Tag Archives: diaree

ENTEROCOLITA / GASTROENTEROCOLITA ACUTA(DIAREEA ACUTA)

Dupa infectiile respiratorii, diareea reprezinta a doua cauza pentru care parintii se adreseaza medicului pediatru.La varstele mici, indiferent de cauza, reprezinta o urgenta medicala mai ales daca se asociaza cu varsaturi si/sau febra, datorita riscului de deshidratare si posibilitatilor limitate de hidratare la domiciliu.

I.Ce este diareea?

Diareea nu este o boala ci, un simptom al unei boli, definit prin cresterea numarului scaunelor in paralel cu scaderea consistentei acestora si modificarea aspectului(neformate, cu resturi alimentare, mucus, puroi sau chiar sange). In functie de cauza, numarul scaunelor variaza de la 3-4 pana la 10, sau chiar mai mult in decursul a 24 de ore.

Frecvent este insotita de dureri abdominale, meteorism(acumulare de gaze), inapetenta, simptome incadrate ca si enterocolita acuta. Enterocolita acuta prezinta ca si simptom cardinal diareea  si este determinata de  inflamarea  mucoasei intestinale. Atunci cand sunt prezente si varsaturi diagnosticul este de gastroenterocolita acuta.

Daca diareea persista mai mult de 2 saptamani, vorbim de diaree cronica, care apare in cadrul unor boli digestive neinfectioase(deficit congenital/secundar de lactaza, intoleranta la proteinele din laptele de vaca soia, intoleranta la gluten,boli inflamatorii intestinale, etc) si care necesita investigatii suplimentare pentru un diagnostic corect si un tratament corespunzator.

II.Care sunt cauzele diareei acute?

a)infectii:

  • virale: cea mai frecventa cauza de diaree(50-70%); principalul virus implicat este  rotavirusul(articol detaliat) insa sunt si alti virusi(adenovirusuri, enterovirusuri, virusul Norwalk,etc) care pot determina diaree; de multe ori  acestia nu pot fi identificati in urma analizelor efectuate; infectiile virale sunt mai frecvente in sezonul rece;
  • bacteriene:salmonella, shigella, e.coli(tulpinile patogene: enterotoxigen, enterohemoragic, etc), campilobacter, clostridium, etc; predomina in sezonul cald;
  • parazitare:giardia, blastocistis hominis, etc
  • micotice: in special candida(la cei cu imunitate deficitara sau post tratament antibiotic);

b) alergii, intolerante alimentare: frecvent este vorba de  diaree cronica(durata de peste doua saptamani) mai ales daca expunerea la factorii alergeni este una continua;

c)iatrogena(post medicatie): in special dupa terapie antibiotica;

d) greseli alimentare: aliment nou introdus in alimentatia bebelusului, erori dietetice, igiena alimentatiei;

e) “diareea calatorului”: apare destul de frecvent in calatorii, fie prin consumul de apa si alimente contaminate, fie printr-o schimbare a regimului alimentar;

III. Cum se transmite?

  • in principiu transmiterea este fecal-orala, prin intermediul mainilor murdare, al obiectelor si suprafetelor contaminate dar si prin intermediul alimentelor contaminate(toxiinfectie alimentara); un caz aparte il reprezinta diareea determinata de consumul de apa infectata, de aceea nu se recomanda sa consumati apa decat din surse potabile(atentie la fantani, izvoare);
  • este posibila si contaminarea indirecta, prin intermediul vectorilor(muste, gandaci, soareci, sobolani,etc);

IV. Cum se manifesta?

a)debut: – in general brusc; poate fi precedat de :

  • inapetenta;
  • greturi/varsaturi;
  • dureri abdominale;
  • febra/frison;

b) perioada de stare:

  • scaune moi, cu resturi alimentare nedigerate, apoase, in numar variabil (3-5-10/zi, uneori chiar 15-20/zi ), eliminate exploziv, urat mirositoare; daca se asociaza mucus si sange in scaun ne orientam asupra unei cauze bacteriene, mai ales daca scaunele sunt insotite de febra si/sau frison;
  • dureri abdominale, colicative, zgomote hidro-aerice(bolborosisme), durere la emisia de scaun;
  • greturi, varsaturi(la inceput alimentare, ulterior bilioase);in formele virale frecvent varsaturile se amelioreaza sau dispar in momentul aparitiei scaunelor diareice;

In functie de varsta copilului si de severitatea infectiei exista riscul de aparitie a sindromului de deshidratare acuta(Urgenta Medicala!!!):

