Tag Archives: febra

ERITEMUL INFECTIOS -BOALA “OBRAJILOR PALMUITI”

parvovirus fata

Eritemul infectios  sau” boala obrajilor palmuiti” face parte din categoria bolilor infectioase eruptive, alaturi de mult mai cunoscutele rujeola,rubeola, scarlatina,etc. Este relativ usor de recunoscut doar dupa eruptia caracteristica si, din fericire are o evolutie usoara, complicatiile fiind extrem de rare( in special la cei cu deficite imune-congenitale sau dobandite si boli cronice).

Ce este eritemul infectios?

  • o infectie virala, determinata de PARVOVIRUSUL B19- foarte frecvent, peste 80% din adulti prezinta anticorpi specifici;
  • afecteaza in special copiii de varsta scolara(5-14ani);
  • apare cu predilectie iarna si primavara;

Cum se transmite?

  • aerogen, prin intermediul  stranutului, tusei dar si a obiectelor contaminate cu aceste secretii;
  • de la mama la fat, femeile insarcinate au un risc mai mare de a face forme severe;
  • prin intermediul sangelui sau produselor din sange;

Perioada de incubatie:

  • durata din momentul infectarii pana la aparitia simptomelor;
  • variabila, intre 4 si 14 de zile(media 7-10 zile) de la momentul contactarii virusului;

Perioada de contagiozitate:

  • 1-3 zile inaintea aparitiei simptomatologiei(febrei); practic copilul este aparent sanatos insa transmite infectia;
  • pe toata durata febrei, momentul eruptiei fiind faza finala a bolii, perioada in care copilasul nu mai este contagios chiar daca eruptia poate persisita si 2-3 saptamani, uneori chiar luni;

Cum se manifesta?

debut:

  • stare generala alterata;
  • indispozitie, somnolenta;
  • inapetenta, oboseala;
  • mialgii(dureri musculare);

perioada de stare:

  • tipica pentru o viroza respiratorie, mai rar digestiva;
  • cefalee(durere de cap);
  • subfebrilitati(37-38C)/febra(38-39, rar peste 39);
  • obstructie nazala sau rinoree(secretii nazale seroase);
  • dureri de gat secundare inflamarii si congestiei faringo-amigdaliene;
  • rar simptome digestive:greturi, varsaturi, diaree;
  • dureri articulare: lipesc la copii insa la adult pot fi singura modalitate de manifestare a bolii, cel mai frecvent fiind implicate articulatia mainii, genunchiului si gleznei; afecteaza preponderent sexul feminin si pot fi prezente saptamani in sir, manifestandu-se in special dimineata la trezire; tipic este afectarea simetrica a articulatiilor

perioada eruptiva:

  • se manifesta la cateva zile, uneori chiar la o saptamana de la debutul simptomelor;
  • initial apare la nivelul fetei, acestia avand aspectul de “obraji palmuiti”, culoarea fiind rosu aprins, cu tenta stralucitoare;

parvovirus fata

sursa foto:http://symptomstreatment.org/

  • poate sa fie prezent pruritul(mancarimea), mai ales la copilasii mai mari si adulti;
  • concomitent cu eruptia faciala sau chiar la cateva zile dupa apare  o eruptie fina, mai rozalie, cu aspect dantelat si in restul corpului, cel mai adesea la nivelul trunchiului si membrelor superioare;

parvovirus-mana

sursa foto:http://symptomstreatment.org/

 

  • eruptia persista cateva zile dar poate sa reapara in conditii de efort fizic, emotii, bai fierbinti,expunere la soare pana la 2-3 saptamani(foarte rar chiar si pe durata a 1-2 luni);
  • din momentul aparitiei eruptiei, copilasul nu mai este contagios si poate fi integrat in colectivitate(chiar daca eruptia persisita);

Cum se diagnosticheaza?

  • clinic, pe baza simptomelor caracteristice(a eruptiei mai exact, restul simptomatologiei nefiind tipica ci mai degraba prezenta in marea majoritate a infectiilor virale) si a contactului cu o persoana infectata;
  • se pot efectua analize de sange ce evidentiaza o infectie virala(cresterea leucocitelor cu predominanta limfocitelor si absenta reactantilor de faza acuta:PCR, specifici pentru o infectie bacteriana);
  • confirmarea necesita dozarea anticorpilor de tip IgM(antivirus B19)care reflecta o infectie acuta- incep sa apara in sange la 10 zile dupa infectare si persisita cateva luni; anticorpii de tip IgG reflecta trecerea la un moment dat prin infectie si sunt prezenti incepand cu 14-21 de zile de la infectare si persisita toata viata;

Care este evolutia?

  • in general usoara cu recuperare rapida si complicatii minime;
  • la anumite categorii de varsta pot sa apara forme severe, de mentionat in primul rand riscul de afectare fetala in cazul femeilor insarcinate; in aceste cazuri prezentarea la medic este un imperativ;
  • forme severe de anemie intrainfectioasa pot sa apara la pacientii cu afectare hematologica(siclemie) sau la cei imunodeprimati, situatii in care este absolut necesara spitaliarea pentru monitorizarea evolutiei;

Cum se trateaza?

Fiind o infectie virala tratamentul este simptomatic, antibioticele nu se regasesc printre recomandari; atrag inca o data atentia asupra excesului de antibiotice si a obiceiului de a indica antibiotic dupa 1-2 zile de febra, fara a se stabili cu certitudine daca este sau nu o infectie bacteriana(analize de sange, secretie faringiana, etc);

  • antitermice: se adaministreaza in functie de evolutia temperaturii, fie la 8 ore, fie la 4-6 ore, alternand preparatele de ibuprofen cu cele de paracetamol; articol detaliat despre febra;
  • dezinfectante bucale: albastru de metil, tantum verde, gatulet fericit, etc;
  • dezobstrunate nazale: ser fiziologic, apa de mare hipertona, etc;
  • antihistaminice(aerius, zyrtec, etc) daca este prezent pruritul(mancarimea);
  • izolare la domiciliu pentru a preveni raspandirea infectiei;
  • hidratare corespunzatoare;

Cum putem preveni infectia?

  • cel mai important este izolarea la domiciliu a celor bolnavi;
  • masuri corespunzatoare de igiena-spalare frecventa pe maini cu apa calda si sapun;
  • desi se efectueaza teste in prezent nu exista un vaccin impotriva parvovirusului B19;
>>>

MONONUCLEOZA INFECTIOASA – “BOALA SARUTULUI”

Mononucleoza infectioasa(MNI) sau “boala sarutului” este o boala infectioasa, virala, cu evolutie autolimitanta  care apare in special in adolescenta si la adultul tanar. Totusi, avand in vedere modalitatea de transmitere(prin intermediul salivei) apare si la varstele mai mici, in special la copilasii din crese si gradinite dar, in cazul lor, de cele mai multe ori simptomele lipsesc sau se incadreaza in cadrul unei infectii respiratorii obisnuite(rinofaringita acuta, angina acuta) astfel incat frecvent nu se stabileste diagnosticul de mononucleoza. Acesta este si motivul pentru care peste 90% din populatie prezinta anticorpi impotriva acestui virus fara ca la un moment dat sa fi fost diagnosticati cu mononucleoza infectioasa.

De cine este produsa si cum se transmite?

  • virusul implicat apartine familiei virusurilor herpetice si se numeste EPSTEIN-BARR(VEB); este universal raspandit, cu o frecventa mai ridicata in tarile slab dezvoltate;
  • izvorul de infectie este exclusiv uman, reprezentat de pacientii cu infectie manifesta sau inaparenta; prin studii s-a stabilit ca transmiterea virusului dupa infectare se poate intinde chiar si pe parcursul unui an;
  • transmiterea este prin intermediul salivei dar si aerogen sau prin intermediul suprafetelor contaminate(ex: jucarii, tacamuri); de asemenea prin transfuzii de sange sau manevre invazive, precum si pe cale sexuala;exista si posibilitatea transimiterii transplacentare daca infectia mamei se produce in timpul sarcinii;
  • incubatia(durata dintre momentul infectarii si aparitia simptomelor) este variabila intre 10-14 zile si chiar 6 saptamani;
  • receptivitatea este generala iar imunitatea durabila;

Cum se manifesta?

a)Debut:

  • cel mai frecvent insidios cu oboseala, astenie, dureri musculare, scaderea poftei de mancare, dureri de cap;
  • febra, frison(mai rare la debut dar totusi pot sa apara);
  • dureri de gat;

b)Perioada de stare:

Cele trei semne majore ale infectiei sunt reprezentate de Febra, Dureri de gat si Adenopatie(cresterea in dimensiuni a ganglionilor, in special cei de la nivelul gatului). Durata este variabila, in medie 1-2 saptamani. Tabloul complet cuprinde:

  • persistenta febrei cateva zile, uneori cu valori crescute, existand pericolul convulsiilor febrile;
  • transpiratii, frison;
  • adenopatie: cresterea in dimensiuni a ganglionilor, in special a  celor cervicali posteriori(in spatele gatului) si laterocervicali(de o parte si de alta a gatului); cresterea in dimensiuni a ganglionilor poate fi generalizata, cuprinzand toate grupele ganglionare; dimensiunea acestora este variabila, de la 1cm pana la dimensiuni impresionante(cat o nuca) care alerteaza parintii; sunt fermi, mobili si foarte sensibili la atingere; persista un timp variabil, de la cateva zile pana la cateva saptamani;

  • angina(rosu in gat): amigdalele sunt marite de volum, intens congestionate(rosii), uneori cu depozite albicioase; la nivelul palatului(cerul gurii) pot sa apara puncte hemoragice(pichete); este prezenta sensibilitate si de aici refuzul alimentatiei, in special a celei solide;la copilasii mici, refuzul alimentatiei coroborat cu febra poate conduce la deshidratare;

  • dureri abdominale: acestea apar secundar inflamarii ganglionilor mezenterici(de la nivel intestinal)-limfadenita mezenterica, dar pot fi determinate si de distensia splinei dar si de o hepatita asociata;
  • hepatomegalia(cresterea in dimensiuni a ficatului): apare in medie la 30-40% din pacienti iar in peste 80% din cazuri pot exista modificari ale analizelor hepatice(cresterea transaminazelor, a bilirubinei care poate duce chiar la aparitia icterului);in general apare la 1-2 saptamani de la debut;
  • splenomegalia(cresterea in dimensiuni a splinei): apare la aproximativ jumatate din cazuri si poate fi raspunzatoare de dureri abdominale, prin distensia capsulei ce protejeaza splina;fiind un organ “plin” cu sange, este foarte sensibil la traumatisme, uneori putandu-se ajunge la ruptura de splina(urgenta majora);
  • eruptie cutanata: este un semn inconstant si nu este foarte bine definita ca si aspect; apare frecvent dupa administrarea eronata de antibiotice de tipul ampicilinei;

c)Perioada de convalescenta:

  • febra remite in cateva zile, rar persista 1-2 saptamani;
  • se amelioreaza durerile de gat;
  • poate persista oboseala, durerile musculare sau cele articulare, afectarea hepatica si/sau splenica.
  • vindecarea clinica(absenta simptomatologiei) survine in marea majoritate a cazurilor in 3-4 saptamani.

Cum se diagnosticheaza?

Suspiciunea se ridica pe baza prezentei febrei, durerilor de gat si a inflamarii ganglionilor; la acestea se adauga eventual afectarea hepatica si/sau splenica(prin palparea abdomenului se constata cresterea in dimensiuni a ficatului si/sau splinei).

