 2 si 5 ani. In prezent adultii sunt mai susceptibili de a dezvolta boala datorita “epuizarii” anticorpilor indusi prin vaccinare.

Este o boala cu evolutie in general usoara/medie  insa in tarile sarace este raspunzatoare de numeroase decese. In linii mari se caracterizeaza prin febra inalta, semne de infectie respiratorie(raceala) si eruptie caracteristica.

De cine este produsa?

Rujeola este o infectie virala produsa de virusul rujeolic care este foarte sensibil la caldura, solventi organici(solutii de curatare), ultraviolete insa rezista foarte bine la frig(ca si o curiozitate poate fi conservat ani de zile la -70C).

Cum se transmite?

Transmiterea se realizeaza prin intermediul picaturilor de saliva si a secretiilor nazale (tuse, stranut) dar si indirect prin aerul contaminat, contactul cu diferite suprafete contaminate(jucarii, obiecte de mobilier, etc).

Sursa de infectie este omul bonav, perioada de contagiozitate incepand cu 1-2 zile inainte de aparitia simptomelor si pana la 5-7 zile de la momentul aparitiei eruptiei.

Perioada de incubatie, timpul scurs intre momentul infectarii (contactul cu un bolnav) si aparitia simptomelor : este in medie de 8-12 zile.

Receptivitatea este generala, cei mai expusi fiind copiii nevaccinati, contagiozitatea fiind foarte mare (peste 95% din cei expusi virusului fac diferite forme de rujeola); bebelusii sub 6 luni sunt protejati de anticorpii transmisi de la mama in timpul sarcinii, cu conditia ca mama sa fi dezvoltat boala la un moment dat.

Cum se manifesta?

a) Debutul : – in general brusc cu febra ce poate depasi uneori 39-39,5C, la care se adauga : indispozitie, inapetenta, dureri de cap(cefalee) iar, in scurt timp apar semnele unei infectii respiratorii:

  • secretii nazale abundente, mucoase, stranut
  • hiperlacrimare, inrosirea mucoasei conjunctivale(albul ochiului), fotofobie( nu suporta lumina), umflarea (edemul) pleoapelor
  • dureri de gat(disfagie), amigdale crescute in volum, rosii(congestionate)
  • raguseala (disfonie), tuse uscata, iritativa sau, dimpotriva productiva

Datorita acestor simptome, fata copilasului are un aspect “buhait”, “plans”.

b) Perioada de stare: apare dupa 24-48 de ore de la debutul febrei si are in prim plan accentuarea simptomelor tipice unei infectii respiratorii :

  • congestie (roseata) intensa la nivelul mucoasei bucale, uneori cu aparitia a mici pete, puncte sangerande (pichete) care fac foarte dificila alimentarea; aceasta congestie poate afecta intreg tubul digestiv, astfel putand aparea varsaturi, diaree; in unele cazuri chiar si mucoasa genitala(vulvovaginita) este afectata (intens eritematoasa, provocand usturimi la urinare si accentuand disconfortul creat de celelalte simptome);
  • limba incarcata, cu depozite albicioase si cu marginile rosii;
  • tipic pentru rujeola este semnul Koplik: pe fata interna a obrajilor dar si la nivelul gingiilor apar niste depozite albicioase uneori chiar albastrui inconjurate de o zona foarte rosie; acestea pot fi unice sau grupate; trec dupa 2-3 zile de la aparitia eruptiei insa ramane o mica depresiune in locul lor, intens eritematoasa(rosie)

sursa: www.meddic.sp
  • inflamarea, cresterea in dimensiuni a ganglionilor, in special a celor din zona gatului (sub barbie, de o parte si de alta a gatului)
  • persista febra, uneori cu valori mari, existand chiar riscul de convulsii febrile.

c) perioada eruptiva:

  • tipic este o accentuare a febrei(39-40C) si chiar a semnelor generale (raceala pare ca se exacerbeaza) imediat inainte de aparitia eruptiei, dupa care temperatura scade usor, ajungand in 2-3 zile la valori normale. De obicei apare noaptea, inital la limita dintre urechi si pielea paroasa a capului, apoi pe fata(in prima zi) si coboara inspre gat( a doua zi), in 2-3 zile generalizandu-se la nivelul intregului corp; in momentul in care apare la nivelul membrelor, la nivelul fetei incepe sa paleasca, retragandu-se in ordinea in care a aparut;
  • sunt pete(macule) de difeite dimensiuni ( mici, cat gamalia unui ac sau mai mari pana la 1-3 cm), de culoare roz/rosu, neregulate usor iesite in relief  insa la palpare sunt catifelate si au tendinta de confluenta; dispar prin apasare (digitopresiune);

 

sursa: www.mikadokids.com

  • in general persista 3-4 zile iar dupa disparitie la nivelul pielii ramane o zona de culoare cafeniu-galbui (“piele de vagabond”);
  • in formele severe eruptia poate fi cu vezicule/bule, cu hemoragii (in formele toxice, amenintatoare de viata) sau chiar cianotica (albastruie) atunci cand se complica cu afectare pulmonara.

d)Perioada posteruptiva(convalescenta):

  • normalizarea temperaturii (pe masura ce eruptia dispare); daca febra nu dispare sau reaapare dupa retragerea eruptiei se suspicioneaza o suprainfectie bacteriana;
  • ameliorarea celorlalte simptome;
  • imunitate scazuta, existand astfel riscul de suprainfectii bacteriene.

Forme de rubeola:

1. Rujeola atenuata :

  • apare la bebelusii sub 9 luni care partial sunt protejati de anticorpii care trec de la mama la fat in timpul sarcinii(daca mama a avut rujeola) sau ca si efect advers al vaccinarii la un procent redus de copii;
  • este o forma usoara de boala, toate simptomele descrise sunt mult estompate;
  • chiar daca este vorba de o infectie foarte usoara, copiii sunt contagiosi si pot transmite infectia si altor persoane.