  • piele uscata, flasca,palida, buze uscate, limba albicioasa, incarcata, senzatie imperioasa de sete;
  • deprimarea fontanelei(la bebelusi);
  • cearcane, ochi “infundati” in orbite, aspect de copil care sufera;
  • apatie, somnolenta, adinamie;
  • dureri de cap, ameteli;
  • extremitati reci;
  • scaderea cantitatii de urina; urina cu miros patrunzator, inchisa la culoare;
  • scadere in greutate(5-10% in functie de severitatea infectiei);

Astfel prezenta scaunelor diareice, asociate sau nu cu varsaturi/febra este un imperativ pentru un consult medical datorita rapiditatii cu care se poate instala acest sindrom de deshidratare, mai ales la varstele mici!!!

Secundar infectiei apare:

  • absorbtie incompleta a nutrientilor(este “ranita” mucoasa intestinala, locul unde se absorb nutrientii proveniti din digestia alimentelor);
  • scaderea activitatii enzimelor(multe din enzime se gasesc la nivelul mucoasei intestinale iar prin leziunile de la nivelul acesteia multe din ele nu se mai produc sau se produc insuficient);
  • alterarea echilibrului florei intestinale, cu “disparitia”bacteriilor bune, raspunzatoare de “sanatatea” intestinului;

V.Cum se diagnosticheaza?

Diagnosticul clinic este sugerat de simptomele prezente corelate cu examinarea copilului insa necesita “cautarea” cauzei(diagnostic etiologic) pentru a putea administra un tratament corespunzator. Este important de diferentiat enterocolitele virale de cele bacteriene, respectiv parazitare pentru a evita administrarea inutila de antibiotice. Din pacate, in peste 40% din cazuri nu se poate identifica agentul cauzator.

Cele mai utilizate teste de laborator sunt:

  • coprocitograma(examinare microscopica a scaunului) –  ofera detalii despre prezenta leucocitelor, hematiilor, mucusului, etc si are avantajul ca este disponibila in cateva ore putandu-ne orienta asupra cauzei si implicit asupra tratamentului;
  • coprocultura – ofera date despre posibilele bacterii cauzatoare, precum si antibioticul la care acestea sunt sensibile;
  • examenul coproparazitologic – util in situatia in care agentul cauzator este un parazit;
  • ph-ul scaunului: daca este acid, orienteaza spre un deficit enzimatic(deficit de lactaza, substanta care “digera” lactoza);daca este alcalin sugereaza o infectie bacteriana.

Uneori, mai ales cand este necesara internarea copilului se fac si alte investigatii in functie de simptomele prezente(Astrup, ionograma serica, uree, creatinina, PCR, Hemoleucograma, etc).Aceste investigatii sunt necesare pentru a orienta medicul asupra tratamentului necesar precum si asupra compozitiei perfuziei(difera in functie de prezenta sau nu a complicatiilor secundare deshidratarii).

Daca este necesara internarea Nu o refuzati, pericolul de deshidratare se accentueaza cu fiecare varstaura/scaun diareic si, din cauza simptomelor prezente medicatia nu poate fi administrata nici oral nici intrarectal.

VI.Cum se trateaza?

Daca sindromul de deshidratare este sever atunci se impune internarea copilului pentru  hidratare pe vena (perfuzii) necesara pentru a  suplini pierderile de apa si electroliti secundare varsaturilor si diareei dar si pentru  a oferi o pauza de refacere a  tubului digestiv. Ulterior se reia alimentatia , insa treptat cu asa numita dieta de tranzitie care sa asigure refacerea treptata a  mucoasei intestinale.
Cazurile mai putin severe pot fi tratate la domiciliu insa numai dupa un consult de specialitate in prealabil.

a) Rehidratare:

  • sarurile de rehidratare – se gasesc sub forma de pliculete care se prepara cu apa fiarta si racita conform indicatiilor si se administreaza incet, cu lingurita pentru a suplini pierderile inregistrate; cantitatea, ritmul si durata de administrare trebuie recomandate de medic in functie de greutatea fiecarui copil in parte precum si de gradul sindromului de deshidratare; sunt si sucuri pentru rehidratare orala (  Hipp ORS) care sunt mai bine acceptate de catre copii, avand adaugat orez , morcov,mar;
  • apa, ceaiuri(indulcit cu glucoza pulvis 5%), apa de orez(mucilagiu de orez), supa de morcovi;toate acestea se ofera in cantitati mici pentru a testa toleranta digestiva;

b) Regim igieno-dietetic:

  • foarte important in evolutia unei enterocolite indiferent de cauza acesteia;in functie de varsta se poate administra orez, apa de orez (poate fi folosita si la prepararea formulei de lapte praf), supa de morcovi, piure de morcovi cu orez, branza de vaci, telemea de vaca, banane, afine, “uscaturi“(paine prajita, covrigi sarati, grisine), apoi in zilele ce urmeaza supa de carne slaba, orez cu carne, revenindu-se usor la regimul anterior in functie si de evolutia aspectului si consistentei scaunelor;
  • la bebelusii alaptati se continua alaptarea, nu se introduce o formula de lapte fara lactoza!!!
  • formulele de lapte praf ar trebui inlocuite cu formule speciale, fara lactoza, deoarece agentul cauzator ataca celulele intestinale ( locul unde se produce digestia si absorbtia), diminuand astfel cantitatea de lactaza(enzima care digera lactoza); astfel apare  intoleranta secundara la lactoza (de cele mai multe ori o perioada limitata, de 1-2 saptamani). Acesta este motivul pentru care se restrictioneaza consumulde lapte si se introduce laptele fara lactoza.

c) Tratament simptomatic:

  • antidiareice, antisecretorii : de tipul Hidrasec( nu este sare de rehidratare, este un medicament antisecretor), Smecta ; dozele, ritmul si durata de administrare  difera in functie de varsta,cauze si simptomele prezente;
  • probiotice ( Biotics, Enterolactis, Ecoflorina, Linex, etc.) – asigura o refacere mai rapida si scad durata de evolutie a bolii;
  • antispastice, antiemetice(Emetiral, Metoclopramid): strict la recomandarea medicului!!!
  • antitermice(daca se asociaza febra):paracetamol, ibuprofen

d)Tratament etiologic(al cauzei):

Tratamentul este diferit in functie de cauza:

1. enterocolita bacteriana:

  • beneficiaza de tratament antibiotic, conform antibiogramei;frecvent nu se asteapta rezultatul coproculturii daca corpocitograma este sugestiva pentru o infectie bacteriana; antibioticul este ales de medic si va fi confruntat cu sensibilitatea bacteriei la diferite antibiotice atunci cand este disponibila coprocultura;

2. enterocolita virala:

  • beneficiaza de tratament suportiv: rehidratare, regim igieno-dietetic, antidiareice;

3. enterocolita din parazitoze-viermisori(articol detaliat):

  • necesita tratament antiparazitar in functie de parazitul identificat; 

VII. Ce complicatii pot sa apara?

  • deshidratarea;
  • acidoza(secundara deshidratarii);
  • afectare neurologica(poate merge pana la coma);
  • soc hipovolemic(scaderea drastica a lichidelor corpului);
  • insuficienta renala;
  • eritem fesier(datorita numarului mare de scaun si a aciditatii crescute a acestora);

VIII. Care este evolutia?

In marea majoritate a situatiilor sub tratament specific, hidratare si regim evolutia este buna. Sunt insa situatii in care scaunele diareice pot persista mai mult de 2 saptamani si atunci este nevoie de un nou consult medical si eventual investigatii suplimentare.

IX. Cum putem preveni?

  • spalarea frecventa a mainilor cu apa calda si sapun, obligatoriu inainte de fiecare masa si dupa folosirea toaletei(chiar daca copilasii sunt mici, invatati-i sa deprinda aceste reguli de igiena);
  • copilasii cu enterocolita/gastroenterocolita nu vor fi dusi in colectivitate decat dupa rezolvarea episodului;in cazul in care este vorba despre paraziti(viermisori) trebuie sa anuntati personalul din crese/gradinite/scoli pentru a lua masurile epidemiologice necesare;
  • spalarea tacamurilor si veselei cu apa potabila; daca apa nu este din surse potabile si nu avem alta alternativa se recomanda fierberea acesteia(cel putin 5 minute);
  • depozitarea corespunzatoare a preparatelor alimentare, mai ales a celor considerate “perisabile”(lapte, carne, oua, etc);
  • spalarea riguroasa a  fructelor si legumelor;
  • prepararea  termica corespunzatoare a carnii; atunci cand dezghetati carnea nu o lasati la temperatura camerei(aceasta se pastreaza in frigider);
  • dupa prepararea termica a oricarei mancari raciti-o brusc si apoi depozitati-o in frigider;
  • spalarea pe maini dupa schimbarea scutecului;
>>>