Infectia trebuie confirmata prin efectuarea de analize de laborator:

  • hemoleucograma: cresterea numarului total de leucocite, cu predominanta limfocitelor si monocitelor; poate sa apara in grad variabil scaderea hemoglobinei(anemie) sau a numarului de trombocite;
  • cresterea transaminazelor(ASAT/ALAT) care indica afectarea hepatica;
  • cresterea bilirubinei secundar de asemenea afectarii hepatice;
  • diagnosticul de certitudine este insa stabilit prin determinarea anticorpilor impotriva virusului; in primele saptamani apare o crestere a anticorpilor ce indica infectia acuta(IgM); in timp acestia vor scadea si pana la urma vor deveni negativi insa vor creste anticorpii ce atesta trecerea prin infectie(IgG) care persista toata viata;
  • uneori sunt necesare si alte testari suplimentare, in functie de severitatea infectiei( VSH si PCR daca se suspicioneaza o suprainfectie bacteriana, secretie faringiana, ecografie abdominala, testari serologice pentru alte infectii hepatice: virusul A,B,C, virusul CMV, etc).

Ce complicatii pot sa apara?

In general evolutia este buna, autolimitanta.Mai ales la varstele mici(sub 5 ani) evolutia este una usoara, de cele mai multe ori trecand nediagnosticata.

In sub 5% din cazuri pot sa apara complicatii:

  • afectare hematologica: scaderea numarului de trombocite sau chiar purpura trombocitopenica, anemie hemolitica;
  • hepatita;
  • obstructia severa a cailor aeriene in situatiile in care este vorba despre o crestere marcata in dimensiuni a amigdalelor;
  • suprainfectii bacteriene: apar pe fondul imunitatii scazute, secundar infectiei virale: otite, sinuzite, amigdalite pultacee,pneumonii;
  • afectare neurologica: meningite, encefalite,paralizie de nervi craniei(nervul facial in special)etc;
  • ruptura splenica(foarte rar);
  • miocardita, pericardita prin inflamarea foitelor ce invelesc inima;
  • conjunctivite, hemoragii conjunctivale;
  • orhita;

Dupa trecerea prin infectie, ramane un procent redus de celule infectate latent care pot fi controlate cu usurinta de catre un organism cu imunitate indemna. Daca pe parcurs apar deficiente in mecanismele de aparare, numarul acestor celule infectate poate creste semnificativ.

Sunt situatii cand, datorita unei predispozitii genetice(legata de cromozomul X) nu se dezvolta un raspuns imun normal dupa o prima infectie. In aceste situatii poate sa apara un raspuns proliferativ(inmultire exagerata si necontrolata) cu aparitia unui limfom malign de tip Burkitt(o forma de cancer).

Cum se trateaza?

Fiind o infectie virala, tratamentul este orientat impotriva simptomelor si nu impotriva cauzei. Tratamentul antiviral se recomanda in cazuri exceptionale, in formele cronice de boala.

Diagnosticul si tratamentul trebuie stabilite de medicul pediatru si/sau infectionist care vor urmari evolutia permanent de la diagnosticare pana la vindecare.

In general tratamentul se face la domiciliu insa sunt situatii care necesita internarea; asadar daca medicul recomanda spitalizare, nu refuzati internarea.

In principiu se recomanda:

a) Regim igieno-dietetic:

  • este esential in orice infectie virala;
  • izolare la domiciliu si repaus la pat pentru 7-14 zile, in functie de severitatea infectiei;
  • consum crescut de lichide;
  • regim alimentar avand in vedere afectarea hepatica care poate fi extins 3-6 luni in functie de severitate:evitarea excesului de grasimi, dulciuri; se evita prajelile, afumaturile, mezelurile, maioneza,etc;
  • temperatura ambientala optima cu o umiditate corespunzatoare;

b) Tratamentul simptomelor:

  • antitermice: mai ales in primele zile cand este prezenta febra; se pot utiliza preparate pe baza de paracetamol,ibuprofen in dozele recomandate de medic;(detalii despre tratamentul febrei gasiti aici)
  • antiinflamataoare: din categoria ibuprofenului dar si corticoterapie, in functie de severitate;
  • hepatoprotectoare: Liv-52, Silimarina, etc;

c)Tratament adjuvant:

  • suplimente alimentare: vitamina C, A,E, zinc, seleniu, avand in vedere afectarea globala a sistemului imunitar;
  • tratament substitutiv cu fier daca analizele evidentiaza prezenta anemiei;
  • pre/probiotice: pentru a creste capacitatea de aparare la nivel intestinal;

d) Tratamentul complicatiilor:

  • antibiotice in cazul unei suprainfectari bacteriene;
  • tratament specific fiecarei complicatii in parte;

In toate cazurile de mononucleoza se recomanda evitarea efortului fizic, cel putin pe o perioada de 1 luna; mai ales in cazul copiilor, este foarte importanta aceasta restrictie, deoarece traumatisme minore(joaca) pot duce la ruptura splinei. Pentru cei din colectvitati(crese,gradinite, scoli) trebuie precizat personalului acest aspect pentru a acorda o atentie sporita in evitarea micilor accidente. Copilasii care fac sport de performanta pot relua activitatea fizica dupa un examen complet si cu avizul pediatrului, infectionistului sau medicului sportiv.

Cum putem preveni?

Nu exista vaccin impotriva virusului Epstein-Barr, singurele masuri de prevenire sunt cele legate de igiena:

  • spalare frecventa pe maini cu apa calda si sapun;
  • evitarea locurilor aglomerate si a spatiilor inchise;
  • curatarea si dezinfectarea periodica a jucariilor, mai ales a celor din crese si gradinite sau din locatiile publice;
  • evitarea folosirii in comun a obiectelor personale(tacamuri, cani, periute de dinti, prosoape, etc);

Piciul care mi-a inspirat articolul…Sa fii sanatos, dragule!

>>>

ROSEOLA INFANTUM – A SASEA BOALA ERUPTIVA

Roseola infantum, a sasea boala eruptiva sau exantemul subit este o infectie virala ce afecteaza cu preponderenta copilasii mici, incidenta maxima fiind la grupul de varsta 6 luni- 2 ani.

In linii mari se caracterizeaza prin cresteri mari ale temperaturii pe o durata de cateva zile, urmata de aparitia unei eruptii caracteristice moment in care febra dispare.

Este o boala cu evolutie buna, autolimitata, prognosticul fiind excelent, complicatiile rare, insa posibile.

 

De cine este produsa?

Este o infectie virala produsa de virusul herpetic, mai exact de tipurile 6 si 7.

  • incubatia: perioada scursa intre momentul infectarii si aparitia simptomelor este in medie 5-15 zile;
  • transmiterea: facila prin intermediul stranutului, tusei dar si prin intermediul obiectelor contaminate.

Cum se manifesta?

www.roseolarashpictures.com

  • prodrom(debut): brusc cu febra mare, frecvent fara alta simptomatologie;poate sa apara o stare de agitatie, de iritabilitate, inapetenta; febra mare poate duce la aparitia convulsiilor febrile;

 

  • perioada de stare:

-febra persista cateva zile,uneori chiar si 7 zile;

apatie, somnolenta;

-adenopatie cervicala, occipitala(cresterea in volum a  ganglionilor din zona cefei precum si a celor de sub barbie si de pe                partile laterale ale gatului);

-scaderea poftei de mancare;

- amigdale marite de volum, congestionate(“gat rosu”);

- rinoree mucoasa sau seromucoasa(secretii nazale apoase);

-conjunctivita ( ochi rosii, senzatie de nisip in ochi, mancarime,secretii la        nivelul ochiului);

-foarte rar apar simptome digestive: dureri abdominale, greturi, varsaturi   scaune diareice.

  • eruptia:

 

debuteaza in medie dupa 3-4 zile (uneori chiar mai mult) de la aparitia febrei si  se manifesta sub forma de macule (mici pete) de culoare roz , usor iesite in relief, localizate mai ales la nivelul fetei si gatului, in partea superioara a toracelui, precum si la nivelul membrelor superioare si inferioare; daca se apasa cu degetul acele mici pete dispar pentru a reaparea dupa indepartarea degetului; foarte caracteristic este faptul ca, eruptia nu determina mancarime; in evolutie nu apar vezicule cu lichid sau puroi.

Odata cu disparitia eruptiei,in medie dupa 2-4 zile, copilasul nu mai este contagios.

Cum se diagnosticheaza?

Se spune despre roseola ca este inselatoare, mai ales in primele zile cand frecvent este vorba doar de febra, fara alte simptome. Practic diagnosticul se stabileste dupa aparitia eruptiei.

Exista posibilitatea confirmarii diagnosticului prin analize de laborator:

  • hemoleucograma care frecvent arata o crestere a numarului de globule albe(leucocite) cu predominanta limfocitelor(sugestive pentru o infectie virala);
  • absenta cresterii reactantilor de faza acuta(in special PCR- proteina C reactiva);
  • detectarea anticorpilor anti HHV, initial de tip IgM care sugereaza o infectie acuta, ulterior IgG(care persista toata viata) si care semnifica trecerea prin infectie.

Care este evolutia?

Evolutia in general este usoara, febra cedeaza in medie dupa 3-5 zile, odata cu aparitia eruptiei care nu necesita niciun fel de tratament.

Ce complicatii pot sa apara?

Complicatiile sunt rare insa totusi posibile:

  • convulsiile febrile;
  • deshidratarea mai ales daca febra este insotita si de manifestari digestive(varsaturi/diaree);
  • suprainfectie bacteriana: peste infectia virala se suprapune o infectie cu bacterii, necesitand astfel administrarea de antibiotic(doar la indicatia precisa a medicului pediatru si in dozele recomandate de acesta); administrarea profilactica de antibiotic nu previne suprainfectia bacteriana!!!
  • encefalita – foarte rar
  • purpura trombocitopenica imuna (apare o eruptie petesiala, mici bubite rosii diseminate pe intreaga suprafata a corpului cu predilectie la nivelul membrelor inferioare)

Cum se trateaza?

Fiind vorba de o afectiune virala tratamentul este unul simptomatic, adica indreptat impotriva simptomelor ; nu se administreaza antibiotic decat in acele cazuri in care exista suprainfectie bacteriana si/sau examinarile suplimentare(analizele de sange) confirma acest lucru.

