MUSCATURA DE CAPUSA

In anotimpul cald dar si primavara si toamna fiecare din noi cauta locuri cat mai racoroase, parcuri cu multa verdeata, iesiri la munte, insa trebuie sa stim ca ne expunem unui permanent Citeste mai mult »

CRESTEREA SI DEZVOLTAREA – GENERALITATI

Dragi parinti, voi incepe o noua serie de articole de aceasta data dedicate cresterii si dezvoltarii copiilor punctand initial aspecte generale legate de acest complex proces, urmand ca, in articolele viitoare sa Citeste mai mult »

DERMATITA ATOPICA

Dermatita atopica este o boala ce apare cu precadere in primele luni de viata insa sunt si cazuri care debuteaza mai tarziu, dupa varsta de 2-3 anisori sau chiar mai tarziu. In Citeste mai mult »

Ce trebuie sa stiti despre febra?

Ce este febra? Febra este poate cel mai frecvent motiv pentru care parintii se adreseaza camerei de garda si cabinetelor medicale. Trebuie de la inceput inteles ca nu este o boala ci Citeste mai mult »

URGENTELE COPILARIEI – CURS PRACTIC- 22-29 AUGUST 2019

Dragi parinti,  CURSUL  DE  URGENTE este  un curs interactiv in care vom dezbate cele mai frecvente situatii de urgenta care se ivesc in perioada copilariei, vom discuta despre boli, semnele acestora, precum si despre Citeste mai mult »

ALIMENTATIA COPILULUI MIC (1-3 ANI)

Alimentatia copilasilor dupa implinirea varstei de 1 an nu difera semnificativ fata de alimentatia bebelusului din lunile 11-12, fiind considerata  o “trecere” catre alimentatia adultului prin adaugarea in meniul celor mici si a altor alimente pe masura maturarii functiei digestive, respectiv renale, in paralel cu dezvoltarea abilitatilor psiho-motorii si a dentitiei temporare.

Foarte important este de subliniat fapul ca ritmul de crestere dupa varsta de 1 an este semnificativ incetinit fata de primul an de viata astfel incat si necesarul caloric este mai redus. In medie copilasii cresc cu 200-250 g/luna, respectiv 10-12 cm pe an; pentru o crestere armonioasa  fiind nevoie in continuare de o alimentatie diversificata care sa includa toate principiile nutritionale.
Alimentatia in primii ani de viata  reprezinta  o  “fundatie” durabila pentru deprinderea  unor obiceiuri alimentare sanatoase  si pentru un ritm de crestere corespunzator in anii ce urmeaza. La fel de importante sunt obiceiurile din familie acestea influentand in mod considerabil comportamentul alimentar al copiilor. Din pacate, s-a constatat in ultima vreme ca, aceste deprinderi sanatoase dispar dupa varsta de 4-5 ani(uneori, mult mai devreme), parintii nu mai acorda o asa mare importanta nutritiei, iar  pana la aparitia problemelor de greutate, a diferitelor carente si tulburari digestive mai este doar un pas. De aceea este foarte important sa-i invatati de mici sa manance sanatos, sa nu abandonati niciodata aceste obiceiuri si, mai presus sa fiti un exemplu prin propriul comportament alimentar.

Dupa varsta de 1 an se modifica si comportamentul copilasului la masa, fiind mult mai activi si mai curiosi de explorare, isi pierd repede rabdarea la masa, accepta cantitati mici de alimente, doar cat sa-si potoleasca foamea, fara sa apara senzatia de satietate; e important sa gestionati corect aceste situatii, sa evitati mancatul la televizor sau stiu eu, in fata calculatorului/tabletei, sa gasiti solutii pentru a evita mesele fractionate(din ora in ora spre exemplu).

In principiu copilasii intre 1 si 3 ani au nevoie de 100 kcal /kg corp/zi (de exemplu pentru un copilas de 12 kg sunt necesare 1200kcal/zi) dupa cum au nevoie si de un aport hidric in medie de 100 ml/kgcorp/zi.  Acestea sunt niste valori orientative, nu trebuie sa ajungeti sa cantariti alimentele si sa calculati caloriile; atata timp cat un copil este activ, se dezvolta bine din punct de vedere psihic si motor iar cresterea in inaltime si greutate respecta “curba” corespunzatoare varstei si sexului, inseamna ca necesarul ii este asigurat si nu este nevoie sa-l “indopati” cu suplimente alimentare pentru a-i creste pofta de mancare. La modul orientativ, portia unui copil mic(1-3 ani) reprezinta un sfert din cea a unui adult.

Asa cum spuneam, trebuie sa existe un echilibru intre Proteine, Glucide(hidrati de carbon) si Lipide(grasimi), precum si un aport corespunzator de Fibre(articol detaliat), Vitamine(articol detaliat) si Minerale. Nu exista un regim standard, apetitul si nevoile energetice(numarul de calorii) fiind variabil astfel incat dieta trebuie adaptata fiecarui copilas in parte; mai mult apetitul devine capricios la aceasta varsta, foarte multe din alimentele care-i faceau placere le refuza si are nevoie in permanenta de ceva ” nou”.

Proportia intre proteine, glucide si lipide trebuie sa fie una corespunzatoare pentru varsta evitand atat carentele cat si excesele.

1. PROTEINELE

  • rol esential in procesul de crestere si dezvoltare reprezentand suportul material al vietii;
  • ar trebui sa reprezinte 10-15% din totalul de calorii, 1 gram de proteine furnizand 4,1 kcal;
  • in medie sunt necesare 1-1,2 g de proteine pentru fiecare kilogram,  jumatate de origine animala, jumatate provenind din vegetale(cereale, legume, fructe,seminte, fructele oleaginoase-nuci,alune,migadale, caju,etc);
  • prin “decompunere” in organism elibereaza aminoacizi; exista 30 de aminoacizi dintre acestia, 8 fiind esentiali (adica nu pot fi produsi de organism ci trebuie adusi direct din alimentatie);
  • cele cu valoare biologica mare(“de calitate”) sunt proteinele de origine animala(lapte, oua, carne), acesta fiind si motivul pentru care alimentatia vegetariana nu este indicata copiilor;

a)carnea:

  • pui,gaina, curcan, peste, vita,iepure, ficat de pui/curcan – 40-60 g zilnic;
  • poate fi oferita la masa de pranz sau cina(daca este refuzata  poate fi “camuflata” sub forma de perisoare, chiftele, tarte, budinci, placinte);
  • carnea de porc,oaie, vanatul nu sunt recomandate copiilor mici, la fel mezelurile si conservele de tip pate!!!!

b)ouale:

  • alimente indispensabile in regimul unui copil(recomandabil de 3-4 ori /saptamana, chiar 5-6 mai ales acolo unde carnea este refuzata), de  gaina, consumate intotdeauna proaspete si suficient preparate termic(dupa varsta de 1 an se poate oferi “ou moale”-timpul corect de gatire 4 minute si jumatate);pot fi oferite si oua de prepelita insa nu se recomanda ca acestea sa fie consumate crude(“celebrele” cure de imunizare);
  • dupa varsta de 1 an poate fi introdus cu precautie(mai ales la cei cu antecedente de alergii) si albusul de ou; se admite totusi introducerea acestuia dupa varsta de 9-10 luni cu conditia ca pana la acea varsta sa nu fi existat reactii alergice de niciun fel.

c)lactatele:

  • laptele a trecut de mult pe locul 2 in alimentatia copiilor asa incat nu trebuie sa depaseasca 400-500 ml/zi ; se recomanda in continuare formulele de lapte praf adaptate varstei deoarece chiar daca contin mai putine proteine decat laptele de vaca sunt imbogatite cu fier si acizi grasi nesaturati extrem de benefici organismului;la cei alaptati se continua alaptarea, calitatile laptelui de mama raman aceleasi si dupa varsta de 1 an;
  • excesul de lapte dupa varsta de 1 an poate sa duca la deficiente nutritionale prin evitarea consumului altor alimente, laptele aducand numarul de calorii necesare insa nu si toti nutrientii de care e nevoie; mai mult, in unele cazuri excesul de lapte poate duce la perturbari ale tranzitului intestinal, cel mai adesea fiind vorba de constipatie la care se adauga si o componenta psihologica(inhibarea refexului de defecatie de frica durerii);

  • iaurt natural, branza de vaci, telemea de vaca,capra, urda, riccota, mozarella(bulgari), smantana,unt(consumat ca atare nu prajit);
  • se pot prepara diverse creme de branza prin adaugarea de smantana, iaurt, verdeata (le imita foarte bine pe cele existente in comert insa sunt mult mai sanatoase si nu contin aditivi);

150 ml lapte =1 iaurt=30g branza de vaci cu samantana=60 g branza de vaci

branza topita si iaurturile cu fructe din comert nu sunt indicate!!!

2. GLUCIDELE ( hidratii de carbon sau zaharurile)

  • au un important rol energetic si structural (creierul, inima, celulele sangvine, muschii nu pot functiona in absenta lor), cele mai importante fiind cele complexe de tipul amidonului din cereale (grau, porumb,orz, ovaz, secara, orez,etc), leguminoase, cartofi, banane, urmand apoi lactoza, fructoza si galactoza; zaharul nu trebuie sa depaseasca 10 g/zi(ideal ar fi sa lipseasca);
  •  ideal reprezinta 50-55% din totalul de calorii, 1 gram de glucide furnizand 4,1 kcal;
  • in medie sunt necesare 10-12 g pentru fiecare kilogram, de mare utilitate fiind hidratii de carbon cu absorbtie lenta(mentin un nivel constant al glicemiei) de tipul celor care exista in cereale, legume, fructe;
  • painea trebuie inclusa in alimentatia celor mici, de preferat cea obtinuta din faina integrala  in cantitate de 2 felii/zi, la fel orezul, grisul, pastele(mai ales cele integrale), porumbul, meiul,ovazul, orzul, tapioca; de asemenea exista o mare varietate de cereale pe piata ideale pentru micul dejun sau pentru o gustare mai consistenta;o optiune sunt si pseudocerealele care au in compozitie si o cantitate mare de proteine si alti nutrienti benefici organismului(hrisca, quinoua, amaranth); pentru produsele in comert, cititi cu mare atentie eticheta, sunt multe sortimente care contin cantitati foarte mari de zahar;
  • cerealele sub forma de fulgi, foarte apreciate de copii pot constitui alaturi de un produs lactat un mic dejun consistent si sanatos care sa furnizeze suficienta energie piticului pana la masa de pranz; de asemenea este benefic adaosul  de seminte(in, chia, canepa, dovleac crud, etc), la piureul de fructe sau la produsele lactate consumate ca si gustari (iaurt, branza de vaci);
  • dulciurile (ciocolata, napolitane, sucuri, etc)- sunt usor asimilate, dau o senzatie de bine insa interfera cu apetitul si nu sunt recomandate; foarte mare atentie la sucurile de fructe din comert acestea continand o cantitate foarte mare de zahar;  in general se recomanda prajiturile de casa: chec, prajitura cu fructe , cozonac, branzoici, etc(pentru a evita in continuare zaharul, la prepararea acestora pot fi folosite alternative:sirop de arar, agave, stevie). ciocolata nu trebuie administrata sub varsta de 3 ani.
  • fructe: – in general nu exista restrictii doar in cazul celor cu antecedente alergice la care trebuie evitate fructele cu potential alergenic crescut( capsuni, fructe de padure, etc); o mare atentie trebuie acordata in continuare semintelor (alune, nuci, migdale) in special datorita pericolului de inecare/aspiratie; pot fi servite proaspete (piureuri, sucuri) sau sub forma de compoturi, incorporate in tarte, prajituri.


  • legumele : – preparate sau crude trebuie neaparat sa existe in meniul zilnic al copiilor, incercand o cat mai mare diversitate

3. LIPIDELE (grasimile):

  • foarte importante in alimentatia copiilor, avand un rol esential in crestere si dezvoltare dar mai ales in  maturarea sistemului nervos, dezvoltarea creierului, precum si in absorbtia unor vitamine (vitaminele liposolubile: Vit A,D,E,K), asta pe langa rolul energetic, 1 gram de lipide furnizand 9,1 kcal;
  • trebuie sa reprezinte 30-35 % din ratia calorica
  • exista 3 categorii de grasimi, saturate, monosaturate si polinesaturate

a)grasimile saturate:

  • provin din carne, lapte, smantana, unt si trebuie folosite cu precautie, evitand carnea grasa, slanina, untura, mezelurile;
  • se  recomanda indepartarea grasimii vizibile(slanina), respectiv a grasimii subcutanate(pielea) de la carnea de pasare;
  • laptele, smantana trebuie sa aiba un continut mediu/ridicat in grasimi, niciodata nu se va administra unui copil normoponderal lapte sau iaurt dietetic;
  • untul este indispensabil si contine cantitati importante de vitamina A si D  insa consumat ca atare(pe o felie de paine, incorporat in piureuri, adaugat la o salata) nu folosit la prajeli.

Nu inlocuiti untul cu margarina, este unul din cele mai nesanatoase produse folosite in alimentatia copiilor.

b)grasimile mononesaturate:

  • uleiul de masline al carui rol benefic este stiut de toata lumea trebuie sa faca parte din regimul unui copil insa sa nu depaseasca 1-2 linguri/zi; poate fi adaugat la prepararea salatelor, piureurilor de legume deoarece contine o multitudine de acizi grasi esentiali (acizi grasi de care organismul are mare nevoie insa pe care nu-i poate sintetiza, procurandu-i doar din alimentatie ); uleiul de rapita este o optiune continand acizi omega in proportii ideale pentru nevoile organismului;

c)grasimile polinesaturate:

  • pestele este un reprezentat de seama al acestei categorii si asta in primul rand datorita continutului mare de acizi grasi omega 3; este vorba despre pestele gras(somon, somn, sardine, ton, macrou) care poate fi inclus in dieta piticilor chiar si de 2-3 ori pe saptamana; pe langa continutul de acizi grasi, are si o mare cantitate de fosfor, precum si un continut ridicat de vitamine (D, A, grupul vitaminelor B). Oferiti deci copiilor cat mai mult peste si renunati la suplimentele cu acizi omega 3 exitente pe piata care nu inlocuiesc un regim variat;
  • uleiul de floarea soarelui – poate fi utilizat la prepararea mancarii , desi ideal ar fi sa optati pentru cel de masline; mancarea celor mici nu trebuie preparata prin prajire, mult mai indicate fiind fierberea, prepararea la abur, cuptor, gratar;

Mezelurile,(articol detaliat), afumaturile, carnea tocata, branza topita, margarina, produsele de patiserie( mai ales foietaje) nu-si justifica utilizarea in dieta unui copil de 1-3 ani, fiind cu atat mai nocive cu cat procedeele de industrializare si de conservare sunt mai complexe.

Astfel, practic, meniul unui copil intre 1 si 3 ani se bazeaza pe 5 mese inegale(mic dejun20-25 %, gustarea 110-15%, pranzul30% , gustarea 210-15%, cina 20-25% care trebuie  sa includa toate cele 5 grupe de alimente:

  • grupa I : lactate – pentru proteine, calciu, fosfor, grasimi (untul, smantana, iaurtul, etc);
  • grupa II: carne, peste, organe, oua – furnizeaza proteine de calitate fiind si o sursa considerabila de fier cu o biodisponibilitate net superioara fierului continut in vegetale;
  • grupa III:grasimi de origine animala(carne, peste, unt,etc) si vegetala(ulei masline, floarea soarelui,rapita) necesare pentru aportul de acizi grasi;
  • grupa IV:cereale(grau, secara, porumb, orz, ovaz,etc) pentru aportul de glucide la care se adauga vitaminele , proteinele si procentul crescut de fibre alimentare;
  • grupaV: fructele(100-150 g/zi) si legumele(200-300 g/zi):crude sau preparate termic pentru aportul de vitamine, minerale si fibre alimentare; daca refuza legumele acestea pot fi “camuflate” sub forma de supe creme, piureuri, rulade, budinci, etc.

Ideal ar fi ca toate  aceste grupe de alimente sa se regaseasca zilnic in meniul unui copilas, distribuite in cadrul celor 5 mese. Foarte important este si modul in care-i serviti mancarea…aceasta trebuie sa arate apetisant, sa-i starneasca curiozitatea de a gusta; de asemenea le face placere sa se serveasca, sa manance singuri(chiar daca nu prea reusesc) si trebuie sa-i incurajati in aceasta directie pentru ca servitul mesei sa fie o bucurie pentru ei, altfel riscati sa transformati totul intr-un eveniment neplacut cu refuzuri, plansete si multa truda din partea dumneavoastra.