INFECTIA CU ROTAVIRUS

Ce este rotavirusul?
– virus de tip ARN care este prezent atat la om cat si la animale
– exista 7 serotipuri (A – G) , cel mai frecvent fiind cel de tip A ( peste 90% din infectii)
– are o mare stabilitate in mediul extern, rezistand astfel si la temperaturi scazute, explicand prezenta in numar foarte mare a enterocolitelor cu Rotavirus in timpul iernii; de altfel, rotavirusul reprezinta cea mai frecventa cauza de enterocolita la sugari si copiii mici.( pana la varsta de 5 ani peste 90% au prezentat un episode de infectie, mai mult sau mai putin sever). Segmentul cel mai afectat il reprezinta luni, grupa 3 – 24 grupul la care infectia evolueaza cel mai sever, de cele mai multe ori necesitand spitalizare. Bebelusii sub 3 luni sunt protejati datorita anticorpilor materni transmisi transplacentar sau prin alaptare; din nou subliniez importanta alaptarii in prevenirea acestei infectii.  La adult frecvent infectia este asimptomatica insa acesta poate fi un rezervor de transmitere.

Cum se transmite?
Rezervorul il reprezinta bolnavii si purtatorii, perioada maxima de risc fiind ziua 3-a-4-a de boala ( uneori poate persista chiar si 3 – 4 saptamani).
Transmiterea este fecal orala si prin consumul de apa contaminata ( nu consumati apa de la izvoare, fantani chiar daca apa pare buna si adultii nu manifesta nici un fel de simptome). Avand in vedere modalitatea de transmitere fecal orala, inseamna ca infectia se transmite de exemplu daca un copilas infectat sau excretor de virus pune manuta pe jucarii care ulterior sunt introduce in gura de alti copii; asa se explica marea frecventa a infectiei in crese, gradinite dar si in sectiile de spital. S-a izolat virusul  si de la nivelul podelelor, veselei, grupurilor sanitare, pieselor de mobilier.
Doza necesara infectiei este mica – 10-20 particule virale ( un gram de fecale contine in medie 10 particule virale)
Incubatia, adica durata intre momentul infectiei si aparitia simptomelor este variabila, in medie 1 – 3 zile, dar se poate extinde chiar si la 7 – 10 zile.
Virusul este prezent in scaun cu 1-2 zile inaintea debutului simptoemelor si persista 2, uneori chiar 3 saptamani dupa vindecarea diareei.
Imunitatea se instaleaza cu varsta, trecand prin infectie si este specifica de tip ( adica daca infectia s-a produs cu subtipul A atunci imunitatea este doar pentru subtipul A).

Cum prevenim infectia?

  • alaptarea – datorita trecerii anticorpilor materni si datorita lipsei “ arsenalului” necear alimentatiei artificiale ( sticle, tetine, etc);
  • igiena rigurosa inainte de fiecare masa ( chiar daca copilul este mic, acesta trebuie spalat periodic pe maini, obisnuindu-l astfel de mic cu obiceiuri sanatoase);
  • curatarea periodica a jucariilor mai ales daca au fost folosite de alti copii;
  • evitarea locurilor aglomerate si a contactului cu personae infectate

Cum se manifesta?

Sunt diferite forme de manifestare, mergand de la cele asimptomatice si usoare ( cateva scaune diareice cu normalizare rapida a tranzitului intestinal) pana la cele severe care necesita spitalizare datorita pericolului crescut de deshidratare.
Debutul
– brusc la 1 -3 zile de la infectare cu :
  • febra – variabila, frecvent moderata ( 38-39C);
  • varsaturi – frecvente, incoercibile (nu pot fi controlate);
  • diaree – scaune apoase, in numar foarte mare ( 5-10, uneori chiar mai multe), urat mirositoare;
Varsaturile repetate, asociate cu scaunele diareice, cu febra si refuzul alimentatiei duc rapid la instalarea sindromului de deshidratare care este cu atat mai periculos cu cat varsta este mai mica. Astfel daca apar aceste simptome adresati-va de urgenta medicului mai ales daca copilul are sub 1 an intrucat exista pericolul deshidratarii.

Semne de gravitate :

1.semne de deshidratare
  • apatie, somnolenta;
  • mucoase uscate ( buze uscate, limba uscata, albicioasa);
  • fontanela anterioara deprimata ( se observa ca si o “ gropita”);
  • ochi infundati in orbite ( incercanati);
  • tesutul celular subcutanat flasc( daca prindeti intre degete pielea de pe burtica aceasta este moale, flasca).
2.tulburari ale sistemului nervos central:
somnolenta marcata, apatie; agitatie marcata.

3. scadere in greutate ( 5 – 10%)
4. febra oscilanta care nu poate fi ameliorata prin antitermice din cauza varsaturilor si scaunelor diareice.

