Tag Archives: conjunctivita

CONJUNCTIVITA ACUTA

Conjunctivita este una din cele mai frecvente afectiuni ce apare atat la bebelusi cat si la copilasii mai mari. In situatia in care este determinata de o infectie(virala/bacteriana) este foarte contagioasa, transmitandu-se cu rapiditate mai ales in colectivitati. De multe ori face parte din tabloul clinic al unei viroze, pe langa manifestarile tipice de conjunctivita existand si simptome din partea aparatului respirator( nasuc infundat, secretii nazale, febra, tuse, etc). Daca este diagnosticata corect iar tratamentul este unul corespunzator, evolutia este favorabila, rar ajungandu-se la complicatii.
Ce este conjunctivita?
    inflamatie a mucoasei conjunctivale, un tesut foarte subtire ce acopera “albul” ochilor si fata interna a pleoapelor;

  • este foarte frecventa la copii, in special la varstele mici si evolueaza in adevarate epidemii datorita modalitatii facile de transmitere;
Care sunt cauzele conjunctivitei?
  • infectii: virale( in special virusurile respiratorii dar si virusul varicelei, rujeolei, virusul herpetic) sau bacteriene;
  • factori iritanti: sampon, gel de dus, fum de tigara, gaze si substante volatile, clorul(atentie la piscine);la varste mai mari, in special la domnisoare fardurile, lentilele de contact;
  • alergeni: praf, polen,par de animale dar si diverse alimente, medicamente;
Cum se transmite?
  • transmiterea este una foarte facila, in special prin contact direct(mana-ochi) dar si prin intermediul particulelor respiratorii sau prin apa de piscina insuficient clorinata( trebuie facuta diferentere intre conjunctivita determinata de clor care are o evolutie scurta si cea determinata de apa infectata din piscina); de asemenea exista si posibilitatea infectarii indirecte prin intermediul obiectelor contaminate( prosoape, lenjerie de pat, jucarii, etc);
  • perioada de incubatie(durata din momentul infectarii si pana la aparitia simptomelor) este variabila in functie de cauza; astfel in cazul celor bacteriene sunt necesare 2-3 zile pana la aparitia simpomelor, pe cand in cazul conjuctivitelor virale perioada de incubatie este in medie de 7-10 zile;
Cum se manifesta?
1. Conjunctivita virala:
  • este cea mai frecventa forma de conjunctivita si deseori este acompaniata de simptome tipice de raceala(rinofaringita acuta);
  • de cele mai multe ori este bilaterala, afectand ambii ochi;
  • simptomul cel mai frecvent este inrosirea ochilor(albul ochilor devine roz/rosu), eventual umflarea acestora; se asociaza o hipersecretie lacrimala, mancarime intensa(care accentueaza roseata), senzatie de corp strain la clipire (“nisip in ochi”), usturime, vedere incetosata, fotofobie(sensibilitate crescuta la lumina);
  • secretiile in general sunt incolore insa aspectul acestora se poate modifica daca survine suprainfectarea bacteriana(devin galbui, uneori chiar verzui si se “aglomereaza” la nivelul genelor si in coltul intern al ochiului, mai ales dupa somn cand pleoapele se pot lipi);
  • evolutia in general este una favorabila, durata infectiei fiind in medie de 7-10zile, rar insa poate depasi chiar si 2 saptamani.
2. Conjunctivita bacteriana:
  • cele mai frecvente bacterii implicate sunt stafilococul(aureu si epidermidis), streptococul si haemophilus;
  • simptomele sunt comune cu cele din conjunctivita virala insa secretiile sunt galbene, verzui si mult mai vascoase; frecvent se acumuleaza la nivelul genelor si in coltul intern al ochiului(langa radacina nasului); dimineata la trezire, pleoapele sunt lipite iar ochisorii vizibil “umflati”;
  • de cele mai multe ori debutul este unilateral insa in 24-48 de ore infectia se transmite si la celalalt ochi;
  • evolutia este favorabila sub tratament antibiotic, durata infectiei fiind in medie de 7 zile;
3.Conjunctivita alergica:
  • apare frecvent in cazul celor cu teren atopic sau alergii cunoscute si se datoreaza unei sensibilitati crescute a conjunctivei la diferiti factori alergeni;
  • simptomul predominant este mancarimea si secretia lacrimala in exces; nu se asociaza semne si simptome de infectie virala/bacteriana;se asociaza sensibilitatea la lumina puternica si intepaturile la nivelul ochiului; de cele mai multe ori este acompaniata si de alte simptome de alergie: stranut, secretii nazale apoase, frecvente(rinita alergica);