La un copil sanatos nu trebuie impusa o cantitate fixa, apetitul si preferintele lui vor determina consumul zilnic. La aceasta varsta sunt interesati de alimentele fragmentate de tipul “soldateilor”, experimenteaza lingurita, furculita, canita; trebuie incurajati si ajutati astfel incat spre varsta de 3 anisori dobandesc indemanare si sunt capabili sa serveasca singuri masa. Apetitul este variabil de la o zi la alta, puternic influentat de programul zilnic si de obiceiurile alimentare ale familiei de aceea rolul parintilor este unul esential, puterea exemplului fiind deosebit de importanta pentru ca cei mici sa dobandeasca obiceiuri alimentare sanatoase.

Dintre alimentele interzise bebelusului (articol detaliat) se pot introduce treptat in cantitati progresiv crescande : sarea ( 1 g/zi crescand la 2 g/zi pana la varsta de 3 ani), zaharul (maxim 10 g/zi- ideal sa lipseasca), albusul de ou, mierea de albine(la micul dejun pe o tartina cu unt sau folosita la indulcirea ceaiului), fructele de padure (cu precautie la cei cu antecedente alergice).

In schimb ramane o interdictie clara pentru:

  • mezeluri, conserve de carne, peste, pate
  • carne de porc, afumaturi, carne de miel, oaie, vanat
  • margarina
  • ciocolata
  • condimente de tipul vegeta
  • laptele de vaca ( macar pana la varsta de 2 ani) consumat ca atare

Practic(cateva exemple):

a)mic dejun :

  • 200-250 ml lapte( formula adaptata varstei sau lapte de mama) eventual cu o felie de paine cu unt, pasta de branza, unt + dulceata de casa, pate de casa;
  •  lapte cu cereale(ideal brute);
  • 200-250 ml lapte(formula sau lapte de mama)+ omleta (dintr-un ou) + o felie paine, bucatel de legume crude;
  • ou, branza paine, legume crude, iaurt
  • clatite(fara zahar) cu branza, fructe, ciuperci, etc
  • briose avand la baza legume, branza, etc

b)gustarea 1:

  • fructe proaspete(100-150 g) – feliute sau piure de fructe cu seminte, cereale; nu se recomanda sucurile de fructe intre mese;
  • iaurt natural (100-150 g) cu fructe, cereale, seminte adaugate;
  •  branza de vaci cu fructe /cereale/seminte;

c)pranz:

  • supa de legume, carne de pui, vita, perisoare(din pui, vita), galuste de gris, paste(taietei) – 100-150ml;nu se adauga paine la supa, aceasta aduce calorii suplimentare si va duce la refuzul piureului;
  • carne(pui,gaina, curcan ,iepure vita, peste, ficat)-40-60 g sau 1 oua fiert incorporate in piureul de legume sau alt tip de garnitura(orez, paste, mamaliguta, sufleu de conopida, cartofi, spanac, musaca, tarte, placinta cu carne, legume, etc) – 100 g;pot fi servite alaturi si bucatele de legume crude:rosie, castravete, ardei gras pentru a incuraja si consumul de legume crude;
  • desert (optional): cateva bucati dintr-un fruct, compot de fructe, tarta cu fructe, chec , etc.

gustarea 2:

  • fructe proaspete (100-150 g) – feliute sau piure de fructe cu cereale/seminte;
  • iaurt natural ( 100-150 g) cu fructe, cereale adaugate;
  • branza de vaci cu fructe /cereale/seminte;

cina:

  • mamaliga cu branza si smantana – 100-120 g + lapte 200ml
  • budinca de macaroane/orez+branza + 200 ml lapte
  • cereale cu lapte/gris cu lapte + 200 ml lapte

Cele mai frecvente greseli:

  • excesul de lapte(peste 700ml pe zi este considerat exces, dezavantajul major fiind refuzul altor alimente, necesarul de calorii fiind acoperit insa din punct de vedere calitativ nu sunt asigurati nutrientii necesari);
  • abandonarea produselor proaspete;
  • excesul de proteine(printr-un consum exagerat de carne) si glucide(in special bauturile dulci:carbogasoase/necarbogasoase);
  • rontaielile intre mese, indulcirea sucurilor de fructe, oferirea acestora intre mese;
  • folosirea din ce in ce mai des a alimentelor de tip fast-food chiar si la varste atat de mici;
  • impunerea meselor, uneori chiar fortarea copilului aceasta putand duce in timp la anorexie psihogena (din ce in ce mai frecventa la varste mici);

Sfaturi practice:

  • respectati orarul meselor;
  • mesele ar trebui luate in familie, nu in fata televizorului sau in timpul unor activitati (de exemplu foarte multi copii mananca in timp ce se joaca);
  • portiile sa fie mici, adaptate varstei, apetisante si atractive;
  • nu-i oferiti alternative daca refuza una din mese  si nici rontaieli pana la masa urmatoare;
  • vorbiti-i despre mancare, in functie de varsta, implicati-l in alegerea meniului, dati-i “atentie” cand mergeti la cumparaturi, implicati-l in preprarea/servirea mesei;
  • oferiti-i in familie exemple de alimentatie sanatoasa.

>>>

ALIMENTATIA PRESCOLARILOR(3-7ANI)

 

 

Prescolarii sau “gradinarii” cum imi place mie sa-i alint pe copilasii cu varsta curpinsa intre 3 si 7 anisori au nevoie de o alimentatie diversa care sa includa toate principiile alimentare deoarece la aceasta varsta principala lor activitate este joaca care presupune foarte multa miscare si in consecinta au nevoie de  multa energie . Mai mult, daca practica si un sport in cadru organizat mesele trebuie sa fie consistente si adaptate pentru a sustine ritmul de crestere si cheltuielile suplimentare de energie. De asemenea alimentatia trebuie sa contribuie la cresterea capacitatii de aparare impotriva infectiilor, atat de frecvente o data cu intrarea in colectivitate.

Alimentatia in primii ani de viata  reprezinta  o  ” fundatie” durabila pentru deprinderea  unor obiceiuri alimentare sanatoase  si pentru un ritm de crestere corespunzator in anii ce urmeaza.

La fel de importante sunt obiceiurile din familie acestea influentand in mod considerabil comportamentul alimentar al copiilor. Din pacate, s-a constatat in ultima vreme ca, aceste deprinderi sanatoase dispar dupa varsta de 4-5 ani, parintii nemaiacordand o asa mare importanta nutritiei, iar  pana la aparitia problemelor de greutate mai este doar un pas. De aceea este foarte important sa-i invatati de mici sa manance santatos, sa nu abandonati niciodata aceste obiceiuri si, mai presus sa fiti un exemplu prin propriul comportament alimentar.

Incepand cu varsta de 3 ani este recomandata trecerea la obiceiurile alimentare din familie cu conditia ca acestea sa respecte un orar regulat al meselor si sa evite alimentele nesanatoase , in special cele care sufera o prelucrare industriala (semipreparate, conserve, mezeluri, afumaturi, etc). Este important si procesul termic de preparare, in continuare nefiind recomandate prajelile, rantasurile, excesul de grasimi de origine animala.O atentie deosebita trebuie acordata excesului de dulciuri, sucuri dar si rontaielilor intre mese.

In medie intre 3 si 7 ani necesarul de calorii este de 80-90 kcal/kg corp/zi, necesar care se adapteaza in functie de varsta, sex si bineinteles activitatea fizica mai ales daca este una sustinuta. Astfel la 3 ani au nevoie in medie de 1300kcal/zi, 1500kcal la 4 anisori, 1600 kcal la 5 ani, pentru ca la 7 ani nevoia de calorii sa creasca la 1800 kcal/zi. Acestea sunt niste valori orientative, nu trebuie sa ajungeti sa cantariti alimentele si sa calculati caloriile; atata timp cat un copil este activ, se dezvolta bine din punct de vedere psihic si motor iar cresterea in inaltime si greutate respecta “curba” corespunzatoare varstei si sexului, inseamna ca necesarul ii este asigurat si nu este nevoie sa-l “indopati” cu suplimente alimentare pentru a-i creste pofta de mancare.

Dupa varsta de 3 ani ritmul de crestere nu mai este unul continuu, ci in salturi, explicand astfel apetitul variabil corelat cu perioadele de stagnare, respectiv de crestere in greutate/inaltime. Astfel, daca copilul nu creste in greutate cateva luni nu trebuie sa va ingrijoreze, cu siguranta va urma o perioada de crestere accelerata; evident, cu conditia sa nu existe semne de boala(dureri cu diverse localizari, varsaturi, tulburari de tranzit, acuze din parte copilului:obosela, astenie, pierderea apetitului).

 

Asa cum spuneam, trebuie sa existe un echilibru intre ProteineGlucide ( hidrati de carbon) si Lipide ( grasimi), precum si un aport corespunzator de Fibre ( articol detaliat), Vitamine ( articol detaliat) si Minerale ( calciu, fosfor, fier, zinc, magneziu, seleniu, etc)

 

 

 

1. PROTEINELE:

  • rol esential in procesul de crestere si dezvoltare reprezentand suportul material al vietii;
  • ar trebui sa reprezinte 14-16% din totalul de calorii, 1 gram de proteine furnizand prin “ardere” 4,1 kcal;
  • 70% din totalul de proteine ar trebui sa fie de origine animala(carne pui,curcan, iepure, vita, curcan,muschiulet de porc,ficat de pui/vita, ou,lactate), restul de 30 % provenind din vegetale(cereale,pseudocereale:hrisca, quinoua, amaranth, legume, fructe);
  • prin “descompunerea” lor in organism se elibereaza aminoacizi; exista 30 de aminoacizi dintre acestia 8 fiind esentiali( adica nu pot fi produsi de organism ci trebuie adusi direct din alimentatie);
  • cele cu valoare biologica mare(”de calitate”) sunt proteinele de origine animala(lapte, oua, carne), acesta fiind si motivul pentru care alimentatia vegetariana nu este indicata copiilor;

a)carnea:

  • pui, curcan, peste, iepure, vita, ficat de pui/vita, muschiulet de porc(o data pe saptamana) – 60-80 g zilnic;
  • poate fi oferita la masa de pranz sau cina(daca este refuzata  poate fi “camuflata” sub forma de perisoare, chiftele, tarte, budinci, placinte);

  • trebuie evitata administrarea sub forma de snitele, chiftele, procesul termic de prajire in ulei fiind unul nesanatos cu acumulare excesiva de grasimi in detrimentul altor nutrienti;
  • mezelurile, pate-ul din conserva nu constituie substituienti ai carnii; aceste produse nu ar trebui sa se regaseasca in meniul copiilor!

b)ouale:

  • alimente indispensabile in regimul unui copil (recomandabil de 3-4 ori /saptamana, chiar 4-5 mai ales daca lipseste carnea), de  gaina, consumate intotdeauna proaspete si suficient preparate termic;
  • pot fi utilizate si ouale de prepelita insa niciodata consumate crude ci preparate termic; la aceasta varsta se pot folosi si oua de gasca/rata;

c)lactatele:

  • laptele trebuie sa se regaseasca zilnic in alimentatia “gradinarilor” insa acesta nu trebuie sa depaseasca 400-500 ml/zi ; se poate folosi laptele de vaca (3,5-3,8%) sau laptele de capra; sursa de provenienta trebuie sa fie una sigura, care sa respecte conditiile igienico-sanitare;

  • iaurt natural (2-4-10%), branza de vaci, telemea de vaca/capra, urda, cas dulce de vaca/oaie, smantana(15-30%),unt; se pot prepara diverse creme de branza prin adaugarea de smantana, iaurt, verdeata ( le imita foarte bine pe cele existente in comert insa sunt mult mai sanatoase si nu contin aditivi);
  • branza topita, margarina, iaurtul cu fructe nu sunt indicate in alimentatia copiilor;

150 ml lapte =1 iaurt=30g branza de vaci cu samantana=60 g branza de vaci;

2. GLUCIDELE ( hidratii de carbon sau zaharurile)

  • au un important rol energetic si structural(creierul, inima, celulele sangvine, muschii nu pot functiona in absenta lor), cele mai importante fiind cele complexe de tipul amidonului din cereale(grau, porumb,orz, ovaz, secara, orez), leguminoase, cartofi, banane, urmand apoi lactoza, fructoza si galactoza; zaharul nu trebuie sa depaseasca 15-20 g/zi;
  • ideal reprezinta 50-55% din totalul de calorii, 1 gram de glucide furnizand prin “ardere” 4,1 kcal;
  • in medie sunt necesare 200-240 g/zi, de mare utilitate fiind hidratii de carbon cu absorbtie lenta(mentin un nivel constant al glicemiei) de tipul celor care exista in cereale/derivate de cereale, legume, fructe;

a)cerealele:

  • painea trebuie inclusa in alimentatia celor mici, de preferat cea obtinuta din faina integrala in cantitate de 120-140 g/zi;

  • orezulgrisulpastele(mai ales cele integrale); de asemenea exista o mare varietate de cereale pe piata ideale pentru micul dejun sau pentru o gustare mai consistenta( mei, orz, ovaz,hrisca,quinoa,amaranth,etc); cerealele sub forma de fulgi, foarte apreciate de copii pot constitui alaturi de un produs lactat un mic dejun consistent si sanatos care sa furnizeze suficienta energie pana la masa de pranz;cititi cu mare atentie etichetele,sunt disponibile foarte multe tipuri de cereale cu adaos urias de zahar;
  • nu sunt recomandate cerealele indulcite, care au adaugat mult zahar, arome, aditivi;

b)dulciurile:

  • foarte apreciate de toti copilasii, constituie un real pericol daca sunt oferite in exces; se creeaza asa numita dependenta de dulce care in timp se accentueaza, si interfera cu aportul caloric si cu ceilalti nutrienti deosebit de importanti pentru echilibrul nutritional;
  • ciocolata, napolitanele, sucurile (acidulate/neacidulate), acadelele, bomboanele, etc- sunt usor asimilate, dau o senzatie de bine insa interfera cu apetitul si nu sunt recomandate; foarte mare atentie la sucurile de fructe din comert acestea continand o cantitate foarte mare de zahar;  in general se recomanda prajiturile de casa: chec, prajitura cu fructe , cozonac, branzoici,etc.
  • sunt disponibile cateva preprate(in magazinele naturiste, farmacii) care pot inlocui cu success ciocolata si dulciurile “clasice”;
  • siropul de artar, cel de curmale, smochinele, curmalele, prunele uscate pot fi folosite la indulcirea diverselor preparate;

c)fructele:

  • in general nu exista restrictii doar in cazul celor cu antecedente alergice la care trebuie evitate fructele cu potential alergenic crescut( capsuni, fructe de padure, etc); o mare atentie trebuie acordata in continuare semintelor (alune, nuci, migdale) in special datorita pericolului de inecare/aspiratie; pot fi servite proaspete (salate de fructe, bucatele de fructe,piureuri, sucuri) sau sub forma de compoturi, incorporate in tarte, prajituri.

  • se recomanda ca si desert dupa masa de pranz sau ca si componenta (integrala/partiala) a gustarilor dintre mese.

d)legumele:

  • preparate sau crude trebuie neaparat sa existe in meniul zilnic al copiilor, incercand o cat mai mare diversitate;

  • se pot folosi orice fel de legume (radacinoase, salata, spanac, brocoli, conopida, cartof, sfecla, varza, gulii, fasole verde/galbena, mazare, fasole uscata, linte,dovlecel, rosii, ardei, vinete, ciuperci,etc).

