Tag Archives: alimentatie

ANEMIA NUTRITIONALA

Anemia reprezinta un diagnostic frecvent in pediatrie si, de cele mai multe ori se datoreaza carentei de fier(prin aport alimentar); mult mai rar este vorba de boli ce afecteaza absorbtia intestinala a fierului, situatie in care rezolvarea bolii de baza, regleaza de cele mai multe ori asimilarea fierului din alimentatie.

De cele mai multe ori aceasta suplimentare cu fier poate fi evitata daca se respecta principalele reguli ale diversificarii, peste  80%  din anemiile prin deficit de fier datorandu-se unor greseli alimentare, in special excesului de lapte, diversificarii tardive (peste  varsta de 8 luni) si absentei carnii, ficatului si galbenusului de ou din alimentatia bebelusilor; de asemenea, excesul de cereale in alimentatie duce la formarea unor compusi la nivel intestinal(fitati) ce inhiba absorbtia fierului(chiar daca aportul alimentar este unul optim). Astfel, in contextul unei alimentatii corecte si in absenta altor afectiuni este putin probabil sa apara anemia prin deficit de fier.

Ce este anemia?

  • este definita ca si scaderea numarului de globule rosii (hematii), respectiv a hemoglobinei produsa de o multitudine de cauze, de departe cea mai frecventa dintre ele fiind deficitul de fier;hemoglobina, pigmentul rosu este o molecula ce are in componenta ei fier ; rolul principal este de a  trasnporta oxigenul de la plamani spre toate organele din corp;daca fierul este deficitar, si hemoglobina va fi redusa, astfel ca o cantitate mai mica de oxigen va ajunge la tesuturi si organe, determinand astfel aparitia simptomelor caracteristice anemiei;
  • sunt mai multe tipuri de anemie, in stabilirea diagnosticului avand importanta numarul, forma, culoarea, volumul hematiilor, precum si alti parametrii in functie de tipul de anemie suspicionat pe baza semnelor clinice si investigatiilor efectuate.

Cauzele anemiei:

Asa cum spuneam cel mai frecvent tip  de  anemie este cel prin  deficit de fier insa sunt si alte cauze, pe care doar le voi mentiona, neinsistand asupra lor:

a)nou – nascut :

  • prematuritate, gemelaritate;
  • cefalhematom, bose(in urma traumatismului la nastere);
  • copii proveniti din mame multipare (cu multe nasteri);
  • hemoragii materne, sarcini apropiate intre ele;
  • ligatura precoce a cordonului ombilical

b)sugar si copil mic:

  • anemia prin deficit de fier, acid folic;
  • malformatii cardiace congenitale;
  • deficite enzimatice,  anemii hemolitice ereditare, autoimune;
  • anemii prin pierderi acute (hemoragii, traumatisme) sau cronice (cantitati mici de sange care se pierd constant, asa-numitele hemoragii oculte) caracteristice diareilor cronice cu prezenta sindromului de malabsorbtie;
  • infectii severe (septicemii), infectii repetate, infectii cronice;
  • unele tratamente medicamentoase;
  • leucemii, limfoame

c)scolari si adolescenti:

  • practic sunt aceleasi cauze de anemie ca si la copilasii mai mici cu mentiunea ca anemia prin deficit de fier este mai putin prezenta decat in primii 3 ani de viata iar la adolescente apare anemia posthemoragica(in urma aparitiei ciclurilor menstruale)

ANEMIA PRIN DEFICIT DE FIER

De ce apare?

  • este consecinta reducerii fierului din organism, fier care intra in compozitia hemoglobinei cea care transporta oxigenul tuturor celulelor din organism. Totodata este un constituient important al mioglobinei, intrand in structura fibrelor musculare (musculatura scheletica, inima); de asemenea are un important rol in dezvoltarea imunitatii, precum si un rol  energetic existand in compozitia unor enzime;
  • cantitatea de fier din organism este variabila, in functie de varsta,astfel la nastere este de aproximativ 250-300mg, pentru ca la varsta de adult sa ajunga la 3,5 – 4 grame. Prematurii nu au aceste depozite de fier astfel incat in cazul lor este necesara administrarea profilactica de fier cu atat mai mult cu cat, au un ritm de crestere foarte alert (comparabil cu cel din viata intrauterina).