Frecvent se asociaza semne ale unei infectii respiratorii superioare ( desi virusul nu a putut fi izolat in secretiile respiratorii):
  • rinoree ( secretii mucoase, apoase), obstructie nazala ( nas infundat, respiratie pe gura);
  • disfagie ( dureri de gat, secundar cu refuzul alimentatiei ceea ce poate accentua sindromul de deshidratare);
  • rar : otita medie ( dureri auriculare, scurgeri din ureche).
Deoarece virusul ataca celulele intestinale ( locul unde se produce digestia si absorbtia), un procent redus ( 5 – 10%) evolueaza cu intoleranta secundara la lactoza ( o perioada limitata 1- 2 saptamani, mucoasa intestinala distrusa nu mai poate degrada lactoza), acesta fiind motivul pentru care se restrictioneaza consumul de lapte si se introduce laptele fara lactoza. Atentie copiilor alaptati nu li se va administra lapte fara lactoza, continuandu-se alptarea.

Cum se diagnosticheaza?

Diagnosticul este sugerat clinic, luand in considerare varsta copilului,  modalitatea de evolutie si, eventual corelarea cu un anumit context epidemiologic; poate fi confirmat prin teste specifice de laborator.

Teste de laborator:

Coprocitograma ( numararea de leucocite=globule albe prezente in scaun)
Identificarea antigenului viral ( o componenta a virusului) in scaun.De cele mai multe ori coprocultura, examenul coproparazitologic nu identifica bacterii patogene, paraziti
Evolutia este frecvent  autolimitanta, febra si varsaturile persistand in medie 2-3 zile iar diareea  5 – 6 zile ( uneori mult mai mult, chiar si pana la 20 de zile), cu ameliorare progresiva de la o zi la alta, pana la refacerea completa a tolerantei digestive.

Cum se trateaza?

Avand in vedere ca este vorba despre o infecie virala, tratamentul este doar simptomatic, neputand influenta cauza determinanta; nu se administreaza antibiotice !!!
Daca sindromul de deshidratare este sever atunci se impune internarea copilului pentru  hidratare pe vena ( perfuzii) necesara pentru a  suplini pierderile de apa si electroliti secundare varsaturilor si diareei dar si pentru  a oferi o pauza de refacere a  tubului digestiv. Ulterior se reia alimentatia , insa treptat cu asa numita dieta de tranzitie care sa asigure refacerea treptata a  mucoasei intestinale.
Cazurile mai putin severe pot fi tratate la domiciliu insa numai dupa ce ati fost examinati de un medic si acesta a recomandat acest lucru.
Pentru aceasta aveti nevoie de :
  1. saruri de rehidratare – se gasesc sub forma de pliculete care se prepara cu apa si se administreaza incet, cu lingurita pentru a suplini pierderile inregistrate; modalitatea de administarre va va fi indicata de catre medicul curant ; sunt si sucuri pentru rehidratare ( ORS15) care sunt mai bine acceptate de catre copii.
  2. antidiareice, antisecretorii : de tipul Hidrasec ( 2 plicuri pt prima doza, ulterior 3×1 plic/zi), Smecta ( 3x1plic/zi); dozele difera in functie de varsta si simptomatologia copilului; nu va nelinistiti daca persista scaunele diareice pentru ca, asa cum spuneam nu poate fi combatuta cauza ci doar ameliorarea simptomelor.
  3. probiotice ( Biotics, Enterolactis, Ecoflorina, Linex, etc.) – asigura o refacere mai rapida si scad durata de evolutie a bolii.
  4. alimentatie : bazata pe morcovi, orez, mucilagiu de orez, paine prajita, branza de vaci, grisine, stiksuri, datorita continutului de sare, banana.; ulterior, pe masura ce evolutia este favorabila se poate administra supa de carne, orez cu carne, treptat revenindu-se la alimentatia initiala.
  5. evitarea laptelui de vaca, a formulelor de lapte; se introduce laptele fara lactoza , exceptie copii alimentati natural la care se continua alaptarea
Fiind o infectie virala administrarea antibioticelor nu are nici o influenta, ba dimpotriva pot accentua disbioza cu trenarea scaunelor diareice.
In medie in decurs de 7 – 10 zile, scaunele revin la normal atat ca si numar cat si ca si consistenta si aspect, putandu-se reveni treptat la alimentatia dinaintea episodului diareic.
Profilaxie:
  • alaptarea – datorita trecerii anticorpilor materni si datorita lipsei “ arsenalului” necear alimentatiei artificiale ( sticle, tetine, etc);
  • igiena rigurosa inainte de fiecare masa ( chiar daca copilul este mic, acesta trebuie spalat periodic pe maini, obisnuindu-l astfel de mic cu obiceiuri sanatoase);
  • curatarea periodica a jucariilor mai ales daca au fost folosite de alti copii;
  • evitarea locurilor aglomerate si a contactului cu personae infectate sau care au trecut recent prin infectie
Vaccinarea antirotavirus (detalii vaccin) – nu este inca inclusa in programul national de vaccinare, acesta facandu-se contracost , in functie de recomandarile medicului curant al copilasului si de dorintele parintilor.
>>>

