Dragi parinti, voi incepe o noua serie de articole de aceasta data dedicate cresterii si dezvoltarii copiilor punctand initial aspecte generale legate de acest complex proces, urmand ca, in articolele viitoare sa detaliez cele mai importante situatii care se pot ivi, incepand cu tulburarile de greutate si cele legate de cresterea in inaltime, pana la aspecte legate de dezvoltarea pubertara si alte tulburari endocrine.

Cresterea este un proces complex, unic prin multitudinea factorilor care o conditioneaza si/sau influenteaza, un proces ce debuteaza intrauterin si care se continua pana in adolescenta o data cu inchiderea cartilajelor de crestere (zone situate la limita dintre diafiza si epifiza si pe seama carora are loc crestere in lungime o osului).

Exista mai multe clasificari pe grupe de varsta, cea mai elocventa imi pare a fi cea in care este punctata si varsta pubertatii, o varsta caracterizata prin mari schimbari atat de ordin fizic cat si psihic care practic pregateste copilul pentru viata de adult. Astfel am putea considera ca exista 6 mari grupe de varsta:

• intauterina(0-9luni): foarte importanta pentru “bagajul” genetic cu care vine pe lume bebelusul, perioada petrecuta in burtica mamei avand un rol major in procesul de dezvoltare ulterior;
• perioada de bebelus (nou nascut in primele 28 de zile, ulterior sugar pana la 12 luni);
• mica copilarie (1-3 ani);
• copilaria propriu-zisa(3-10ani);
• pubertatea (10-14 ani) cu diferentierea ei in functie de varsta: mai devreme la fete decat la baieti;
• adolescenta(14-18 ani) care se finalizeaza cu stoparea procesului de crestere prin inchiderea, osificarea cartilajelor de crestere.

Care sunt factorii ce influenteaza cresterea?

Asa cum spuneam sunt o multitudine de factori ce conditioneaza si/sau influenteaza cresterea, acestia putand fi subimpartiti in factori genetici, respectiv factori de mediu( externi si interni).

a) factorii genetici:

• constelatia cromozomilor, cei care prin intermediul genelor pe care le contin reprezinta “bagajul” cu care vine pe lume bebelusul si care va conditiona in mare parte cresterea si dezvoltarea prin actiunea asupra sistemului osos si a celui endocrin cei care detin rolul primordial in acest proces;
• rasa, talia parintilor.

b)factorii de mediu :

1. intrinseci(interni, proprii organismului):– factori hormonali, endocrini care practic moduleaza procesul de crestere si dezvoltare potrivit informatiei genetice existente deja.Cei mai importanti hormoni implicati in procesul de crsetere sunt:

• STH-ul(somatotropul) sau hormonul de crestere care detine de departe rolul central in crestere si care are variatii fiziologice ale secretiei cu doua pick-uri importante, unul in primul an de viata iar celalalt la pubertate;
• hormonii tiroidinei(tiroxina si triiodotironina) care stimuleaza mineralizarea osoasa, dezvoltarea sistemului nervos central, maturatia dintilor;
• parathormonul si calcitonina implicati in mineralizarea osului si in mentinerea constanta a calciului in sange;
• hormonii sexuali, gonadotropi cu rol important la varsta pubertatii;
• insulina, cortizolul.

2.extrinseci:– factori care actioneaza din exterior si care pot influenta cresterea:

• antenatali : nutritia embrionului si fatului, boli ale mamei, afectiuni ale placentei, lipsa de oxigen intrauterin, expunerea la substante chimice, toxice(medicamente, fumat, etc);
• postnatali: boli cronice, infectii recurente, tulburari acute si cronice de digestie, tipul alimentatiei, activitatea fizica,tratamente cronice;
• factori de mediu:poluare,expunere la radiatii ultaviolete, fumat pasiv,etc; un rol important il au si factorii socioeconomici, acestia influentand in mod direct accesul la o alimentatie sanatoasa si la o ingrijire adecvata.

Cum apreciem dezvoltarea fizica?