 

3. LIPIDELE ( grasimile):

  • foarte importante in alimentatia copiilor, avand un rol esential in crestere si dezvoltare dar mai ales in  maturarea sistemului nervos, dezvoltarea creierului, precum si in absorbtia unor vitamine ( vitaminele liposolubile: Vit A,D,E,K), asta pe langa rolul energetic, 1 gram de lipide furnizand prin “ardere” 9,1 kcal;
  • trebuie sa reprezinte 35-40% din ratia calorica, 75% de origine animala(unt, smantana, etc), restul de origine vegetala(ulei, oleaginoase, etc);
  • exista 3 categorii de grasimi, saturate, monosaturate si polinesaturate:

a)grasimile saturate:

  • provin din carne, lapte, smantana, unt si trebuie folosite cu precautie, evitand carnea grasa, slanina, untura, mezelurile;
  • se  recomanda indepartarea grasimii vizibile (slanina), respectiv a grasimii subcutanate (pielea) de la carnea de pasare;
  • laptele, smantana trebuie sa aiba un continut mediu/mare in grasimi, niciodata nu se va administra unui copil normoponderal lapte sau iaurt dietetic;
  • untul este indispensabil si contine cantitati importante de vitamina A si D  insa consumat ca atare (pe o felie de paine, incorporat in piureuri, adaugat la o salata) nu folosit la prajeli.

Nu inlocuiti untul cu margarina, este unul din cele mai nesanatoase produse folosite in alimentatia copiilor.

b)grasimile mononesaturate:

  • uleiul de masline al carui rol benefic este stiut de toata lumea trebuie sa faca parte din regimul unui copil insa sa nu depaseasca 1-2 linguri/zi; poate fi adaugat la prepararea salatelor, piureurilor de legume deoarece contine o multitudine de acizi grasi esentiali (acizi grasi de care organismul are mare nevoie insa pe care nu-i poate sintetiza, procurandu-i doar din alimentatie);o alternativa o constituie si uleiul de rapita,deosebit de bogat in acizi omega;

c)grasimile polinesaturate:

  • pestele este un reprezentat de seama al acestei categorii si asta in primul rand datorita continutului mare de acizi grasi omega 3; este vorba despre pestele gras (somon, somn, sardine, ton, macrou) care poate fi inclus in dieta piticilor chiar si de 2-3 ori pe saptamana; pe langa continutul de acizi grasi, are si o mare cantitate de fosfor, precum si un continut ridicat de vitamine (  D, A, grupul vitaminelor B). Oferiti deci copiilor cat mai mult peste si renunati la suplimentele cu acizi omega 3 exitente pe piata care nu inlocuiesc un regim variat;
  • uleiul de floarea soarelui – poate fi utilizat la prepararea mancarii , desi ideal ar fi sa optati pentru cel de masline/rapita; mancarea celor mici nu trebuie preparata prin prajire, mult mai indicate fiind fierberea, prepararea la abur, cuptor, gratar;

Necesarul de lichide :

Nevoia de lichide este si ea variabila, cuprinsa intre 70-100ml/kgcorp/zi, in functie de varsta, sex si bineinteles corelata cu activitatea fizica.In general aceasta nevoie este acoperita prin consumul de fructe si legume, supe, lapte, sucuri de fructe,astfel incat apa ca atare este consumata in cantitati mai mici. Este important sa oferiti apa copiilor (ideal slab mineralizata) mai ales intre mese, in cantitati mici (50-100ml).

Astfel, practic, meniul unui copil intre 3 si 7 ani se bazeaza pe 5 mese inegale ( mic dejun15-20 %gustarea 1 10-15%pranzul 35-40%gustarea 2 – 10-15%cina15-20% care trebuie  sa includa toate cele 5 grupe de alimente:

  • grupa I: lactate – pentru proteine, calciu, fosfor, grasimi (untul, smantana);
  • grupa II: carne, peste, organe, oua – furnizeaza proteine de calitate fiind si o sursa considerabila de fier cu o biodisponibilitate net superioara fierului continut in vegetale;
  • grupa III: grasimi de origine animala (carne, peste, unt,etc) si vegetala (ulei maslinerapita, floarea soarelui) necesare pentru aportul de acizi grasi;
  • grupa IV: cereale (grau, secara, porumb, orz, ovaz) pentru aportul de glucide la care se adauga vitaminele , proteinele si procentul crescut de fibre alimentare;
  • grupaV : fructele(150-200 g/zi) si legumele(200-300 g/zi):crude sau preparate termic pentru aportul de vitamine, minerale si fibre alimentare; daca refuza legumele acestea pot fi “camuflate” sub forma de supe creme, piureuri, rulade, budinci, chiftelute(pregatite pe gratar sau in cuptor).

Ideal ar fi ca toate  aceste grupe de alimente sa se regaseasca zilnic in meniul unui copilas, distribuite in cadrul celor 5 mese. Foarte important este si modul in care-i serviti mancarea…aceasta trebuie sa arate apetisant, sa-i starneasca curiozitatea de a gusta; de asemenea le face placere sa se serveasca, sa manance singuri  si trebuie sa-i incurajati in aceasta directie pentru ca servitul mesei sa fie o bucurie pentru ei, altfel riscati sa transformati totul intr-un eveniment neplacut cu refuzuri , plansete si multa truda din partea dumneavoastra.

La un copil sanatos nu trebuie impusa o cantitate fixa , apetitul si preferintele lui vor determina consumul zilnic. Apetitul este variabil de la o zi la alta, puternic influentat de programul zilnic si de obiceiurile alimentare ale familiei de aceea rolul parintilor este unul esential, puterea exemplului fiind deosebit de importanta pentru ca cei mici sa dobandeasca obiceiuri alimentare sanatoase.

Ce trebuie evitat?

  • mezelurile, conservele de carne, peste, pate;
  • afumaturi in exces, preparate de carne prajite in ulei;
  • margarina, branza topita, cremele de branza, smantana(din comert);
  • excesul de dulciuri si gustari sarate (sticksuri, snacksuri, biscuiti sarati, chipsuri, grisine, etc);
  • rontaielile intre mese, consumul de lichide dulci intre mese (sucuri, limonade, ceaiuri indulcite);
  • exista o interdictie clara in ceea ce priveste folosirea biberonului.

Practic:(cateva exemple)

mic dejun :

a) 200-250 ml lapte  cu o felie de paine cu unt, pasta de branza, unt + dulceata de casa, pate de casa, miere; eventual si cateva bucati de legume crude;cacao instant nu ar trebui adaugata laptelui, aceasta putand fi inlocuita cu succes de pudra de roscove, cicoare, malt;

b) lapte cu cereale;

c) 200-250 ml lapte+ omleta sau ou fiert/”ochi”(fara prajire) + o felie paine; legume crude

gustarea 1:

a) fructe proaspete (150-200 g) – feliute sau piure de fructe; daca refuza fructele ca atare se poate oferi un fresh (portocale, mere, pere, sfecla, telina, morcov, etc);

b) iaurt natural (150-200 g) cu fructe, cereale adaugate;

c) branza de vaci cu fructe /biscuit(ideal fara zahar) rondele de cereale,etc;

pranz:

  • supa de legume, carne de pui, vita, perisoare (din pui, vita), galuste de gris, paste ( taietei) – 100-150ml;
  • carne (pui, vita, peste, ficat) – 60-80 g sau 1 oua fiert incorporat in piureul de legume sau alt tip de garnitura (orez, paste, mamaliguta, sufleu de conopida, cartofi, spanac, musaca, tarte, placinta cu carne, legume, etc) – 100-150 g ,servite alaturi si bucatele de legume crude : rosie, castravete, ardei gras, salata verde, ridichi, etc.
  • desert ( optional): cateva bucati dintr-un fruct, compot de fructe, tarta cu fructe, chec , etc.

gustarea 2:

a) fructe proaspete (150-200 g) – feliute  sau sub forma de compot sau suc proaspat de fructe; se pot adauga cativa biscuiti, seminte sau fructe oleaginoase(nuci, alune, migdale, caju, fistic, etc)

b) iaurt natural (150-200 g) cu fructe, cereale adaugate;

c) branza de vaci cu fructe /biscuiti/rondele de cereale;

cina:

a) mamaliga cu branza si smantana – 120 -150 g + lapte 200ml;

b) budinca de macaroane/orez+branza + 200 ml lapte;

c) cereale cu lapte/gris cu lapte + 200 ml lapte;

Cele mai frecvente greseli:

  • excesul de lapte(peste 500 ml/zi);
  • abandonarea produselor proaspete(legume/fructe);
  • excesul de proteine (printr-un consum exagerat de carne) si glucide ( in special bauturile dulci carbogasoase/necarbogazoase)
  • rontaielile intre mese, indulcirea sucurilor de fructe,prezenta sucurilor din comert;
  • folosirea din ce in ce mai des a alimentelor de tip fast-food chiar si la varste  mici;
  • impunerea meselor, uneori chiar fortarea copilului aceasta putand duce in timp la anorexie psihogena (din ce in ce mai frecventa);

Sfaturi practice:

  • respectati orarul meselor;
  • mesele ar trebui luate in familie, nu in fata televizorului sau in timpul unor activitati ( de exemplu foarte multi copii mananca in timp ce se joaca);
  • portiile sa fie mici, adaptate varstei, apetisante si atractive;
  • nu-i oferiti alternative daca refuza una din mese  si nici rontaieli pana la masa urmatoare;
  • folosisti sistemul de comunicare ( ex:”  mergem la masa ca apoi sa putem merge in parc la joaca”, etc), nu cel de santaj ( ex: “daca nu mananci tot nu-ti mai cumpar jucaria”, etc;
  • oferiti-i in familie exemple de alimentatie sanatoasa; daca sunt interesati lasati-i sa participe la cumparaturi, explicandu-le de ce sunt necesare alimentele pe care le cumparati; sau lasati-i sa va ajute in bucatarie la prepararea si servirea mancarii.

 

 

 

 

 

 

 

>>>

ALIMENTE INTERZISE BEBELUSULUI

Desi nu-mi place deloc acest cuvant “INTERZIS” cand vine vorba de primul an de viata(si nu numai) trebuie sa recunosc ca-l folosesc destul de des si asta din dorinta de a sensibiliza mai mult mamele, de a accentua faptul ca un anumit aliment  nu este recomandat. Oricum tipul de alimentatie ramane la latitudinea mamei insa aceasta trebuie informata, trebuie sensibilizata si, mai mult trebuie convinsa de ce un anumit aliment nu este indicat bebelusului. E simplu sa spui…”X”, “Y”, etc…nu se administreaza pana la varsta de 1, 2, 3 ani. Intrebarile care se pun:….”De ce?”, “Ce se poate intampla?”, etc…Voi incerca in acest articol sa acord o atentie deosebita acelor alimnente “interzise”, in speranta ca, cunoscand potentialele consecinte efectul va fi pozitiv.
Motivul interzicerii acestor alimente este reprezentat de imuturitatea organelor bebelusului, in particular a sistemului digestiv si a aparatului renal. Asa cum, sistemul nervos se dezvolta treptat, lucru concretizat de achizitiile motorii(sustinerea capului, statul in fundulet, mersul, etc) si psihice(zambit, vorbit, etc) tot asa si celelalte organe sunt imature si necesita timp pentru a se dezvolta si a functiona la fel ca si in cazul adultului.
 
1. Zaharul:
  • in primul an de viata  bebelusul nu are  nevoie de zahar, laptele de mama, formulele de lapte praf, iar  mai tarziu legumele, fructele, cerealele, biscuitii adaugati contin suficient zahar;

 

  • nu se indulcesc ceaiurile, sucurile, piureurile de fructe, budincile;
  • ideal ar fi ca nici dupa varsta de 1 an sa nu administrati zahar in exces, sa nu obisnuiti copilul cu dulciuri, sa insistati asupra fructelor, iaurturilor, etc.
  • se pot folosi  “indulcitori” mult mai sanatosi: siropul de artar sau cel de agave, curmale, stevie atunci cand se prepara budinci, tarte cu fructe, etc pentru un plus de savoare.

2. Sarea :
  • nu e necesara a fi adaugata la prepararea mancarii, mai mult e periculoasa, sistemul digestiv si mai ales rinichii neputand “procesa” un eventual exces de sare; mai mult pot sa apara tulburari grave, care pot merge pana la leziuni ale rinichilor si hipertensiune arterialala;
  • din experienta mea  cel mai dificil este  de convins parintii sa nu  adauge  sare in mancare; am auzit de nenumarate ori comentarii de genul …”eu am mancat sarat si uite ce frumos m-am facut”…sau…”nu e buna mancarea  fara sare”. Uneori mamicile inteleg importanta excluderii sarii din alimentatie insa, la primele refuzuri ale bebelusului incep si adauga sare convinse fiind ca acesta este motivul pentru care bebelusul refuza sa manance.Total gresit!
  • necesarul de sare sub 6 luni este in jur de 0,5-0,8g/zi cantitate existenta atat in laptele de mama cat si in formulele de lapte praf; pana la varsta de 1 an, creste pana la 1g/zi , uramand ca in jurul varstei de 3 ani sa ajunga la 2 g sare/zi.
  • atentie la apa pe care o folositi atat la prepararea formulei de lapte cat si pentru consum; apa plata contine o cantitate mare de sodiu, continutul in sodiu ar trebui sa fie sub 20mg/l;
 
3. Carnea de porc:
  •  nu se administreaza sub varsta de 1 an(ideal ar fi pana la 2-3 ani) datorita continutului mare de grasimi si capacitatii reduse a organismului de digestie;
  • dupa varsta de 3 ani trebuie consumata cu moderatie(1-2 ori /saptamana) si evitata administrarea  sub forma de snitele, chiftele in exces(stiu ca sunt preferatele copiilor insa daca nu le primesc si nu se obisnuiesc cu ele din primii ani nu vor fi probleme mai tarziu).
 
4. Laptele de vaca:
  • nu trebuie administrat bebelusilor in continuarea sau in locul alaptarii/alimentatiei cu formule de lapte praf, cel putin in primul an de viata; poate in schimb sa fie folosit ca si ingredient la prepararea piureurilor de legume, a branzicii, iaurtului “de casa”;ideal se alege un lapte bogat in grasimi(3,5%-3,8%) deoarece sistemul nervos al bebelusilor se afla intr-o perioada intensa de dezvoltare si are nevoie de aceste grasimi;
  • are si un inalt potential alergen putand duce la aparitia scaunelor diareice, colicilor abdominale, eruptiilor cutanate mai ales daca este introdus in primele luni de viata;are un rol important in aparitia Intolerantei la proteinele laptelui de vaca fiind considerat factorul “trigger” (declansator).
  • de asemenea spre deosebire de formulele de lapte praf care sunt imbogatite cu fier, laptele de vaca contine o cantitate neglijabila de fier, determinand astfel aparitia anemiei carentiale(articol detaliat);
  • dupa varsta de 1 an ideal ar fi sa administrati in continuare formule de lapte praf (de tip junior) sau sa continuati alaptarea(laptele de mama are aceleasi calitati si dupa varsta de 1 an;) in situatii exceptionale(conditii materiale, refuzul copilasului) se poate administra, cantitatea nu trebuie insa sa depaseasca 500ml/zi si, nici intr-un caz nu mai administrati lapte peste noapte(riscul cariilor dentare este unul foarte mare mai ales dupa varsta de 1 an cand marea majoritate a copilasilor au cel putin incisivii prezenti); cumparati lapte pasteurizat, cu continut mai mare de  grasime 3-3,5-3,8%; evitati laptele de la dozatoare datorita conditiilor igienice precare(in cele mai multe cazuri) si lipsei informatiilor nutritionale si de control sanitar; o optiune este si laptele de capra, care are o compozitie mai aproape de cea a laptelui matern(dezavantajul este insa ca nu este disponibil pe intreaga perioada a anului calendaristic);
5. Albusul de ou:
  • se recomanda prudenta datorita potentialului alergenic foarte crescut , mai ales la copii cu antecedente de alergii; ideal, la cei cu afectiuni alergice este bine sa fie temporizat  pana la varsta de 1 an; la aceasta categorie de copii este indicata prudenta si in ceea ce priveste  galbenusul de ou( introdus treptat in alimentatie cu urmarirea oricaror reactii si, intotdeauna fiert 10 minute);
  • albusul poate fi introdus cu atentie dupa varsta de 1 an deoarece contine  proteine de inalta valoare biologica si asa numitii “aminoacizi esentiali” adica acei aminoacizi de care organismul are mare nevoie insa pe care nu-i poate procura decat din alimentatie; la bebelusii care pana la varsta de 9 luni nu au dezvoltat recatii alergice la niciun aliment este permisa testarea albusului;
 
6. Mezeluri:
  • sunt interzise categoric, nu numai in cazul  bebelusilor ci si al  tuturor copiilor(vezi articol “Spune NU mezelurilor“) avand in vedere ingredientele folosite si procedeele industriale de preparare;
7. Margarina:
  • eu personal recomand excluderea ei din alimentatia oricarui copil indiferent de varsta si, nici o reclama oricat de bine realizata nu va reusi sa ma convinga de valoarea ei biologica si de importanta ei in nutritia copiilor;
  • va recomand sa o inlocuiti cu unt , paste din branza de vaci, etc.
 