  • repaus la domiciliu daca copilasul este in colectivitate;
  • hidratare corespunzatoare ( apa, ceai caldut, sucuri de fructe, lapte, supe de legume) in cantitati mici si dese;
  • scaderea temperaturii:foarte eficienta este terapia alternativa cu paracetamol ( Panadol, Eferalgan, Calpol, supozitoare cu Paracetamol) si ibuprofen ( Nurofen, Ibalgin, Ibugesic, Marcofen) insa aceasta trebuie adminstrata doar la indicatia medicului si in dozele prescrise de acesta ( nu adminsitrati aceleasi doze de la o infectie la alta intrucat se calculeaza in functie de greutatea copilului si s-ar putea sa fie ineficinete);frecvent medicul va indica un tratament alternativ cu antitermice; este important sa respectati dozele recomandate de medic si durata de administrare; spun asta deoarece in practica frecvent m-am confruntat cu situatii in care medicatia era intrerupta de catre parinti in momentul cand copilasul nu mai prezenta febra cu reaparitia acesteia ulterior datorita duratei insuficiente de administrare.
Nu voi insista asupra dozelor si ritmului de administrare deoarece acest site nu constituie o modalitate de autodiagnostic si autotratament si nu poate inlocui sub nicio forma un consult medical;
  • aerisiti camera; temperatuta optima 18-19C;
  • nu-l infofoliti, nu-l acoperiti cu paturi, nu-i puneti caciulita in cap;
  • puteti sa-i faceti o baita cu apa calduta (36- 37C) sau o baie racita progresiv (se foloseste apa la temperatura uzuala si apoi se raceste cu 1-2 grade prin adaugarea de apa rece); nu-i aplicatii frectii cu alcool deoarece exista riscul absobtiei la nivelul pielii sau inhalarii vaporilor de alcool;se pot aplica comprese cu apa “calaie”, nu foarte rece(pe frunte, la nivelul talpilor) sau se pot face impachetari(un prosop ud cu care se inveleste copilasul si care se schimba in momentul in care s-a “incalzit”);
Nu administrati copiilor sub 12 ani ASPIRINA deoarece poate sa apara o boala rara dar grava ( Sindrom Reye)!!!
In general dupa administrarea antitermicelor febra incepe sa scada dupa aproximativ 30 – 45 minute; sunt totusi situatii in care apare o crestere brusca a temperaturii( ”criza febrila” ) cand, e bine sa va adresati unui medic.
In cadrul unei infectii, febra persista pana la distrugerea ” cauzei” ( bacterii sau virusuri); astfel va persita mai mult in infectiile virale, comparativ cu cele bacteriene in care, se reduce in primele 36-48 ore de la instituirea tratamentului antibiotic.
Este foarte important ca pe durata febrei (mai ales ca poate persista cateva zile) sa pastrati permanent legatura cu medicul copilasului caruia sa-i puteti semnala orice modificare aparuta.
  • daca apar semne de afectare respiratorie se administreaza picaturi in nasuc (ser fiziologic cu aspirarea secretiilor in special inainte de masa si inainte de somn pentru a usura respiratia); in cazuri mai severe medicul va va recomanda tratamentul potrivit in functie de simptomatologie;
  • in situatia in care exista afectare digestiva cu varsaturi si diaree, exista pericolul deshidratarii, astfel incat de mare folos sunt sarurile de rehidratare (echivalentul perfuziilor care insa pot fi administrate oral in formele usoare) care se gasesc fie sub forma de pliculete care trebuie preparate, fie gata preparate sub forma unui suc ce are adaugat morcovi ,orez.mar(Hipp ORS); si aceste saruri de rehidratare se administreaza strict la indicatia medicului; acesta va va recomanda si un regim igieno dietetic( supa de morcovi, mucilagiu de orez, prepararea laptelui praf in decoct de orez,branza de vaci, inlocuirea formulei de lapte cu una fara lactoza,etc) si/sau un tratament antidiareic pentru a stopa scaunele moi care prin frecventa lor pot creste riscul de deshidratare cu atat mai mare cu cat copilasul este mai mic;
  • aparitia eruptiei nu impune administrarea niciunui medicament, eruptia evoluand fara complicatii si fara mancarime; nu exista riscul suprainfectarii bubitelor;

In general infectia dureaza in medie 7 zile, evolutia este usoara iar tratamentul poate fi efectuat la domiciliu dupa un consult medical si respectand recomandarile pediatrului.


>>>

RUJEOLA SAU POJARUL

rujeola

Rujeola sau in limbaj popular pojarul este una din cele mai contagioase boli infectioase, raspunzatoare de adevarate epidemii pana la introducerea vaccinarii in programul national. Inainte de vaccinare aparea cu predilectie la varstele mici, in special sub varsta de  8-9 ani, cu un varf de incidenta intre 2 si 5 ani. In prezent adultii sunt mai susceptibili de a dezvolta boala datorita “epuizarii” anticorpilor indusi prin vaccinare.

Este o boala cu evolutie in general usoara/medie  insa in tarile sarace este raspunzatoare de numeroase decese. In linii mari se caracterizeaza prin febra inalta, semne de infectie respiratorie(raceala) si eruptie caracteristica.

De cine este produsa?

Rujeola este o infectie virala produsa de virusul rujeolic care este foarte sensibil la caldura, solventi organici(solutii de curatare), ultraviolete insa rezista foarte bine la frig(ca si o curiozitate poate fi conservat ani de zile la -70C).

Cum se transmite?

Transmiterea se realizeaza prin intermediul picaturilor de saliva si a secretiilor nazale (tuse, stranut) dar si indirect prin aerul contaminat, contactul cu diferite suprafete contaminate(jucarii, obiecte de mobilier, etc).

Sursa de infectie este omul bonav, perioada de contagiozitate incepand cu 1-2 zile inainte de aparitia simptomelor si pana la 5-7 zile de la momentul aparitiei eruptiei.

Perioada de incubatie, timpul scurs intre momentul infectarii (contactul cu un bolnav) si aparitia simptomelor : este in medie de 8-12 zile.

Receptivitatea este generala, cei mai expusi fiind copiii nevaccinati, contagiozitatea fiind foarte mare (peste 95% din cei expusi virusului fac diferite forme de rujeola); bebelusii sub 6 luni sunt protejati de anticorpii transmisi de la mama in timpul sarcinii, cu conditia ca mama sa fi dezvoltat boala la un moment dat.

Cum se manifesta?

a) Debutul : – in general brusc cu febra ce poate depasi uneori 39-39,5C, la care se adauga : indispozitie, inapetenta, dureri de cap(cefalee) iar, in scurt timp apar semnele unei infectii respiratorii:

  • secretii nazale abundente, mucoase, stranut
  • hiperlacrimare, inrosirea mucoasei conjunctivale(albul ochiului), fotofobie( nu suporta lumina), umflarea (edemul) pleoapelor
  • dureri de gat(disfagie), amigdale crescute in volum, rosii(congestionate)
  • raguseala (disfonie), tuse uscata, iritativa sau, dimpotriva productiva

Datorita acestor simptome, fata copilasului are un aspect “buhait”, “plans”.

b) Perioada de stare: apare dupa 24-48 de ore de la debutul febrei si are in prim plan accentuarea simptomelor tipice unei infectii respiratorii :

  • congestie (roseata) intensa la nivelul mucoasei bucale, uneori cu aparitia a mici pete, puncte sangerande (pichete) care fac foarte dificila alimentarea; aceasta congestie poate afecta intreg tubul digestiv, astfel putand aparea varsaturi, diaree; in unele cazuri chiar si mucoasa genitala(vulvovaginita) este afectata (intens eritematoasa, provocand usturimi la urinare si accentuand disconfortul creat de celelalte simptome);
  • limba incarcata, cu depozite albicioase si cu marginile rosii;
  • tipic pentru rujeola este semnul Koplik: pe fata interna a obrajilor dar si la nivelul gingiilor apar niste depozite albicioase uneori chiar albastrui inconjurate de o zona foarte rosie; acestea pot fi unice sau grupate; trec dupa 2-3 zile de la aparitia eruptiei insa ramane o mica depresiune in locul lor, intens eritematoasa(rosie)

sursa: www.meddic.sp
  • inflamarea, cresterea in dimensiuni a ganglionilor, in special a celor din zona gatului (sub barbie, de o parte si de alta a gatului)
  • persista febra, uneori cu valori mari, existand chiar riscul de convulsii febrile.

c) perioada eruptiva:

  • tipic este o accentuare a febrei(39-40C) si chiar a semnelor generale (raceala pare ca se exacerbeaza) imediat inainte de aparitia eruptiei, dupa care temperatura scade usor, ajungand in 2-3 zile la valori normale. De obicei apare noaptea, inital la limita dintre urechi si pielea paroasa a capului, apoi pe fata(in prima zi) si coboara inspre gat( a doua zi), in 2-3 zile generalizandu-se la nivelul intregului corp; in momentul in care apare la nivelul membrelor, la nivelul fetei incepe sa paleasca, retragandu-se in ordinea in care a aparut;
  • sunt pete(macule) de difeite dimensiuni ( mici, cat gamalia unui ac sau mai mari pana la 1-3 cm), de culoare roz/rosu, neregulate usor iesite in relief  insa la palpare sunt catifelate si au tendinta de confluenta; dispar prin apasare (digitopresiune);

 

sursa: www.mikadokids.com

  • in general persista 3-4 zile iar dupa disparitie la nivelul pielii ramane o zona de culoare cafeniu-galbui (“piele de vagabond”);
  • in formele severe eruptia poate fi cu vezicule/bule, cu hemoragii (in formele toxice, amenintatoare de viata) sau chiar cianotica (albastruie) atunci cand se complica cu afectare pulmonara.

d)Perioada posteruptiva(convalescenta):

  • normalizarea temperaturii (pe masura ce eruptia dispare); daca febra nu dispare sau reaapare dupa retragerea eruptiei se suspicioneaza o suprainfectie bacteriana;
  • ameliorarea celorlalte simptome;
  • imunitate scazuta, existand astfel riscul de suprainfectii bacteriene.

Forme de rubeola:

1. Rujeola atenuata :

  • apare la bebelusii sub 9 luni care partial sunt protejati de anticorpii care trec de la mama la fat in timpul sarcinii(daca mama a avut rujeola) sau ca si efect advers al vaccinarii la un procent redus de copii;
  • este o forma usoara de boala, toate simptomele descrise sunt mult estompate;
  • chiar daca este vorba de o infectie foarte usoara, copiii sunt contagiosi si pot transmite infectia si altor persoane.

2. Rujeola atipica:

  • forma rara, care apare cu predilectie la cei vaccinati cu vaccin inactivat la care s-au epuizat anticorpii protectori; foarte rar s-au descris cazuri si la cei vaccinati cu virus viu atenuat(cum se administreaza in prezent).

3. Rujeola maligna (forma foarte severa):

  • apare foarte rar( un caz la 30.ooo de imbolnaviri) si se caracterizeaza printr-o evolutie foarte severa si rapida  cu complicatii nervoase (agitatie, delir, convulsii, coma) respiratorii si cardiovasculare decesul producandu-se in 24-48 de ore.

4. Rujeola la gravida:

  • cand infectia apare in primul trimestru de sarcina (perioada in care se formeaza organele fatului) exista riscul aparitiei malformatiilor congenitale precum si risc de avort spontan sau nastere prematura.

 

Cum evolueaza?

In general evolutia este usoara/medie insa este considerata  boala eruptiva care se soldeaza cu cele mai multe complicatii. Formele mai severe apar la varste mici (sub 2 ani) si la copiii cu deficit ponderal (mai slabi, cu multiple carente) si/sau alte boli asociate.

Imunitatea este durabila dupa trecerea prin infectie, in cele mai multe cazuri pentru toata viata.

Ce complicatii pot sa apara?

Complicatiile sunt produse atat de virusul rujeolic cat si de suprainfectia bacteriana favorizata de scaderea imunitatii pe fondul infectiei virale.

  • angina (rosu in gat) acuta eritemato-pultacee, laringita, bronsita, bronsiolita, pneumonie, bronhopneumonie
  • miocardita, pericardita
  • conjunctivite purulente, stomatite, otite, oto-mastoidite
  • encefalita ( virusul ajunge inclusiv la nivelul sistemului nervos)

O complicatie la distanta, foarte rara ( 1 caz la 100.000 de infectii) este panencefalita sclerozanta, care apare la cativa ani (3-7 ani) distanta dupa infectia cu virusul rujeolic prin persistenta acestuia la nivelul sistemului nervos; evolutia este una severa(afectarea comportamentului, tulburari de mers, ameteli, deteriorare neurologica si fizica progresiva) de cele mai multe ori cu deces in lunile/anii ce urmeaza.

Cum se diagnosticheaza?

Cel mai important element sugestiv este contactul cu o persoana infectata in ultimele 7-14 zile, la care se adauga febra inalta, semnele de infectie respratorie, semnul Koplic si apoi eruptia.