  • frecvent apare sezonier, in functie de factorii de mediu implicati(praf, polen, par de animale, etc);
  • nu este contagioasa;
4. Conjunctivita la nou-nascuti:
Sunt trei situatii care pot sa apara imediat sau in primele saptamani dupa nastere:
a) conjunctivita gonococica:
  • apare dupa nastere, frecvent in primele 5 zile,  datorita contaminarii ochisorilor in timpul nasterii, agentul cauzal fiind Neisseria gonorrhoeae;
  • simptomele apar frecvent in maternitate, ochisorii fiind umflati, pleoapele indurate cu secretii purulente foarte abundente;intotdeauna este bilaterala;frecvent se asociaza si manifestari sistemice( stomatita, rinita, artrita, meningita, septicemie);
  • tratamentul trebuie rapid instituit deoarece riscul de aparitie a unor complicatii severe este mare, infectia netratata poate duce la keratite sau chiar la orbire;
  • in maternitati se face profilaxia acestei infectii, imediat dupa nastere prin instilarea in ochisori a unor solutii ce contin antibiotic eventual in combinatie cu antiinflamator; in trecut se instila nitrat de argint 2% insa din cauza cresterii incidentei conjunctivitei chimice s-a renuntat la aceasta practica.
b)conjunctivita cu Chlamidia:
  • este cea mai frecventa conjunctivita neo-natala, debutul fiind la 5-20 de zile dupa nastere;
  • rar poate sa se asocieze si o infectie sistemica cu Chlamidia de tipul otitei, pneumoniei;
  • evolutia este variabila de la forme blande in care este prezenta doar o usoara tumefiere a ochisorilor cu minime secretii pana la forme severe cu edem(umflare) masiv al pleoapelor si secretii abundente, vascoase;
  • tratamentul este local, exceptand formele cu afectare sistemica cand este necesara antibioterapie(oral sau intravenos).
c) O forma atipica de conjunctivita este cea  secundara imperforarii canalului lacrimal care este cea mai frecventa anomalie a sistemului de drenaj lacrimal motiv pentru care o voi detalia intr-un articol separat.
5. Conjunctivita chimica:
Apare dupa o agresiune chimica la nivelul ochiului, frecvent in urma unui accident; atentie unde depozitati orice fel de produse care ar putea starni interesul copiilor, astfel de accidente sunt destul de frecvente si se pot solda cu urmari severe; primul ajutor pana la sosirea medicului este acela de a spala ochiul cu orice lichid neiritant aflat la indemana(apa, lapte, ceai, etc).Chiar daca nu sunt semne locale de afectare este util sa mergeti la un consult de specialitate, unele substante putand produce leziuni grave, ireversibile daca nu se intervine optim.
Cum se diagnosticheaza?
De cele mai multe ori este suficient un examen clinic pentru a formula diagnosticul de conjunctivita insa este important sa se stabileasca si cauza acesteia prin analiza secretiei lacrimale(examen bacteriologic, virusologic, citologic) in asa fel incat tratamentul sa fie unul corespunzator.
Cum se trateaza?
a) masuri generale:
  • spalarea frecventa pe maini cu apa si sapun in special inainte si dupa administrarea picaturilor;
  • educarea pe cat posibil a copilului cu evitarea ducerii manutei la ochi;
  • izolarea la domiciliu cel putin pe durata prezentei secretiilor la nivel ocular;
  • spalarea frecventa pe maini a copiilor, taierea scurta a unghiilor;
  • schimbarea zilnica a fetei de perna si a prosopului cel putin pana la terminarea tratamentului;
  • inainte de aplicarea picaturilor, este indicata toaleta ochilor, mai ales daca sunt secretii vascoase sau pleoapele s-au lipit; pentru asta aveti nevoie de comprese sterile si ser fiziologic; incercati sa atingeti cat mai putin cu mana compresele respective si sa folositi cate o compresa pentru fiecare ochi in parte; dupa aceasta operatiune spalati-va bine pe maini si abia apoi aplicati picaturile;
  • evitarea expunerii copiilor la fumul de tigara sau la alti agenti iritanti (praf, produse de curatat, etc);
b)tratament etiologic(al cauzei):