8. Conserve:
  • in special cele pe baza de carne si, in mod particular pateul(ca o fi de porc, de pui, gasca sau vegetal); motivul este acelasi ca si in cazul mezelurilor…ingredientele si procedeul de preparare;
  • nici muraturile, produsele afumate sau semipreparatele nu sunt recomandate sugarilor si, in general nici copiilor mici.
 
9. Ciocolata, Cacao:
  •  sunt foarte excitante si induc o stare de agitatie copilului, la care se adauga surplusul caloric; pot fi inlocuite insa cu succes de pudra de roscove care sta si la baza formulelor de lapte antireflux(AR);
  • nici formele instant nu sunt recomandate chiar daca sunt imbogatite cu diferite vitamine si minerale; contin o serie de zaharuri adaugate suplimentar care nu aduc nimic benefic.
 
10. Alune, nuci, seminte, migdale – au un inalt potential alergen si sunt periculoase deoarece bebelusii se pot ineca cu ele; daca  bebelusii nu prezinta antecedente de alergii pot fi incluse dupa varsta de 8 luni ca si componenta a gustarilor; trebuie intotdeauna introduse progresiv si fin rasnitate pentru a evita aspirarea lor in caile respiratorii; se recomanda achizitionarea lor in stare cruda(nu prajite sau sarate);
11. Pop-corn, pufuleti, pufarini, stick-suri, chipsuri,etc:
  • aduc un inutil aport caloric care interfera apoi cu regimul normal al unui bebelus; plus ca acestea contin multi aditivi, coloranti, condimente si nu constituie o recomandare nici in cazul copiilor mai mari;
12. Fructele de padure:
  • mure, fragi, afine, zmeura, coacaze, etc: datorita potentialului risc alergen; se evita la copilasii cu antecedente de alergii; la bebelusii care nu au astfel de  antecedente de alergii pot fi administrate cu precautiesi intorduse progresiv dupa varsta de 7 luni, fiind niste fructe foarte bogate in nutrienti; mai mult, afinele sunt de un real ajutor in episoadele de enterocolita(diaree);
13. Mierea de albine:
  • este foarte laudata datorita efectelor sale benefice si, pe buna dreptate insa in primul an de viata exista riscul de botulism., o boala infectioasa foarte agresiva; dupa varsta de 1 an se permite introducerea ei(exceptand copilasii cu antecedente de alergii) iar ulterior, in functie de toleranta si a altor produse apicole(polen-ucat/crud, propolis, laptisor de matca)

 

14. Sucuri acidulate :
  • desi nici nu ar trebui sa se puna problema existentei acestora in meniul bebelusilor, nu de putin ori am avut surpriza ca acestea inlocuiau “cu succes” masa de fructe;
  • acestea nu ar trebui sa se regaseasca nici la copilasii mai mari, daramite la bebelusi;
  • indiferent de sortiment, bauturile racoritoare(acidulate sau nu) nu contin nutrienti benefici organismului si nu ar trebui sa fie oferite copiilor.
 15. Prajeli, rantasuri:
  • nici una dintre mamici nu ar trebui sa prepare astfel alimentele insa sunt multe aspecte legate de obiceiurile familiei asa incat as interzice categoric administrarea lor sub  varsta de 1 an si, as trage un semnal de alarma in privinta utilizarii lor dupa varsta de 1 an.
In concluzie as putea spune cu convingere ca, prin evitarea acestor alimente puteti sa-i “oferiti” bebelusului o crestere armonioasa, obisnuindu-l in acelasi timp cu o alimentatie echilibrata si dupa implinirea varstei de 1 an. Alimentele considerate alergenice pot fi introduse cu multa precautie dupa varsta de 7-8 luni, cu conditia absentei antecedentelor de alergii(atat la bebe cat si in familia acestuia) si testarii progresive a tolerantei; doar introducerea albusului de ou se amana inspre varsta de 9-10 luni. 
>>>

Vaccinurile FACULTATIVE

Am ales acest subiect din cauza controverselor existente atat in randul mamicilor cat si printre medici, fie ei medici de familie sau pediatri. De la inceput vreau sa subliniez ca nu este o metoda de promovare a vreunei firme producatoare, motiv pentru care nici nu voi mentiona denumirea comerciala a acestor vaccinuri ci doar voi prezenta bolile impotriva carora confera protectie, varsta optima de vaccinare precum si eventualele contraindicatii de administrare, respectiv efectele adverse cele mai frecvente. Se numesc vaccinuri facultative pentru ca nu sunt incluse in Programul National de Vaccinare, respectiv nu sunt gratuite; parintii au dreptul si trebuie sa fie informati de existenta acestora, de indicatiile lor si sfatuiti la modul cel mai obiectiv posibil in ceea ce priveste vaccinarea.

Ce este vaccinul?

Este o substanta imunobiologica ce contine microorganisme vii (dar atenuate) sau inactivate care se administreaza in scopul inducerii imunitatii (formarea de anticorpi) pentru a preveni asftel dezvoltarea bolilor respective; nici un vaccin nu ofera protectie totala, existand astfel riscul de a dezvolta boala respectiva chiar daca copilul a fost vaccinat. Recomandarea utilizarii unui vaccin trebuie sa ia in considerare riscurile bolii respective, beneneficiile vaccinarii si, nu in ultimul rand efectele adverse ale vaccinarii. Practic nu exista vaccin fara efecte adverse, de cele mai multe ori acestea sunt usoare si tranzitorii, astfel ca beneficiile aduse sunt mult mai mari in prevenirea unor boli grave comparativ cu reactiile adverse.
De obicei vaccinurile se administreaza combinate, fara a afecta eficacitatea sau siguranta; nu sunt prea multe vaccinuri, sistemul imun al copiilor putand reactiona prompt prin formarea de anticorpi specifici.
Programul National de Vaccinare include vaccinari pentru : tuberculoza (BCG), Hepatita B, difterie, tetanos, pertusis (DTP), poliomielita, rujeola, rubeola, oreion (ROR) care se realizeaza in mai multe rapeluri (doze) , administrandu-se simultan mai multe vaccinuri.

Pe langa vaccinurile “obligatorii” mai exista pe piata o serie de vaccinuri indreptate impotriva unor boli infectioase (infectia cu rotavirus, pneumonii, meningite, hepatita A, etc) cu potential evolutiv grav; majoritatea acestor vaccinuri sunt  incluse in Programele Nationale ale tarilor dezvoltate la recomandarea OMS(Organizatia Mondiala a Sanatatii). Acest lucru nu se intampla din pacate si in Romania, parintii fiind nevoiti sa aloce sume semnificative pentru achizitionarea acestor vaccinuri.

1. Vaccinarea antirotavirus:

  • ofera protectie fata de infectia cu rotavirus responsabila de dezvoltarea enterocolitei, cu atat mai periculoasa cu cat survine la varste mai mici;
  • vaccinarea se efectueaza incepand cu a 6-a saptamana de viata, pana maxim la 24 saptamani(varsta administrarii ultimei doze);
  • sunt doua varinate(firme producatoare), ambele se administreaza oral, sub forma de picaturi(0.5ml) la interval de 4-6 saptamani; prima varianta e cu 2 doze, cea de-a 2-a cu 3 doze; oricare varianta ati alege, trebuie respectata varsta maxima de administrare iar vaccinarea poate sa fie facuta concomitent cu vaccinurile din schema mationala;
  • efecte adverse : – febra, agitatie, iritabilitate, indispozitie, lipsa poftei de  mancare.

– contraindicatii de administrare:

  • boli febrile acute;
  • gastroenetrocolita acuta;
  • malformatii ale tubului digestiv;
  • antecedente de invaginatie intestinala;

– pret : aproximativ 200-250 Ron/doza in functie de firma producatoare ( 2 variante existente pe piata).

2. Vaccinarea antiHaemophilus influenzae( Hib)

Haemophilus influenzae

– este o bacterie ce se raspandeste cu usurinta si reprezinta o cauza frecventa de infectii in randul copiilor, unele usoare (otite, sinuzite), altele deosebit de severe cu potential evolutiv grav (pneumonii, meningite); exista in caile respiratorii (nas, gura) si se transmite cu usurinta prin stranut, tuse, afectand in special copiii ce frecventeaza crese/gradinite;

pe piata exista 2 tipuri de vaccin – unul care se administreaza separat (monovalent) iar altul combinat ce se administreaza impreuna cu vaccinurile de la 2,4,11 luni(componenta a vaccinului hexavalent, oferit gratuit in cadrul programului national de vaccinare);

este indicat tuturor copiilor cu varsta peste 2 luni; OMS a recomandat introducerea  sa in schema  de vaccinare a tuturor tarilor. Copiii nevaccinati in primul an de viata pot fi vaccinati pana la varsta de 2 ani cu o singura doza de vaccin; copiii peste varsta de 2 ani vor fi vaccinati doar in situatii speciale (risc crescut de infectie invaziva);

– administrare : la nivelul coapsei pentru sugari sau la nivelul bratului pentru copilasii mai mari

– efecte adverse:

  • durere, roseata, tumefiere (umflarea) la locul injectiei;
  • febra;
  • iritabilitate, indispozitie;

– contraindicatii

  • boli acute febrile;
  • anafilaxie la componentele vaccinului;
  • varsta sub 6 saptamani.

3. Vaccinarea antipneumococica

Streptococul pneumoniae(pneumococul):

  • este o bacterie frecvent prezenta in caile respiratorii ce poate determina otite, sinuzite, pneumonii, meningite, septicemii ( infectii generalizate),riscul de aparitie fiind mai mare la copilasii cu varsta sub 2 ani, la cei care frecventeaza colectivitati si in situatiile in care copilasii sunt expusi fumului de tigara. Transmiterea este extrem de facila, prin tuse, stranut;
  • incepand cu 1 august 2017 a fost inclusa in schema nationala de vaccinare(gratuit) insa din pacate, beneficiari sunt doar copilasii nascuti dupa aceasta data; pentru ceilalti, este necesara achizitionarea contacost;

– pe piata exista doua tipuri de vaccin:

a) vaccin polizaharidic 23 valent care insa nu este indicat a se administra sub varsta de 2 ani , indicatiile sale limitandu-se la grupa de varsta 2- 65 de ani cu afectiuni severe(lipsa splinei, boli malingne, infectie HIV, etc);

b) vaccin conjugat

–  se administreaza copiilor cu varste intre 2 luni, respectiv 2 ani; peste varsta de 2 ani se administreaza doar in cazul existentei unor boli grave ce predispun la infectii grave cu pneumococ (cancere, infectie HIV, boli cronice cardiace, pulmonare, imunodeficiente, etc.);

– scheme de administrare :

  • 2,4,6 luni iar a patra doza la 12-15 luni;
  • se pot vaccina si copiii cu varsta peste 6 luni cu 3 doze separate printr-un interval liber de minim 1 luna;
  • cei cu varsta peste 1 an se pot vaccina cu 2 doze intre ele existand un interval liber de minim 2 luni;
  • peste varsta de 2 ani pana la 5 ani se vaccineaza cu o singura doza;
  • pentru copilasii nascuti dupa data de 1 august 2017 a fost inclus in schema nationala(se efectueaza gratuit la medicul de familie) in 3 doze(2,4, respectiv 11 luni);

– se poate administra concomitent cu alte vaccinuri; eficacitate crescuta de pana la 95%;

– administrare – la nivelul coapsei sau bratului;

– reactii adverse:

  • durere, roseata, tumefiere ( umflare) la locul injectiei
  • febra, iritabilitate,indispozitie, eruptii cutanate

– contraindicatii

  • boala acuta;
  • anafilaxie la una din componentele vaccinului;

4. Vaccinarea antimeningococica

Neisseria meningitidis ( meningococul)

  • bacterie existenta la nivelul cailor respiratorii superioare (nas, gura) care poate determina de la infectii usoare localizate, pana la infectii severe de tipul meningitei, respectiv infectie generalizata (meningococemie) cu risc major de vindecare cu sechele sau chiar deces; sunt 5 serotipuri, cele mai frecvente infectii fiind produse de tipurile A,B,C; din pacate nu exista vaccin pentru serotipul B;

Pana in urma cu cativa ani se recomanda vaccinarea doar in situatii speciale (pentru cei care au intrat in contact cu pacienti confirmati, copii cu splenectomie, respectiv cu imunodeficiente congenitale sau dobandite); la noi in tara este disponibil  doar vaccin meningococic bivalent ( A+C);

– vaccinarea se poate efectua incepand cu varsta de 4 luni in cazul in care exista contact cu subiecti infectati, confirmati; in context general, vaccinarea se efectueaza dupa varsta de 2 ani; de asemenea se vaccineaza copii cu splenectomie (absenta splinei) precum si cei cu imunodeficiente congenitale sau dobandite;

contraindicatii:

  • boli acute febrile;
  • anafilaxie la una din componentele vaccinului;

– efecte adverse :

  • durere, roseata, tumefiere (umflare) la locul injectiei;
  • febra, indispozitie, dureri de cap (cefalee);
  • rar manifestari alergice (eruptii, urticarie);
  • foarte rar – 1/1.000.000 – anafilaxie;

5. Vaccinarea antivaricela:

Varicela este o boala infectioasa eruptiva produsa de virusul varicelo-zosterian, detaliata pe larg in cadrul articolului cu acelasi nume, motiv pentru care nu voi insista asupra acestui tip de vaccinare.

6. Vaccinarea antihepatita A:

Virusul hepatitic A

Hepatita A sau boala ” mainilor murdare” este produsa de virusul hepatitic A care spre deosebire de virusul hepatitic B (pentru care exista vaccin gratuit) are o evolutie limitata ca si durata (nu se cronicizeaza); este foarte contagioasa, transmitandu-se cu rapiditate printre membrii aceleiasi familii.

– vaccinarea se recomanda a fi efectuata la intrarea in colectivitate (dar dupa varsta de 2 ani) sau in cazul calatoriilor in tari endemice (cu multe cazuri diagnosticate) : Africa, Asia, zona Mediteraniana, Orientul mijlociu;

– se efectueaza 2 doze la interval de 6-12 luni, protectia oferita fata de infectia cu virus tinzand spre 100%;

contraindicatii :

  • boli acute febrile;
  • anafilaxie la una din componentele vaccinului;

efecte adverse :

  • durere, roseata, tumefiere  umflarea);
  • febra,iritabilitate, indispozitie;
  • inapetenta;
  • dureri musculare, articulare;
  • foarte rar : icter (ingalbenirea tegumentelor si mucoaselor), sindrom Guillain-Barre;

7. Vaccinarea antigripala:

Virusurile gripale:

– sunt 3 tipuri distincte A,B,C3 cu doua componente H si N, realizand diferite combinatii si mutatii, existand permanent un pericol de pandemie cu virusuri gripale; la copii frecvent infectiile gripale se complica cu suprainfectare bacteriana (pneumococ, stafilococ)  putand duce la aparitia unor boli grave chiar amenintatoare de viata; modul de transmitere este extrem de facil prin stranut si tuse dar si prin intermediul obiectelor contaminate de aceea se justifica vaccinarea copilasilor, ideal in lunile septembrie – octombrie;

– exista mai multe tipuri de vaccin, acestea administrandu-se strict la indicatia medicului de familie sau a medicului pediatru;

– vaccinarea poate fi facuta incepand cu varsta de 6 luni; prima vaccinare necesita doua doze la interval de 1 luna, ulterior o singura administrare pe an

contraindicatii:

  • alergie la ou , carne de pui sau alte componente ale vaccinului;
  • boala acuta febrila;
  • varsta sub 6 luni;

efecte adverse :

  • durere, roseata, tumefiere  (umflare);
  • febra, indispozitie, dureri de cap (cefalee);
  • dureri articulare, musculare;
  • manifestari alergice : urticarie, angioedem soc anafilactic (alergie la proteinele din ou);

Vaccinarea antigripala nu protejeaza fata de alte infectii respiratorii  virale ( adenovirusuri, rhinovirusuri, etc)

Situatii speciale ce necesita vaccinare :

a) muscaturi de animale, plagi intepate, taiate:

vaccinare antirabica, antitetanica

b) calatorii in zone endemice :

vaccinare impotriva febrei galbene, etc.