Diagnosticul de certitudine este insa dovedit de prezenta anticorpilor impotriva virusului rujeolic de tip IgM.

Trebuie diferentiata de infectiile virale respiratorii, roseola infantum, rubeola, scarlatina, mononucleoza infectioasa, etc.

Cum se trateaza?

a) Masuri generale:

  • izolare la domiciliu 7-10 zile; spitalizare in caz de forme severe
  • repaus la pat cu evitarea efortului fizic;
  • hidratare corespunzatoare (apa, sucuri naturale de fructe, supe, ceaiuri);
  • evitarea contactului cu femei insarcinate pentru a reduce la minim riscul de transmitere a infectiei.

b) Tratament simptomatic :

Fiind vorba de o infectie virala, tratamentul este doar acela de reducere a simptomelor si in primul rand a febrei care este inalta, putand determina chiar aparitia convulsiilor febrile.

Pentru scaderea temepraturii se folosesc preparatele pe baza de Ibuprofen(Nurofen, Ibalgin, Marcofen) sau Paracetamol(Panadol, Calpol, Eferalgan) iar in cazurile in care temperatura este foarte mare se poate apela la supozitoarele cu Algocalmin(Novocalmin) precum si la alte metode de reducere a temperaturii (bai racite progresiv, impachetari).Dozele si ritmul de administrare se stabilesc intotdeauna de catre medic. Atrag inca o data atentia asupraASPIRINEI care nu trebuie utilizata la copii din cauza riscului de sindrom Reye (apare foarte rar insa poate fi letal).

Daca sunt prezente complicatii de tipul suprainfectiilor bacteriene medicul va va recomanda tratament antibiotic eventual spitalizare cu atat mai necesara cu cat varsta copilului este mai mica. De asemenea spitalizarea se impune in cazul afectarii sistemului nervos (encefalita). Asadar nu refuzati internarea, riscul ca aceste complicatii sa puna in pericol viata copilului fiind foarte mare.

Suplimentarea dietei cu Vitamina A are un efect foarte benefic asupra evolutiei bolii, reducand durata acesteia si scazand riscul de complicatii.

Cum putem preveni infectia?

Vaccinarea este singura metoda certa de prevenire, vaccinul impotriva rujeolei administrandu-se sub forma vaccinului ROR la varsta de 1 an cu rapel(revaccinare) la 7-8 ani, in clasa intai(campanii scolare). Ca si orice vaccin administrat, si acesta poate determina efecte secundare ( durere locala, febra < 38,5C, eruptii cutanate,manifestari ale unei raceli, foarte rar chiar convulsii, encefalita),  insa subliniez ca nu exista nici o asociere intre vaccinare si autism.Este un vaccin sigur ce ofera o protectie mare de peste 95%.

In cazul contactilor siguri se pot administra imunoglobuline standard sau specifice care daca sunt administrate in primele 3-5 zile de la contactul cu o persoana infectata protejeaza fata de infectie; dupa aceasta perioada nu mai ofera protectie insa formele de rujeola sunt mai putin severe.


>>>

RUBEOLA

rubeola

Rubeola este o boala infecto-contagioasa din categoria bolilor eruptive a carei frecventa s-a redus considerabil de cand s-a introdus vaccinarea in programul national(vaccinul ROR efectuat la implinirea varstei de 1 an si apoi rapeluri-revaccinari periodice).Cu toate acestea, in ultimul an au aparut numeroase cazuri de rubeola, mai ales in colectivitati si la bebelusii sub 1 anisor care inca nu au fost vaccinati. In general este o boala cu evolutie usoara insa pot sa apara diverse complicatii.Situatia cea mai severa este in cazul femeilor insarcinate deoarece infectia cu virusul rubeolei poate determina malformatii grave ale fatului.

De cine este produsa?

Rubeola este o infectie virala produsa de virusul rubeolic care se transmite foarte usor si care a dus la adevarate epidemii care surveneau periodic la cativa ani cu predilectie in timpul iernii si la inceputul primaverii.Virusul rubeolic este sensibil la caldura, solventi organici(produse de curatare si dezinfectie) insa rezista foarte bine la frig.

Cum se transmite?

Calea cea mai frecventa de transmitere este cea aeriana prin tuse, stranut, vorbire dar si prin contactul cu suprafete contaminate (jucarii, vesela,); in cazuri exceptionale exista si posibilitatea transmiterii pe cale sangvina(de exemplu daca exista rani deschise) ; de asemenea exista riscul de transmitere de la mama la fat (rubeola congenitala) daca infectia s-a produs in timpul sarcinii.

Perioada de incubatie (timpul scurs din momentul contactului cu virusul pana la aparitia primelor simptome) este in medie de 14-21 de zile.

De mentionat ca infectia se transmite inca inainte de aparitia simptomelor, facand foarte dificila preventia; de asemenea virusul poate fi detectat in faringe cu 5-7 zile inainte de aparitia simptomelor dar si la 7-10 zile dupa aparitia eruptiei. Din acest motiv este deosebit de importanta izolarea persoanelor bolnave pentru a preveni diseminarea infectiei(dupa 7 zile de la debutul eruptiei se considera ca persoanele infectate nu mai transmit virusul).

Perioada de maxima contagiozitate (riscul cel mai mare de infectie)este in momentul aparitiei eruptiei.

Cum se manifesta?

a)perioada de invazie:perioada in care virusul se inmulteste si determina simptome nespecifice, de multe ori sugestive pentru o infectie respiratorie si care in medie dureaza 2-3 zile:

  • febra in general usoara (38-38,5C);
  • cefalee (dureri de cap);
  • indispozitie, iritabilitate,oboseala;
  • dureri de gat, refuzul alimentatiei, tuse;
  • inflamarea ganglionilor care devine maxima in momentul in care apare eruptia insa cresterea lor in dimensiuni apare cu 4-10 zile inainte de aparitia eruptiei; in general sunt afectati ganglionii din zona capului, cei submandibulari (de sub barbie), cei din partea laterala a gatului, din spatele urechilor, precum si cei din spatele gatului (occipitali), acestia din urma fiind cei mai sugestivi pentru diagnosticul de rubeola; ganglionii cresc in dimensiuni si sunt durerosi.Cresterea in dimensiuni a ganglionilor poate persista 2-4, uneori chiar 6 saptamani fiind considerati “primul si ultimul semn al bolii”

b)perioada de stare(eruptiva):

De obicei cand apare eruptia febra dispare iar simptomele se amelioreaza de la o zi la alta.

  • Eruptia nu este una foarte caracteristica, debuteaza la nivelul fetei( prima date pe frunte si in spatele urechilor) si apoi se extinde progresiv pe trunchi(este foarte accentuata) si membre(mai difuza, nu foarte exprimata);sunt pete (macule) de culoare roz, de diferite dimensiuni, rotunde sau ovalare si care nu conflueaza decat in situatii rare cand sunt foarte numeroase; poate sa dispara in decurs de cateva ore insa frecvent persista 2-3 zile, rar 5 zile; dispar in ordinea in care au aparut.







  • Artralgii (dureri articulare) prezente mai ales la femei iar rareori se asociaza o crestere usoara in dimensiuni a splinei sau chiar o hepatita tranzitorie.

Care este evolutia?

Evolutia in general este usoara, in rare situatii pot sa apara complicatii. Imunitatea dobandita este durabila (toata viata) chiar daca uneori sunt posibile reinfectii acestea au e evolutie foarte usoara(subclinica).

Ce complicatii pot sa apara?

In general boala evolueaza usor insa sunt situatii in care pot sa apara unele complicatii cele mai frecvente fiind:

  • artrita rubeolica (mai ales la femei) sau  chiar declansarea artritei idiopatice juvenile(AIJ);
  • encefalita, encefalomielita;
  • purpura tombocitopenica:apare foarte rar si se caracterizeaza prin scaderea dramatica a trombocitelor;

Cum se diagnosticheaza?

Cel mai important element sugestiv pentru diagnostic este contactul cu o persoana infectata; la acesta se adauga cresterea in dimensiuni a ganglionilor si prezenta eruptiei; sunt forme atipice care cu greu se diferentiaza clinic (doar prin consult, fara analize suplimentare) de formele usoare de scarlatina , rujeola, roseola infantum, manifestari alergice, etc.

Analize de laborator:

-cele mai specifice care confirma prezenta rubeolei sunt cele prin care se detecteaza prezenta anticorpilor de tip IgM sugetivi pentru o infectie acuta;

Care este tratamentul?

a) Masuri generale:

  • izolare la domiciliu 7-10 zile;
  • repaus la pat cu evitarea efortului fizic;
  • hidratare corespunzatoare (apa, sucuri naturale de fructe, supe, ceaiuri);
  • evitarea contactului cu femei insarcinate pentru a reduce la minim riscul de transmitere a infectiei.

b) Tratament simptomatic :

Fiind vorba de o infectie virala, tratamentul este doar acela de reducere a simptomelor si in primul rand a febrei.

Pentru scaderea temepraturii se folosesc preparatele pe baza de Ibuprofen(Nurofen, Ibalgin, Marcofen) sau Paracetamol(Panadol, Calpol, Eferalgan) iar in cazurile in care temperatura este foarte mare se poate apela la supozitoarele cu Algocalmin(Novocalmin) precum si la alte metode de reducere a temperaturii (bai racite progresiv, impachetari).Dozele se stabilesc intotdeauna de catre medic. Atrag inca o data atentia asupra ASPIRINEI care nu trebuie utilizata la copii din cauza riscului de sindrom Reye (apare foarte rar insa poate fi letal).

 

Care sunt modalitatile de prevenire?

Vaccinarea este singura masura profilactica si de aceea vaccinul impotriva rubeolei s-a inclus in programul national, prima doza administrandu-se la varsta de 1 an impreuna cu vaccinarea antirujeolica si antioreion(ROR); rapelul (revaccinarea) se efectueaza in campanii scolare in clasa I-a iar in clasa a VIII-a se revaccineaza doar fetele tocmai datorita efectelor secundare ale rubeolei in cazul in care apare la o femeie insarcinata. Subliniez inca o data: vaccinul ROR nu se asociaza cu autismul!!!

Femeile aflate la varsta fertila, inainte de programarea unei sarcini ar trebui sa-si efectueze o analiza(Anticorpi impotriva virusului rubeolei de tip IgM sugestivi pentru o infectie acuta, respectiv IgG-evidentiaza faptul ca acea femeie a trecut prin infectie) prin care sa se evidentieze daca au sau nu anticorpi care sa protejeze de o eventuala infectie in timpul sarcinii.Daca nu exista anticorpi se efectueaza vaccinarea.Se recomanda ca vaccinarea sa se efectueze cu minim o luna inainte de conceptie.

RUBEOLA CONGENITALA

 

Infectia cu virusul rubeolei este foarte periculoasa in timpul sarcinii, cu precadere in primul trimestru, cu atat mai periculoasa cu cat femeile insarcinate pot face forme atipice de boala care nu se manifesta cu eruptie si astfel infectia nu este diagnosticata.

 

Momentul infectarii este deosebit de important deoarece virusul se considera periculos atunci cand se formeaza organele embrionului(primele 3-4luni).

Virusul se transmite de la mama la fat prin placenta si “ataca” organele formate sau aflate in formare, fiind raspunzator de producerea a numeroase malformatii unele dintre ele declansand avorturi spontane. Daca nu se produce avortul spontan, sarcina evolueaza bine de obicei nasterea este la termen insa copilul este slab dezvoltat (greutate si lungime sub valorile normale).