  • se prescrie in functie de cauza infectiei; daca este vorba despre o infectie bacteriana atunci vor fi indicate picaturi(colir) oftalmice pe baza de antibiotic si/sau antiinflamatoare sau eventual unguente in functie de varsta copilului; medicatia trebuie administrata strict la indicatia pediatrului/oftalmologului; chiar daca multe din picaturi se elibereaza de la farmacie fara reteta nu este indicat sa le procurati fara o recomandare medicala, unele dintre ele fiind contraindicate la varste mici;  de obicei se recomanda administrarea picaturilor de 4-5 ori pe zi, dupa toaleta locala a ochiului; durata tratamentului este variabila, in medie 7-10 zile; in cazul conjunctivitelor bacteriene pericolul de transmitere a infectiei se reduce semnificativ dupa 48 de ore de la instituirea tratamentului, astfel incat copilasul poate fi reintegrat in colectivitate. Tratamentul trebuie continuat chiar daca simptomatologia s-a remis, deoarece exista riscul unei recidive. Daca nu sunt ameliorari in primele 48 de ore, adresati-va din nou medicului pentru a evalua raspunsul la tratament. In cazurile grave cand se asociaza si o infectie sistemica(otita, pneumonie, etc) este necesar tratament antibiotic sistemic(oral sau injectabil in functie de severitate).
  • in cazul conjunctivitelor virale, in general se recomanda picaturi oftalmice pe baza de substante  antiinflamatorii; rar se asociaza picaturi pe baza de antibiotic, mai ales pentru a preveni suprainfectarea bacteriana care poate sa apara pe fondul unei afectari prealabile a conjunctivei, mult mai vulnerabila la bacteriile din mediul inconjurator; tratamentul antiviral se recomanda mai rar la varste mici si este recomandat de obicei atunci cand agentul cauzal este virusul herpetic(tip 1si 2).
  • daca se asociaza si alte semne si simptome atunci tratamentul va fi mai complex, in functie de simptomatologia prezenta.
  • in cazul conjunctivitelor alergice, pe langa metodele de profilaxie(evitarea factorilor cunoscuti ca fiind declansatori) frecvent se recurge la tratament antihistaminic si antiinflamator local sau sistemic in functie de fiecare forma in parte.
  • in niciuna din formele de conjunctivita nu se aplica pansamente la nivel ocular deoarece exista riscul de multiplicare a agentului infectios intr-un mediu de cultura benefic, ceea ce duce la prelungirea duratei de evolutie si la aparitia unor eventuale complicatii.
Indiferent de forma de conjunctivita trebuie sa aplicati corect tratamentul; este obligatoriu sa va spalati pe maine inainte si dupa fiecare aplicare de picaturi/unguent; in cazul picaturilor, respectati indicatiile de pastrare a flaconului, in special in ceea ce priveste lumina si temeperatura; inainte de folosire agitati putin flaconul si aplicati picaturile atunci cand copilasul este intins : cu delicatete trageti de pleoapa inferioara in jos pana se formeaza un mic “buzunar” in care picurati cu ajutorul picuratorului doza recomandata de medic, ideal cat mai inspre unghiul intern al ochiului, situat la baza nasului; daca copilasul este mai mare cereti-i sa clipeasca de cateva ori, in asa fel incat substanta sa difuzeze la nivelul intregii mucoase; repetati operatiunea si la celalalt ochisor, dupa care se recomanda in masura in care este posibil repaus la pat pentru cateva minute impiedecand astfle scurgerea solutiei in exterior.
Ce complicatii pot sa apara?
In general evolutia este una usoara, riscul de complicatii fiind destul de redus; pentru a evita aparitia complicatiilor este indicata examinarea de catre medic cu reevaluarea copilasului in cazul in care simptomele nu se remit in primele 48 de ore de la inceperea tratamentului.
In general evolutia este auto-limitanta si foarte rar apar complicatii. O atentie deosebita trebuie acordata conjunctivitelor aparute in prima luna de viata, riscul de complicatii severe in aceste cazuri fiind unul maxim.
Cum prevenim imbolnavirea?
Masurile de igiena sunt principala metoda de prevenire a imbolnavirii la care se adauga evitarea factorilor alergeni daca este vorba de conjunctivita alergica.
  • spalarea frecventa a mainilor cu apa si sapun;
  • evitarea folosirii in comun a obiectelor personale: prosop, lenjerie de pat, etc;
  • evitarea expunerii la factori iritanti (praf, gaze volatile, produse de curatat, fum de tigara, etc);
  • in cazul copiilor ce frecventeaza colectivitati este indicat ca pe durata prezentei simptomelor sa nu frecventeze cresa/gradinita/scoala evitand astfel expunerea indirecta a celorlalti copilasi; oricum reintrarea in colectivitate trebuie facuta abia dupa avizul medicului avand in vedere usurinta cu care se transmite.
>>>