In situatia in care aveti programate concedii in zone ëxotice” este indicat sa va sfatuiti cu medicul curant asupra necesitatii, uneori chiar obligativitatii de a efectua unele vaccinuri(sunt medici epidemiologi care, in functie de zona geografica in care veti calatori o sa va recomande vaccinuri suplimentare)

c) vaccinarea anti papiloma virus extrem de controversata, promovarea in Romania a fost un adevarat esec ce s-a soldat cu un procent mic de fetite vaccinate impotriva unui virus al carui rol in aparitia cancerului de col uterin a fost pe deplin studiat si demonstrat. Avand in vedere complexitatea subiectului voi dedica un articol intreg acestui subiect, in speranta ca voi reusi cat de putin sa sensibilizez parintii in a lua decizia corecta atunci cand vine vorba de prevenirea unei boli atat de parsive cum este cancerul.

In concluzie pot sa va sfatuiesc doar sa alegeti in cunostinta de cauza; informati-va din surse medicale, cereti sfatul medicului ori de cate ori aveti o nelamurire pentru ca doar medicul este in masura sa o faca; sunt boli foarte grave care deja au fost eradicate, altele sunt in curs de eradicare tocmai datorita acestor vaccinuri.

>>>

CONJUNCTIVITA ACUTA

Conjunctivita este una din cele mai frecvente afectiuni ce apare atat la bebelusi cat si la copilasii mai mari. In situatia in care este determinata de o infectie(virala/bacteriana) este foarte contagioasa, transmitandu-se cu rapiditate mai ales in colectivitati. De multe ori face parte din tabloul clinic al unei viroze, pe langa manifestarile tipice de conjunctivita existand si simptome din partea aparatului respirator( nasuc infundat, secretii nazale, febra, tuse, etc). Daca este diagnosticata corect iar tratamentul este unul corespunzator, evolutia este favorabila, rar ajungandu-se la complicatii.
Ce este conjunctivita?
    inflamatie a mucoasei conjunctivale, un tesut foarte subtire ce acopera “albul” ochilor si fata interna a pleoapelor;

  • este foarte frecventa la copii, in special la varstele mici si evolueaza in adevarate epidemii datorita modalitatii facile de transmitere;
Care sunt cauzele conjunctivitei?
  • infectii: virale( in special virusurile respiratorii dar si virusul varicelei, rujeolei, virusul herpetic) sau bacteriene;
  • factori iritanti: sampon, gel de dus, fum de tigara, gaze si substante volatile, clorul(atentie la piscine);la varste mai mari, in special la domnisoare fardurile, lentilele de contact;
  • alergeni: praf, polen,par de animale dar si diverse alimente, medicamente;
Cum se transmite?
  • transmiterea este una foarte facila, in special prin contact direct(mana-ochi) dar si prin intermediul particulelor respiratorii sau prin apa de piscina insuficient clorinata( trebuie facuta diferentere intre conjunctivita determinata de clor care are o evolutie scurta si cea determinata de apa infectata din piscina); de asemenea exista si posibilitatea infectarii indirecte prin intermediul obiectelor contaminate( prosoape, lenjerie de pat, jucarii, etc);
  • perioada de incubatie(durata din momentul infectarii si pana la aparitia simptomelor) este variabila in functie de cauza; astfel in cazul celor bacteriene sunt necesare 2-3 zile pana la aparitia simpomelor, pe cand in cazul conjuctivitelor virale perioada de incubatie este in medie de 7-10 zile;
Cum se manifesta?
1. Conjunctivita virala:
  • este cea mai frecventa forma de conjunctivita si deseori este acompaniata de simptome tipice de raceala(rinofaringita acuta);
  • de cele mai multe ori este bilaterala, afectand ambii ochi;
  • simptomul cel mai frecvent este inrosirea ochilor(albul ochilor devine roz/rosu), eventual umflarea acestora; se asociaza o hipersecretie lacrimala, mancarime intensa(care accentueaza roseata), senzatie de corp strain la clipire (“nisip in ochi”), usturime, vedere incetosata, fotofobie(sensibilitate crescuta la lumina);
  • secretiile in general sunt incolore insa aspectul acestora se poate modifica daca survine suprainfectarea bacteriana(devin galbui, uneori chiar verzui si se “aglomereaza” la nivelul genelor si in coltul intern al ochiului, mai ales dupa somn cand pleoapele se pot lipi);
  • evolutia in general este una favorabila, durata infectiei fiind in medie de 7-10zile, rar insa poate depasi chiar si 2 saptamani.
2. Conjunctivita bacteriana:
  • cele mai frecvente bacterii implicate sunt stafilococul(aureu si epidermidis), streptococul si haemophilus;
  • simptomele sunt comune cu cele din conjunctivita virala insa secretiile sunt galbene, verzui si mult mai vascoase; frecvent se acumuleaza la nivelul genelor si in coltul intern al ochiului(langa radacina nasului); dimineata la trezire, pleoapele sunt lipite iar ochisorii vizibil “umflati”;
  • de cele mai multe ori debutul este unilateral insa in 24-48 de ore infectia se transmite si la celalalt ochi;
  • evolutia este favorabila sub tratament antibiotic, durata infectiei fiind in medie de 7 zile;
3.Conjunctivita alergica:
  • apare frecvent in cazul celor cu teren atopic sau alergii cunoscute si se datoreaza unei sensibilitati crescute a conjunctivei la diferiti factori alergeni;
  • simptomul predominant este mancarimea si secretia lacrimala in exces; nu se asociaza semne si simptome de infectie virala/bacteriana;se asociaza sensibilitatea la lumina puternica si intepaturile la nivelul ochiului; de cele mai multe ori este acompaniata si de alte simptome de alergie: stranut, secretii nazale apoase, frecvente(rinita alergica);
  • frecvent apare sezonier, in functie de factorii de mediu implicati(praf, polen, par de animale, etc);
  • nu este contagioasa;
4. Conjunctivita la nou-nascuti:
Sunt trei situatii care pot sa apara imediat sau in primele saptamani dupa nastere:
a) conjunctivita gonococica:
  • apare dupa nastere, frecvent in primele 5 zile,  datorita contaminarii ochisorilor in timpul nasterii, agentul cauzal fiind Neisseria gonorrhoeae;
  • simptomele apar frecvent in maternitate, ochisorii fiind umflati, pleoapele indurate cu secretii purulente foarte abundente;intotdeauna este bilaterala;frecvent se asociaza si manifestari sistemice( stomatita, rinita, artrita, meningita, septicemie);
  • tratamentul trebuie rapid instituit deoarece riscul de aparitie a unor complicatii severe este mare, infectia netratata poate duce la keratite sau chiar la orbire;
  • in maternitati se face profilaxia acestei infectii, imediat dupa nastere prin instilarea in ochisori a unor solutii ce contin antibiotic eventual in combinatie cu antiinflamator; in trecut se instila nitrat de argint 2% insa din cauza cresterii incidentei conjunctivitei chimice s-a renuntat la aceasta practica.
b)conjunctivita cu Chlamidia:
  • este cea mai frecventa conjunctivita neo-natala, debutul fiind la 5-20 de zile dupa nastere;
  • rar poate sa se asocieze si o infectie sistemica cu Chlamidia de tipul otitei, pneumoniei;
  • evolutia este variabila de la forme blande in care este prezenta doar o usoara tumefiere a ochisorilor cu minime secretii pana la forme severe cu edem(umflare) masiv al pleoapelor si secretii abundente, vascoase;
  • tratamentul este local, exceptand formele cu afectare sistemica cand este necesara antibioterapie(oral sau intravenos).
c) O forma atipica de conjunctivita este cea  secundara imperforarii canalului lacrimal care este cea mai frecventa anomalie a sistemului de drenaj lacrimal motiv pentru care o voi detalia intr-un articol separat.
5. Conjunctivita chimica:
Apare dupa o agresiune chimica la nivelul ochiului, frecvent in urma unui accident; atentie unde depozitati orice fel de produse care ar putea starni interesul copiilor, astfel de accidente sunt destul de frecvente si se pot solda cu urmari severe; primul ajutor pana la sosirea medicului este acela de a spala ochiul cu orice lichid neiritant aflat la indemana(apa, lapte, ceai, etc).Chiar daca nu sunt semne locale de afectare este util sa mergeti la un consult de specialitate, unele substante putand produce leziuni grave, ireversibile daca nu se intervine optim.
Cum se diagnosticheaza?
De cele mai multe ori este suficient un examen clinic pentru a formula diagnosticul de conjunctivita insa este important sa se stabileasca si cauza acesteia prin analiza secretiei lacrimale(examen bacteriologic, virusologic, citologic) in asa fel incat tratamentul sa fie unul corespunzator.
Cum se trateaza?
a) masuri generale:
  • spalarea frecventa pe maini cu apa si sapun in special inainte si dupa administrarea picaturilor;
  • educarea pe cat posibil a copilului cu evitarea ducerii manutei la ochi;
  • izolarea la domiciliu cel putin pe durata prezentei secretiilor la nivel ocular;
  • spalarea frecventa pe maini a copiilor, taierea scurta a unghiilor;
  • schimbarea zilnica a fetei de perna si a prosopului cel putin pana la terminarea tratamentului;
  • inainte de aplicarea picaturilor, este indicata toaleta ochilor, mai ales daca sunt secretii vascoase sau pleoapele s-au lipit; pentru asta aveti nevoie de comprese sterile si ser fiziologic; incercati sa atingeti cat mai putin cu mana compresele respective si sa folositi cate o compresa pentru fiecare ochi in parte; dupa aceasta operatiune spalati-va bine pe maini si abia apoi aplicati picaturile;
  • evitarea expunerii copiilor la fumul de tigara sau la alti agenti iritanti (praf, produse de curatat, etc);
b)tratament etiologic(al cauzei):
  • se prescrie in functie de cauza infectiei; daca este vorba despre o infectie bacteriana atunci vor fi indicate picaturi(colir) oftalmice pe baza de antibiotic si/sau antiinflamatoare sau eventual unguente in functie de varsta copilului; medicatia trebuie administrata strict la indicatia pediatrului/oftalmologului; chiar daca multe din picaturi se elibereaza de la farmacie fara reteta nu este indicat sa le procurati fara o recomandare medicala, unele dintre ele fiind contraindicate la varste mici;  de obicei se recomanda administrarea picaturilor de 4-5 ori pe zi, dupa toaleta locala a ochiului; durata tratamentului este variabila, in medie 7-10 zile; in cazul conjunctivitelor bacteriene pericolul de transmitere a infectiei se reduce semnificativ dupa 48 de ore de la instituirea tratamentului, astfel incat copilasul poate fi reintegrat in colectivitate. Tratamentul trebuie continuat chiar daca simptomatologia s-a remis, deoarece exista riscul unei recidive. Daca nu sunt ameliorari in primele 48 de ore, adresati-va din nou medicului pentru a evalua raspunsul la tratament. In cazurile grave cand se asociaza si o infectie sistemica(otita, pneumonie, etc) este necesar tratament antibiotic sistemic(oral sau injectabil in functie de severitate).
  • in cazul conjunctivitelor virale, in general se recomanda picaturi oftalmice pe baza de substante  antiinflamatorii; rar se asociaza picaturi pe baza de antibiotic, mai ales pentru a preveni suprainfectarea bacteriana care poate sa apara pe fondul unei afectari prealabile a conjunctivei, mult mai vulnerabila la bacteriile din mediul inconjurator; tratamentul antiviral se recomanda mai rar la varste mici si este recomandat de obicei atunci cand agentul cauzal este virusul herpetic(tip 1si 2).
  • daca se asociaza si alte semne si simptome atunci tratamentul va fi mai complex, in functie de simptomatologia prezenta.
  • in cazul conjunctivitelor alergice, pe langa metodele de profilaxie(evitarea factorilor cunoscuti ca fiind declansatori) frecvent se recurge la tratament antihistaminic si antiinflamator local sau sistemic in functie de fiecare forma in parte.
  • in niciuna din formele de conjunctivita nu se aplica pansamente la nivel ocular deoarece exista riscul de multiplicare a agentului infectios intr-un mediu de cultura benefic, ceea ce duce la prelungirea duratei de evolutie si la aparitia unor eventuale complicatii.
Indiferent de forma de conjunctivita trebuie sa aplicati corect tratamentul; este obligatoriu sa va spalati pe maine inainte si dupa fiecare aplicare de picaturi/unguent; in cazul picaturilor, respectati indicatiile de pastrare a flaconului, in special in ceea ce priveste lumina si temeperatura; inainte de folosire agitati putin flaconul si aplicati picaturile atunci cand copilasul este intins : cu delicatete trageti de pleoapa inferioara in jos pana se formeaza un mic “buzunar” in care picurati cu ajutorul picuratorului doza recomandata de medic, ideal cat mai inspre unghiul intern al ochiului, situat la baza nasului; daca copilasul este mai mare cereti-i sa clipeasca de cateva ori, in asa fel incat substanta sa difuzeze la nivelul intregii mucoase; repetati operatiunea si la celalalt ochisor, dupa care se recomanda in masura in care este posibil repaus la pat pentru cateva minute impiedecand astfle scurgerea solutiei in exterior.
Ce complicatii pot sa apara?
In general evolutia este una usoara, riscul de complicatii fiind destul de redus; pentru a evita aparitia complicatiilor este indicata examinarea de catre medic cu reevaluarea copilasului in cazul in care simptomele nu se remit in primele 48 de ore de la inceperea tratamentului.
In general evolutia este auto-limitanta si foarte rar apar complicatii. O atentie deosebita trebuie acordata conjunctivitelor aparute in prima luna de viata, riscul de complicatii severe in aceste cazuri fiind unul maxim.
Cum prevenim imbolnavirea?
Masurile de igiena sunt principala metoda de prevenire a imbolnavirii la care se adauga evitarea factorilor alergeni daca este vorba de conjunctivita alergica.
  • spalarea frecventa a mainilor cu apa si sapun;
  • evitarea folosirii in comun a obiectelor personale: prosop, lenjerie de pat, etc;
  • evitarea expunerii la factori iritanti (praf, gaze volatile, produse de curatat, fum de tigara, etc);
  • in cazul copiilor ce frecventeaza colectivitati este indicat ca pe durata prezentei simptomelor sa nu frecventeze cresa/gradinita/scoala evitand astfel expunerea indirecta a celorlalti copilasi; oricum reintrarea in colectivitate trebuie facuta abia dupa avizul medicului avand in vedere usurinta cu care se transmite.
>>>

BOALA GURA-MANA-PICIOR

Boala GURA-MANA-PICIOR este o infectie virala care apare in epidemii in special in colectivitati (crese, gradinite), cei mai afectati fiind prescolarii (2-6 ani) insa si bebelusii si copilasii mai mari pot face aceasta infectie, datorita faptului ca se transmite deosebit de usor. De asemenea in cazul femeilor insarcinate exista riscul de a transmite infectia virala fatului  recomandandu-se pe cat posibil evitarea contactului cu persoane infectate.

De cine este produsa?

Virusul implicat face parte din categoria enterovirusurilor(virusuri “digestive”) si se numeste COXACKIE. Sunt mai multe subtipuri care pot determina acesta infectie, cel mai frecvent implicat fiind tipul A-16. Imbolnaviri pot determina si subtipurile A5,7,9,10 , B5 iar subtipul 71 este asociat cu o infectie severa cu manifestari neurologice de tipul meningitei/encefalitei/mielitei si care necesita internare obligatorie cu supraveghere si tratament de specialitate.In tarile asiatice Taiwan, Singapore, Malayesia au fost inregistrate multiple infectii cu subtipul 71 care s-au soldat cu evolutii severe, letale.

Cum se transmite?

  • se transmite foarte usor, fiind  responsabila de adevarate epidemii, mai ales in crese si gradinite, fiind de departe cauza cea mai frecventa de ulceratii la copii;
  • calea de transmitere cea mai frecventa este cea oral-fecala, virusul fiind prin definitie un enterovirus, adica un virus care patrunde in organism pe cale bucala orala) si se multiplica in intestin de unde se raspandeste in intreg corpul.De asemenea se transmite prin tuse, stranut, prin contactul direct cu leziunile de la nivelul pielii dar si prin intermediul obiectelor contaminate sau materiilor fecale. Din acest motiv sunt foarte importante  masurile de igiena, spalarea frecventa pe maini cu apa calda si sapun, aerisirea incaperilor,evitarea spatiilor aglomerate si a contactului cu persoanele infectate;
  • izolarea la domiciliu a copilasilor bolnavi este un imperativ prevenind de multe ori raspandirea infectiei;chiar daca copilul are o stare generala buna nu este indicat sa fie dus in locuri publice(parcuri, spatii special amenajate pentru copii)

Cum se manifesta?