Rezervele de fier de la nastere ajung pana in jurul varstei de 4- 6 luni dupa care, fierul necesar pentru crestere si dezvoltare depinde de sursele alimentare. De aceea este importanta diversificarea alimentatiei si evitarea excesului de lapte. Laptele de mama contine o cantitate redusa de fier dar cu o absorbtie foarte buna iar formulele de lapte praf sunt imbogatite cu fier in proportii variabile(0,7-0,9 mg fier/100 ml pentru formulele de inceput, respectiv 0,7 – 0,14 mg fier/100 ml pentru formulele de continuare). Laptele de vaca are o cantitate minima de fier si nu se recomanda in alimentatia copilului in primul an.

Cantitatea recomandata  de fier pentru o crestere armonioasa este de :

6 mg fier/zi pana la varsta de 6 luni

10  mg fier/zi de la 6 la 12 luni

Surse alimentare bogate in fier:

  •  ficat pui, vita, carne de pui, vita, curcan, peste, galbenus de ou;

  • spanac, brocoli, mazare, fasole rosie, linte

  • paine integrala, cereale, orez;

Trebuie mentionat ca doar o cantitate mica de fier se absoarbe din alimente, astfel, spre exemplu doar 1-2% din fierul continut in spanac se absoarbe, pe cand fierul continut in carne se absoarbe in proportie de 10-20%.

Absorbtia fierului e influentata si de alti factori: vitamina C( portocale, kiwi, lamai, grapefruit, avocado, catina, fructe de padure) creste absorbtia fierului, aceeasi influenta avand-o si Vitamina A dar si cuprul continut in unele alimente. In schimb fitatii (continuti in cerealele integrale), fosfatii (componenta a bauturilor carbogazoase), oxalatii (prezenti in ciocolata, spanac) si polifenolii, tanina( componente ale ceaiurilor) scad dramatic absorbtia de fier chiar in contextul unui aport crescut.

Cum se manifesta?

Este necesara o perioada relativ lunga de timp pana la aparitia simptomatologiei, aceasta de multe ori nefiind specifica.

Printre cele mai frecvnte simptome se numara:

  • paloarea(tegumente palide) mai evidenta la nivelul unghiilor si palmelor; nu se aprecieaza in functie de culoarea lobului urechii (mai ales la sugar datorita excesului de morcovi in alimentatie apare o hiperpigmentare, o coloratie in portocaliu , asa numita carotenodermie in termeni medicali);
  • astenie, adinamie (copilul devine apatic, mofturos, plangacois, mereu indispus), oboseala;
  • creste susceptibilitatea la infectii, fierul avand un rol important in functionarea optima a sistemului imunitar; se creeaza astfel un cerc vicios, infectiile repetate agravand deficitul de fier;
  • inapetanta , consecinta fiind o curba ponderala nesatisfacatoare, chiar stationara;
  • tahicardie(accelerarea batailor inimii), uneori chiar suflu sistolic(un “zgomot” suplimentar perceput atunci cand medicul asculta inima copilasului cu stetoscopul). De multe ori in practica prezenta suflului sistolic duce la diagnosticarea anemiei, celelalte semne si simptome fiind minore sau chiar absente;
  •  mai rar sunt prezente la copii cheilita angulara(leziuni situate la nivelul unghiului format de buza superioara cu cea inferioara), unghii fragile, casante;
  • prezenta altor deficite nutritionale : semne de rahitism evolutiv, respectiv sechelar ; mult mai rar este prezenta malnutritia;

Cum se diagnosticheaza?

Cel mai frecvent pe baza anamnezei(discutia cu parintii,antecedentele copilului, meniul zilnic, eventualele acuze prezente) si examenului clinic(consultatia propriu-zisa) medicul ridica suspiciunea de anemie stabilind diagnosticul de Sindrom Anemic, pentru ca,in urma investigatiilor efectuate sa precizeze exact cauza si tipul anemiei si sa recomande tratamentul optim, igieno-dietetic si medicamentos daca este cazul.