Riscul ca un copil sa se nasca cu malformatii daca mama a contactat rubeola in timpul sarcinii este cuprins intre 20% (daca infectia s-a produs dupa luna a 3-a de sarcina), pana la aproape 100% daca infectia se produce in prima luna de sarcina.

Cele mai frecvente malformatii care apar sunt:

  • cataracta congenitala, frecvent bilaterala;
  • surditatea;
  • malformatii cardiace, osoase, musculare, digestive;
  • afectare hematologica;
  • retard psiho-motor.

In general daca se contacteaza rubeola in timpul sarcinii, se recomanda avortul terapeutic.

>>>

POLIPII sau ADENOIDITA CRONICA

schema 2

Adenoidita cronica in limbaj popular polipii (vegetatiile adenoidiene) este o afectiune foarte frecventa in perioada copilariei si care constituie una din cauzele principale de infectii respiratorii recidivante, fiind cea care favorizeaza si intretine aceste infectii respiratorii. Mai mult poate predispune si la alte afectiuni mergand de la otite recidivante (in cazuri severe chiar cu afectarea auzului) pana la tulburari de vorbire care apar secundar respiratiei permanente cu gurita deschisa.

Ce sunt vegetatiile adenoidiene?

Sunt niste aglomerari de tesut limfatic (amigdala Luschka) care se dezvolta in portiunea postero-superioara a rinofaringelui (portiunea din spatele nasului) si care apartin unei structuri limfatice (inelul Waldayer) care cuprinde si amigdalele situate in cavitatea bucala. Acest inel limfatic este deosebit de important in apararea locala si generala a organismului fata de multiplii agresori (virusuri, bacterii) care “bombardeaza” copilasul din primul an de viata si pana la varsta de 9-10 ani interval necesar formarii si consolidarii imunitatii, de cele mai multe ori prin contact repetat cu acesti agresori.

Aceste vegetatii sunt primul sediu in care microbii interactioneaza cu sistemul limfatic (cel care intervine in aparare prin producerea de anticorpi) si secundar cresc in dimensiuni pana cand reusesc sa ocupe un spatiu suficient de mare ca sa cauzeze aparitia simptomelor. Sunt situatii in care aceasta crestere se produce foarte rapid astfel incat sunt copilasi care au deja polipi la varste mici, uneori chiar la 2-3anisori.

In prima faza apar infectii acute(adenoidita acuta), care se vindeca sub tratament corespunzator insa sunt situatii cand prin repetarea infectiilor la acest nivel se produce cronicizarea(persistenta inflamatiei): adenoidita cronica(polipii).

I. ADENOIDITA ACUTA:

 

 

Este o boala infectioasa produsa fie de virusi, fie de bacterii care afecteaza in special copiii de varsta mica (sub 5 ani), cu predilectie bebelusii, insa poate sa apara si la varste mai mari.

 

 

Cum se manifesta?

a)debutul:

- brusc, cu subfebrilitati/febra(uneori mare, depasind 39C);in cazuri rare debutul poate fi sub forma convulsiilor febrile (detalii aici)

-iritabilitate, indispozitie

-obstructie nazala(nas infundat)

b)perioada de stare:

  • obstructie nazala (nas infundat), respiratie orala (cu gura deschisa) mai ales in timpul somnului, determinand si aparitia sforaitului;
  • respiratie zgomotoasa, cresterea frecventei respiratiilor;
  • dificultati de alimentatie, mai ales in cazul bebelusilor; obstructia nazala interfera cu suptul, facand practic imposibila alimentarea ceea ce determina stagnare sau chiar scadere in greutate;
  • secretii muco-purulente pe peretele posterior al faringelui vizibile atunci cand se examineaza cavitatea bucala;
  • tuse chinuitoare, care se accentueaza noaptea; tusea apare fie prin uscarea mucoasei bucale ca si consecinta a repiratiei pe gura fie prin scurgerea secretiilor din nas in gurita;
  • varsaturi declansate de secretiile care se scurg din nas in gurita; poate chiar sa apara sindromul de deshidratare mai ales daca se asociaza febra mare si refuzul alimentatiei.

c)complicatii posibile:

Netratata sau tratata incorect, adenoidita poate cauza complicatii severe care prelungesc suferinta copilasilor; de aceea urmati cu strictete recomandarile medicale atat in privinta dozei cat si a duratei de administrare a tratamentului.

  • otita medie (detalii aici) datorita obstructiei trompei lui Eustachio (conduct ce face legatura dintre ureche si fosele nazale cu rol in egalizarea presiunii aerului de cele doua parti ale timpanului); otitele se pot repeta mai ales daca in timp se constituie polipii (adenoidita cronica);
  • adenite laterocervicale(inflamarea ganglionilor), angine acute eritematoase sau eritemato-pultacee(rosu in gat cu puroi), abcces, flemon amigdalian;
  • laringite, traheite (prin iritarea cailor respiratorii secundar respiratiei pe gura; se inspira aer rece care nu mai trece prin filtrul nazal)
  • bronsite, pneumonii
  • tulburari digestive (varsaturi, scaune moi, diareice, sindrom de deshidratare)

Cum se diagnosticheaza?

Pe langa examinarea clinica uneori sunt necesare investigatii suplimentare :

  • consult ORL: stabileste cu certitudine diagnosticul prin masurarea dimensiunii vegetatiilor; de asemenea se recomanda atunci cand exista suspiciunea de otita;
  • analize de sange: hemoleucograma, VSH,PCR
  • alte investigatii : in cazurile in care se asociza si alte complicatii

Cum se trateaza?

1. Masuri generale:

  • temperatura ambientala de confort (20-21C) cu umiditate intre60-70%
  • hidratare corespunzatoare (lapte, ceaiuri, apa, sucuri naturale, supe de legume)
  • evitarea infofolirii; copilasul trebuie imbracat normal; de asemenea baia este permisa, chiar indicata atunci cand exista cresteri mari ale temperaturii(bai racite progresiv)

2. Tratament antitermic :

Ibuprofen(Nurofen, Marcofen, Ibalgin, etc), Paracetamol(Panadol,Eferalgan, Calpol, supozitoare Paracetamol) iar in cazul in care temperatura depaseste 39C se pot utiliza supozitoare cu Algocalmin(Novocalmin);

Dozele se stabilesc intotdeauna de catre medic in functie de greutatea fiecarui copilas; nu administrati ASPIRINA sub varsta de 12 ani deoarece poate sa apara un sindrom rar (Reye) insa cu complicatii severe, chiar deces. Detalii despre febra gasiti si aici.

3. Dezobstructie nazala:

  • instilatii cu substante vasoconstrictoare (ser, ser efedrinat) sau chiar nebulizari cu diferite substante (la recomandarea medicului in functie de varsta si alte simptome asociate)
  • aspirarea secretiilor nazale( de recomandat inainte de masa, mai ales daca este vorba despre un bebelus)

4. Tratament antibiotic:

  • este necesar in formele produse de bacterii si se face strict la indicatia pediatrului sau medicului specialist ORL


II. ADENOIDITA CRONICA-POLIPII:

Este consecinta hipertrofierii(cresterii in volum) a vegetatiilor adenoidiene  si are o evolutie cronica care poate determina complicatii severe, unele pentru toata viata.

Simptomele sunt cam acelasi ca si in forma acuta cu deosebirea ca sunt permanente si, mai mult predispun la alte infectii, fiind focarul ce intretine infectiile respiratorii recidivante din perioada de copil. Spre deosebire de forma acuta care se vindeca, in forma cronica simptomele persista, pe primul plan fiind obstructia nazala permanenta.

Cum se manifesta?

  • obstructie nazala : initial incompleta, doar in timpul somnului insa cu timpul apare si pe parcursul zilei, insotita de respiratie zgomotoasa, sforait;
  • respiratie pe gurita; antreneaza si alte simptome: tuse seaca, chinuitoare, uscarea mucoasei bucale crescand astfel predispozitia spre diferite infectii, chiar favorizand aparitia cariilor dentare
  • timbru vocal modificat, voce nazonata
  • tulburari de somn: secundare obstructiei nazale care au ca si consecinta iritabilitatea, deficitul de atentie, somnolenta  diurna cu efecte asupra performantei fizice(scaderea capacitatii de efort) si intelectuale(scaderea performantelor la scoala)
  • facies adenoidian: aspect de copil cu retard,palid, cu deformare a boltei palatine(cerul gurii),buza superioara ridicata, cu implantare vicioasa a dentitiei definitive, cu aparitia precoce a cariilor dentare;

 

  • afectarea auriculara: otite repetate  care in timp pot determina hipoacuzie (contibuie la deficientele de atentie si la scaderea performantelor scolare)

  • rinite, sinuzite, laringite, bronsite cronice
  • incetinirea ritmului de crestere staturo-ponderala
  • alterarea mirosului si gustului prin uscarea mucoasei nazale, respectiv linguale

Cum se diagnosticheaza?

Examinarea de certitudine este consultul ORL care prin rinoscopie posterioara determina exact dimensiunile acestor vegetatii si stabileste necesitatea interventiei chirurgicale(adenoidectomie).

Cand trebuie operat?(adenoidectomie)

Interventia chirurgicala trebuie efectuata cat mai repede dupa ce apare simptomatologia si se stabileste cu certitudine diagnosticul pentru a preveni instalarea complicatiilor. Se poate efectua dupa varsta de 1 an; cu cat interventia se face la o varsta mai mica cu atat exista riscul de recidiva;aceasta insa nu trebuie sa constituie un impediment ci, dimpotriva.

Astfel prezenta:

  • obstructiei nazale permanente si a respiratiei orale
  • respiratiei zgomotoase, sforaitului
  • otitelor recurente sau chiar hipoacuziei
  • episoadelor frecvente de adenoidita acuta

impune o interventie chirurgicala. Operatia este una relativ simpla, in care se realizeaza ablatia acestor vegetatii, recuperarea fiind rapida.

 

 


>>>

BOALA GURA-MANA-PICIOR

HFMD

Boala GURA-MANA-PICIOR este o infectie virala care apare in epidemii in special in colectivitati (crese, gradinite), cei mai afectati fiind prescolarii (2-6 ani) insa si bebelusii si copilasii mai mari pot face aceasta infectie, datorita faptului ca se transmite deosebit de usor. De asemenea in cazul femeilor insarcinate exista riscul de a transmite infectia virala fatului  recomandandu-se pe cat posibil evitarea contactului cu persoane infectate.

De cine este produsa?

Virusul implicat face parte din categoria enterovirusurilor(virusuri “digestive”) si se numeste COXACKIE. Sunt mai multe subtipuri care pot determina acesta infectie, cel mai frecvent implicat fiind tipul A-16. Imbolnaviri pot determina si subtipurile A5,7,9,10 , B5 iar subtipul 71 este asociat cu o infectie severa cu manifestari neurologice de tipul meningitei/encefalitei/mielitei si care necesita internare obligatorie cu supraveghere si tratament de specialitate.In tarile asiatice Taiwan, Singapore, Malayesia au fost inregistrate multiple infectii cu subtipul 71 care s-au soldat cu evolutii severe, letale.

Cum se transmite?

