Category Archives: Toate articolele

Alimentatia artificiala

Desi nu recomand alimentatia artificiala sunt totusi unele situatii speciale cand aceasta se impune chiar de la nastere sau alteori ca si o completare a alimentatiei naturale. Niciodata nu se va introduce o formula de lapte praf decat la recomandarea medicului deoarece acestea difera ca si compozitie. Completarea se poate realiza in doua modalitati :
  • sistemul complementar: se alapteaza la san la fiecare masa dupa care, in functie de cantitatea administrata(proba suptului- pentru a fi relevanta, trebuie efectuata corect, pe 24, chiar 48 de ore) se completeaza ratia cu lapte praf administrat cu lingurita sau cu tetina cu orificii mici(pentru a evita obisnuirea cu un flux mare de lapte si, implicit de a refuza pe viitor sanul);
  • sistemul alternativ: mesele la san alterneaza cu cele cu lapte praf(sunt necesare cel putin 2 mese la san pentru a mentine secretia lactata); este indicata stimularea secretiei lactate, cu pastilute, ceaiuri, alaptare la cerere, laptele de mama se formeaza pe principiul cererii si ofertei;
Laptele praf se prepara conform instructiunilor de pe fiecare cutie si necesita masuri sporite de igiena in timpul prepararii.
Ratiile recomandate sunt teoretice si variaza de la copil la copil si chiar in cazul aceluiasi copilas, fiecare avand un ritm propriu de alimentatie.Frecvent se produce o supraalimentatie prin oferirea unor cantitati mult prea mari de lapte. Important este insa alegerea unei formule potrivite pentru varsta bebelusului intrucat acestea variaza ca si compozitie.
In prezent exista pe piata o gama diversificata de produse de lapte praf, principalele tipuri de formule fiind :
1. formule de inceput :
  • recomandate pentru primele luni la sugarii fara intoleranta la proteinele din laptele de vaca, intoleranta primara/secundara la lactoza, alte boli metabolice;
  • pe langa cantitatea optima de proteine, glucide si lipide, sunt suplimentate cu Vitamna D 400UI, fier, calciu, zinc,iod, vitamine;
  • sunt formule ce contin prebiotice-stimuleaza selectiv cresterea si activitatea bifidobacteriilor din colon si probiotice-germeni vii alimentari ce rezista la procesele de digestie si favorizeza fermentarea fibrelor alimentare si a oligozaharidelor;
 
2. formule de continuare;
  • incepand cu varsta de 4-6 luni in functie de marca;
  • au o compozitie usor modificata fata de formulele de inceput, necesara pentru a asigura un ritm de crestere adecvat; de asemenea sunt suplimentate cu fier in cantitate suficienta pentru a asigura nevoile nutritionale intr-o perioada in care rezervele de fier sunt epuizate iar diversificarea este insuficienta pentru a acoperi necesarul pentru aceasta varsta.
3. formule de crestere :
  • dupa 10-12 luni; acestea au o compozitie ce ofera elemente nutritive esentiale pentru dezvoltarea oaselor, dintilor si musculaturii;
  • dupa 12 luni: chiar daca ati ajuns la varsta de 1 an alimentatia joaca acelasi rol esential in crestere si dezvoltare de aceea acolo unde alaptarea nu a fost sau nu mai este posibila se continua cu o formula adaptata;
Formule speciale : – sunt acelea care se recomanda in situatii patologice si sunt reprezentate de :
1. formule pentru prematuri :
  • acestea au o compozitie modificata fata de restul formulelor standard de lapte praf intrucat trebuie sa raspunda unor necesitati nutritinale crescute care sa asigure nou-nascutului prematur un ritm de crestere comparabil cu cel din perioada intrauterina si totodata sa poata fi asimilate avand in vedere imaturitatea tuturor aparatelor si sistemelor.
2. fortifianti ai laptelui de mama :
  • sunt folositi pentru suplimentarea laptelui de mama in cazul celor nascuti prematuri si care au o greutate mica la nastere;la fel ca si in cazul celor nascuti la termen se recomanda si in cazul prematurilor alimentatia naturala desi presupune un efort considerabil din partea mamei(in maternitate acesata se va mulge iar laptele va fi imbogatit cu acesti fortifianti;dupa plecarea din maternitate, in general dupa atingerea greutatii minime de 2500g se vor respecta indicatiile de alimentatie ale  neonatologului)
3. formule hipoalergenice – HA:
  • contin proteine provenite din laptele de vaca insa acestea sunt hidrolizate(descompuse pentru a fi digerate si asimilate mai usor);
  • sunt indicate la sugarii ce provin din familii cu probleme alergice(dermatita atopica, astm bronsic, diferite alergii alimentare) la care riscul de a dezvolta intoleranta la proteinele din laptele de vaca este crescut  sau la sugarii diagnosticati cu intoleranta la proteinele din laptele de vaca(desi la acestia initial se prefera formulele complet hidrolizate);