INTOLERANTA LA LACTOZA

Am ales acest subiect nu neaparat din cauza frecventei acestei afectiuni in pediatrie cat mai ales a confuziei care se face cu intoleranta la proteinele din lapte; lactoza este un dizaharid(“zaharul” din lapte) si face parte din categoria glucidelor(carbohidratilor), pe cand proteinele apartin altei categorii de nutrienti. Asadar, sunt doua boli diferite care beneficiaza de regim igieno-dietetic diferit si implicit tratament diferit.

 

Ce este intoleranta la lactoza?

  • incapacitatea de a digera si implicit de a absorbi LACTOZA(secundara consumului de lapte si derivate din lapte);
  • se datoreaza insuficientei sau lipsei enzimei care digera lactoza; mai exact, lactoza ajunsa in intestin este scindata(divizata) in doi compusi: glucoza si galactoza sub actiunea unei enzime-LACTAZA; doar sub aceste forme se poate produce absorbtia in intestin; in absenta acestei scindari, lactoza nu poate fi procesata, ajunge in forma “bruta” in intestinul gros unde determina un intens proces de fermentatie, raspunzator in mare parte de simptomele digestive caracteristice;
  • exista o importanta componenta genetica, fiind considerata cea mai frecventa insuficienta enzimatica(per total, incluzand si patologia adultului);
  • luand in calcul cauza acestui deficit enzimatic, se descriu 3 forme de intoleranta:

1. Forma genetica- intoleranta congenitala la lactoza:

  • afectiune foarte rara;
  • este transmisa genetic, modul fiind autozomal recesiv(mai exact daca unul din parinti sufera de aceasta boala, riscul ca descendentii sa fie afectati este de 25%);
  • debut de la nastere, indiferent de tipul de alimentatie;

2. Forma primara-intoleranta primara la lactoza:

  • este foarte frecventa si apare cu predilectie in randul populatiei adulte;
  • se datoreaza scaderii activitatii enzimatice a lactazei, pana la disparitia acesteia(in formele severe); sunt studii care apreciaza un declin al activitatii enzimatice incepand chiar din copilarie( dupa varsta de 2-6 ani) insa cu aparitia simptomatologiei  doar in adolescenta sau chiar la varsta de adult;
  • si in aceasta forma exista o componenta genetica importanta-varsta si nivelul de scadere a lactazei sunt determinate genetic(exista chiar teste de biologie moleculara pentru a determina aceasta predispozitie genetica);
  • cei afectati, frecvent asociaza si demineralizari osoase- osteopenie/osteoporoza si implicit risc crescut de fracturi;
  • in functie de zona geografica, se estimeaza  ca un procent de 70-75% din populatia adulta are un nivel scauzt de lactaza(2-3% tarile nordice, respectiv 65-70% Italia si Turcia);

3. Forma secundara- intoleranta secundara la lactoza:

  • este cea mai frecventa forma intalnita la copii;
  • apare secundar afectarii mucoasei intestinale in cursul bolilor acute, infectioase(gastroenterocolita acuta, paraziti intestinali) sau a celor cronice(boli inflamatorii intestinale: boala celiaca, boala Crohn,etc) dar si dupa unele tratamente medicamentoase(unele antibiotice, chimioterapia);
  • este tranzitorie/reversibila(in general 4-6-8 saptamani), toleranta la lactoza se reface dupa “repararea” mucoasei intestinale;

Suplimentar, as adauga o forma fiziologica de intoleranta la lactoza, care apare in special la prematuri(nu a fost timp suficient  pentru maturarea mucoasei intestinale) dar si la cei nascuti la termen, in general dupa varsta de 4-6 saptamani cand, cantitatea de lapte si implicit de lactoza este din ce in ce mai mare iar intestinul, insuficient pregatit pentru a produce cantitati optime de lactaza;frecvent se confunda cu colicile abdominale, simptomatologia fiind similara, exceptand diareea;

Cum se manifesta?