Astfel se va efectua:

  • hemoleucograma – precizeaza numarul, marimea, culoarea hematiilor, valoarea hemoglobinei, respectiv a hematocritului;
  • fierul seric (sideremia) si feritina (fierul existent in organism sub forma de depozite in ficat si splina);
  • numarul de reticulocite(hematii tinere) – folosit mai ales pentru a aprecia eficienta tratamentului substitutiv cu fier, numarul lor incepand sa creasca dupa 3- 7 zile de tratament cu fier;

Anemia prin deficit de fier este o anemie(scaderea hemoglobinei) hipocroma(hematii slab colorate) microcitara( dimensiuni mai reduse a hematiilor) hiposideremica (valoare redusa a fierului seric).

Cum se trateaza?

Tratamentul este simplu, odata diagnosticat deficitul de fier, acesta trebuie corectat prin administrare suplimentara de fier pentru a normaliza fierul seric dar si pentru a reface depozitele de fier din organism.

Aceasta inseamna ca tratamentul este de lunga durata, in medie 3-4 luni. Dupa initierea tratamentului se evalueaza raspunsul organismului la 1 luna, timp in care hemoglobina ar fi trebuit sa se normalizeze si se mai continua inca 2-3 luni, in functie de evolutie si de tolerabilitatea tratamentului substitutiv.

Sunt mai multe tipuri de preparate ce contin fier, nu voi insista asupra lor, medicul curant fiind in masura sa stabileasca doza, modul de administrare si durata terapiei.

Efecte secundare ale tratamentului:

  • dureri abdominale, greturi;
  • tulburari ale tranzitului intestinal(diaree/constipatie), colorarea in negru a scaunului;

Sunt rare situatiile in care se impune transfuzia de sange( masa eritrocitara).

Tratament profilactic:

  • este recomandat in primul rand in cazul prematurilor si gemenilor dar sunt si alte categorii de copilasi care beneficiaza de acest tratament profilactic (incidente la nastere, traumatisme cu pierderi de sange, hemoragii materne, etc);
  • de obicei este recomandat din maternitate de catre medicul neonatolog care cunoaste cel mai bine circumstantele nasterii si eventualii factori care ar putea determina aparitia anemiei;
  • nu administrati tratament cu Fier decat la indicatia precisa a medicului si doar in urma efectuarii analizelor ce obiectiveaza scaderea fierului intrucat nici excesul de fier nu este benefic organismului, conducand la aparitia hemocromatozei.

Cum prevenim instalarea anemiei?

Regula de baza este reprezentata de alimentatia echilibrata si diversificare corecta:

  • alaptare exclusiva pana la 6 luni;
  • evitarea introducerii laptelui de vaca inainte de varsta de 2 ani;
  • limitarea  consumului de lapte odata cu diversificarea meselor(la 10 luni maxim 400-500ml/zi);
  • meniu bogat in alimente de origine animala(ficat, carne pui, vita, peste, galbenus de ou) asociate cu legume, fructe (datorita continutului crescut de Vitamina C care potenteaza absorbtia fierului).

Dieta vegetariana nu este potrivita unui organsim in crestere, cu atat mai mult unui sugar!!!!

 Pentru detalii s-ar putea sa va fie de folos si articolul dedicat fierului in alimentatia celor mici.

>>>

MASURI DE PREVENIRE A APARITIEI CARIILOR DENTARE – ROLUL ALIMENTATIEI

Raspandirea in proportii de masa a cariei dentare, aparitia la varste din ce in ce mai mici, inmultirea cazurilor cu carii multiple, galopante, imposibilitatea masurilor terapeutice de a realiza o reducere insemnata a complicatiilor, fac ca profilaxia cariei sa constituie o problema de sanatate publica.

Deoarece dezvoltarea mugurilor dentari incepe in saptamana a 6-a i.u. si continua o perioada lunga de timp, pana la 12-13 ani, daca nu luam in considerare molarii de minte, profilaxia cariei trebuie inceputa la gravida, continuata la mama care alapteaza, la copilul mic si preadolescent.

