Tag Archives: deshidratare

ENTEROCOLITA / GASTROENTEROCOLITA ACUTA(DIAREEA ACUTA)

Dupa infectiile respiratorii, diareea reprezinta a doua cauza pentru care parintii se adreseaza medicului pediatru.La varstele mici, indiferent de cauza, reprezinta o urgenta medicala mai ales daca se asociaza cu varsaturi si/sau febra, datorita riscului de deshidratare si posibilitatilor limitate de hidratare la domiciliu.

I.Ce este diareea?

Diareea nu este o boala ci, un simptom al unei boli, definit prin cresterea numarului scaunelor in paralel cu scaderea consistentei acestora si modificarea aspectului(neformate, cu resturi alimentare, mucus, puroi sau chiar sange). In functie de cauza, numarul scaunelor variaza de la 3-4 pana la 10, sau chiar mai mult in decursul a 24 de ore.

Frecvent este insotita de dureri abdominale, meteorism(acumulare de gaze), inapetenta, simptome incadrate ca si enterocolita acuta. Enterocolita acuta prezinta ca si simptom cardinal diareea  si este determinata de  inflamarea  mucoasei intestinale. Atunci cand sunt prezente si varsaturi diagnosticul este de gastroenterocolita acuta.

Daca diareea persista mai mult de 2 saptamani, vorbim de diaree cronica, care apare in cadrul unor boli digestive neinfectioase(deficit congenital/secundar de lactaza, intoleranta la proteinele din laptele de vaca soia, intoleranta la gluten,boli inflamatorii intestinale, etc) si care necesita investigatii suplimentare pentru un diagnostic corect si un tratament corespunzator.

II.Care sunt cauzele diareei acute?

a)infectii:

  • virale: cea mai frecventa cauza de diaree(50-70%); principalul virus implicat este  rotavirusul(articol detaliat) insa sunt si alti virusi(adenovirusuri, enterovirusuri, virusul Norwalk,etc) care pot determina diaree; de multe ori  acestia nu pot fi identificati in urma analizelor efectuate; infectiile virale sunt mai frecvente in sezonul rece;
  • bacteriene:salmonella, shigella, e.coli(tulpinile patogene: enterotoxigen, enterohemoragic, etc), campilobacter, clostridium, etc; predomina in sezonul cald;
  • parazitare:giardia, blastocistis hominis, etc
  • micotice: in special candida(la cei cu imunitate deficitara sau post tratament antibiotic);

b) alergii, intolerante alimentare: frecvent este vorba de  diaree cronica(durata de peste doua saptamani) mai ales daca expunerea la factorii alergeni este una continua;

c)iatrogena(post medicatie): in special dupa terapie antibiotica;

d) greseli alimentare: aliment nou introdus in alimentatia bebelusului, erori dietetice, igiena alimentatiei;

e) “diareea calatorului”: apare destul de frecvent in calatorii, fie prin consumul de apa si alimente contaminate, fie printr-o schimbare a regimului alimentar;

III. Cum se transmite?

  • in principiu transmiterea este fecal-orala, prin intermediul mainilor murdare, al obiectelor si suprafetelor contaminate dar si prin intermediul alimentelor contaminate(toxiinfectie alimentara); un caz aparte il reprezinta diareea determinata de consumul de apa infectata, de aceea nu se recomanda sa consumati apa decat din surse potabile(atentie la fantani, izvoare);
  • este posibila si contaminarea indirecta, prin intermediul vectorilor(muste, gandaci, soareci, sobolani,etc);

IV. Cum se manifesta?

a)debut: – in general brusc; poate fi precedat de :

  • inapetenta;
  • greturi/varsaturi;
  • dureri abdominale;
  • febra/frison;

b) perioada de stare:

  • scaune moi, cu resturi alimentare nedigerate, apoase, in numar variabil (3-5-10/zi, uneori chiar 15-20/zi ), eliminate exploziv, urat mirositoare; daca se asociaza mucus si sange in scaun ne orientam asupra unei cauze bacteriene, mai ales daca scaunele sunt insotite de febra si/sau frison;
  • dureri abdominale, colicative, zgomote hidro-aerice(bolborosisme), durere la emisia de scaun;
  • greturi, varsaturi(la inceput alimentare, ulterior bilioase);in formele virale frecvent varsaturile se amelioreaza sau dispar in momentul aparitiei scaunelor diareice;