OBSTRUCTIA CANALULUI NAZO-LACRIMAL

Obstructia canalului nazolacrimal este cea mai frecventa anomalie a sistemului de drenaj lacrimal, aparand cu o frecventa de 4-6%  in randul nou-nascutilor, ducand la o forma particulara de conjunctivita(secundara) stagnarii lacrimilor la nivelul sacului lacrimal. Avand in vedere faptul ca apare in primele 2 saptamani de la nastere este important de diferentiat de alte conjunctivite ale nou-nascutului si in special de cele determinate de Nessiera gonorrhoeae si Chlamidia.De asemenea trebuie diferentiata aceasta obstructie de o alta afectiune oftalmologica, mult mai grava si anume glaucomul congenital.

Ce este canalul nazolacrimal?

este o parte a aparatului lacrimal care este compus din glanda lacrimala(cea care produce lacrimile), sacul lacrimal(unde se depoziteaza lacrimile) si acest canal care face legatura intre ochi si fosele nazele, pe unde se elimina lacrimile in exces(acesta este si motivul pentru care atunci cand plangem ne curge nasul, secretia nazala fiind de fapt secretie lacrimala);

 

 

Lacrimile sunt produse de glanda lacrimala si au rolul de lubrefiere, curatare si protectie a globului ocular.Dupa lubrefierea globului ocular, lacrimile se colecteaza prin punctele lacrimale(orificii mici situate in coltul intern al ochiului la nivelul celor doua pleoape) si apoi sunt eliminate prin acest canal nazo-lacrimal.

Cum apare obstructia?

Blocarea acestui canal se datoreaza prezentei unei membrane(membrana Hassner)  din timpul vietii intrauterine care nu s-a resorbit si care este situata la capatul inferior al canalului , acolo unde acesta se “deschide” in fosele nazale si astfel lacrimile nu pot fi drenate(eliminate);  obstructia poate fi partiala sau totala, dupa cum poate afecta unul sau ambii ochisori. Acumularea lacrimilor duce la inflamatie, la hipersecretie de mucus si chiar la inmultirea bacteriilor care sunt colectate de la nivelul globului ocular.

Cum se manifesta?

Simptomele apar frecvent dupa prima saptamana de viata, astfel incat rar se poate stabili diagnosticul in maternitate. Uneori, debutul poate fi si mai tardiv, avand in vedere ca, imediat dupa nastere copilasii nu au lacrimi.

Astfel, cele mai frecvente simptome sunt:

  • ochi inlacrimati cu acumularea lacrimilor in coltul intern al ochiului(lacrimile “baltesc”) sau scurgerea acestora pe obraz(fara ca bebelusul sa planga);
  • secretii mucoase sau mucopurulente(galbui) la nivelul ochiului; acestea pot duce la lipirea genelor sau chiar a pleoapelor, mai ales dupa trezire;

  • umflarea ochiului ( in zona situata aproape de baza nasului si la nivelul pleoapei inferioare); aceasta tumefiere se datoreaza acumularii de lacrimi in sacul lacrimal care astfel se destinde si determina inflamatia respectiva;frecvent daca se exercita presiune la acest nivel se elimina prin punctele lacrimale secretia acumulata in exces;
  • inrosirea ochilor, mai ales daca copilasul este expus la praf, fum de tigara, vant sau daca plange (acestea sunt situatii cand in mod normal secretia de lacrimi creste si datorita faptului ca nu pot fi evacuate duc la inflamarea si inrosirea ochiului);

Evolutia acestor simptome este lunga, cu perioade de remisii atat spontane cat si sub tratament local. Intr-un procent mare de cazuri(peste 70%), se rezolva de la sine in decursul primului an de viata. Avand insa in vedere ca simptomele descrise apar si in alte afectiuni ale ochiului(mult mai grave) este necesar un consult de specialitate(oftalmopediatru) pentru un diagnostic corect si un tratament eficient.

Cum se diagnosticheaza?

In general diagnosticul este relativ usor insa trebuie formulat de un oftalmolog si se bazeaza pe istoricul descris de parinti dar si pe examenul local.Asa cum am subliniat trebuie diferentiat in primul rand de conjunctivitele neo-natale unde complicatiile pot fi severe.

In rare situatii sunt necesare investigatii suplimentare cum ar fi testarea permeabilitatii cu fluoresceina sau examinarea bacteriologica a secretiilor atunci cand acestea sunt suprainfectate.

Cum se trateaza?