Alimentatia echilibrata cantitativ si calitativ are un rol endogen important in profilaxia cariei.

Regimul alimentar al gravidei si al mamei care alapteaza trebuie sa aiba o valoare calorica corespunzatoare, sa fie bogat in vitamine si minerale. As cum recomanda si pediatrii, el trebuie sa contina lapte si derivatele sale, carne, oua, peste, legume, fructe. Faptul ca fatul obtine de la mama elementele necesare dezvoltarii, explica de ce mineralizarea prenatala este mai buna decat cea postnatala si de ce defectele de smalt se intalnesc rar la dintii temporari.

Alimentatia naturala ofera sugarului toate principiile alimentare sub forma cea mai usor asimilabila.

Sanatatea nutritionala se manifesta prin caracterul propulsiv al cresterii, vitalitate si vigoare fizica, capacitate intelectuala si implicit asigurarea unor structuri dentare rezistente. Un aport insuficient de vitamine poate disturba procesul formarii dintisorilor. Astfel, deficitul de vitamina C, A, sau E se poate repercuta asupra formarii dentinei si a smaltului. Vitamina D, cu rol deosebit in procesele de mineralizare, poate duce prin deficit la aparitia distrofiilor dentare rahitice, bine cunoscute. Profilaxia prin administrarea vitaminei D este considerata un mijloc de asigurare a unei bune mineralizari a dintilor si deci un mijloc de reducere a predispozitiei la carie.

Daca rolul endogen al alimentatiei se rasfrange asupra calitatii structurilor dentare,  interrelatia sa cu procesul carios se face si prin rolul sau exogen. Se recomanda reducerea cantitativa a consumului de dulciuri. Ar trebui eliminate pe cat posibil formele lipicioase (caramele, jeleuri, dropsuri). Din punctul de vedere al aderentei la dinte, se prefera ciocolata (contine grasimi care fac sa nu se lipeasca si sa nu stationeze la nivelul dintilor) si mierea de albine, care fiind foarte dulce se consuma in cantitati mai mici.

Ar fi bine sa le oferiti puiutilor dvs. dulciuri numai la masa principala, urmata de igienizarea dintisorilor. La mesele intermediare oferiti-le alimente necariogene ca: branzeturi, legume, fructe proaspete. Intre mese, consumul de dulciuri ar trebui interzis, lucru foarte greu, pentru ca cea mai mare parte a copiilor, dar si a parintilor au astfel de obiceiuri.

Proteinele si lipidele au un rol de protectie impotriva aparitiei cariilor. Ele pot asigura straturi protectoare contra atacului acid si pot stimula capacitatea de aparare a salivei prin continutul bogat in calciu si fosfor. Unii acizi grasi chiar inhiba dezvoltarea bacteriilor raspunzatoare de aparitia cariilor.

Fructele si legumele crude, prin continutul lor in fibre, stimuleaza functia masticatorie si secretia salivara, facilitand autocuratirea.

Este foarte importanta ordinea in care alimentele sunt consumate pentru influentarea aciditatii finale. Este de preferat inchierea meselor cu lactate/branzeturi, ceea ce ar favoriza neutralizarea aciditatii.

Nu trebuie sa uitam de temperatura alimentelor/bauturilor, nefiind favorabile cele prea fierbinti ori prea reci, dar mai ales alternanta lor, datorita riscului de producere al unor fisuri la nivelul smaltului.

Aveti grija asupra rolului nociv al consumului exagerat de dulciuri, a necesitatii eliminarii formelor lipicioase si a importantei respectarii orarului de administrare! Pentru copiii cu predispozitie mare la carie trebuie indicat un regim dietetic special, care sa respecte atat necesarul caloric, dar si criteriile de prevenire a aparitiei cariei!

Daruiti-i copilului dumneavoastra un zambet sanatos!


DR.OLIVIA POMANA,

Medic Specialist Stomatolog,  Stomatologie Pediatrica, Ortodontie si Ortopedie dento-faciala

Contact: CENTRUL STOMATOLOGIC ZORILOR

Str. Republicii 109 (in incinta Sigma Shopping Center)

Tel.: 0740.148.528

 

>>>
Sitemap