In functie de varsta copilului si de severitatea infectiei exista riscul de aparitie a sindromului de deshidratare acuta(Urgenta Medicala!!!):

  • piele uscata, flasca,palida, buze uscate, limba albicioasa, incarcata, senzatie imperioasa de sete;
  • deprimarea fontanelei(la bebelusi);
  • cearcane, ochi “infundati” in orbite, aspect de copil care sufera;
  • apatie, somnolenta, adinamie;
  • dureri de cap, ameteli;
  • extremitati reci;
  • scaderea cantitatii de urina; urina cu miros patrunzator, inchisa la culoare;
  • scadere in greutate(5-10% in functie de severitatea infectiei);

Astfel prezenta scaunelor diareice, asociate sau nu cu varsaturi/febra este un imperativ pentru un consult medical datorita rapiditatii cu care se poate instala acest sindrom de deshidratare, mai ales la varstele mici!!!

Secundar infectiei apare:

  • absorbtie incompleta a nutrientilor(este “ranita” mucoasa intestinala, locul unde se absorb nutrientii proveniti din digestia alimentelor);
  • scaderea activitatii enzimelor(multe din enzime se gasesc la nivelul mucoasei intestinale iar prin leziunile de la nivelul acesteia multe din ele nu se mai produc sau se produc insuficient);
  • alterarea echilibrului florei intestinale, cu “disparitia”bacteriilor bune, raspunzatoare de “sanatatea” intestinului;

V.Cum se diagnosticheaza?

Diagnosticul clinic este sugerat de simptomele prezente corelate cu examinarea copilului insa necesita “cautarea” cauzei(diagnostic etiologic) pentru a putea administra un tratament corespunzator. Este important de diferentiat enterocolitele virale de cele bacteriene, respectiv parazitare pentru a evita administrarea inutila de antibiotice. Din pacate, in peste 40% din cazuri nu se poate identifica agentul cauzator.

Cele mai utilizate teste de laborator sunt:

  • coprocitograma(examinare microscopica a scaunului) –  ofera detalii despre prezenta leucocitelor, hematiilor, mucusului, etc si are avantajul ca este disponibila in cateva ore putandu-ne orienta asupra cauzei si implicit asupra tratamentului;
  • coprocultura – ofera date despre posibilele bacterii cauzatoare, precum si antibioticul la care acestea sunt sensibile;
  • examenul coproparazitologic – util in situatia in care agentul cauzator este un parazit;
  • ph-ul scaunului: daca este acid, orienteaza spre un deficit enzimatic(deficit de lactaza, substanta care “digera” lactoza);daca este alcalin sugereaza o infectie bacteriana.

Uneori, mai ales cand este necesara internarea copilului se fac si alte investigatii in functie de simptomele prezente(Astrup, ionograma serica, uree, creatinina, PCR, Hemoleucograma, etc).Aceste investigatii sunt necesare pentru a orienta medicul asupra tratamentului necesar precum si asupra compozitiei perfuziei(difera in functie de prezenta sau nu a complicatiilor secundare deshidratarii).

Daca este necesara internarea Nu o refuzati, pericolul de deshidratare se accentueaza cu fiecare varstaura/scaun diareic si, din cauza simptomelor prezente medicatia nu poate fi administrata nici oral nici intrarectal.

VI.Cum se trateaza?

Daca sindromul de deshidratare este sever atunci se impune internarea copilului pentru  hidratare pe vena (perfuzii) necesara pentru a  suplini pierderile de apa si electroliti secundare varsaturilor si diareei dar si pentru  a oferi o pauza de refacere a  tubului digestiv. Ulterior se reia alimentatia , insa treptat cu asa numita dieta de tranzitie care sa asigure refacerea treptata a  mucoasei intestinale.
Cazurile mai putin severe pot fi tratate la domiciliu insa numai dupa un consult de specialitate in prealabil.

a) Rehidratare:

  • sarurile de rehidratare – se gasesc sub forma de pliculete care se prepara cu apa fiarta si racita conform indicatiilor si se administreaza incet, cu lingurita pentru a suplini pierderile inregistrate; cantitatea, ritmul si durata de administrare trebuie recomandate de medic in functie de greutatea fiecarui copil in parte precum si de gradul sindromului de deshidratare; sunt si sucuri pentru rehidratare orala (  Hipp ORS) care sunt mai bine acceptate de catre copii, avand adaugat orez , morcov,mar;
  • apa, ceaiuri(indulcit cu glucoza pulvis 5%), apa de orez(mucilagiu de orez), supa de morcovi;toate acestea se ofera in cantitati mici pentru a testa toleranta digestiva;

b) Regim igieno-dietetic:

  • foarte important in evolutia unei enterocolite indiferent de cauza acesteia;in functie de varsta se poate administra orez, apa de orez (poate fi folosita si la prepararea formulei de lapte praf), supa de morcovi, piure de morcovi cu orez, branza de vaci, telemea de vaca, banane, afine, “uscaturi“(paine prajita, covrigi sarati, grisine), apoi in zilele ce urmeaza supa de carne slaba, orez cu carne, revenindu-se usor la regimul anterior in functie si de evolutia aspectului si consistentei scaunelor;
  • la bebelusii alaptati se continua alaptarea, nu se introduce o formula de lapte fara lactoza!!!
  • formulele de lapte praf ar trebui inlocuite cu formule speciale, fara lactoza, deoarece agentul cauzator ataca celulele intestinale ( locul unde se produce digestia si absorbtia), diminuand astfel cantitatea de lactaza(enzima care digera lactoza); astfel apare  intoleranta secundara la lactoza (de cele mai multe ori o perioada limitata, de 1-2 saptamani). Acesta este motivul pentru care se restrictioneaza consumulde lapte si se introduce laptele fara lactoza.

c) Tratament simptomatic:

  • antidiareice, antisecretorii : de tipul Hidrasec( nu este sare de rehidratare, este un medicament antisecretor), Smecta ; dozele, ritmul si durata de administrare  difera in functie de varsta,cauze si simptomele prezente;
  • probiotice ( Biotics, Enterolactis, Ecoflorina, Linex, etc.) – asigura o refacere mai rapida si scad durata de evolutie a bolii;
  • antispastice, antiemetice(Emetiral, Metoclopramid): strict la recomandarea medicului!!!
  • antitermice(daca se asociaza febra):paracetamol, ibuprofen

d)Tratament etiologic(al cauzei):

Tratamentul este diferit in functie de cauza:

1. enterocolita bacteriana:

  • beneficiaza de tratament antibiotic, conform antibiogramei;frecvent nu se asteapta rezultatul coproculturii daca corpocitograma este sugestiva pentru o infectie bacteriana; antibioticul este ales de medic si va fi confruntat cu sensibilitatea bacteriei la diferite antibiotice atunci cand este disponibila coprocultura;

2. enterocolita virala:

  • beneficiaza de tratament suportiv: rehidratare, regim igieno-dietetic, antidiareice;

3. enterocolita din parazitoze-viermisori(articol detaliat):

  • necesita tratament antiparazitar in functie de parazitul identificat; 

VII. Ce complicatii pot sa apara?

  • deshidratarea;
  • acidoza(secundara deshidratarii);
  • afectare neurologica(poate merge pana la coma);
  • soc hipovolemic(scaderea drastica a lichidelor corpului);
  • insuficienta renala;
  • eritem fesier(datorita numarului mare de scaun si a aciditatii crescute a acestora);

VIII. Care este evolutia?

In marea majoritate a situatiilor sub tratament specific, hidratare si regim evolutia este buna. Sunt insa situatii in care scaunele diareice pot persista mai mult de 2 saptamani si atunci este nevoie de un nou consult medical si eventual investigatii suplimentare.