Perioada de incubatie, adica timpul scurs din momentul infectarii si pana la aparitia semnelor si simptomelor este variabila, in medie 3-7 zile.

Debutul:

– necaracteristic, frecvent sugestiv pentru o infectie respiratorie:

  • stare generala alterata;
  • indispozitie, astenie, adinamie;
  • cefalee(dureri de cap);
  • anorexie (lipsa poftei de mancare, in special pentru solide);
  • mai rar varsaturi si dureri abdominale;
  • febra – precede cu 24-48 de ore aparitia eruptie; frecvent este  usoara/moderata : 38-39C

Perioada de stare:

-caracteristica este eruptia care are mai multe stadii:

  • initial apar niste macule(pete) rosii in jurul guritei dar si in interiorul cavitatii bucale ( limba, gingii, fata interna a obrajilor, palat -“cerul gurii”, faringe) care se transforma in 24-48 de ore in mici vezicule (besicute) cu contur clar, perete subtire, culoare gri, inconjurate de un halou eritemtos(rosu).Sunt foarte dureroase, impiedeca alimentatia iar in cazul in care aportul de lichide este deficitar se poate ajunge la deshidratare care necesita spitalizare si perfuzare endovenoasa.

  • leziunile veziculoase se ulcereaza si lasa adevarate rani in gurita copilasilor facand imposibila alimentatia; se pare ca, cel mai bine tolerat este laptele rece/iaurtul, singurul care nu determina usturimi in momentul contactului cu mucoasa bucala;
  • pe langa leziunile bucale tipice sunt si leziunile de la nivelul palmelor si talpilor(de unde si denumirea bolii…mana-gura -picior); au aceeasi evolutie, initial macule rosii apoi vezicule situate in special pe palme, intre degete si la nivelul talpilor; mai rar apar la nivelul coapselor si pe trunchi. Spre deosebire de alte boli eruptive ( in special varicela cu care se si confunda uneori) nu sunt insotie de prurit ( mancarime).

  • leziunile de la nivelul pielii se vindeca in general in 7  maxim 10 zile si nu lasa sechele (cum se intampla de exemplu in cazul varicelei cand raman cicatrici daca au fost inlaturate crustele respective).

Indiferent de gravitatea manifestarilor generale(febra, refuzul alimentatiei, dureri de cap) sau a elementelor eruptive este recomandat sa va adresati unui medic singurul in masura sa stabileasca diagnosticul corect si implicit tratamentul specific.

Cum se diagnosticheaza?

  • diagnosticul este relativ usor, bazat pe contactul copilasului cu cineva deja infectat si pe aspectul clinic al leziunilor;
  • sunt rare cazurile cand sunt necesare investigatii suplimentare(analize), de obicei in situatii severe sau care apar la copilasi cu alte probleme de sanatate asociate;

Cum se trateaza?

Tratamentul este suportiv si simptomatic, ceea ce inseamna ca nu poate fi tratata cauza ci doar alinate simptomele. De subliniat ca tratamentul antibiotic nu-si justifica utilizarea fiind vorba de o infectie virala;sunt insa cazuri cand se poate suprapune o infectie bacteriana si atunci sunt necesare antibioticele insa strict la racomandarea medicului.

Obiectivele majore sunt:

  • tratamentul febrei;
  • hidratarea corespunzatoare cu aport suplimentar de lichide; ideal este ca lichidele sa fie reci sau servite la temperatura ambianta, cu evitarea lichidelor fierbinti sau a sucurilor;
  • calmarea durerilor (ibuprofen, paracetamol) sau sprayuri cu efect antiinflamator si anestezic(Tantum Verde, Gatulet Fericit, etc);
  • badijonari ale mucoasei bucale(solutii cu glicerina la care se adauga anestezice : anestezina, lidocaina, reepitelizante ale mucoasei – Vitamina A, Vitamina E) sau antihistaminice (difenhidramina);
  • probiotice, antidiareice(smecta), antisecretorii(hidrasec)daca se asociaza diaree;
  • diminuarea raspandirii infectiei prin izolarea la domiciliu a copilasilor bolnavi.

In cazul copilasilor cu leziuni masive la care este imposibila hidratarea se recomanda internare pentru perfuzare si tratament de specialitate. De asemenea infectiile cu manifestari neurologice (produse de subtipul 71) necesita internare obligatorie.

Ce complicatii pot sa apara?

  • deshidratarea;
  • suprainfectia bacteriana a leziunilor ce impune administrare de antibiotic chiar daca la baza infectia este virala;
  • pericardita/miocardita (rar);
  • meningita/encefalita (foarte rar);

Care este evolutia?

  • in formele usoare si moderte evolutia este autolimitanta cu vindecare in 7-10zile;
  • incepand cu cea de-a 7-a zi de boala se formeaza anticorpi care elimina virusul din organism;cu toate acestea s-a stabilit ca, virusul se mai elimina prin fecale timp de aproape 1 luna, ceea ce inseamna ca, pericol de contagiozitate exista. Insist inca o data asupra importantei masurilor de igiena mai ales in cazul copilasilor mici, ce frecventeaza gradinitele;
  • imunitatea dobandita in urma infectiei este durabila, rar apare reinfectia insa este posibila infectia cu un alt subtip al virusului Coxackie;

Adultii de obicei manifesta forme mult mai usoare decat copilasii.

In cazul femeilor insarcinate daca infectia s-a produs in primul trimestru de sarcina se poate produce avort spontan. In schimb infectiile din trimestrul 2, respectiv 3 s-au soldat cu retard al cresterii intrauterine a fatului.

Cum ne putem proteja?

Fiind o boala ce se raspandeste usor, posibilitatile de protectie sunt minime si se reduc la aplicarea riguroasa a masurilor de igiena si in special spalatul frecvent pe maini cu apa calda si sapun si obligatoriu dezinfectia obiectelor cu care copilasii vin in contact (de exemplu virusul ramane foarte mult timp activ pe suzeta sau pe o jucarie)..

>>>

INFECTIA CU STREPTOCOC

Infectiile streptococice sunt foarte frecvente in copilarie, cel mai adesea localizate la nivelul cailor respiratorii superioare (amigdalite/faringite, otite, sinuzite, scarlatina) dar si la nivelul pielii (impetigo); in cazuri mai rare apar infectii severe de tipul pneumoniei, meningitei sau complicatii ale infectiei cu streptococ: reumatismul articular acut (febra reumatica), respectiv glomerulonefrita acuta (afectare a rinichiului de tip inflamator cu perturbarea functiei renale).

Aceasta multitudine de manifestari deriva din faptul ca exista foarte multe grupe de streptococi, de departe cel mai frecvent fiind grupul A si acesta cu peste 80 de tipuri. Cel mai frecvent este Streptococul beta hemolitic grup A care poate sa determine infectii la nivelul cailor respiratorii superioare dar si la nivelul pielii. Streptococul grup B este implicat in aparitia unor infectii severe la nou -nascut prin transmitere materno-fetala.

O categorie aparte este reprezentata de streptococul pneumoniae (pneumococul) ce determina infectii severe de tipul pneumoniei, respectiv meningitei si impotiva caruia exista posibilitatea de aparare prin efectuarea vaccinarii antipneumococice .

Datorita frecventei crescute voi insista asupra faringitei/amigdalitei determinate de streptococul betahemolitic grup A, urmand ca Scarlatina(articol detaliat) sa constituie subiectul unui alt articol.

FARINGITA/AMIGDALITA CU STREPTOCOC BETA HEMOLITIC GRUP  A:

Ce este faringita/amigdalita?


– inflamatie la nivelul faringelui (gatului) si amigdalelor  produsa de cele mai multe ori de virusuri (pana la 85%) si mai rar de bacterii (15-30%); dintre bacterii cel mai frecvent e implicat streptococul grup A dar pot fi si alti streptococi precum si alte bacterii : Mycoplasma, Chlamydia (mult mai rar).

– amigdalele sunt niste structuri ce intervin in apararea organismului, formate din tesut limfatic si care sunt situate deasupra si in spatele limbii, de o parte si de alta a gatului ce reactioneaza (cresc in dimensiuni si se inrosesc) in momentul in care organismul vine in contact cu diverse virusuri sau bacterii. Sunt copilasi care fac multe episoade de amigdalite, astfel incat amigdalele raman marite de volum (si in afara episoadelor infectioase) asa numita amigdalita cronica, hipertrofica, care uneori necesita indepartarea chirurgicala a amigdalelor (partial sau total).

-cel mai frecvent afectati de infectia cu streptococ sunt copilasii cu varste cuprinse intre 5 si 15 ani, infectia fiind rara in primul an de viata.

Cum se transmite?

Avand in vedere localizarea preponderenta la nivelul nasului si gatului se transmite foarte usor prin stranut, tuse, secretii nazale sau prin intermediul obiectelor contaminate (jucarii, obiecte de mobilier, etc) astfel incat in colectivitati se inregistreaza adevarate epidemii mai ales in sezonul rece; un copil cu faringita/amigdalita streptococica este contagios in primele 24-48 de ore de la instituirea tratamentului antibiotic.

O categorie aparte este reprezentata de purtatorii sanatosi de streptococ care nu prezinta nici o manifestare insa care pot transmite cu usurinta infectia.

Cum se manifesta?

Exista o serie de asemanari intre faringitele/amigdalitele virale si cele bacteriene, pentru confirmarea cu certitudine a infectiei streptococice fiind necesare investigatii suplimentare ( analize de sange, secretie faringiana),

Astfel :

debut: – brusc cu :

  • febra uneori inalta ( > 39C) –  sugestiva pentru streptococ;
  • alterarea starii generale, indispozitie, iritabilitate;
  • refuzul mancarii, varsaturi ( mai ales la copilasii mai mici);

perioada de stare:

  • dureri in gat severe (disfagie) ce fac imposibila alimentatia;
  • cresterea in dimensiuni a ganglionilor  ( laterocervicali si submandibulari) cu durere si sensibilitate la atingere;
  • hiperemie faringiana ( gat rosu) cu cresterea in dimensiuni a amigdalelor care uneori chiar se unesc pe linie mediana; amigdalele sunt intens congestionate si pot prezenta depozite albicioase, galbui ( depozite pultacee).
  • caracteristic este lipsa disfoniei (raguseala), tusei, rinoreei (curgerea nasucului), manifestari care pot sugera mai degraba implicarea unui virus decat a unei bacterii.

convalescenta:

  • dupa 24-48 de ore de la instituirea tratamentului (obligatoriu antibiotic, de electie PENICILINA) copilasul nu mai  este contagios iar simptomele se amelioreaza spectaculos; cu toate acestea, tratamentul trebuie continuat 7-10 zile in functie de recomandarea medicului.

Este important de a diferentia faringita/amigdalita streptococica de cea virala pentru a stopa administrarea inutila de antibiotice, din ce in ce mai frecventa. Antibioticele nu scad durata de evolutie a unei infectii virale, la fel cum nu previn suprainfectia bacteriana. Asadar dragi mamici nu administrati antibiotice doar pentru ca la o alta “raceala” un anumit antibiotic a fost eficient. Singurul in masura sa recomande tratament cu  antibiotice este medicul de familie sau pediatrul.

Cum se diagnosticheaza?

In general pe baza simptomelor copilasului si pe baza examenului clinic (consultatia propriu-zisa) se ridica suspiciunea de infectie cu streptococ care este obligatoriu sa fie confirmata/infirmata prin efectuarea unei secretii faringiene. Chiar si asa, aproximativ 30% din cei cu suspiciune de infectie streptococica au secretia negativa (nu se confirma prezenta streptococului) dupa cum la un procent variabil, cuprins intre 20 -40% se confirma prezenta streptococului, desi acestia nu au nici un fel de manifestare.

In practica se foloseste Scorul McIsaac care ajuta la incadrarea etiologica a amigdalitei.

Astfel, pentru fiecare din urmataorele simptome se acorda cate 1 punct:

1. temperatura ce depaseste 38C;

2. absenta tusei;

3. adenopatie dureroasa (cresterea in dimensiuni a ganglionilor);

4. cresterea in dimensiuni a amigdalelor cu congestie ( roseata) eventual depozite de puroi;

5. varsta cuprinsa intre 3 si 14 ani;

Un scor curpins intre 1 si 3 ridica suspiciunea unei infectii streptococice, pe cand un scor de 4-5 este aproape sigur pentru o infectie bacteriana, in speta streptococica.

Pe langa secretia faringiana frecvent se indica si efectuarea ASLO = Anticorpiantistreptolozina care reprezinta un raspuns al organsimului la infectia cu streptococ;  astfel spus, organismul produce “soldatei” (anticorpi) impotriva streptolizinei (o enzima produsa de catre streptococ) care pot fi determinati din sange si reflecta infectia cu streptococ. Nu prea se folosesc in diagnosticul fazei acute, mai mult sunt utili in dinamica, pentru a urmari evolutia. Trebuie specificat faptul ca ASLO creste in prima saptamana de la producerea infectiei, ingregistreaza o valoare maxima in urmatoarele 2-4 saptamani dupa care in decurs de 6 -12 luni revine la valoarea normala. De aceea persistenta unor valori crescute in decurs de cateva luni impune o reevaluare.

In situatii mai sevre se pot efectua si analize de sange care vor confirma suspiciunea de infectie bacteriana prin prezenta sindromului inflamator (VSH- crescut, PCR – Proteina C Reactiva pozitiva), leucocitoza cu neutrofilie (cresterea numarului de globule albe si a unei fractiuni a acestora sugestive pentru infectie bacteriana), eventual si o anemie usoara (intrainfectioasa).

Ce complicatii pot sa apara?

  • persistenta infectiei – se datoreaza existentei unor bacterii mai rezistente, de obicei stafilococul aureu care produce beta lactamaza, fiind necesara in acest caz schimbarea antibioterapiei;
  • recurenta infectiei – frecvent datorita nerespectarii recomandarilor medicale in special renuntarea precoce la tratamentul antibiotic;
  • adenita ( submandibulara, laterocervicala) – inflamare dureroasa a ganglionilor;
  • flegmon amigdalian – care necesita pe langa tratamentul antibiotic evacuarea puroiului ( de catre medicul specialist ORL) si eventual amigdalectomie ( indepartarea chirurgicala a amigdalelor) in functie de recomandarile medicului orl-ist; dezvoltarea sa este sugerata de o sensibilitate crescuta la deschiderea gurii, uneori cu imposibilitatea de a se alimenta chiar si cu lichide ( trismus);
  • otite, sinuzite prin diseminarea infectiei in zonele invecinate;
  • fasciita necrozanta – o complicatie severa determinata de asa-numita “bacterie carnivora” care distruge tesuturile;
  • reumatismul articular acut ( RAA) – o boala extrem de frecventa in urma cu zeci de ani dar a carei frecventa s-a redus semnificativ prin tratamentul si profilaxia corecta a infectiilor streptococice; pe langa afectarea articulatiilor este posibila si afectarea inimii cu consecinte grave;
  • glomerulonefrita acuta poststreptococica – afectare a glomerulilor renali cu perturbarea functiei renale.

Cum se trateaza?

Obiectivele principale sunt :

1. eradicarea infectiei – tratamentul antibiotic, conform antibiogramei;

2.controlul temeperaturii si al durerii – antitermice, antialgice;

3. masuri igienico-dietetice;

1. Eradicarea infectiei:

In cazul in care suspiciunea de infectie streptococica se confirma prin pozitivarea secretiei faringiene, tratamentul de electie este cel antibiotic, de prima intentie fiind PENICILINA.

Singurul in masura sa stabileasca aceasta suspiciune respectiv sa recomande tratamentul antibiotic este medicul, fie cel de familie fie medicul pediatru.