  • se transmite foarte usor, fiind  responsabila de adevarate epidemii, mai ales in crese si gradinite, fiind de departe cauza cea mai frecventa de ulceratii la copii;
  • calea de transmitere cea mai frecventa este cea oral-fecala, virusul fiind prin definitie un enterovirus, adica un virus care patrunde in organism pe cale bucala orala) si se multiplica in intestin de unde se raspandeste in intreg corpul.De asemenea se transmite prin tuse, stranut, prin contactul direct cu leziunile de la nivelul pielii dar si prin intermediul obiectelor contaminate sau materiilor fecale. Din acest motiv sunt foarte importante  masurile de igiena, spalarea frecventa pe maini cu apa calda si sapun, aerisirea incaperilor,evitarea spatiilor aglomerate si a contactului cu persoanele infectate;
  • izolarea la domiciliu a copilasilor bolnavi este un imperativ prevenind de multe ori raspandirea infectiei;chiar daca copilul are o stare generala buna nu este indicat sa fie dus in locuri publice(parcuri, spatii special amenajate pentru copii)

Cum se manifesta?

Perioada de incubatie, adica timpul scurs din momentul infectarii si pana la aparitia semnelor si simptomelor este variabila, in medie 3-7 zile.

Debutul:

- necaracteristic, frecvent sugestiv pentru o infectie respiratorie:

  • stare generala alterata;
  • indispozitie, astenie, adinamie;
  • cefalee(dureri de cap);
  • anorexie (lipsa poftei de mancare, in special pentru solide);
  • mai rar varsaturi si dureri abdominale;
  • febra – precede cu 24-48 de ore aparitia eruptie; frecvent este  usoara/moderata : 38-39C

Perioada de stare:

-caracteristica este eruptia care are mai multe stadii:

  • initial apar niste macule(pete) rosii in jurul guritei dar si in interiorul cavitatii bucale ( limba, gingii, fata interna a obrajilor, palat -“cerul gurii”, faringe) care se transforma in 24-48 de ore in mici vezicule (besicute) cu contur clar, perete subtire, culoare gri, inconjurate de un halou eritemtos(rosu).Sunt foarte dureroase, impiedeca alimentatia iar in cazul in care aportul de lichide este deficitar se poate ajunge la deshidratare care necesita spitalizare si perfuzare endovenoasa.

  • leziunile veziculoase se ulcereaza si lasa adevarate rani in gurita copilasilor facand imposibila alimentatia; se pare ca, cel mai bine tolerat este laptele rece/iaurtul, singurul care nu determina usturimi in momentul contactului cu mucoasa bucala;
  • pe langa leziunile bucale tipice sunt si leziunile de la nivelul palmelor si talpilor(de unde si denumirea bolii…mana-gura -picior); au aceeasi evolutie, initial macule rosii apoi vezicule situate in special pe palme, intre degete si la nivelul talpilor; mai rar apar la nivelul coapselor si pe trunchi. Spre deosebire de alte boli eruptive ( in special varicela cu care se si confunda uneori) nu sunt insotie de prurit ( mancarime).

  • leziunile de la nivelul pielii se vindeca in general in 7  maxim 10 zile si nu lasa sechele (cum se intampla de exemplu in cazul varicelei cand raman cicatrici daca au fost inlaturate crustele respective).

Indiferent de gravitatea manifestarilor generale(febra, refuzul alimentatiei, dureri de cap) sau a elementelor eruptive este recomandat sa va adresati unui medic singurul in masura sa stabileasca diagnosticul corect si implicit tratamentul specific.

Cum se diagnosticheaza?

  • diagnosticul este relativ usor, bazat pe contactul copilasului cu cineva deja infectat si pe aspectul clinic al leziunilor;
  • sunt rare cazurile cand sunt necesare investigatii suplimentare(analize), de obicei in situatii severe sau care apar la copilasi cu alte probleme de sanatate asociate;

Cum se trateaza?

Tratamentul este suportiv si simptomatic, ceea ce inseamna ca nu poate fi tratata cauza ci doar alinate simptomele. De subliniat ca tratamentul antibiotic nu-si justifica utilizarea fiind vorba de o infectie virala;sunt insa cazuri cand se poate suprapune o infectie bacteriana si atunci sunt necesare antibioticele insa strict la racomandarea medicului.

Obiectivele majore sunt:

  • tratamentul febrei;
  • hidratarea corespunzatoare cu aport suplimentar de lichide; ideal este ca lichidele sa fie reci sau servite la temperatura ambianta, cu evitarea lichidelor fierbinti sau a sucurilor;
  • calmarea durerilor (ibuprofen, paracetamol) sau sprayuri cu efect antiinflamator si anestezic(Tantum Verde, Gatulet Fericit, etc);
  • badijonari ale mucoasei bucale(solutii cu glicerina la care se adauga anestezice : anestezina, lidocaina, reepitelizante ale mucoasei – Vitamina A, Vitamina E) sau antihistaminice (difenhidramina);
  • probiotice, antidiareice(smecta), antisecretorii(hidrasec)daca se asociaza diaree;
  • diminuarea raspandirii infectiei prin izolarea la domiciliu a copilasilor bolnavi.

In cazul copilasilor cu leziuni masive la care este imposibila hidratarea se recomanda internare pentru perfuzare si tratament de specialitate. De asemenea infectiile cu manifestari neurologice (produse de subtipul 71) necesita internare obligatorie.

Ce complicatii pot sa apara?

  • deshidratarea;
  • suprainfectia bacteriana a leziunilor ce impune administrare de antibiotic chiar daca la baza infectia este virala;
  • pericardita/miocardita (rar);
  • meningita/encefalita (foarte rar);

Care este evolutia?

  • in formele usoare si moderte evolutia este autolimitanta cu vindecare in 7-10zile;
  • incepand cu cea de-a 7-a zi de boala se formeaza anticorpi care elimina virusul din organism;cu toate acestea s-a stabilit ca, virusul se mai elimina prin fecale timp de aproape 1 luna, ceea ce inseamna ca, pericol de contagiozitate exista. Insist inca o data asupra importantei masurilor de igiena mai ales in cazul copilasilor mici, ce frecventeaza gradinitele;
  • imunitatea dobandita in urma infectiei este durabila, rar apare reinfectia insa este posibila infectia cu un alt subtip al virusului Coxackie;

Adultii de obicei manifesta forme mult mai usoare decat copilasii.

In cazul femeilor insarcinate daca infectia s-a produs in primul trimestru de sarcina se poate produce avort spontan. In schimb infectiile din trimestrul 2, respectiv 3 s-au soldat cu retard al cresterii intrauterine a fatului.

Cum ne putem proteja?

Fiind o boala ce se raspandeste usor, posibilitatile de protectie sunt minime si se reduc la aplicarea riguroasa a masurilor de igiena si in special spalatul frecvent pe maini cu apa calda si sapun si obligatoriu dezinfectia obiectelor cu care copilasii vin in contact (de exemplu virusul ramane foarte mult timp activ pe suzeta sau pe o jucarie)..

>>>

INFECTIA CU STREPTOCOC

angina

 

Infectiile streptococice sunt foarte frecvente in copilarie, cel mai adesea localizate la nivelul cailor respiratorii superioare (amigdalite/faringite, otite, sinuzite, scarlatina) dar si la nivelul pielii (impetigo); in cazuri mai rare apar infectii severe de tipul pneumoniei, meningitei sau complicatii ale infectiei cu streptococ: reumatismul articular acut (febra reumatica), respectiv glomerulonefrita acuta (afectare a rinichiului de tip inflamator cu perturbarea functiei renale).

Aceasta multitudine de manifestari deriva din faptul ca exista foarte multe grupe de streptococi, de departe cel mai frecvent fiind grupul A si acesta cu peste 80 de tipuri. Cel mai frecvent este Streptococul beta hemolitic grup A care poate sa determine infectii la nivelul cailor respiratorii superioare dar si la nivelul pielii. Streptococul grup B este implicat in aparitia unor infectii severe la nou -nascut prin transmitere materno-fetala.

O categorie aparte este reprezentata de streptococul pneumoniae (pneumococul) ce determina infectii severe de tipul pneumoniei, respectiv meningitei si impotiva caruia exista posibilitatea de aparare prin efectuarea vaccinarii antipneumococice .

Datorita frecventei crescute voi insista asupra faringitei/amigdalitei determinate de streptococul betahemolitic grup A, urmand ca Scarlatina(articol detaliat) sa constituie subiectul unui alt articol.

FARINGITA/AMIGDALITA CU STREPTOCOC BETA HEMOLITIC GRUP  A:

Ce este faringita/amigdalita?


- inflamatie la nivelul faringelui (gatului) si amigdalelor  produsa de cele mai multe ori de virusuri (pana la 85%) si mai rar de bacterii (15-30%); dintre bacterii cel mai frecvent e implicat streptococul grup A dar pot fi si alti streptococi precum si alte bacterii : Mycoplasma, Chlamydia (mult mai rar).

- amigdalele sunt niste structuri ce intervin in apararea organismului, formate din tesut limfatic si care sunt situate deasupra si in spatele limbii, de o parte si de alta a gatului ce reactioneaza (cresc in dimensiuni si se inrosesc) in momentul in care organismul vine in contact cu diverse virusuri sau bacterii. Sunt copilasi care fac multe episoade de amigdalite, astfel incat amigdalele raman marite de volum (si in afara episoadelor infectioase) asa numita amigdalita cronica, hipertrofica, care uneori necesita indepartarea chirurgicala a amigdalelor (partial sau total).

-cel mai frecvent afectati de infectia cu streptococ sunt copilasii cu varste cuprinse intre 5 si 15 ani, infectia fiind rara in primul an de viata.

Cum se transmite?

Avand in vedere localizarea preponderenta la nivelul nasului si gatului se transmite foarte usor prin stranut, tuse, secretii nazale sau prin intermediul obiectelor contaminate (jucarii, obiecte de mobilier, etc) astfel incat in colectivitati se inregistreaza adevarate epidemii mai ales in sezonul rece; un copil cu faringita/amigdalita streptococica este contagios in primele 24-48 de ore de la instituirea tratamentului antibiotic.

O categorie aparte este reprezentata de purtatorii sanatosi de streptococ care nu prezinta nici o manifestare insa care pot transmite cu usurinta infectia.

Cum se manifesta?

Exista o serie de asemanari intre faringitele/amigdalitele virale si cele bacteriene, pentru confirmarea cu certitudine a infectiei streptococice fiind necesare investigatii suplimentare ( analize de sange, secretie faringiana),

Astfel :

debut: – brusc cu :

  • febra uneori inalta ( > 39C) –  sugestiva pentru streptococ;
  • alterarea starii generale, indispozitie, iritabilitate;
  • refuzul mancarii, varsaturi ( mai ales la copilasii mai mici);

perioada de stare:

  • dureri in gat severe (disfagie) ce fac imposibila alimentatia;
  • cresterea in dimensiuni a ganglionilor  ( laterocervicali si submandibulari) cu durere si sensibilitate la atingere;

 

  • hiperemie faringiana ( gat rosu) cu cresterea in dimensiuni a amigdalelor care uneori chiar se unesc pe linie mediana; amigdalele sunt intens congestionate si pot prezenta depozite albicioase, galbui ( depozite pultacee).

 

  • caracteristic este lipsa disfoniei (raguseala), tusei, rinoreei (curgerea nasucului), manifestari care pot sugera mai degraba implicarea unui virus decat a unei bacterii.

convalescenta:

  • dupa 24-48 de ore de la instituirea tratamentului (obligatoriu antibiotic, de electie PENICILINA) copilasul nu mai  este contagios iar simptomele se amelioreaza spectaculos; cu toate acestea, tratamentul trebuie continuat 7-10 zile in functie de recomandarea medicului.