IX. Cum putem preveni?

  • spalarea frecventa a mainilor cu apa calda si sapun, obligatoriu inainte de fiecare masa si dupa folosirea toaletei(chiar daca copilasii sunt mici, invatati-i sa deprinda aceste reguli de igiena);
  • copilasii cu enterocolita/gastroenterocolita nu vor fi dusi in colectivitate decat dupa rezolvarea episodului;in cazul in care este vorba despre paraziti(viermisori) trebuie sa anuntati personalul din crese/gradinite/scoli pentru a lua masurile epidemiologice necesare;
  • spalarea tacamurilor si veselei cu apa potabila; daca apa nu este din surse potabile si nu avem alta alternativa se recomanda fierberea acesteia(cel putin 5 minute);
  • depozitarea corespunzatoare a preparatelor alimentare, mai ales a celor considerate “perisabile”(lapte, carne, oua, etc);
  • spalarea riguroasa a  fructelor si legumelor;
  • prepararea  termica corespunzatoare a carnii; atunci cand dezghetati carnea nu o lasati la temperatura camerei(aceasta se pastreaza in frigider);
  • dupa prepararea termica a oricarei mancari raciti-o brusc si apoi depozitati-o in frigider;
  • spalarea pe maini dupa schimbarea scutecului;
>>>

INSOLATIA

Ce este insolatia?

  • crestere brusca a temperaturii corporale( peste 39C – hipertermie/hiperpirexie) care apare dupa expunere la temperaturi crescute si care este insotita de o serie de alte simptome ce pot determina afectarea sistemului nervos, reprezentand o urgenta medicala;

sursa foto:   www.examiner.com

  • este secundara incapacitatii organismului de a-si regla temperatura atunci cand temperatura ambientala este crescuta iar umiditatea redusa(40%); in lipsa unei hidratari corespunzatoare, organismul nu-si mai poate regla singur temperatura(nu se poate adapta la temperaturi crescute), situatie care apare cu atat mai frecvent cu cat varsta copilasului este mai mica;
  • nu este obligatorie expunerea la soare, poate sa apara si atunci cand copilasii sunt la umbra(parc, umbrela, etc) insa temperatura exterioara depaseste 28-30C;  poate fi prezenta si in cazul in care copilasii stau in camere supraincalzite sau in masina cu geamurile inchise, de frica “curentului” sau a aerului conditionat;
  • poate fi complicata de asocierea arsurilor solare(in diferite grade) mai ales daca nu s-a aplicat crema de protectie solara;

Cum se manifesta?

1. semne de deshidratare(incipiente):

  • inrosirea fetei, piele calda la atingere;
  • buze uscate, piele uscata, pliu cutantat lenes;
  • iritabilitate, agitatie;
  • deprimarea fontanelei la sugari;
  • ochi infundati in orbite;
  • lipsa mictiunilor(urinii), urina in cantitate mica, concentrata(culoare galbena/maronie);
  • respiratie accelerata;

2. semne de supraincalzire:

  • greturi si varsaturi;
  • piele rece si umeda(inca este prezenta transpiratia);
  • oboseala, apatie;
  • crampe musculare;
  • dureri de cap(cefalee);

3. semne de insolatie:

  • absenta transpiratiei(mecanismul de aparare a organismului, de adaptare la temperaturi crescute este depasit);
  • cefalee(dureri de cap);
  • greturi, varsaturi cu risc de aparitie a sindromului de deshidratare;
  • apatie, somnolenta, in cazurile mai grave dezorientare, incoerenta in vorbire, halucinatii, coma in situatii foarte grave;
  • convulsii secundare atat depasirii pragului convulsivant(convulsiile febrile) al creierului cat si deshidratarii;
  • respiratie accelerata, puls rapid;
  • edeme(umflarea) de caldura in special la nivelul mainilor, picioarelor;

Cum actionam?

  • dezbracarea completa a copilasului si expunerea intr-un loc racoros, ideal intr-un spatiu cu aer conditionat;
  • hidratare cu apa sau suc natural in cantitati mici si dese;
  • masaj al extremitatilor(maini si picoare) pentru a favoriza circulatia optima a sangelui; eventual picioarele pot fi usor ridicate;
  • comprese cu apa calduta(nu foarte rece mai ales daca copilasul este supraincalzit), impachetari, o baie racita progresiv;
  • daca sunt prezente si arsuri solare se poate aplica apa termala, lotiuni pe baza de aloe vera, bai cu bicarbonat, lotiuni speciale pentru arsuri solare; atunci cand arsura soalara este severa(apar vezicule, suprafata pielii afectate este extinsa) un consult medical este obligatoriu!!!
  • nu administrati niciun fel de medicament fara sfatul medicului;

Cand solicitam ajutor medical?