Sunt mai multe criterii utilizate de medici pentru aprecierea cresterii si dezvoltarii, asa-numitele criterii antropometrice care iau in calcul cei mai fideli parametrii :

• greutatea;
• lungimea/inaltimea;
• perimetrul cranian,perimetrul toracic,abdominal;
• raportul intre lungimea trunchiului(in pozitie sezanda) si lungimea membrelor inferioare;
• varsta osoasa;
• variatia curbei de crestere sau mai exact determinarea vitezei de crestere(daca se monitorizeaza evolutia lungimii de la nastere)
• talia genitorilor

In acest sens s-au intocmit harti, grafice de crestere care au la baza compararea parametrilor somatometrici  ai unui copil cu niste valori de referinta obtinute prin studii pe loturi mari de copii sanatosi pe baza carora s-au intocmit curbe “Gaussiene” şi curbe dinamice, sau “canale” continui, derivate matematic, denumite “ percentile”, sau derivaţii standard (în raport cu formula utilizata).Compararea datelor obţinute la un copil cu graficele permit evaluarea caracterului creşterii:

• regulată: dacă se situează constant pe aceeasi curba;
• neregulată: cu perioade de încetinire şi accelerare cel mai adesea sub influenta unor factori externi;

1. GREUTATEA:

• este de departe cel mai des parametru folosit pentru monitorizare atat in perioada de sugar cat si dupa aceea. Este important ca nou-nascutul sa fie cantarit de 2-3 ori pe saptamana, urmand ca din cea de-a doua luna de viata, cantarirea sa se faca saptamanal pana la varsta de 6 luni, bineinteles daca nu exista situatii cand se impune o monitorizare mai frecventa a greutatii. Dupa varsta de 6 luni si pana la 1 an cantarirea se face de doua ori pe luna, urmand ca dupa primul an de viata si pana la 3 ani sa se efectueze trimestrial. Dupa varsta de 3 ani copilasul trebuie cantarit semestrial daca nu sunt probleme legate de obezitate sau deficit ponderal.
• evolutia greutatii: in primul an de viata are loc o crestere extraordinara, teoretic la varsta de 1 an ajung sa-si tripleze greutatea de la nastere: in prima luna cresc in medie 500g/luna (se ia in calcul greutatea de la nastere si nu cea cu care iese din maternitate), in urmatoarele 3 luni sporul este de aproximativ 750g/luna, pentru ca in urmatoarele 4 sa scada la 500 g/luna, iar in ultimele 4 luni ajung sa creasca doar 250g/luna. Dupa varsta de 1 an ritmul de crestere scade, in medie copilasii crescand cu 200-250g/luna. De la 2 si pana la 6 ani cresc in medie cu 2 kg/an, pentru ca dupa varsta de 6 ani si pana la 10 ani la baieti, respectiv 12 ani la fete plusul sa fie de 3-3,5kg/an. Exista si o formula mai simpla de calcul, mai mult orientativa, dar care se poate folosi pentru o valoare estimativa a greutatii pentru o anumita varsta : G= 9+2 x varsta(ani). Acestea sunt niste valori medii si niciodata nu se interpreteaza singure ci corelate in primul rand cu talia copilului, “bagajul” genetic si/sau eventualele afectiuni asociate. De aceea nu voi insista asupra graficelor dedicate exclusiv greutatii ci le voi prezenta pe acelea in care greutatea se coreleaza cu lungimea.
• in primii ani( 0-30/36luni) de viata se folosesc doi indici pentru a aprecia greutatea, unul dintrei ei Indicele Ponderal reprezinta raportul intre greutatea actuala a copilasului si greutatea ideala raportata la greutatea de la nastere, valorile normale ale indicelui incadrandu-se in intevalul 0,9-1,1.( ex: bebelus de 7 luni cu greutatea actuala = 7500g si  greutate la nastere 3500 : IP= 7500/( 3500 +4250)=0,96; deci, valoare normal desi greutatea actuala este cu 250g sub valoarea ideala.

Celalalt indice folosit, se numeste Indice Nutritional si reflecta mult mai fidel dezvoltarea copilului deoarece ia in calcul si lungimea acestuia; acest indice poate fi calculat doar de medic pe baza unor tabele in care sunt redate greutatile ideale ce corespund anumitor lungimi.

• dupa varsta de 3 ani in aprecierea dezvoltarii se foloseste IMC (indicele de masa corporala) care reprezinta raportul dintre greutate si respectiv patratrul lungimii; si pentru IMC exista grafice de interpretare in functie de sex.

