Tag Archives: alergie

ALERGIILE MEDICAMENTOASE

Ce este alergia medicamentoasa?

  • reactie complexa din partea organismului care apare in urma administrarii unui medicament; reactia poate sa fie secundara substantei  active si/sau altor componente aditionale(excipienti);
  • intensitatea reactiei alergice este variabila, aceasta poate evolua cu o simpla eruptie la nivelul tegumentelor pana la soc anafilactic, o reactie mult amplificata a organismului care este amenintatoare de viata si reprezinta o urgenta medicala;t
  • cel mai frecvent apare in urma administrarii de antibiotice(penicilinele sunt pe primul loc dar si cefalosporinele, tetraciclinele si macrolidele pot fi implicate) insa sunt si alte medicamente care pot fi raspunzatoare: anticonvulsivanteleanalgezice(codeina, antiinflamatoare nesteroidiene: ibuprofen), anestezicele mai ales cele cu administrare intravenoasa dar si cele locale(atentie la stomatolog), substantele de contrast folosite in diferite examinari paraclinice, in special Iodul(atentie la iodul continut in solutiile antiseptice:betadina), insulina dar si produse hematologice(transfuzii de sange, plasma, albumina);de asemenea imunoglobulinele si diversele seruri terapeutice(antidifteric, antibotulinic, antiviperin) pot fi implicate; la copii pe primele locuri se situeaza excipientii continuti in diferite suspensii, in aceasta situatie fiind dificil de determinat daca alergia a aparut la substanta activa(medicamentul in sine) sau la celelalte componente ale suspensiei); rar apare si alergia postvaccinare, cel mai frecvent aceasta fiind cauzata de prezenta neomicinei si/sau oului din componenta vaccinului;
  • poate sa apara in orice moment al vietii chiar daca in antecedente medicamentul respectiv a fost tolerat;
  • trebuie net diferentiata de reactiile adverse ale medicamentelor: varsaturi, diaree, dureri abdominale, modificarea aspectului scaunului, manifestari cardio-respiratorii, modificarea aspectului urinii, etc;

Care sunt factorii de risc?

  • antecedente familiale si/sau personale de alergii medicamentoase;
  • administrarea iv/im;
  • teren atopic, alergii la factori de mediu si/sau alimentari in antecedentele personale;
  • imunitate compromisa( deficite imunitare congenitale sau dobandite: infectii cu EBV-virusul Ebstein Barrmononucleoza infectioasa sau HIV/SIDA);
  • utilizarea concomitenta a mai multor medicamente;
  • boli asociate(respiratorii, cardio-vasculare, digestive, etc).

Cum se manifesta?

Alergia apare in general la a doua administrare a medicamentului respectiv; practic la prima administrare organismul produce anticorpi, anticorpi care vor reactiona atunci cand medicamentul apare din nou in organism;manifestarile clinice se datoreaza unei reactii “deplasate” a organismului prin care acesta produce anticorpi(soldatei) impotriva substantei respective pe care o percepe in mod eronat ca fiind nociva. Sunt situatii cand reactia apare de la prima administrare mai ales daca vorbim de administrare intravenoasa sau intramusculara.

Manifestarile clinice, intensitatea reactiei alergice depind de:

  • modul de administrare a medicatiei(oral, iv/im, local);
  • tipul medicamentului, doza si ritmul in care acesta este administrat;
  • prezenta factorilor favorizanti si/sau a altor afectiuni asociate;

Cele mai frecvente manifestari sunt cele cutanate:

  • eruptii la nivelul tegumentelor: pot sa fie reprezentate  doar de o roseata, difuza, neregulata care apare cu diferite localizari, in special la nivelul fetei si portiunii superioare a toracelui; alteori pot fi eruptii micropapulare (bubite) de diferite dimensiuni, frecvent elevate(ca niste “umflaturi”), insotite de mancarime si caldura locala; in functie de intensitatea reactiei si de tipul de administrare reactia poate fi locala(in cazul unguentelor, solutiilor cutanate) sau generalizata(la nivelul intregii suprafete tegumentare);
  • pruritul(mancarimea) este intens si poate duce la aparitia leziunilor de grataj(in urma scarpinarii) care se pot suprainfecta accentuand aspectul clinic;
  • fotoalergie: inrosirea pielii dupa expunere la soare(expunere minima);
  • eczeme: apar frecvent dupa folosirea cutanata a unui medicament; este vorba despre aparitia la locul de aplicare a unguentului a unei reactii de hipersensibilizare sub forma unor placi/placarde roz/rosii la nivelul carora apar frecvent vezicule(bule cu lichid); mancarimea este si ea prezenta;
  • eritemul pigmentat fix: leziuni rosii(placi) care sunt acoperite cu vezicule sau cruste si care evolueaza spre o colorare definitiva maronie/neagra a portiunii de tegument lezate;

Alte simptome relativ frecvente:

  • cresterea in dimenisuni a ganglionilor limfatici(laterocervicali, subangulomandibulari);
  • subfebrilitati; febra;
  • dureri musculare, articulare;
  • congestie nazala, rinoree(secretii nazale apoase, abundente), stranut;
  • tuse;
  • iritatii oculare;
  • greturi, varsaturi, diaree;

Manifestari  rare dar severe – socul anafilactic:

  • debut brusc, la scurt timp de la administrare(in general in prima ora);
  • reprezinta o urgenta medicala;
  • este secundar unei reactii exagerate a oragnismului, pe primul loc situandu-se simptomele respiratorii(dificultati de respiratie, edem glotic, semne de insuficienta respiratorie care pot duce rapid la deces);  umflarea rapida a buzelor, ochilor, fetei contureaza tabloul clinic; se asociaza manifestari cardiace(puls neregulat, batai rapide ale inimii, prabusirea tensiunii arteriale) iar in scurt timp sunt afectate toate organele(creier, ficat, rinichi).

Cum se diagnosticheaza?

Pe baza anamnezei(relatarea pacientului) si in urma examenului clinic(consultatia propriu-zisa) se suspicioneaza alergia medicamentoasa care necesita  teste de confirmare, utile pentru a evita administrarea medicamentului respectiv in viitor. Pot fi recomandate analize de sange si/sau teste cutanate in functie si de afectiunea de baza.

La recomandarea medicului se pot efectua testele de provocare, utile in situatiile in care testele cutante/de sange nu sunt concludente sau in situatia cand medicatia alternativa nu este considerata eficienta. Aceste teste se efectueaza in unitati spitalicesti cu personal de specialitate deoarece presupun expunerea progresiva la substanta incriminata.

Cand se administreaza medicatie antibiotica iv/im trebuie efectuata testare cutanata prealabila;

Cum intervenim?

In cazul formei severe solicitarea ambulantei sau prezentarea cat mai rapida la cel mai apropiat serviciu de urgenta este un imperativ. Pana la sosirea ambulantei

Cum se trateaza?

1.Formele usoare:

  • intreruperea administrarii medicatiei;
  • se administreaza antihistaminice(aerius, claritine, zyrtec, etc) in doza si ritmul recomandat de medic si dupa un consult medical in prealabil;
  • uneori se asociza laxative pentru a “grabi” eliminarea substantei respective din organism;
  • in unele cazuri e necesara administrarea corticoterapiei orale(prednison) strict la recomandarea medicului;

2.Formele moderate:

  • necesita frecvent internare pentru tratament corespunzator(corticoterapie iv, oxigenoterapie, diuretice, laxative, etc) si supraveghere medicala;

3.Formele severe:

  • necesita internare de urgenta;

Masuri profilactice:

  • prudenta in administrarea oricarui medicament; acestea nu ar trebui administrate decat strict la recomandarea si in dozele indicate de medic;
  • specificati intotdeauna medicului orice reactie aparuta in timpul sau dupa un anume tratament; de asemenea mentionati daca exista antecedente alergice atat personale cat si in familie;
  • in situatia in care s-a confirmat alergia la un anume medicament evitati administrarea acestuia, mentionati acest aspect personalului medical(inclusiv stomatologului) deoarece sunt situatii cand pot sa apara reactii alergice de tip incrucisat(si la alte medicamente din aceeasi clasa sau din clase diferite);
  • purtarea unei bratari(Medic-Alert) care sa atentioneze despre existenta unei alergii medicamentoase;
  • in cazul copiilor, trebuie mentionat personalului din colectivitati(crese, gradinite, scoli) alergia medicamentoasa; de asemenea daca copilul dvs participa la excursii, tabere este indicat sa mentionati personalului insotitor aceste aspecte.
  • utilizarea administrarii orale a medicatiei cu evitarea administarii parenterale(injectabile) decat atunci cand este absolut necesara;daca se apeleaza la medicatie parenterala aceasta trebuie efectuata strict in unitati medicale;

 

>>>

BOALA CELIACA – INTOLERANTA LA GLUTEN

Ce este boala celiaca?

  • intoleranta la gluten sau boala celiaca sau enteropatia gluten sensibilia este o boala CRONICA a intestinului subtire, multifactoriala(in aparitia careia sunt implicati factori genetici,imunologici dar si factori de mediu) cu rasunet asupra intregului organism si care se datoreaza unui raspuns imunologic anormal al organismului la gluten o proteina de origine vegetala care se regaseste in faina graminaceelor(grau, secara, orz, ovaz);practic, nu este o alergie, este o boala autoimuna.
  • organismul celor afectati, detecteaza glutenul ca substanta straina si astfel se produc anticorpi impotriva glutenului, anticorpi care determina o serie de modificari, in special la nivelul intestinului subtire care, fiind organul principal de absorbtie a nutrientilor va suferi si, in consecinta apare un grav sindrom de malabsorbtie manifestat cel mai frecvent prin diaree cronica iar secundar multiple carente si consecutiv tulburari de crestere;
  • exista uneori asocieri cu alte boli, cel mai frecvent cu Diabetul Zaharat tip I(insulino-dependent)- de 50 de ori mai frecvent la cei cu boala celiaca decat in populatia generala, tiroidita Hashimoto(o afectiune autoimuna a tiroidei),deficit selectiv de IgA(deficit imun), trombocitopenie autoimuna, etc;
  • nu este o boala  foarte frecventa, incidenta este variabila 1 caz la 100- 300-10.000 locuitori in functie de zona geografica;
  • poate sa apara in orice moment al vietii, insa de cele mai multe ori apare in copilarie, intervalul 8 luni-2 ani fiind cel mai frecvent, dupa introducerea fainoaselor in alimentatia copiilor.

Care sunt cauzele?

Exista un complex de factori implicati in aparitia bolii celiace:

1.factorii genetici:

  • sunt cei predispozanti; s-au identificat mai multe gene implicate, majoritatea fiind localizate pe cromozomul 6; 

2. factorii de mediu:

  • sunt factorii care declanseaza boala in contextul predispozitiei genetice;
  • daca nu exista predispozitie genetica, acesti factori nu declanseaza boala celiaca;
  • glutenul este o proteina de origine vegetala care exista in special in grau si secara; cantitati mai mici dar suficiente pentru aparitia manifestarilor clinice se regasesc si in orz si ovaz; glutenul este compus din alte doua proteine, glutemina si gliadina, cea din urma este cea “toxica”; introducerea tardiva a glutenului in alimentatia bebelusului nu are efect protector; mai mult, ultimele recomandari ale Societatii Europene de Nutritie Pediatrica sustin introducerea glutenului in alimentatie nu mai devreme de 4 luni dar nici mai tarziu de 7-8 luni; de asemenea este indicat ca  introducerea glutenului sa se faca cand inca copilasul este alaptat, rolul protector al laptelui matern este indiscutabil.