  • temperaturi crescute(peste 39C);
  • asocierea varsaturilor;
  • stare generala alterata: agitatie/iritabilitate sau somnolenta marcata;
  • imposibilitatea hidratarii orale(varsaturi dupa administrarea lichidelor);
  • copilasi mici(sub 2 ani) la care evolutia poate fi foarte rapida si severa;

Care este evolutia?

  • in formele usoare, copilasii isi revin rapid dupa hidratare; este necesara o supraveghere pentru 24-48 de ore interval in care va primi suficiente lichide si se va evita expunerea la temperaturi crescute; se va creste aportul de fructe si legume crude;
  • formele medii necesita frecvent supraveghere medicala si, uneori in functie de manifestari internare pentru reechilibrare hidro-electrolitica si acido-bazica;
  • formele severe necesita obligatoriu internare pentru tratament de specialitate.

Care sunt masurile de preventie?

  • expunere la soare doar in intervalul recomandat cu evitarea intervalului 10.00-17.00/18.00;
  • protectie solara permanenta, folosind creme de protectie solara cu factor mare; crema se va aplica si dupa iesirea din apa, in strat gros, chiar daca este specificat faptul ca este rezistenta la apa;
  • purtarea unei palarii din material cat mai subtire si de culoare deschisa(este indicat sa fie purtata si in apa, mai ales daca copilasul petrece mult timp in apa);
  • hidratare corespunzatoare;
  • haine din fibre naturale, subtiri, deschide la culoare care sa acopere cat mai mult din suprafata pielii;
  • in spatii inchise se va incerca mentinerea unor temperaturi optime(ideal 20-22C); aplicati la ferestre draperii, jaluzele, folie de aluminiu; daca locuinta este expusa direct actiunii razelor solare se recomanda inchiderea geamurilor mai ales daca locuinta este izolata termic; atunci cand soarele nu actioneaza direct asupra incaperii, geamurile pot fi deschise(nu exista curent!!!); calatoriile cu masina pot fi facute cu aer conditionat, indiferent de varsta copilasului avand insa grija ca diferenta de tenperatura dintre interior si exterior sa nu fie prea mare; ca si o masura suplimentara, curatati anual instalatia de clima, fie ca este vorba de cea din masina sau cea din locuinta.

 

>>>

STOMATITA HERPETICA

Stomatita herpetica este o infectie destul de frecventa in primii ani de viata, cu o contagiozitate foarte mare, mai ales in colectivitati.

www.theherpesblueprint.com

Infectiile produse de virusul herpes simplex(VHS) sunt larg raspandite in toata lumea, astfel incat peste 90% din adulti prezinta anticorpi impotriva tipului 1 (VHS-1) chiar daca peste 80% din ei nu au prezentat simptomatologia tipica.

Ce este stomatita herpetica?

O infectie virala, de cele mai multe ori cu evolutie autolimitanta, localizata la nivelul mucoasei bucale care afecteaza cu predilectie grupa de varsta 6 luni-5 ani cu o incidenta maxima intre 1-3 ani. Procentul copilasilor infectati este ridicat, insa doar o mica parte (10-20%) dezvolta simptomele specifice virusului herpetic.

De cine este produsa?

Virusul herpetc tip 1(VHS-1) este responsabil de infectare; tipul 2(VHS-2) al virusului determina afectare genitala si apare dupa debutul vietii sexuale sau in timpul nasterii daca mama este infectata cu tipul 2 iar nasterea este naturala.

Dupa infectare, virusul ramane cantonat in ganglionii spinali, putand astfel determina reactivari ale infectiei, reactivari favorizate de anumite conditii predispozante:

  • imunitate scazuta(infectii respiratorii recidivante, tratamente antibiotice prelungite, corticoterapie, deficit imun congenital, etc);
  • infectii virale(respiratorii, digestive) si/sau bacterine;
  • expunere prelungita la soare;
  • alergii alimentare;
  • leziuni deschise la nivelul buzelor, cavitatii bucale;
  • stres, oboseala, etc;

Cum se transmite?