In practica exista 2 situatii:

a) se recolteaza secretia faringiana dupa care se instituie tratamentul antibiotic pana la confirmarea infectiei ; daca antibiograma confirma sensibilitatea streptococului la antibioticul initial se contiunua cu acesta timp de 10 zile; in schimb, daca streptococul nu este sensibil la antibioticul initial, se administreaza alt antibiotic, conform antibiogramei.

b) se recolteaza secretia faringiana si se asteapta pana la confimarea respectiv infirmarea infectiei cu streptococ fara a administra un tratament antibiotic.

Penicilina se administreaza oral in cazurile usoare/moderate,respectiv intravenos/intramuscular daca copilasul este spitalizat.

Pentru cei alergici la Penicilina se pot folosi alte antibiotice : Eritromicina, Claritromicina ( Fromilid, Klabax, Klacid), Azitromicina ( Azitrox, Sumamed), Amoxicilina+Acid clavulanic ( Augmentin, Enhancin), mai rar Cefuroxim ( Zinnat).

Durata tratamentului este de 10 zile, mai putin in cazul Azitromicinei ( 3-5 zile). Chiar daca simptomatologia s-a ameliorat si copilasul pare ca nu mai are nimic trebuie sa continuati sa administrati antibioticul. Daca la 3 zile de la instituirea tratamentului nu se inregistreaza o evolutie favorabuila atunci trebuie sa solicitati o noua evaluare medicala ( ideal ar fi la acelasi medic care a evaluat prima data copilasul).

In pararel cu tratamentul antibiotic se administreaza probiotice ( Biotics, Enterolactis, Ecoflorina, Linnex) pentru a preveni o eventuala disbioza ( distrugerea bacteriilo”bune” din intestin sub actiunea antibioticului care nu are actiune selectiva).

In functie de antecedentele copilasului se recomanda tratament cu Penicilina retard ( MOLDAMIN) injectii intramusculare cate 1/saptamana timp de 3 saptamani, pana la 3 luni cu scopul de a preveni instalarea unor complicatii la distanta.

2. Tratamentul antipiretic:

are la baza un consum crescut de lichide la care se adauga medicamente de tipul Ibuprofen ( Nurofen, Ibugesic, Marcofen), respectiv Paracetamol ( Panadol, Calpol, Eferalgan). Detalii suplimentare se gasesc in articolul dedicat febrei.

nu se administreaza aspirina copiilor sub 14 ani

3. Regim -igieno-dietetic

  • izolare la domiciliu, eventual repaus la pat in functie de severitatea infectiei;
  • consum crescut de lichide ( ceaiuri caldute, nu fierbinti la care se poate adauga lamaie si miere, apa, sucuri de fructe, compoturi supe de legume);
  • gargara cu apa cu sare de 3-4 ori pe zi pentru copilasii mai mari, complianti ( la 200 ml apa calduta se adauga o lingurita sare);
  • atmosfera umeda, evitarea supraincalzirii locuintei;
  • evitarea fumatului in preajma copiilor.

Cand e necesara amigdalectomia?

( indepartarea chirurgicala a amigdalelor)

Singurul in masura sa stabileasca acest lucru este medicul specialist ORL. In ultimii ani a scazut dramatic numarul acestor interventii chirurgicale consecinta a diagnosticarii si mai ales a tratamentului corect aplicat.

Sunt totusi cateva criterii care pot stabili aceasta indicatie:

  • infectii frecvente, severe din punct de vedere al evolutiei ( peste 5 episoade/an) intotdeauna confirmate bacteriologic ( secretia faringiana sa stabileasca clar prezenta streptococului beta hemolitic);
  • abcces periamigdalian ( flegmon);
  • amigdalita cronica, recurenta : amigdale marite de volum care deseori se unesc pe linie mediana si afecteaza modul de alimentare precum si respiratia;
  • influentarea activitatii cotidiene prin absenteism scolar, tulburari de somn, etc.

Cum putem preveni infectia cu streptococ?

  • evitarea spatiilor inchise, aglomerate datorita usurintei cu care se transmite aceasta infectie;
  • izolarea la domiciliu a copilasilor bolnavi, prevenind astfel raspandirea infectiei in crese, grainite, scoli;
  • evitarea contactului cu persoane bolnave;
  • spalare frecventa pe maini cu apa calda si sapun;
  • evitarea fumatului in preajma copiilor;
  • dezinfectarea periodica a jucariilor si suprafetelor cu care copilasii vin mai frecvent in contact;
  • educarea copiilor pentru a-si insusi minimele reguli de igiena, in primul rand cele referitoare la obiectele personale (periuta de dinti, pahar, tacamuri); chiar si acasa, fiecare membru al familiei ar trebui sa aiba grija cu atat mai mult cu cat vorbeam de acei purtatori sanatosi care nu au semne de boala dar care  transmit infectia.

In concluzie as putea spune despre temuta amigdalita ca este o boala frecventa (rar existand copilasi care nu au avut infectie cu streptococ)  dar care beneficiind de tratamentul corect se vindeca fara sechele, cea mai buna dovada fiind scaderea dramatica a cazurilor de reumatism articular acut.

>>>

CONSTIPATIA

Constipatia este din ce in ce mai frecventa atat la sugari cat mai ales la copilasii mai mari, consecinta de cele mai multe ori a unei alimentatii dezechilibrate , sarace in fibre alimentare, in fructe si legume. Tot printre cauzele frecvente se situeaza si excesul de lapte, mai ales dupa varsta de 6 luni. Mai rar este vorba despre anumite boli organice (malformatii, afectiuni  endocrine, metabolice, etc) care au un rasunet asupra intregului organism cu semne si simptome sugestive.

Ce este constipatia?

Eliminarea rara si dificila, dureroasa a unor scaune de consistenta crescuta pe o durata ce depasete 2 saptamani cu repercursiuni locale (fisuri anale, sangerari, etc) dar  si generale (dureri abdominale, indispozitie, etc).

Printre cei mai frecventi factori favorizanti se numara :

  • antecedente familiale de constipatie;
  • erori in regimul alimentar;
  • factori psiho-afectivi si socio-educativi.

Care sunt cauzele constipatiei?

Sunt doua categorii: prima, cea mai frecventa, asa numita constipatie functionala care nu are la baza o boala ci se datoreaza dietei si eventualelor circumstante de ordin psihic care impiedeca defecatia (frica de durere, teama de a fi certat, rusinea fata de educatoare/ingrijitoare, etc). A doua categorie, mult mai rara, este cea a constipatiei secundare unor afectiuni (boli) ale tubului digestiv, ale sistemului nervos, precum si unor  boli endocrine si metabolice. Voi insista initial asupra constipatiei secundare, urmand a detalia pe larg forma cea mai frecventa si anume constipatia functionala.

A. Constipatia organica:

Primul scaun al nou-nascutului se numeste MECONIU si se elimina imediat dupa nastere sau in urmatoarele 24-36 ore; acesta are o culoare neagra/verzuie iar momentul eliminarii sale are o mare importanta in cazurile de constipatie precoce, aparuta in primele zile/saptamani dupa nastere. Neeliminarea sa se datoreaza unor malformatii ano-rectale (imperforatie anala, stenoza anala, terato-sacroccigian) si impune supraveghere de urgenta intr-o sectie specializata.

Astfel, cele mai frecvente cauze de constipatie organica sunt:

  • bolile gastrointestinale:

–   malformatii : – imperforatie, stenoza anala;

–  boala Hirschsprung ( megacolon congenital);

alergia la proteinele din laptele de vaca;

– mucoviscidoza sau fibroza chistica, cea mai frecventa boala genetica (se poate manifesta de la nastere prin intarziere in eliminarea meconiului sau poate sa apara in evolutie, in functie de forma clinica su severitatea acesteia);

– boli autoimune ( sclerodermie, lupus eritematos sistemic), mai rare la copil;

  • anomalii neuro-musculare

– distrofii musculare ( Duchenne, Becker,etc);

– paralizii cerebrale, malformatii, traumatisme ale maduvei spinarii;

– neurofibromatoza;

– sindrom Down ( prin hipotonia muschilor abdominali asociata cu

retard psihomotor);

  • boli endocrino – metabolice

– hipotiroidism ( congenital/dobandit);

– hiperparatiroidism;

– diabet zaharat;

O categorie aparte o reprezinta constipatia secundara unor terapii medicamentoase, de aceea este foarte important sa precizati medicului medicamentele administrate pentru a se putea orienta mai rapid asupra cauzei constipatiei. As insista in special  asupra tratamentului cu Fier si Vitamina D (de multe ori prescrise fara o documentare precisa) doar pe baza unor criterii clinice insuficiente insa pentru diagnosticul de Anemie, respectiv Rahitism

Cauze de constipatie la nou nascut :

  • imperforatie anala, stenoza anala (nu exista orifiu anal sau acesta este extrem de stans astfel incat materiile fecale nu pot fi eliminate);
  • atrezie ileala/colica (absenta ileonului, o portiune a intestinului subtirea sau a colonului);
  • compresiune asupra rectului exercitata de cele mai multe ori de o formatiune tumorala (teratom sacrococcigian) care reduce calibrul rectului si determina astfel aparitia constipatiei;

B. Constipatia functionala  ( non organica, habituala)

1. Constipatia la sugari:

In primul an de viata numarul, aspectul si consistenta scaunelor variaza considerabil in functie de modul de alimentare, suferind modificari majore cand se produce tranzitia de la laptele de mama la formulele de lapte praf, respectiv la introducerea laptelui de vaca; de asemenea diversificarea alimentatiei, precum si trecerea de la alimentele pasate la cele “maruntite” reprezinta un moment important care modifica deopotriva numarul, aspectul si consistenta scaunelor.

Bebelusii alaptati, mai ales in primele luni prezinta scaune aproape dupa fiecare masa, scaune moi, cu aspect “apatos” si, cu toate acestea au un ritm de dezvoltare corespunzator; pe masura ce cresc, scade si numarul scaunelor, uneori la 2-3 pe saptamana cu mentiunea ca, sunt scaune moi, care nu sunt emise cu dificultate si care nu sunt insotite de balonarea abdomenului, agitatie, plans, indispozitie. Este important de mentionat faptul ca, in primele luni,  efortul depus in momentul defecatiei si exteriorizat prin inrosirea fetei, plans sau chiar ridicarea  picioruselor nu semnifica durere, de cele mai multe ori scaunul emis fiind moale si apos.

Un bebelus alaptat poate avea 5-7 scaune pe zi, la fel cum poate avea un scaun la 5-7 zile. Atata timp cat consistenta scaunului este normala, nu administrati medicamente si nu folositi stimularea mecanica(supozitor/termometru). In astfel de situatii se intervine asupra alimentatiei mamei, consumul de pere, prune, kiwi, suc proaspat de mar, prune, magiun de prune, miere, fulgi de ovaz asociat cu un consum corespunzator de lichide “rezolva” frecvent situatia. Este disponibil un produs pe piata, lactoza(Humana Milchzucker, Edelweiss) care se poate administra atat mamei cat si copilasului.

In cazul bebelusilor ce primesc formule de lapte praf, in caz de incetinire a tranzitului intestinal, se poate schimba formula de lapte, cu una destinata special celor cu tranzit intestinal incetinit. Nu schimbati formula de lapte praf decat dupa ce v-ati sfatuit cu medicul pediatru.

Alte probleme pot  sa apara prin introducerea precoce a unor alimente, in special banana, cartofi, morcovi, cereale fortifiate cu Fier sau prin renuntarea la alaptat si administrarea unei formule de lapte praf.

Foarte important este momentul diversificarii, precum si tipul de aliment care se introduce,  la fiecare bebelus acesta facandu-se individualizat in functie de curba de crestere, de tipul alimentatiei lactate precum si in functie de numarul, aspectul si consistenta scaunelor. Pentru copilasii cu un tranzit intestinal normal se aplica regulile generale ale diversificarii, pe cand in cazul celor cu tranzit intestinal incetinit  (constipatie) se introduc sucuri sau piureuri de fructe ( mar, para, pruna) menite sa refaca motilitatea normala a intestinului; aceste alimente se recomanda strict la recomandarea medicului pediatru!!!

Cauze de constipatie la sugari :

  • erorile din alimentatie (cele mai frecvente) care pot fi usor combatute respectand regulile unei alimentatii echilibrate care sa ofere toate principiile nutritive;
  • mecanice – si acestea foarte frecvente si, din pacate de multe ori indicate de medic; aceste manevre de stimulare cum ar fi utilizarea termometrului, respectiv a supozitoareleor cu glicerina sunt foarte nocive deoarece in timp pot altera motilitatea globala a intestinului si totodata pot determina leziuni ale fibrelor musculare ce alcatuiesc sfincterul anal, raspunzatoare pe mai tarziu de aparitia encoprezisului ( pierderi involuntare de materii fecale la copilasii care au dobandit controlul sfincterian);
  • botulism – prin consum de alimente conservate nu numai miere de albine;
  • hipotiroidism – exista si alte simptome asociate: hipotonie musculara, protruzia limbii, retard psiho-motor;
  • stenoza hipertrofica de pilor – o afectiune ce necesita de cele mai multe ori intreventie chirurgicala si a carei manifestare cardinala consta in varsaturi in jet, la 15-30 minute dupa masa cu stagnare in greutate sau chiar curba ponderala descendenta;
  • intoxicatie cu Vitamina D – se suspecteaza la un bebelus care primeste cantitati mari de Vitamina D, in doze terapeutice nu profilactice;
  • mucoviscidoza ( fibroza chistica) – exista si alte semne asociate, in primul rand un retard de crestere si eventual infectii respiratorii recidivante; sugestiv este eliminare tardiva a meconiului…peste 48 ore de la nastere.

2. Constipatia la copii peste 1 an

Cauzele de constipatie din perioada de sugar, se regasesc si la copilasii mai mari, de departe cea mai frecventa forma de constipatie fiind  cea cronica habituala in relatie directa  cu alimentatia; la aceasta contribuie insa si suprimarea voluntara ( in timpul jocului, la gradinita sau la scoala); un rol deosebit de important il au manevrele mecanice “de stimulare” din perioada de sugar care uneori determina incetinirea tranzitului intestinal , eventual chiar distrugerea fibrelor musculare de la nivelul anusului.

Mai rar este vorba despre constipatie pe fond psihologic :

  • impunerea olitei;
  • pedepse corporale, certuri atunci cand se intampla” accidente” in  perioada in care controlul sfincterian nu este pe deplin instalat.

Simptome asociate constipatiei :

  • dureri abdominale mai accentuate dupa mancare , ceea ce conduce la scaderea apetitului, senzatie de satietate precoce;
  • iritabilitate;
  • encoprezis (eliminare involuntara de materii fecale) cu consecinte in primul rand de natura psihologica, cu izolarea, stigmatizarea copilului mai ales daca frecventeaza o colectivitate;

Complicatiile constipatiei :

  • fisuri anale cu sangerare rectala, cu agravarea constipatiei prin “frica de defecare” datorita durerii; de asemenea prin sangerari repetate ( hemoragii oculte) determina aparitia anemiei care necesita suplimentare cu fier, cu agravarea constipatiei , stiut fiind faptul ca administrarea fierului incetineste tranzitul intestinal;
  • abcese perianale datorita fisurilor existente si contaminarii acestora;
  • encoprezis – printre altele favorizeaza aparitia infectiilor urinare repetate;
  • prolaps rectal prin prolabarea ( iesirea) mucoasei anale spre exterior;
  • hemoroizi.

Cum se trateaza constipatia?

In privinta tratamentului ma voi referi strict la constipatia habituala, constipatia secundara fiind “rezolvata” prin indepartarea/ tratarea afectiunii principale .

Cea mai buna metoda de tratament este prevenirea care se poate realiza extrem de usor daca sunt respectate cateva reguli generale in privinta alimentatiei :

  • alaptare exclusiva pana la 6 luni;
  • diversificare corecta incepand cu varsta de 6 luni cu introducere treptata a fructelor si legumelor;
  • evitarea manevrelor mecanice de “stimulare” de tipul termomentrului, respectiv supozitoarelor cu glicerina;
  • prezenta in alimentatie a tuturor principiilor alimentare cu evitarea fainoaselor si a dulciurilor concentrate;;
  • cresterea aportului de fibre prin consum de fructe si legume ( orientativ cantitatea de fibre/zi = varsta copilului ( ani) + 5);
  • consum crescut de lichide ( de evitat insa bauturile carbogazoase).