Este important de a diferentia faringita/amigdalita streptococica de cea virala pentru a stopa administrarea inutila de antibiotice, din ce in ce mai frecventa. Antibioticele nu scad durata de evolutie a unei infectii virale, la fel cum nu previn suprainfectia bacteriana. Asadar dragi mamici nu administrati antibiotice doar pentru ca la o alta “raceala” un anumit antibiotic a fost eficient. Singurul in masura sa recomande tratament cu  antibiotice este medicul de familie sau pediatrul.

Cum se diagnosticheaza?

In general pe baza simptomelor copilasului si pe baza examenului clinic (consultatia propriu-zisa) se ridica suspiciunea de infectie cu streptococ care este obligatoriu sa fie confirmata/infirmata prin efectuarea unei secretii faringiene. Chiar si asa, aproximativ 30% din cei cu suspiciune de infectie streptococica au secretia negativa (nu se confirma prezenta streptococului) dupa cum la un procent variabil, cuprins intre 20 -40% se confirma prezenta streptococului, desi acestia nu au nici un fel de manifestare.

In practica se foloseste Scorul McIsaac care ajuta la incadrarea etiologica a amigdalitei.

Astfel, pentru fiecare din urmataorele simptome se acorda cate 1 punct:

1. temperatura ce depaseste 38C;

2. absenta tusei;

3. adenopatie dureroasa (cresterea in dimensiuni a ganglionilor);

4. cresterea in dimensiuni a amigdalelor cu congestie ( roseata) eventual depozite de puroi;

5. varsta cuprinsa intre 3 si 14 ani;

Un scor curpins intre 1 si 3 ridica suspiciunea unei infectii streptococice, pe cand un scor de 4-5 este aproape sigur pentru o infectie bacteriana, in speta streptococica.

Pe langa secretia faringiana frecvent se indica si efectuarea ASLO = Anticorpiantistreptolozina care reprezinta un raspuns al organsimului la infectia cu streptococ;  astfel spus, organismul produce “soldatei” (anticorpi) impotriva streptolizinei (o enzima produsa de catre streptococ) care pot fi determinati din sange si reflecta infectia cu streptococ. Nu prea se folosesc in diagnosticul fazei acute, mai mult sunt utili in dinamica, pentru a urmari evolutia. Trebuie specificat faptul ca ASLO creste in prima saptamana de la producerea infectiei, ingregistreaza o valoare maxima in urmatoarele 2-4 saptamani dupa care in decurs de 6 -12 luni revine la valoarea normala. De aceea persistenta unor valori crescute in decurs de cateva luni impune o reevaluare.

In situatii mai sevre se pot efectua si analize de sange care vor confirma suspiciunea de infectie bacteriana prin prezenta sindromului inflamator (VSH- crescut, PCR – Proteina C Reactiva pozitiva), leucocitoza cu neutrofilie (cresterea numarului de globule albe si a unei fractiuni a acestora sugestive pentru infectie bacteriana), eventual si o anemie usoara (intrainfectioasa).

Ce complicatii pot sa apara?

  • persistenta infectiei - se datoreaza existentei unor bacterii mai rezistente, de obicei stafilococul aureu care produce beta lactamaza, fiind necesara in acest caz schimbarea antibioterapiei;
  • recurenta infectiei – frecvent datorita nerespectarii recomandarilor medicale in special renuntarea precoce la tratamentul antibiotic;
  • adenita ( submandibulara, laterocervicala) – inflamare dureroasa a ganglionilor;
  • flegmon amigdalian – care necesita pe langa tratamentul antibiotic evacuarea puroiului ( de catre medicul specialist ORL) si eventual amigdalectomie ( indepartarea chirurgicala a amigdalelor) in functie de recomandarile medicului orl-ist; dezvoltarea sa este sugerata de o sensibilitate crescuta la deschiderea gurii, uneori cu imposibilitatea de a se alimenta chiar si cu lichide ( trismus);
  • otite, sinuzite prin diseminarea infectiei in zonele invecinate;
  • fasciita necrozanta - o complicatie severa determinata de asa-numita “bacterie carnivora” care distruge tesuturile;
  • reumatismul articular acut ( RAA) – o boala extrem de frecventa in urma cu zeci de ani dar a carei frecventa s-a redus semnificativ prin tratamentul si profilaxia corecta a infectiilor streptococice; pe langa afectarea articulatiilor este posibila si afectarea inimii cu consecinte grave;
  • glomerulonefrita acuta poststreptococica - afectare a glomerulilor renali cu perturbarea functiei renale.

Cum se trateaza?

Obiectivele principale sunt :

1. eradicarea infectiei – tratamentul antibiotic, conform antibiogramei;

2.controlul temeperaturii si al durerii – antitermice, antialgice;

3. masuri igienico-dietetice;

1. Eradicarea infectiei:

In cazul in care suspiciunea de infectie streptococica se confirma prin pozitivarea secretiei faringiene, tratamentul de electie este cel antibiotic, de prima intentie fiind PENICILINA.

Singurul in masura sa stabileasca aceasta suspiciune respectiv sa recomande tratamentul antibiotic este medicul, fie cel de familie fie medicul pediatru.

In practica exista 2 situatii:

a) se recolteaza secretia faringiana dupa care se instituie tratamentul antibiotic pana la confirmarea infectiei ; daca antibiograma confirma sensibilitatea streptococului la antibioticul initial se contiunua cu acesta timp de 10 zile; in schimb, daca streptococul nu este sensibil la antibioticul initial, se administreaza alt antibiotic, conform antibiogramei.

b) se recolteaza secretia faringiana si se asteapta pana la confimarea respectiv infirmarea infectiei cu streptococ fara a administra un tratament antibiotic.

Penicilina se administreaza oral in cazurile usoare/moderate,respectiv intravenos/intramuscular daca copilasul este spitalizat.

Pentru cei alergici la Penicilina se pot folosi alte antibiotice : Eritromicina, Claritromicina ( Fromilid, Klabax, Klacid), Azitromicina ( Azitrox, Sumamed), Amoxicilina+Acid clavulanic ( Augmentin, Enhancin), mai rar Cefuroxim ( Zinnat).

Durata tratamentului este de 10 zile, mai putin in cazul Azitromicinei ( 3-5 zile). Chiar daca simptomatologia s-a ameliorat si copilasul pare ca nu mai are nimic trebuie sa continuati sa administrati antibioticul. Daca la 3 zile de la instituirea tratamentului nu se inregistreaza o evolutie favorabuila atunci trebuie sa solicitati o noua evaluare medicala ( ideal ar fi la acelasi medic care a evaluat prima data copilasul).

In pararel cu tratamentul antibiotic se administreaza probiotice ( Biotics, Enterolactis, Ecoflorina, Linnex) pentru a preveni o eventuala disbioza ( distrugerea bacteriilo”bune” din intestin sub actiunea antibioticului care nu are actiune selectiva).

In functie de antecedentele copilasului se recomanda tratament cu Penicilina retard ( MOLDAMIN) injectii intramusculare cate 1/saptamana timp de 3 saptamani, pana la 3 luni cu scopul de a preveni instalarea unor complicatii la distanta.

2. Tratamentul antipiretic:

- are la baza un consum crescut de lichide la care se adauga medicamente de tipul Ibuprofen ( Nurofen, Ibugesic, Marcofen), respectiv Paracetamol ( Panadol, Calpol, Eferalgan). Detalii suplimentare se gasesc in articolul dedicat febrei.

- nu se administreaza aspirina copiilor sub 14 ani

3. Regim -igieno-dietetic

  • izolare la domiciliu, eventual repaus la pat in functie de severitatea infectiei;
  • consum crescut de lichide ( ceaiuri caldute, nu fierbinti la care se poate adauga lamaie si miere, apa, sucuri de fructe, compoturi supe de legume);
  • gargara cu apa cu sare de 3-4 ori pe zi pentru copilasii mai mari, complianti ( la 200 ml apa calduta se adauga o lingurita sare);
  • atmosfera umeda, evitarea supraincalzirii locuintei;
  • evitarea fumatului in preajma copiilor.

Cand e necesara amigdalectomia?

( indepartarea chirurgicala a amigdalelor)

Singurul in masura sa stabileasca acest lucru este medicul specialist ORL. In ultimii ani a scazut dramatic numarul acestor interventii chirurgicale consecinta a diagnosticarii si mai ales a tratamentului corect aplicat.

Sunt totusi cateva criterii care pot stabili aceasta indicatie:

  • infectii frecvente, severe din punct de vedere al evolutiei ( peste 5 episoade/an) intotdeauna confirmate bacteriologic ( secretia faringiana sa stabileasca clar prezenta streptococului beta hemolitic);
  • abcces periamigdalian ( flegmon);
  • amigdalita cronica, recurenta : amigdale marite de volum care deseori se unesc pe linie mediana si afecteaza modul de alimentare precum si respiratia;
  • influentarea activitatii cotidiene prin absenteism scolar, tulburari de somn, etc.

 

Cum putem preveni infectia cu streptococ?

  • evitarea spatiilor inchise, aglomerate datorita usurintei cu care se transmite aceasta infectie;
  • izolarea la domiciliu a copilasilor bolnavi, prevenind astfel raspandirea infectiei in crese, grainite, scoli;
  • evitarea contactului cu persoane bolnave;
  • spalare frecventa pe maini cu apa calda si sapun;
  • evitarea fumatului in preajma copiilor;
  • dezinfectarea periodica a jucariilor si suprafetelor cu care copilasii vin mai frecvent in contact;
  • educarea copiilor pentru a-si insusi minimele reguli de igiena, in primul rand cele referitoare la obiectele personale (periuta de dinti, pahar, tacamuri); chiar si acasa, fiecare membru al familiei ar trebui sa aiba grija cu atat mai mult cu cat vorbeam de acei purtatori sanatosi care nu au semne de boala dar care  transmit infectia.

In concluzie as putea spune despre temuta amigdalita ca este o boala frecventa (rar existand copilasi care nu au avut infectie cu streptococ)  dar care beneficiind de tratamentul corect se vindeca fara sechele, cea mai buna dovada fiind scaderea dramatica a cazurilor de reumatism articular acut.

 

 

>>>

Pentru copilasi fericiti si mamici linistite

cv_pediatru_modificat

Sunt medic specialist pediatrie cu o experienta de 5 ani in Clinicile Universitare din Cluj si pot spune despre mine ca, cred cu tarie in profesia mea, in dragostea fata de copii, in zambetul lor atunci cand intra in cabinet si in imbratisarea dulce atunci cand ne revedem. Dar mai presus de orice, cred in puterea si capacitatea mea de a schimba perceptia despre sistemul medical.

De accea am ales mediul privat unde am incercat inainte de toate sa creez un spatiu altfel decat cabinetele “reci” si inspaimantatoare, un spatiu unde deopotriva copiii mari si mici se vor simti bine, vor gasi jucarii, carticele, creioane colorate si nu vor mai fi nevoiti sa stea cuminti pana “tanti doctor vorbeste “; ne vom imprieteni, ne vom juca iar cu parintii vom discuta de la egal la egal, eliminand toate barierele clasice ale relatiei medic-pacient; de aceea o consultatie dureaza in medie o ora, timp suficient pentru a ne cunoaste, a ne imprieteni si a stabili un diagnostic si un tratament care sa aline suferinta copilasului.

Cred in drumul pe care l-am inceput si va astept cu drag sa dezlegam tainele cresterii si dezvoltarii bebelusilor, sa tratam “rebelele” raceli care apar in primul an de “gradi”, sa ne sfatuim cu privire la alimentatia copiilor mari si mici si sa tratam orice problema de sanatate aparuta din prima zi de viata pana la serbarea majoratului.