3. factorii infectiosi:

  • infectiile virale sau bacterine pot declansa diverse modificari la nivelul intestinului subtire in cazul in care exista predispozitie genetica;
  • de foarte multe ori, simptomele caracteristice apar dupa trecerea printr-o infectie digestiva(cel mai adesea a  fost implicat APC-adenovirus 12);

Ce se intampla de fapt?

Elementul esential il constituie raspunsul imunologic anormal al organismului la ingestia de gluten care este perceput ca un “agresor”;astfel,  se formeaza o serie de anticorpi(dozarea lor este esentiala pentru stabilirea diagnosticului) care produc leziuni distructive la nivelul mucoasei intestinale, asa numita atrofie vilozitara facand astfel imposibila absorbtia nutrientilor. Apare asadar malabsorbtie cu maldigestie care vor duce la instalarea simptomelor caracteristice.

Malabsorbtia este globala, adica pentru toti nutrientii(proteine, glucide, lipide, vitamine, minerale), predominand malabsorbtia lipidelor(grasimilor); din acest motiv in scaun, la proba de digestie se constata pierderi mari de grasimi; in paralel, este afectata si absorbtia vitaminelor liposolubile(cele care au nevoie de grasimi pentru a fi absorbite): D- rahitism, A- tegumente uscate, aspre, K- hemoragii, petesii, echimoze(vanatai la traumatisme minime).

sursa foto:www.youngwomenshealth.org

Maldigestia este secundara deficitului de enzime(se gasesc la nivelul mucoasei intestinale si sunt “distruse” de leziunile care se instaleaza dupa producerea de anticorpi); astfel mare parte din carbohidratii si proteinele ingerate nu pot fi digerate si implicit absorbite; aproximativ 50% din pacienti prezinta si intoleranta secundara la lactoza(zaharul din lapte).

Consecinta este aparitia diareei cronice cu sindrom carential sever ce va avea un rasunet global asupra intregului organism.

Cum se manifesta?

In general la copii manifestarile clinice sunt foarte zgomotoase, astfel incat diagnosticul este stabilit relativ repede. Sunt totusi situatii cand manifestarile sunt fruste si este prezenta doar anemia si eventual un deficit ponderal usor.La adult, boala poate evolua foarte silentios, de multe ori fiind diagnosticata intamplator(cu ocazia unor investigatii pentru alte afectiuni, de exemplu amenoree secundara sau infertilitate).

I. Formele simptomatice:

a) manifestari digestive:

  • diareea cronica: este simptomul cardinal al bolii si, se datoreaza reducerii suprafetei de absorbtie a intestinului si tulburarilor secundare de digestie; scaune frecvente, voluminoase,pastoase si/sau semiconsistente/apoase, frecvent deschise la culoare(asemanatoare cu argila), cu aspect lucios si care contin resturi alimentare nedigerate;
  • inapetenta, astenie, adinamie(copilasi apatici, fara chef de joaca, somnorosi);
  • varsaturi recurente, fara context infectios;
  • dureri abdominale recurente, colici abdominale, meteorism(acumulare excesiva de gaze);
  • stagnare/scadere in greutate;

b) sindrom carential:

  • deficit statural(in formele in care diagnosticul se stabileste tardiv si carentele “isi spun cuvantul”);
  • anemie prin deficit de fier, acid folic;
  • rahitism prin malabsorbtia vitaminei D; deformari osoase, fracturi;
  • tetanie hipocalcemica;
  • hipoproteinemie, hipoalbuminemie: scaderea fractiunilor proteice; secundar pot sa apara edeme(umflarea picioarelor prin retentie de lichide);
  • hemoragii: la nivelul gingiilor in special dupa periaj; epistaxis(sangerare nazala); echimoze(vanatai) la traumatisme minore, etc; toate acestea sunt secundare malabsorbtiei vitaminei K si deficitului de proteine;

c) manifestari extradigestive:

  • retard al achizitiilor psiho-motorii(cu atat mai evident cu cat boala apare la o varsta mai mica);
  • intarziere in aparitia dintilor, dinti implantati vicios, distrofii dentare, carii dentare;
  • stomatita comisurala(“zabaluta”): la nivelul buzelor apar leziuni ale mucoasei cel mai frecvent datorate deficitului de acid folic;
  • dermatita herpetiforma:este o eruptie sub forma de vezicule prezenta cel mai adesea la nivelul coatelor si genunchilor dar si la nivelul feselor;
  • infectii respiratorii recurente; un rol important il are si deficitul de IgA, secundar distrugerii mucoasei intestinale;
  • tulburari de concentrare(evidente la copilasii mai mari la care apare o scadere a performantelor scolare);
  • retard in aparitia pubertatii; la varsta postpubertara si adulta pot sa apara tulburari de ciclu menstrual, amenoree(lipsa ciclului menstrual), infertilitate;
  • dureri osoase, articulare;
  • parestezii(amorteli, furnicaturi la nivelul membrelor superioare si inferioare);

Aspectul clinic este cel al unui copil slab, cu memebrele superioare si inferioare subtiri(diminuarea testului adipos si muscular), abdomenul mult marit de volum, palid cu modificari comportamentale:copil apatic, trist, introvertit.

II. Formele asimptomatice:

  • un procent destul de mare de pacienti nu prezinta simptome sau prezinta simptome minime, nesugestive;
  • s-a demonstrat ca  10-15% din cazurile de anemie feripriva(prin deficit de fier) fara cauza evidenta ar putea sa fie secundare bolii celiace;
  • obsoseala cronica, incapacitatea de concentrare pot fi singurele semne ale bolii;
  • pot exista doar tulburari de tranzit intestinal(balonare, diaree alternand cu constipatie) frecvent interpretate ca si sindrom de colon iritabil;

Ce complicatii pot sa apara?

Complicatiile sunt consecinta sindromului de malabsorbtie si, antreneaza la randul lor alte complicatii cu ecou asupra cresterii si dezvoltarii.

Exista cateva afectiuni cu care se asocieaza boala celiaca, cele mai frecvente fiind:

1. Diabetul zaharat tip I(frecvent, pacientii cu boala celiaca sunt testati pentru diabet, la fel cum cei cu diabet sunt periodic investigati pentru boala celiaca);

2. Alte afectiuni autoimune: trombocitopenie, tiroidita Hashimoto, sindrom Sjogren, deficit selectiv de IgA, etc.

Cum se diagnosticheaza?

Uneori diagnosticul se stabileste taridv datorita multitudinii de simptome nespecifice si datorita faptului ca, de multe ori sunt  tratate simptomele(carentele in primul rand) fara a se cauta cauza acestora.

Societatea Europena de Nutritie Pediatrica a stabilit un consens in ceea ce priveste investigatiile care trebuiesc efectuate atunci cand exista suspiciunea de boala celica.

Investigatii suplimentare:

1) anticorpii specifici:

  • anticorpi antitransglutaminaza(IgA/IgG)- au sensibilitate si specificitate mare pentru diagnostic dar si pentru urmarirea in dinamica(se urmareste evolutia bolii dupa excluderea glutenului din alimentatie);
  • anticorpi antigliadina;
  • anticorpi antiendomisium:folositi complementar in situatii in care dozarea anticorpilor antitransglutaminaza poate fi fals pozitiva/negativa(in diferite afectiuni autoimune asociate, deficitul de IgA,etc)

2) endoscopie digestiva superioara cu recoltare de biopsie pentru stabilirea gradului de lezare a mucoasei intestinale; este investigatia de electie in stabilirea diagnosticului; in prezent nu se mai considera absolut necesara repetarea biopsiei dupa instituirea tratamentului(excluderea glutenului din alimentatie) insa pentru diagnostic este esentiala.

3) tipizare HLA folosita pentru evaluare genetica si eventual extinderea investigatiilor la membrii familiei.