Tratamentul constipatiei este unul complex, de lunga durata avand ca si obiectiv obtinerea si mai important mentinerea unui tranzit intestinal normal. Ca si principii generale trebuiesc amintite:

  1. alimentatie corecta;
  2. exercitiu fizic ( in cazul bebelusului foarte eficient este masajul burticii in sensul acelor de ceasornic);
  3. educarea refexului de defecatie ( inlaturarea temerilor, “rusinilor”); foarte important in momentul folosirii olieti este ca timpul “petrecut” sa nu depaseasca 5, maxim 10 minute;
  4. tratament psihologic – pentru copilasii mai mari la care este prezenta teama de defecatie datorita unor accidente sau unor afectiuni locale care inhiba astfel defecatia;
  5. tratament medicamentos – de multe ori asociat cu dieta si activitatea fizica, mai ales in formele mai severe unde nu se obtine normalizarea tranzitului intestinal numai prin corectarea alimentatiei.

Medicamente utilizate in cazul constipatiei la copii:

Sunt mai multe clase de medicamente utilizate, in functie de varsta copilului, de reusita, respectiv esecul celorlalte metode. Foarte important sa nu administrati aceste medicamente decat la sfatul medicului pediatru!

Nu administrati ceaiuri laxative copiilor!!!

In situatiile severe in care materiile fecale sunt retinute in intestin, se recomanda “curatarea” colonului prin folosirea de clisme si apoi instituirea unui regim dietetic si a unui tratament medicamentos.

In urma cu cativa ani foarte folosit era uleiul de parafina ( 1ml pentru fiecare kg) care insa este contraindicat la sugari datorita riscului de aspiratie pulmonara; totodata inhiba absorbtia unor vitamine ( liposolubile) : A, D, E,K.

Rezultate bune se obtin prin asocierea Debridat (1ml pentru fiecare kg cu 15 minute inainte de masa) cu Probiotice ( Biotics, Ecoflorina, Linex,etc), eventual administrare de Magneziu (fiole buvabile) In cazurile mai rezistente se administreaza lactuloza (Duphalac) de preferinta in doza unica, pana la normalizarea consistentei, numarului si aspectului scaunelor.

O terapie din ce in ce mai folosita de pediatri  in cazurile de constipatie prin hipomotilitate ( incetinirea contractiilor musculaturii intestinale si implicit a tranzitului intestinal) este ERITROMICINA in doze mult mai mici ( 1/4- 1/8) decat cele administrate in infectii (in care se utilizeaza datorita proprietatilor antimicrobiene); din pacate multi parinti sunt reticenti la acesta terapie in ciuda recomandarii ei de catre pediatri.

Subliniez inca o data importanta prezentarii la medic atunci cand exista tulburari ale tranzitului, singurul in masura sa stabileasca daca constipatia este una habituala sau, dimpotriva secundara unor alte afectiuni. De asemenea este foarte important sa nu administrati copiilor medicamente “dupa ureche” chiar daca acestea au avut rezultat in cazul altor copilasi cu probleme similare.

Constipatia habituala este foarte frecventa iar tratamentul ei, fie ca este igieno-dietetic, fie ca este medicamentos necesita o durata lunga de timp pentru a conduce la normalizarea si, mai important mentinerea unui tranzit intestinal normal.

>>>

MOLLUSCUM CONTAGIOSUM

Molluscum contagiosum este o infectie virala, cu manifestare cutanata care afecteaza in special copiii, frecventa cea mai crescuta fiind intre 1 si 4 ani. Este foarte contagioasa transmitandu-se cu rapiditate in special in colectivitatile de copii(crese, gradinite). Uneori este confundata cu varicela avand in vedere aspectul vezicular al leziunilor.

De cine este produsa?

  • infectia este determinata de virusul MCV(molluscum contagiosum virus);
  • exista 4 tipuri de MCV, tipul 1 fiind cel mai frecvent raspandit; tipul 2 este prezent la adulti si se transmite pe cale sexuala;
  • perioada de incubatie(timpul scurs intre momentul infectarii si aparitia leziunilor) este variabila de la 5-7 zile pana la 6 luni;

Cum se transmite?

Transmiterea este extrem de facila, inclusiv numele bolii sugereaza acest lucru. Poarta de intrare este orificiul folicular. Omul este singura gazda, infectia nu se poate transmite de la animale.Principalele cai de transmitere sunt:

  • contact direct cu leziunile;
  • indirect prin contact cu lenjeria, prosoapele, hainele infectate,etc;
  • folosirea piscinelor publice;
  • pe cale sexuala;
  • mai rar, dar posibil, de la mama la fat;

Cum se manifesta?

  • dupa infectarea cu MCV, poate sa treaca o perioada variabila pana la aparitia leziunilor, in general 2-4 saptamani, cu extreme de 5 zile pana la 6 luni;
  • leziunile(bubitele) sunt mici, perlate, roz-rosiatice, de dimensiuni mici(1-5 mm) care prezinta central o ombilicare(o mica gaurica) ce reprezinta fostul orificiu folicular pe unde s-a produs contaminarea; daca se exercita presiune asupra acestor bubite, se exteriorizeaza un lichid albicios, un fel de granule albe(“grauntii de moluscum”); pot sa fie unice sau grupate in “buchete”;

www.medcert.com

  • in general apar pe maini, picoare, fata, pleoape sau chiar trunchi; initial numarul este redus insa daca nu se intervine,  creste de la o saptamana la alta,interesand si alte regiuni;

www.molluscum-contagiosum.co.uk

  • in jurul “bubitelor” pielea este deseori inflamata si mai rosie, aspect accentuat si de scarpinare;
  • cand transmiterea este pe cale sexuala leziunile sunt localizate initial la nivel genital, extinzandu-se apoi si la alte niveluri;

Cum se diagnosticheaza?

De cele mai multe ori in urma examinarii se ridica suspiciunea de infectie cu MCV, confirmarea diagnosticului si tratamentul trebuie recomandate de medicul specialist dermatolog; uneori pentru un diagnostic diferential sunt necesare “mici interventii” pentru biopsie.

Care sunt masurile de tratament?

Infectia cu MCV poate sa dispara si in absenta tratamentului dupa 2-4 luni sau chiar 1 an; cu toate acestea este important sa se diagnosticheze corect si sa se intervina terapeutic  pentru a preveni infectarea altor persoane; mai ales in colectivitatile de copii, parintii au obligatia morala(ca si in cazul altor infectii) sa anunte personalul specializat din gradinita pentru luarea masurilor epidemiologice corespunzatoare.

Frecvent se recomanda:

  • chiuretarea leziunilor;
  • crioterapie(azot lichid sau zapada carbonica);
  • laserterapie;
  • unguentele( tretrionin,imiquimod,etc) disponibile la noi in tara  sunt frecvent ineficiente; multi pacienti aleg sa-si procure unguente recomandate de medicii dermatologi din strainatate, cel mai utilizat fiind Zymaderm;
  • uleiul din arbore de ceai, in forma diluata s-a dovedit a fi eficient in unele cazuri;
  • tratament imunostimulator(pentru a creste capacitatea organismului de a reactiona);
  • tratament antiviral(rezervat in special cazurilor grave);

Ce complicatii pot sa apara?

  • suprainfectarea leziunilor;
  • cicatrici;
  • afectare oculara in cazul leziunilor situate la acest nivel( conjunctivite, keratite);

Cum putem preveni?

  • spalarea frecventa pe maini cu apa calda si sapun;
  • evitarea folosirii in comun a prosoapelor, lenjeriei, obiectelor personale in general;
  • pana la disparitia leziunilor este indicat sa nu frecventati piscine publice.

Dupa disparitia leziunilor, pacientul nu mai este contagios;spre deosebire de virusul herpetic(stomatita herpetica), MCV nu ramane cantonat in organism.  Imunitatea nu este foarte durabila, reinfectia se poate produce in orice moment.

>>>

EPISTAXISUL – SANGERAREA NAZALA

Sangerarea nazala sau in termeni medicali epistaxisul este destul de frecventa in perioada copilariei iar deseori, mai ales la primele episoade starneste panica printre parinti. Apare mult mai frecvent in cursul anotimpului rece, fiind favorizat de umiditatea scazuta si de infectiile respiratorii.Cei mai predispusi sunt copilasii cu varste intre 2 si 10 ani. Foarte rar acesta reprezinta o urgenta medicala, de exemplu atunci cand apare dupa traumatisme sau prin introducerea diferitelor obiecte/jucarii in fosele nazale, cand un consult medical este imperios necesar.Epistaxisul sever, amenintator de viata apare in general la copii spitalizati sau cunoscuti cu probleme grave de sanatate.Foarte rar este vorba despre boli genetice, afectiuni renale, hepatice care in general au un rasunet asupra intregului organism si nu se manifesta doar prin sangerare nazala. In cazul adultilor si varstnicilor poate sa apara in contextul unor boli cronice: hipertensiune arteriala, insuficienta cardiaca, tulburari de coagulare, etc.

De ce apare?

Hemoragia apare prin lezarea vaselor de sange de la acest nivel, vase foarte subtiri care pot fi agresate cu usurinta. Cele mai frecvente cauze de sangerare nazala sunt:

  • mici traumatisme determinate de “explorarea” nasului cu degetul sau suflarea nasului;
  • inflamarea mucoasei nazale care apare in infectiile respiratorii( rinofaringita acuta, adenoidita, etc) dar si in alergii;
  • tusea frecventa, paroxistica;
  • folosirea in exces a decongestionantelor nazale;
  • aspirarea prea frecventa/brutala a secretiilor nazale;
  • introducerea diferitelor obiecte in fosele nazale(atentie la jucarii, nasturi, monede, etc);
  • deviatia de sept;
  • efortul fizic, emotii intense;
  • altitudinea ridicata, aer uscat sau prea umed(atentie la umiditatea din camera);
  • expunere la substante chimice iritante;
  • tulburari de coagulare, tombocitopenii(infectioase sau medicamentoase);
  • afectiuni hepatice, renale, boli genetice;
  • tumori beningne sau maligne(foarte rare la copii);

Cum se manifesta?

In functie de localizarea vasului lezat, exista epistaxis anterior(cel mai frecvent la copii) si epistaxis posterior.

a) epistaxisul anterior:

  • apare atunci cand sunt lezate vasele de sange de la nivelul septului inferior, peretele ce desparte cele doua nari si care are o vascularizatie foarte bogata acolo fiind situata asa numita pata vasculara- zona Little;
  • sangele curge din fosele nazale, mai incet sau mai rapid, in cantitate mica/moderata, durata fiind variabila de la cateva zeci de secunde pana la 10 minute in functie de severitatea agresiunii; uneori se scurge si in gura mai ales daca copilasul este in pozitie culcata(intotdeauna cand apare o astfel de hemoragie e important ca pozitia sa fie una verticala cu capul foarte usor aplecat pe spate sau chiar usor in fatapentru a preveni inecarea sau voma);
  • in general se opreste spontan si poate fi tratat la domiciliu; daca insa episoadele se repeta este indicat un consult medical de specialitate;

b) epistaxisul posterior:

  • mult mai rar insa mai sever decat cel anterior;
  • apare atunci cand leziunea este situata mai profund si de cele mai multe ori necesita interventie medicala pentru oprirea hemoragiei;
  • printre factorii favorizanti se numara interventiile chirugicale la acest nivel(ex: scoaterea polipilor), tulburarile de coagulare, deficitul de calciu, tumori(foarte rar la copii);

Cum oprim sangerarea nazala?

Inainte de orice manevra este bine sa va linistiti si de asemnea sa linistiti si copilasul deoarece mai ales la prima hemoragie va fi extrem de speriat. Pentru a-i creste complianta spuneti-i pas cu pas ce urmeaza sa-i faceti si asigurati-l ca nu va resimti niciun disconfort.

  • pozitia corecta nu este cea intinsa ci cea verticala cu capul  foarte usor aplecat pe spate sau chiar aplecat usor in fata ; capul nu trebuie foarte mult extins deoarece poate favoriza scurgerea sangelui in gurita care poate declansa varsaturi; se recomanda scupiarea sangelui care se aduna in gura si nu inghitirea acestuia; in situatia in care copilasul se simte rau si nu poate sta in pozitie verticala poate fi asezat pe un scaun sau poate fi tinut in brate de un adult; in situatia cand se simte foarte rau poate fi asezat  pe pat insa cu trunchiul si capul ridicate;

  • strangeti intre degetul mare si cel aratator partile moi(narile) pentru o durata de 10 minute continuu, incurajand copilasul sa respire pe gura; nu intrerupeti compresiunea pentru a vedea daca sangerarea s-a oprit; este de mare folos o compresa rece sau o punga cu gheata aplicata la acest nivel; daca dupa 10 minute de compresiune continua sangerarea nu s-a oprit, reluati procesul; marea majoritate a hemoragiile se opresc in intervalul de 10-20 de minute;
  • incercati sa nu va panicati, anxietatea dumneavoastra va agita suplimentar copilul si interventia poate fi mai delicata;
  • daca sangerarea este masiva si nu se opreste dupa 20 de minute de compresiune este necesar un consult medical; repetarea hemoragiei la intervale mai mici de 7 zile impune de asemenea un consult medical;
  • sangerarea poate sa reapara daca dupa oprirea ei nasul este din nou suflat cu putere; sangerarea se opreste prin formarea unor cheaguri de sange iar prin presiunea exercitata in timpul suflarii nasului, aceste cruste se pot desprine si sangerarea reapare; de aceea este recomandata prudenta in suflarea nasului si se indica evitarea eforturilor mari si a expunerii la soare in primele 12-24 de ore de la producerea acesteia;eventual se umezeste usor mucoasa nazala cu ajutorul serului fiziologic sau efedrinat sau prin aplicarea unui unguent emolient, chiar vaselina medicinala; in camera copilului este bine sa plasati un umidificator sau un vas cu apa pentru a creste umiditatea din incapere; nu se administreaza medicamente antiinflamatoare de tipul ibuprofen (Nurofen, IBalgin, Marcofen) sau aspirina(este contraindicata utilizarea ei la copii!!!)
  • exista pe piata un produs GELASPON care poate fi folosit cu succes pentru oprirea sangerarilor nazale; acesta este de fapt un burete resorbabil, steril, cu gelatina ce favorizeaza oprirea sangerarilor si care este util mai ales in cazul celor cu hemoragii repetate;

Cand ne adresam medicului?

  • sangerare masiva care nu se opreste prin compresiune continua;
  • traumatisme, lovituri la cap;
  • obiecte straine introduse in fosele nazale;
  • aparitia ametelilor, dificultatilor de respiratie, paliditate accentuata;
  • respiratie pe gurita sau secretii nazale unilaterale(acestea ridica suspiunea unui corp strain intranazal);
  • copil cu varsta sub 1 an;

Cand sunt necesare investigatii suplimentare?

Prima investigatie care se recomanda este un consult ORL in urma caruia medicul va stabili(daca este posibil) cauza sangerarii si tratamentul pe moment dar si profilactic daca este cazul. In general nu este nevoie de alte examinari suplimentare daca nu se suspicioneaza o cauza sistemica, in contextul altei afectiuni. Astfel daca exista istoric familial de sangerari sau sangerarile nu se opresc prin compresiune locala si/sau sunt foarte frecvente sau se insotesc de sangerari si la alt nivel(gingii, traumatisme minore, etc) se impune o evaluare complexa cu explorarea intregului proces al coagularii.

Epistaxisul recurent:

Apare frecvent secundar unor mici malformatii vasculare si se caracterizeaza prin repetarea hemoragiilor la intervale de timp dese . astfel incat uneori este necesara interventia chirugicala; de cele mai multe ori se realizeaza o cauterizare (aplicarea unor substante chimice, corozive) insa sunt situatii cand este necesara o interventie mai laborioasa(ex: deviatia de sept).

Cum putem preveni sangerarile nazale?

In situatiile cand acestea deja au aparut e bine sa existe cateva masuri profilactice pentru a preveni repetarea lor. Astfel:

  • umiditate corespunzatoare in camera;
  • evitarea administrarii decongestionantelor nazale fara recomandarea medicului;
  • educarea pe cat posibil a copilului in ceea ce priveste “explorarea” nasului;
  • evitarea expunerii la factori alergeni in situatiile in care este vorba despre o alergie la factori de mediu care intretine aceasta sensibilitate;
  • daca copilasul este mai mare, este indicat sa-l sfatuim cum sa procedeze atunci cand se produce sangerarea si nu suntem langa el.
>>>
Sitemap