2. Rujeola atipica:

  • forma rara, care apare cu predilectie la cei vaccinati cu vaccin inactivat la care s-au epuizat anticorpii protectori; foarte rar s-au descris cazuri si la cei vaccinati cu virus viu atenuat(cum se administreaza in prezent).

3. Rujeola maligna (forma foarte severa):

  • apare foarte rar( un caz la 30.ooo de imbolnaviri) si se caracterizeaza printr-o evolutie foarte severa si rapida  cu complicatii nervoase (agitatie, delir, convulsii, coma) respiratorii si cardiovasculare decesul producandu-se in 24-48 de ore.

4. Rujeola la gravida:

  • cand infectia apare in primul trimestru de sarcina (perioada in care se formeaza organele fatului) exista riscul aparitiei malformatiilor congenitale precum si risc de avort spontan sau nastere prematura.

 

Cum evolueaza?

In general evolutia este usoara/medie insa este considerata  boala eruptiva care se soldeaza cu cele mai multe complicatii. Formele mai severe apar la varste mici (sub 2 ani) si la copiii cu deficit ponderal (mai slabi, cu multiple carente) si/sau alte boli asociate.

Imunitatea este durabila dupa trecerea prin infectie, in cele mai multe cazuri pentru toata viata.

Ce complicatii pot sa apara?

Complicatiile sunt produse atat de virusul rujeolic cat si de suprainfectia bacteriana favorizata de scaderea imunitatii pe fondul infectiei virale.

  • angina (rosu in gat) acuta eritemato-pultacee, laringita, bronsita, bronsiolita, pneumonie, bronhopneumonie
  • miocardita, pericardita
  • conjunctivite purulente, stomatite, otite, oto-mastoidite
  • encefalita ( virusul ajunge inclusiv la nivelul sistemului nervos)

O complicatie la distanta, foarte rara ( 1 caz la 100.000 de infectii) este panencefalita sclerozanta, care apare la cativa ani (3-7 ani) distanta dupa infectia cu virusul rujeolic prin persistenta acestuia la nivelul sistemului nervos; evolutia este una severa(afectarea comportamentului, tulburari de mers, ameteli, deteriorare neurologica si fizica progresiva) de cele mai multe ori cu deces in lunile/anii ce urmeaza.

Cum se diagnosticheaza?

Cel mai important element sugestiv este contactul cu o persoana infectata in ultimele 7-14 zile, la care se adauga febra inalta, semnele de infectie respratorie, semnul Koplic si apoi eruptia.

Diagnosticul de certitudine este insa dovedit de prezenta anticorpilor impotriva virusului rujeolic de tip IgM.

Trebuie diferentiata de infectiile virale respiratorii, roseola infantum, rubeola, scarlatina, mononucleoza infectioasa, etc.

Cum se trateaza?

a) Masuri generale:

  • izolare la domiciliu 7-10 zile; spitalizare in caz de forme severe
  • repaus la pat cu evitarea efortului fizic;
  • hidratare corespunzatoare (apa, sucuri naturale de fructe, supe, ceaiuri);
  • evitarea contactului cu femei insarcinate pentru a reduce la minim riscul de transmitere a infectiei.

b) Tratament simptomatic :

Fiind vorba de o infectie virala, tratamentul este doar acela de reducere a simptomelor si in primul rand a febrei care este inalta, putand determina chiar aparitia convulsiilor febrile.

Pentru scaderea temepraturii se folosesc preparatele pe baza de Ibuprofen(Nurofen, Ibalgin, Marcofen) sau Paracetamol(Panadol, Calpol, Eferalgan) iar in cazurile in care temperatura este foarte mare se poate apela la supozitoarele cu Algocalmin(Novocalmin) precum si la alte metode de reducere a temperaturii (bai racite progresiv, impachetari).Dozele si ritmul de administrare se stabilesc intotdeauna de catre medic. Atrag inca o data atentia asupraASPIRINEI care nu trebuie utilizata la copii din cauza riscului de sindrom Reye (apare foarte rar insa poate fi letal).

Daca sunt prezente complicatii de tipul suprainfectiilor bacteriene medicul va va recomanda tratament antibiotic eventual spitalizare cu atat mai necesara cu cat varsta copilului este mai mica. De asemenea spitalizarea se impune in cazul afectarii sistemului nervos (encefalita). Asadar nu refuzati internarea, riscul ca aceste complicatii sa puna in pericol viata copilului fiind foarte mare.

Suplimentarea dietei cu Vitamina A are un efect foarte benefic asupra evolutiei bolii, reducand durata acesteia si scazand riscul de complicatii.

Cum putem preveni infectia?

Vaccinarea este singura metoda certa de prevenire, vaccinul impotriva rujeolei administrandu-se sub forma vaccinului ROR la varsta de 1 an cu rapel(revaccinare) la 7-8 ani, in clasa intai(campanii scolare). Ca si orice vaccin administrat, si acesta poate determina efecte secundare ( durere locala, febra < 38,5C, eruptii cutanate,manifestari ale unei raceli, foarte rar chiar convulsii, encefalita),  insa subliniez ca nu exista nici o asociere intre vaccinare si autism.Este un vaccin sigur ce ofera o protectie mare de peste 95%.

In cazul contactilor siguri se pot administra imunoglobuline standard sau specifice care daca sunt administrate in primele 3-5 zile de la contactul cu o persoana infectata protejeaza fata de infectie; dupa aceasta perioada nu mai ofera protectie insa formele de rujeola sunt mai putin severe.


>>>
Sitemap