Transmiterea este extrem de facila, aceasta explicand si incidenta mare a acestei infectii in populatia generala, omul fiind unicul “rezervor” al acestei infectii. Perioada de incubatie(durata din momentul infectarii pana la aparitia simptomelor) este in medie cuprinsa intre 3-10-12 zile.

Principalele cai de transmitere sunt:

  • contact direct pe cale orala;
  • indirect prin stranut, tuse, contact cu saliva contaminata(atentie la jucarii, vesela,tacamuri, periute de dinti,etc);
  • prin intermediul instumentelor medico-chirurgicale(ORL, stomatologie,etc): risc mult diminuat datorita masurilor de sterilizare;

De departe riscul cel mai mare de transmitere este in colectivitati. Asadar daca copilasul dvs este diagnosticat cu stomatita herpetica cel mai indicat este sa nu-l duceti in colectivitate pana la vindecarea completa, astfel il feriti de eventuale complicatii(suprainfectie bacteriana) dar ii protejati si pe ceilalti copilasi.

Cum se manifesta?

a)debut:

  • brusc;
  • iritabilitate, indispozitie, plans necontrolabil(secundar durerii din cavitatea bucala),somnolenta marcata;
  • inapetenta, miros aparte al cavitatii bucale;
  • febra: 37-39C, uneori peste 39C, existand pericolul convulsiilor febrile;

b)perioada de stare:

  • persistenta febrei(2-3 zile);
  • refuzul alimentatiei cu pericolul instalarii sindromului de deshidratare cu atat mai sever cu cat varsta este mai mica;
  • dureri atroce la nivelul cavitatii bucale, accentuate de alimentatie;
  • inflamarea gingiilor;
  • secretie salivara crescuta;
  • persista starea generala alterata;
  • adenopatie satelita(inflamarea ganglionilor de vecinatate, in special a celor submandibulari si laterocervicali) care poate accentua durerea de la nivelul cavitatii bucale;
  • tipic insa este aparitia leziunilor herpetice, initial sub forma unor vezicule cu continut clar, mucoasa bucala din jurul lor este rosie si inflamata; veziculele se pot localiza in orice zona a cavitatii bucale insa mai frecvent apar la nivelul gingiilor, limbii si mucoasei jugale(mucoasa ce “captuseste”obrajii); se pot insa localiza si la nivelul palatului(cerul gurii) precum si la nivelul amigdalelor(in aceasta situatie este dificil de diferentiat de o amigdalita pultacee, infectie bacteriana care necesita alt tratament); in evolutie, continutul veziculelor se elimina si raman mici ulceratii care au mijlocul deprimat si mariginile rosii, fiind acoperite de o membrana galbuie care daca este indepartata lasa in urma o zona sangeranda; evolutia in general este autolimitanta si slab influentata de tratament, in medie vindecarea se produce dupa 7-10 zile.

c)convalescenta:

  • durata medie de evolutie a acestei infectii este de 7-10 zile; dupa primele 2-3 zile febra se remite, durerea se amelioreaza dupa 4-6 zile de la debut iar leziunile ulcerative se reepitelizeaza in medie dupa 7-10 zile daca nu apar complicatii, in special suprainfectare bacteriana care va incetini vindecarea.

Alte forme clinice ale infectie cu VSH:

1. Angina herpetica:

  • apare in general la copilul mai mare si la adult;
  • se manifesta cu febra mare, adenopatie(inflamarea ganglionilor) subangulomandibulara si laterocervicala, cresterea in dimensiuni a amigdalelor cu prezenta de leziuni exudative si/sau ulcerative;
  • necesita obligatoriu consult medical pentru tratament corect;

2.Keratoconjunctivita herpetica:

  • forma de conjunctivita care afecteaza unul sau ambii ochi si care se caracterizeaza prin recurente frecvente;

3. Encefalita herpetica:

  • foarte rara insa posibila;
  • se datoreaza tot tipului 1 cu mentiunea ca atunci cand apare la nou nascut apare prin infectarea in timpul nasterii cu VSH tip 2;
  • necesita obligatoriu spitalizare cu investigatii si tratament corespunzator;