Simptomele in general apar dupa 30-120 minute de la ingerarea produselor ce contin lactoza; sunt cu atat mai intense cu cat aceste produse sunt mai des regasite in alimentatie(de exemplu, sunt cvasipermanente la copilasii cu intoleranta la lactoza-forma congenitala sau cea secundara si care primesc exclusiv alimentatie lactata); severitatea simptomelor depinde de forma de intoleranta, de nivelul de enzima disponibil in intestin; sunt situatii cand apar dupa ingestia a 100 ml de lapte, la fel cum, in alte situatii poate fi tolerata o cantitate mai mare de lapte(500-700ml).

  • greturi;
  • regurgitari, varsaturi;
  • dureri colicative, crampe abdominale;
  • senzatie de plenitudine, satietate precoce(la cantitati foarte mici de lapte/produse lactate);
  • meteorism abdominal, exces de gaze, flatulenta(eliminarea in exces de gaze);
  • diaree: scaune moi, apoase, spumoase cu  miros acid, eventual cu “bulgarasi” de lapte nedigerat daca se manifesta timp indelungat poate duce la o stagnare/scadere in greutate; orice modificare a tranzitului intestinal impune examinari suplimentare, in primul rand excluderea unei infectii; asadar, examenul de scaun este esential pentru un diagnostic corect si implicit un tratament eficient atunci cand copilasii prezinta scauen modificate.

Cum se diagnosticheaza?

In general, daca sunt prezente simptomele mentionate mai sus, se ridica suspiciunea intolerantei care poate fi confirmata prin teste specifice:

1. test de incarcare cu lactoza:

  • se administreaza o cantitate variabila de lactoza(in functie de greutatea copilului) si apoi se determina glicemia, la intervale diferite de timp- pe o durata de 2 ore, din 30 in 30 de minute;
  • testul se considera pozitiv(confirma intoleranta la lactoza) daca nu apare o crestere a glicemiei dupa consumul de lactoza; aceasta demonstreaza ca, nu se produce scindarea lactozei in glucoza si galactoza;

2.testul hidrogenului expirat:

  • rar folosit in pediatrie;
  • prespune ingerarea unei cantitati variabile de lactoza(in functie de greutatea copilului) si apoi determinarea cantitatii de hidrogen din aerul expirat la diferite intervale de timp;

3. testul aciditatii scaunului:

  • neinvaziv, presupune doar recoltarea de scaun; este foarte important insa ca, testul sa se faca imediat dupa recoltare,altfel, sub actiunea bacteriilor, apar modificari ale ph-ului si testul poate iesi fals pozitiv;
  • se considera pozitiv  daca ph-ul scaunului este sub 5,5:lactoza nedescompusa(in lipsa enzimei) duce la o crestere a aciditatii scaunelor consecutiv producerii de acid lactic si alti acizi grasi;

4. proba terapeutica:

  • in caz de suspiciunea de intoleranta la lactoaza, pentru  o perioada scurta(1-2 saptamani) se recomanda excluderea lactatelor; daca simptomatologia se remite se considera test pozitiv;aceasta metoda nu poate diferentia intoleranta la lactoza de intoleranta la proteinele din lapte;

5. teste genetice:

  • sunt teste de inalta specificitate, ce folosesc biologia moleculara;
  • nu sunt influentate de alte boli asociate;
  • sunt utile pentru a diferentia intoleranta primara de cea secundara;
  • in functie de rezultat exista 3 situatii posibile:

1. genotip 13910C/C-homozigot-predispozitie clara pentru intoleranta;

2. genotip 13910T/C-heterozigot-se poate asocia o intoleranta primara insa o forma foarte usoara;

3. genotip 13910T/T-homozigot– nu exista predispozitie pentru intoleranta

 Ce complicatii pot sa apara?

In functie de severitatea simptomelor, se descriu diverse complicatii, mai ales daca diagnosticul se tergiverseaza; o complicatie severa la copii este determinata de intoleranta congenitala(foarte rara) si se traduce prin falimentul cresterii(malnutritie) secundar diareei trenante; este important de mentionat ca, orice stagnare/scadere in greutate trebuie insotite de investigatii suplimentare pentru a cauta cauza; nu este o solutie administrarea de suplimente de lapte praf sau de diversificare precoce fara sa stim ce anume a determinat stagnarea/scaderea in greutate;

  • deshidratare: cu atat mai severa cu cat varsta copilului este mai mica; necesita de cele mai multe ori spitalizare pentru refacerea pierderilor;
  • malnutritie: apare rar, atunci cand se intarzie diagnosticul;
  • osteopenie/osteoporoza: complicatie a regimului fara lactate/produse lactate si, in general sunt tipice adolescentilor/adultilor cand, deseori este necesara o suplimentare cu calciu si/sau vitamina D(obligatoriu sub control al calcemiei si nivelului de vitamina D);