CE VA OFER ?
– consultatii generale de pediatrie ( 0-18 ani);
– promovarea alaptarii;
– programe de urmarire a cresterii si dezvoltarii bebelusilor;
– cursuri de diversificare pentru sugari; cursuri de alimentatie pe grupe de varsta;
– conceptul inovator COPIL SANATOS care se adreseaza in general copiilor cu probleme de greutate, creat in colaborare cu Centrul Medical Asteco Primul Centru Integrat de Nutritie si Boli Metabolice unde realizam ceea ce se numeste o Evaluare Medicala Integrata in cadrul careia impreuna cu un kinetoterapeut si un psiholog incercam sa identficam cauzele problemelor cu greutatea si mai presus de orice sa stabilim un plan nutritional corect care impreuna cu o activitate fizica personalizata in functie de preferintele copilului sa asigure o dezvoltare armonioasa;
– si pentru ca stiu ca in calitate de parinti sunteti tot timpul de garda iar febra, tusea, varsaturile apar de obicei seara si in week-end, va stau la dipozitie cu consultatii la domiciliu (stabilite telefonic in functie de programarile preexistente);

Asadar dragi mamici, tatici, bunci si scumpii mei pacienti va astept cu o altfel de consultatie, cu o altfel de atitudine, cu multe raspunsuri la intrebarile care credeati ca nu au raspuns  si sper ca impreuna prin sugestiile, sfaturile, criticile dumneavoastra sa reusim sa crestem sanatosi si voinici.

 

>>>

VARICELA

VARICELA sau, in limbaj popular, VARSATUL de VANT, o boala infecto-contagioasa ce face parte din categoria ” bolilor copilariei”, fiind foarte frecventa printre copilasi, mai ales sub varsta de 10 ani. Astfel daca copilul frecventeaza o colectivitate ( cresa/gradinita) probabilitatea de infectie este foarte mare, adesea existand adevarate epidemii odata cu venirea primaverii; in sezonul rece infectia este mai  rara, dar poate exista.
In copilarie varicela se prezinta de obicei ca si o boala cu evolutie usoara care confera imunitate durabila, reinfectia fiind totusi posibila in conditii de imunodeficienta. ( reactivarea infectiei poarta numele de Zona Zoster si are o evolutie mai severa decat varicela). Forme mai grave apar la femeile gravide ( virusul poate determina in 1-2 % din cazuri varicela neo-natala cu evolutie severa), nou – nascuti, copii cu afectiuni asociate, persoane cu imunitatea compromisa, adolescenti peste 15 ani.

Boala este determinata de Virusul Varicello – Zosterian si reprezinta primoinfectia acestuia.

Virusul VARICELO – ZOSTERIAN

- face parte din categoria virusurilor herpetice si determina 2 infectii diferite : VARICELA si ZONA ZOSTER
-  este extrem de contagios, afectand in special copii intre 2 si 10 ani ( infectia este rara sub varsta de 6 luni, bebelusul fiind protejat de anticorpii materni)

  • modul de transmitere
–  pe cale respiratorie – mucoasa bucala, nas ( tuse, stanut, saliva)
–  prin intermediul obiectelor contaminate sau a curentilor de aer
( de unde si numele de varsat de vant)
–  prin ruperea veziulelor cu lichid si contactul cu acesta

  • rezervor

– persoanele bolnave - perioada de contagiozitate incepe cu 1-2 zile inainte de aparitia eruptiei !!!!!!

  • incubatie :
– perioada de timp scursa din momentul infectarii pana la aparitia primelor semne de boala
– in general 14 – 21 zile

  • imunitateadurabila, rar reactivari in conditii speciale ( imunodeprimare, stress, varstnici); reactivarea se produce datorita faptului ca virusul ramane in ganglionii sistemului nervos in stare latenta, putandu-se ” manifesta” daca sunt indeplinite acele conditii speciale si atunci determina zona zoster ( nu voi detalia intrucat esre rara la copil)

Cum se manifesta ?

Sunt doua categorii de simptome, unele nespecifice ( comune multor altor boli infectioase) care au in prim plan febra si eventual simptome tipice unei raceli, altele specifice care constau in aparitia eruptiei caracteristice. Sunt copii la care infectia poate evolua fara simptomele nespecifice, aparand direct eruptia, la fel cum sunt copii la care infectia se manifesta foarte usor , cu o eruptie minima sau chiar absenta.
Se descriu mai multe faze in evolutia varicelei. Astfel:

1. perioada de invazie
– inaintea eruptiei, dureaza 1-2 zile;
indispozitie, inapetenta, astenie ( oboseala), dureri de cap ( cefalee);
- febra ( de obicei in jur de 38 – 38,5C); sunt cazuri cand febra poate depasi 39; – 39,5C cu frison, cu agitatie sau chiar cu convulsii;
- adenopatie ( cresterea in dimensiuni a ganglionilor) – reactia fireasca de raspuns a organismului;
– in unele cazuri poate lipsi sau este foarte usoara, nefiind sesizata.

2. perioada de stare ( eruptia propriu-zisa)

– dureaza in medie 7 – 10 zile; poate evolua in valuri ( adica apar noi si noi eruptii, fiecare val eruptiv insotindu-se de febra); de obicei dupa aparitia bubitelor febra dispare;
– afecteaza toate portiunile pielii, inclusiv pielea paroasa a capului si mucoasele ( bucala, conjunctivala, genitala);
– initial sunt niste bubite ( asemanatoare celor din urticarie) care evolueaza spre aspectul tipic, acela de vezicula ( bula) care se aseamana in primele zile cu niste picaturi de roua; ulterior lichidul continut se tulbura si se resoarbe, ramanand acele cruste, moment in care teoretic se considera ca persoana nu mai este infectioasa ( nu mai transmite boala ); numarul de vezicule variaza, de cateva pana la zeci, sute;



– prezenta veziculelor la nivelul guritei poate determina dificultati de alimentatie, asa cum la nivel genital,poate determina usturimi la urinare

( sursa foto : www.dermatology.about.com & www. righthealth.com)
– dupa aproximativ 7 zile, crustele cad, ramanand o zona usor hiperpigmentata ( culoare mai inchisa decat a restului pielii) care va disparea in cateva zile;
– ce este caracteristic este faptul ca la nivelul pielii exista diferite faze de evolutie, de la vezicule, la cruste sau la zone hiperpigmentate;
– eruptia este insotita de mancarime ( prurit).

Evolutia este usoara in cele mai multe cazuri, boala fiind urmata de o imunitate durabila.

Sunt cateva forme atipice care sunt rare insa merita mentionate, datorita evolutiei severe:

a) varicela congenitala - apare daca infectia mamei cu virus s-a produs in timpul sarcinii si poate determina malformatii grave; se pot preveni prin vaccinarea femeilor care nu au facut varicela in copilarie si-si doresc o sarcina;

b) varicela neo-natala - apare daca infectia mamei se produce in ultimele zile de sarcina, cu 3-4 zile inainte de nastere; fatul este afectat datorita lipsei anticorpilor protectori ai mamei dar si datorita imaturitatii sistemului imunitar; fiind foarte vulnerabil, nou – nascutul infectat, face forme grave de boala, cu complicatii serioase de tipul bronhopneumoniei, meningitei/encefalitei, hepatitei.

Complicatiile varicelei:
  • suprainfectarea - veziculele se infecteaza cel mai frecvent cu stafilococ, streptococ, putand evolua cu abcese, flegmoane ( determinate de stafilococ), erizipel, scarlatina ( infectii provocate de streptococ) daca nu se iau masuri corespunzatoare de igiena.
  • pneumonie - mai frecventa la copii cu deficit imun si la adult ( foarte rara la un copil sanatos anterior infectiei)
  • encefalita - rara, in general in primele zile de boala; daca copilul dumneavoastra acuza...tulburari de vedere, mers nesigur, nu tolereaza lumina, sau apar varsaturi, somnolenta, adresati-va de urgenta unui medic pediatru.
Cum se diagnosticheaza?

– diagnosticul se bazeaza pe doua aspecte importante si anume…prezenta contactului cu o persoana infectata , alaturi de eruptia caracteristica
– se pot efectua si alte teste suplimentare insa de cele mai multe ori nu este necesar datorita evolutiei blande si diagnosticului sugestiv

Tratament

- obligatoriu IZOLARE la domiciliu; rar copii sunt internati in spital pentru supraveghere permanenta si tratament specific ( formele grave); copilasii trebuie sa stea izolati cel putin 7 zile, ideal ar fi pana in momentul in care nu mai sunt vezicule ci doar cruste;
- pe durata febrei se vor administra antitermice de tipul Paracetamolului in asociere cu Nurofen ( pentru detalii suplimentare Ce trebuie sa stiti despre febra);
- nu sunt necesare masuri dietetice suplimentare ( copilul poate manca orice ii face placere, insistandu-se asupra consumului de lichide);
- pana la eliminarea crustelor nu se va face baie generala ( este permisa toaleta zilnica, aceasta prevenind suprainfectarea veziculelor respective); tot pentru a preveni suprainfectarea prin scarpinare se recomanda taierea scurta a unghiilor si spalarea frecventa cu apa calduta si sapun a mainilor;
-fiind vorba despre o infectie virala, tratamentul cazuei vizeaza virusul si consta in administrarea de ACICLOVIR dar acesta se administreaza strict la indicatia medicului pediatru sau specialist in boli infectioase, fiind rezervat cazurilor severe;
- pentru prurit ( mancarimea ce insoteste eruptia) se recomanda medicamente din categoria antihistaminicelor ( ex. Fenystil) sau lotiune cu calamina;
- daca sunt prezente vezicule la nivelul guritei atunci ingestia alimentelor va produce disconfort, motiv pentru care se recomanda evitarea sucurilor, prajelilor; se recomanda pasarea alimentelor pana la vindecarea leziunilor;
- in cazul suprainfectarii se recomanda unguente cu antibiotice sau, dupa caz antibioterapie sistemica ( antibiotice administrate oral sau intravenos, in functie de severitate).

Cum putem preveni?
Avand in vedere larga raspandire a virusului precum si marea lui putere de infectare, metodele de prevenire sunt aproape nule, exceptand vaccinarea care, de cativa ani este disponibila si in tara noastra desi, nu este inclusa pe lista vaccinurilor obligatorii/gratuite.

Vaccinarea
– ofera o protectie variabila intre 70 pana la 90% ( copii vaccinati care ulterior se infecteaza cu virusul varicelei fac forme usoare de boala deoarece au anticorpi impotriva virusului, dobanditi prin imunizare);
– se realizeaza in jurul varstei de 1 an dar poate fi facut si copiilor cu varste de peste 10 ani care nu au dezvoltat inca infectia pentru a preveni formele mai severe caracteristice adolescentilor; in general se recomanda inainte de intrarea in colectivitate unde sansele sa contacteze virusul sunt extem de mari;
– de asemenea se recomanda vaccinarea femeilor care nu au contactat varicela  si doresc sa-si programeze o sarcina pentru a preveni aparitia infectiei in timpul sarcinii( vaccinarea trebuie facuta cu minim 3 luni inainte de aparitia sarcinii);
Pe piata in momentul de fata exista 2 tipuri de vaccinuri, cel clasic VARILRIX si unul mai nou, tertravalent, care combina virusul varicelei cu cel al rubeolei, oreionului si rubeolei ( PRIORIX – TETRA)

In concluzie putem spune despre varicela ca este o boala usoara care rar evolueaza cu complicatii si care este extrem de frecventa mai ales primavara, afectand in special copilasii intre 2 si 10 ani si care necesita obligatoriu dupa diagnostic izolare pentru a preveni instalarea unor adevarate epidemii.




>>>
Sitemap