2. Lungimea/Talia:

• parametru deosebit de important in aprecierea dezvoltarii atat in perioada de sugar cat si dupa varsta de 1 anisor;
• foarte important este modul in care se masoara, ideal ar fi ca pana la varsta de 3 anisori sa fie determinata in pozitie culcata si cu ajutorul unui dispozitiv denumit pediometru; masurarea cu ajutorul centimetrului de croitorie sau cu alte dispozitive metrice nu este foarte elocventa, putand sa apara diferente mari chiar si de 4-5 cm;
• la nastere lungimea este variabila, in medie 52+/- 2-4cm , cu rezerva ca si in sala de nastere frecvent se masoara cu ajutorul metrului de croitorie iar pozitia fetala nu permite o masurare foarte fidela;in general in primul an de viata bebelusii cresc 20-30 cm: cate 4 cm in prima luna, apoi 3 cm in urmatoarele 2 luni, 2 cm in luna a 4-a pentru ca din luna a cincea sporul sa fie doar de 1cm/luna. Dupa primul an de viata cresterea in lungime “incetineste” vizibil, la 12 cm /an de la 1 la 2 anisori pentru ca dupa varsta de 2 ani si pana la 5 ani cresterea sa fie doar de 6-8cm/an;se mai inregistreaza un pick de crestere la varsta pubertatii, pentru ca apoi prin osificarea cartilajelor de crestere sa se produca incetarea cresterii, la varste variabile in functie de debutul si progresia pubertatii, la fete in general cresterea inceteaza in medie la 16-17 ani, pe cand la baieti la 19-20 de ani). Exista o formula de calcul orientativa si pentru lungime: 80+5 x varsta.
• IMC-ul: indicele de masa corporala, utilizat in cuantificarea dezvoltarii in special dupa varsta de 3 ani; este foarte fidel deoarece ia in calcul atat greutatea cat si lungimea;exista grafice si pentru IMC care se interpreteaza astfel:

Normoponderal:valori intre percentilele(curbele)5-85

Supraponderal:valorile cuprinse intre 85, respectiv 95

Obezitate:valori ce depasesc percentila 95

Subponderal:valori situate sub percentila 5

3.Perimetrul cranian:

• un alt indice important ce apreciaza dezvoltarea cutiei craniene si implicit a creierului;
• la nastere este in medie cuprins intre 33, respectiv 35 de cm iar in primul an creste cu aproximativ 10 cm, 5 cm in primele 3-4 luni;pana la varsta de adult, cresterea este foarte lenta, totalizand 10 cm, astfel incat la adult perimetrul cranian se situeaza intre 54-58cm;
• cresterea sa este posibila datorita fontanelelor: cea anterioara, de forma rombica, de 2,5/3,5cm care se inchide in jurul varstei de 18-24 de luni si cea posterioara de forma triunghiulara care este prezenta doar la 25-30% din copilasi,  are dimenisuni mult mai mici decat cea anterioara(1/1cm) si se inchide in primele saptamani de viata.

4. Maturatia osoasa (varsta osoasa):

• cel mai fidel indicator al cresterii generale;
• ideal trebuie sa existe concordanta intre varsta osoasa si cea cronologica;
• procesul de osificare debuteaza in luna a 5-a a vietii intrauterine si se finalizeaza in adolescenta;
• se evalueaza prin radiografie osoasa ce evidentiaza: numarul si dimensiunea nucleilor de osificare, forma si densitatea lor, delimitarea contururilor capetelor osoase si distanta ce separa centrii epifizari; se poate efectua si  la sugar si este important sa nu refuzati efectuarea acesteia daca medicul o considera necesara pentru evaluarea cazului;

5.Viteza de crestere:

• poate fi evaluata daca periodic pe harta de crestere au fost consemnate valorile lungimii;
• este utila pentru a preciza momentul debutului eventualelor tulburari de crestere.

6.Raportul intre lungimea trunchiului(in pozitie sezanda) si cea a membrelor inferioare:

• este folosita mai ales atunci cand exista tulburari de crestere, pentru a aprecia caracterul proportionat/disproportionat al acestora

7. Alte criterii de apreciere a cresterii:

• diametrul biacromial si biiliac;
• circumferintele bratului si coapsei;
• grosimea plicii cutanate- tricipital, subscapular – valoaroase in aprecierea starii de nutritie a elasticitatii cutanate, dezvoltarea tesutului adipos;
• aprecierea maturizarii psiho-motorii.

In concluzie se poate spune ca, o urmarire atenta atat in primul an de viata cat si dupa aceea, cu examene medicale periodice, poate evidentia din timp diferite situatii patologice cum ar fi hipostatura, deficitul ponderal, supraponderea sau chiar obezitatea, si astfel se pot lua masuri in timp util pentru a le putea corecta.