4. Eczema herpeticum:

  • mai frecventa la copilasii atopici, cu dermatita exudativa, dermatita atopica, etc;
  • eruptia este generalizata pe un fond eritematos(piele rosie) si evolueaza cu febra mare, stare generala alterata, adenopatie(inflamarea ganglionilor) generalizata;

5.Infectie congenitala:

  • foarte rara;
  • se produce intrauterin si determina microcefalie(perimetru cranian sub limita normala), microftalmie(diametru redus al orbitei), corioretinita(afectare oftalmologica), leziuni cutanate neonatale;

6.Infectie neonatala:

  • se produce in momentul nasterii;
  • manifestarile pot sa fie usoare cu leziuni tegumentare si/sau oculare, insa exista riscul afectarii sistemului nervos central si al diseminarii infectiei cu evolutie grava.

Cum se diagnosticheaza?

De cele mai multe ori este suficient examenul clinic pentru un diagnostic corect. Doar in situatii speciale sunt necesare investigatii suplimentare sau atunci cand este necesar un diagnostic diferential cu alte afectiuni.

Care este tratamentul?

a) masuri generale:

  • repaus la pat, izolare la domiciliu in cazul copilasilor din colectivitati;
  • hidratare corespunzatoare, riscul de aparitie a sindromului de deshidratare acuta este cu atat mai mare cu cat varsta copilasului este mai mica; daca copilasul refuza orice fel de lichide adresati-va cat mai repede unui serviciu de urgenta;
  • regim alimentar, lichid-semisolid, cu evitarea alimentelor solide, sucurilor acidulate, condimentelor; administrati progresiv cantitati mici de lichide(supe, ceaiuri, apa, compoturi); lichidele reci si in special iaurtul calmeaza durerea de la nivelul guritei si scade inflamatia; la recomandarea medicului se pot administra si saruri de rehidratare daca exista deja semne de deshidratare( tegumente uscate, buze uscate, piele flasca, somnolenta marcata, deprimarea fontanelei in cazul bebelusilor, etc);
  • temperatura ambientala optima, 21-22C cu scaderea acesteia cu 1-2 grade daca se asociaza febra;

b) tratament local:

  • sunt diferite solutii care se aplica la nivelul mucoasei afectate, unele sub forma de preparate farmaceutice(Aftolizol, Plantagingival, etc), altele preparate in farmacie la indicatia medicului(Glicerina cu anestezina, solutii pe baza de bicarbonat, vitamina A, etc);
  • se efectueaza badijonari locale, cu blandete pentru a nu accentua durerea; se recomanda ca dupa o astfel de badijonare sa nu primeasca lichide/solide cel putin in primele 15 minute dupa aplicare;

c)tratament antipiretic(al febrei), antialgic(al durerii):

  • se pot administra preparate pe baza de ibuprofen sau paracetamol in dozele si ritmul recomandat de medic;

d) tratament etiologic(al cauzei):

  • se folosesc preparate antivirale atat sub forma de unguent cat si sub forma de medicatie insa sunt rezervate cazurilor cu evolutie moderata/grava;
  • se administreaza strict la indicatia medicului;

Ce complicatii pot sa apara?

a) sindromul de deshidratare:

  • cea mai frecventa complicatie;
  • la copilasii mici este necesara de cele mai multe ori internarea pentru reechilibrare prin perfuzii;

b)suprainfectie bacteriana:

  • pentru confirmare este nevoie de un nou consult medical;
  • este suspicionata de reaparitia febrei dupa o perioada de afebrilitate sau in urma unei evolutii nefavorabile a infectiei, cu persistenta simptomatologiei sau aparitia de noi simptome;
  • necesita asocierea antibioterapiei;

c)convulsiile febrile:

d) afectare oculara(keratoconjunctivita);

e) afectarea sistemului nervos: encefalita, meningita, etc;

Cum putem preveni imbolnavirea?

  • evitarea contactului cu persoane bolnave;
  • spalarea frecventa pe maini cu apa calda si sapun;
  • spalarea jucariilor in special atunci cand sunt folosite de mai multi copii;
  • evitarea folosirii in comun a obiectelor personale(periuta de dinti, vesela, tacamuri, etc).

 

 

 

>>>
Sitemap