 Cu ce alte boli poate fi confundata?(diagnostic diferential):

1. alergia la proteinele din lapte:

  • confuzie in special printre parinti(personal am intalnit foarte multe situatii in care se suspiciona o intoleranta la proteine iar parintii administrau formule fara lactoza, evident, fara ameliorarea simptomatologiei);
  • este o afectiune de tip imun, pe cand intoleranta la lactoza este o boala digestiva;
  • beneficiaza de regim diferit: pentru cei alaptati se recomanda ca mama sa excluda din alimentatie lactatele iar pentru cei alimentati artificial se alege o formula speciala(HA-hipoalergenica sau cu proteine hidrolizate complet- in formele severe);

2.alte alergii alimentare:

  • sunt multe  alergii alimentare care se pot manifesta similar; in astfel de situatii se recomanda testari suplimentare(fie testele cutanate, fie dozarea IgE specifice pentru alimentele “suspecte”);

3. deficit de diaminoxidaza(DAO):

  • o enzima ce degradeaza histamina; in absenta acestei enzime, apar manifestari tipice de alergie;

4. colicile abdominale:

  • principala diferenta o constituie absenta scaunelor modificate si consecintele negative asupra cresterii;

5. sindromul de colon iritabil:

  • tulburare functionala a tubului digestiv, prezenta in 5-20% din copii(procent mult mai mare la adulti), cu o componenta genetica importanta, favorizata si de contextul emotional(anxietate/frica/depresie:integrarea in colectivitate, stress scolar, conflicte familiale, aparitia unui nou membru in familie, etc);
  • se caracterizeaza prin alternarea episoadelor de diaree cu a celor de constipatie, insotite de dureri abdominale difuze, crampe, balonari, meteorism abdominal;
  • nu este o boala si printr-o alimentatie echilibrata insotita de “rezolvarea” factorului emotional simptomatologia remite sau se reduce considerabil.

Care este tratamentul?

1. regim igieno-dietetic:

  • excluderea laptelui si produselor lactate sau consumul unor cantitati minime pentru care nu apar smptome; asa cum spuneam, cantitatea de enzima disponibila este variabila, astfel incat regimul se stabileste in functie de gradul de tolerabilitate al fiecaruia;
  • pentru copiii mici exista formule de lapte praf fara lactoza; acestea se recomanda chiar si preventiv, atunci cand copilasii trec printr-un episod de diaree(de natura infectioasa); aceasta deoarece, in infectii se produce o afectare a mucoasei intestinale si implicit o scadere a acestei enzime; administrarea in continuare a unei formule simple de lapte, va intretine diareea;
  • unele produse lactate, in special iaurtul pot sa fie tolerate, de aceea se recomanda diete “personalizate”, nu o excludere a tuturor produselor lactate; untul de asemenea, de cele mai multe ori este tolerat; la fel, cascavalul maturat(cu cat este mai maturat, cu atat e mai sarac in lactoza);
  • se recomanda precautie in ceea ce priveste alte produse care pot contine lactoza:mezeluri, supe la plic, cartofi instant, sosuri,faina, produse de patiserie, torturi, ciocolata, inghetata,margarina, indulcitori, ketchup, maioneaza, mustar;

2. substitutie enzimatica:

  • exista in prezent preparate de LACTAZA care se pot administra fie inainte de consumul de lapte/produse lactate, fie concomitent cu acestea(unul dintre cele mai folosite preprate este Colieful, care se administreaza si in primele luni de viata, atunci cand apare acea intoleranta fiziologica);

3. tratamentul bolii de baza(cea care a determinat deficitul) pentru formele de intoleranta secundara:

  • gastroenterocolita infectioasa: tratamentul diareei in functie de cauza acesteia(virala/bacteriana) asociata fie cu excluderea laptelui si produselor lactate, fie cu administrarea unei formule fara lactoza, pe durata scurta de timp, in functie de evolutia bolii;
  • tratament antiparazitar in caz de parazitoze intestinale;
  • boala celiaca: regim fara gluten care va determina vindecarea mucoasei intestinale si, implicit va asigura cantitatea optima de lactaza;

4. substitutie cu calciu si/sau vitamina D:

  • in functie de varsta si regim alimentar, sub control al parametrilor metabolismului fosfo-calcic(calciu, fosfor, fosfataza alcalina, dozarea vitaminei D);

 

 

 

>>>
Sitemap