4) bilant general: constituie totalitatea investigatiilor efectuate pentru evidentierea diverselor carente secundare sindromului de malabsorbtie:

  • hemoleucograma, fier, reticulocite, feritina, transferina, etc(pentru diagnosticul si clasificarea anemiei);
  • proteine totale, proteinograma;
  • ionograma serica: sodiu, potasiu, calciu, fosfor, fosfataza alcalina;
  • dozarea vitaminei D, a vitaminei B12 si eventual a acidului folic;
  • examen de scaun: proba de digestie(prezenta in exces a grasimilor, acizi grasi, saponine, celuloza,etc) coprocitograma, coprocultura(pot exista infectii intestinale secundare scaderii capacitatii de aparare a mucoasei intestinale), examen coproparazitologic;
  • functie hepatica(transaminaze: ASAT/ALAT,etc) si renala(uree/creatinina/examen sumar de urina, sediment);
  • trigliceride, colesterol total, HDL colesterol;
  • dozarea calprotectinei din scaun(valorile crescute semnifica un proces inflamator intestinal);
  • diverse teste imunologice, utile pentru diagnosticul diferential(excluderea altor afectiuni) si eventual al unor boli asociate;
  • dozari hormonale(STH, IGF1- pentru un eventual deficit statural asociat, hormonii tiroidieni, hormonii sexuali,etc);

Aceste investigatii se efectueaza tintit, in functie de varsta, simptomele prezente, eventualele afectiuni asociate. Au scopul de a stabili diagnosticul cu certitudine si carentele care pot insoti sindromul de malabsorbtie. Se efectueaza atat in momentul diagnosticului cat si in evolutie pentru a obiectiva rezultatul tratamentului instituit.

Care este tratamentul?

Tratamentul de electie este excluderea permanenta a glutenului din alimentatie. Eventual se asociaza tratament suportiv pentru a corecta carentele si/sau afectiunile asociate.

1. Dieta fara gluten:

  • se renunta la consumul graului, secarei, orzului, ovazului; acestea pot fi inlocuite de porumb, orez dar si de cerealele “atipice”: quinoua, mei, amaranth, tapioca, naut;
  • se recomanda a fi respectata toata viata; reintroducerea glutenului va determina reaparitia manifestarilor clinice;
  • trebuie avuta in vedere prezenta glutenului in produsele de patiserie, biscuiti, conserve, iaurturi cu fructe, sosuri,mezeluri etc; din acest motiv, citirea etichetelor trebuie facuta cu mare atentie;produsele ce contin proteine vegetale hidrolizate sau texturate trebuie evitate deoarece poate fi prezent glutenul; in mod normal pe etichetele produselor este specificat daca contin sau nu gluten
  • in unele cazuri, cand se asociaza intoleranta secundara la lactoza(secundara si reversibila) se recomanda si excluderea laptelui sau inlocuirea acestuia cu o formula fara lactoza pe o perioada de cateva luni, pana la refacerea completa a capacitatii de abosrbtie a intestinului;
  • alimentatia trebuie sa fie bogata in produse ce contin fier(articol detaliat), calciu(articol detaliat), proteine de origine animala, fructe si legume;

2. Tratament medicamentos:

  • corectarea anemiei;
  • suplimentare enzimatica(daca este cazul) cu pre/probiotice;
  • corectarea deficitului de calciu, vitamina D, etc;
  • suplimentare cu vitamine, acid folic,etc;
  • corticoterapie( oral sau intravenos): in formele severe.

Cum evolueaza in timp?

Dupa instituirea dietei si a tratamentului incepe evolutia favorabila. Astfel, ameliorarea apetitului, a aspectului si consistentei scaunelor se produce dupa 7-10 zile cu reluarea cresterii ponderale dupa 3-4 saptamani. Negativarea testelor de malabsorbtie se produce in medie dupa 2-3 luni, la fel dozarea anticorpilor specifici care vor fi urmariti periodic, in dinamica.

In orice moment se poate produce recadere clinica si biologica daca se administreaza din nou produse ce contin gluten.

>>>
Sitemap