Tratamentul trebuie intotdeauna recomandat de oftalmolog si in cele mai multe situatii este unul conservator avand in vedere ca in marea majoritate a cazurilor obstructia se rezolva spontan pana la varsta de 1 an.

a) toaleta locala:

  • este foarte importanta deoarece frecvent previne suprainfectarea; inainte de curatarea ochisorilor trebuie sa va spalati foarte bine pe maini; se recomanda sa folositi comprese sterile(cate una pentru fiecare ochisor) sau servetele speciale pentru bebelusi(Iridium Baby); atentie daca folositi vata deoarece se pot desprinde mici firisoare care stagneaza la nivelul globului ocular si pot duce la suprainfectare; nu se recomanda acoperirea ochisorilor cu pansamente; de asemenea trebuie evitata expunerea la vant, temperaturi scazute;
  • daca sunt prezente secretii, acestea trebuie indepartate cu delicatete, cu ajutorul compreselor sterile sau servetelelor prin miscari de sus in jos;

b) masaj local :

  • tehnica acestui masaj este exemplificata de catre medic, deoarece va constitui principala modalitate de tratament; trebuie respectate cu strictete masurile de igiena, riscul de suprainfectare fiind unul ridicat;
  • se executa de cateva ori pe zi, insistand asupra unghiului intern al ochiului, acolo unde se acumuleaza secretiile in exces;
  • remisia sub masaj se poate produce pana la varsta de 6 luni, in rare situatii pana la 8 luni;

c) tratament antibiotic:

  • sub forma de picaturi, intotdeauna la indicatia medicului;
  • se recomanda daca sunt prezente semne de infectie asociata(secretie galbuie, aderenta);
  • este obligatoriu sa va spalati pe maine inainte si dupa fiecare aplicare de picaturi; respectati indicatiile de pastrare a flaconului, in special in ceea ce priveste lumina si temperatura; aveti grija ca varful picuratorului sa nu atinga obiectele din jur, in acest caz existand un risc de contaminare cu bacteriile prezente pe diferite suprafete; inainte de folosire agitati putin flaconul si aplicati picaturile atunci cand copilasul este in pozitie culcata: cu delicatete trageti de pleoapa inferioara in jos pana se formeaza un mic “buzunar” in care picurati cu ajutorul picuratorului doza recomandata de medic, ideal cat mai inspre unghiul intern al ochiului, situat la baza nasului; aveti grija sa nu apropiati flaconul la mai mult de 3-5 cm de ochi deoarece exista riscul de a leza corneea(stratul periferic de la nivelul ochilor ce acopera irisul si pupila); repetati operatiunea si la celalalt ochisor, dupa care se recomanda in masura in care este posibil repaus la pat pentru cateva minute impiedecand astfel scurgerea solutiei in exterior.

d)sondajul canalului lacrimal:

  • este o procedura care se aplica in caz de esec al tratamentului medicamentos, dupa mai multe recidive; sunt situatii in care apar infectii frecvente cu secretii mucopurulente abundente eventual si cu dilatari ale sacului lacrimal care au sanse minime de rezolvare spontana;
  • nu exista un consens al varstei pana la care trebuie efectuat insa rezultatele sunt excelente daca se intervine inaintea varstei de 1 an; asta deoarece prin suprainfectari repetate se produce o inflamatie cronica la acel nivel, inflamatie care poate determina un esec al acestei sondari, cu refacerea obstacolului la timp scurt dupa interventie;in aceste cazuri exista o solutie si anume implantarea unui tub de silicon la nivelul canalului care-l mentine permeabil cateva luni dupa care se va extrage acel tubulet iar canalul nazolacrimal va deveni permeabil;
  • se efectueaza intotdeauna la indicatia unui oftalmopediatru, in conditii sterile si cu anestezie(pe masca sau anestezie locala); procedura in sine dureaza foarte putin si nu sunt inconveninte dupa interventie;

Ce complicatii pot sa apara?

a) dacriocistita acuta:

  • se produce o suprainfectare care frecvent apare in contextul unei infectii respiratorii sau in urma unui traumatism;
  • se manifesta prin umflarea si inrosirea zonei unde este situat sacul lacrimal(in clotul intern al ochiului, langa baza nasului); conjunctiva(“albul” ochiului ) este rosie;

  • durere manifestata prin plans, iritabilitate; durerea apare prin distensia accentuata a sacului lacrimal;

b)dacriocistita cronica:

  • apare secundar obstructiei canalului lacrimal prin repetate infectii;
  • poate sa fie catarala(cu secretie mucoasa) sau supurativa(cu secretii purulente determinate de suprainfectarea bacteriana);

c) rezistenta la antibiotice:

  • apare la cazurile cu multe recidive la care este necesar un tratament antibiotic de durata sau prin folosirea incorecta a tratamentului, fara consultul si recomandarea unui oftalmolog.

Evolutia in peste 90% din cazuri este una favorabila daca diagnosticul este formulat corect iar masurile de tratament aplicate corespunzator.

 

>>>
Sitemap