4. formule cu hidrolizat total:

  • si acestea contin proteine din lapte de vaca insa acestea sunt complet hidrolizate;
  • se recomanda celor cu intoleranta la proteinele din lapte(diagnostic pus in urma investigatiilor medicale care sa ateste intoleranta la proteinele din lapte)
5. formule delactozate (partial sau total):
  • acestea nu contin lactoza; nu sunt indicate la cei cu intoleranta la proteinele din laptele de vaca intrucat lactoza face parte din categoria zaharurilor nu a proteinelor;
  • sunt recomandate celor cu intoleranta la lactoza:primara(congenitala) sau secundara(in urma unor episoade diareice acute-gastroenterocolita acuta sau cronice care afecteaza mucoasa intestinului subtire ce devine incapabila sa absoarba aceste zaharuri datorita lipsei unor enzime ce se gasesc la acest nivel;
6. formule pe baza de soia:
  • sunt formule de lapte praf in care proteinele provin din soia;
  • trebuie multa precautie in utilizarea lor la sugarii cu intoleranta la proteinele din laptele de vaca deoarece pot declansa asa numita alergie incrucisata
  • sunt formule “mixte” in care sunt prezente proteine provenite din soia si fara lactoza

7. formule AR:

  • aceste formule se administreaza copilasilor cu reflux gastroesofagian(articol detaliat); in principiu compozitia e aceeasi cu a formulelor standard, atata doar ca dupa preparare au o consistenta mai mare(sunt mai “groase”) pentru a impiedeca refluarea laptelui; consistenta cremoasa este rezultatul adaugarii de pudra de roscove, un ingredient fara valoare calorica, asta insemnand ca, formulele AR nu sunt cu nimic diferite fata de cele standard in ceea ce priveste aportul de calorii si nutrienti.

Aceste formule speciale se administreaza strict copilasilor cu probleme medicale si doar la indicatia medicului!!!

Oricare ar fi formula de lapte praf aceasta trebuie intotdeauna aleasa de medicul pediatru in functie de varsta, greutatea si eventualele afectiuni asociate ale bebeluslui.
In plus de asta NU UITATI : laptele de mama este cel mai bun pentru bebelusul dumneavoastra si merita facut orice efort  pentru ca el sa beneficieze de o alimentatie naturala.
>>>

ALIMENTATIA COPILULUI IN PRIMUL AN DE VIATA

Cum am putea defini nou – nascutul ?…s-ar putea raspunde vag daca am face o analogie cu ceea ce spunea Heidegger despre om : “este atat de vast, atat de polimorf si atat de divers incat el scapa totdeauna cu ceva oricarei definitii”. Tocmai datorita acestei complexitati e atat de importanta alimentatia in primul an de viata si cu siguranta si in urmatorii ani . Si, in contradictie cu complexitatea copilasului este simplitatea alimentatiei, cel putin in primele 6 luni de viata. Aceasta este laptele de mama, cel mai mare bine pe care-l putem face, care nu cere efort, nu costa si care reprezinta  “ fundatia” pentru o dezvoltare armonioasa si sanatoasa. Este la indemana oricui si, orice mama trebuie sfatuita si mai ales incurajata sa faca asta. Se stie azi ca, orice mama poate alapta, important e sa fie informata si sprijinita de familie. Este dificil la inceput dar dupa 1-2 saptamani secretia de lapte se declanseaza si permanent se adapteaza nevoilor in continua crestere ale micului voinic. Nu cere eforturi deosebite din partea mamei, este mereu la indemana si reprezinta o adevarata “ fabrica” de anticorpi, protejand copilul de o multitudine de infectii cu atat mai periculoase cu cat apar la varste mai mici. Mai mult, protejeaza de o serie de boli alergice,pregatind  tubul digestiv pentru momentul diversificarii alimentatiei.

In ceea ce priveste durata alimentatiei la san se indica alaptarea exclusiva pana la 6 luni dupa care se va incepe procesul de diversificare, o alta piatra de incercare pentru cei din anturajul copilului, continuand alaptarea cat de mult este posibil. Pentru  mentinerea secretiei lactate se recomanda:

  • alaptare frecventa, zi si noapte(la cerere); dupa primele 2 -3 saptamani ritmul supturilor incetineste de la sine, numarul de mese descreste la un interval de 2-4 ore(in functie de fiecare bebe in parte); niciodata copilul nu va fi trezit din somn pentru a-l alimenta chiar daca a trecut ora de masa(se verifica insa ca acesta sa nu fie febril, febra determina somnolenta), exceptand bebelusii care inca au icter si care pot sa fie somnolenti;
  • alimentatia mamei sa fie una echilibrata care sa contina toate principiile alimentare(nu sunt restrictii in alimentatia mamei, exceptand cele “clasice”: prajeli, afumaturi, semipreparate, mezeluri, sucuri din comert, etc; in cazul celor cu intoleranta la proteinele din lapte, se recomanda excluderea laptelui si produselor lactate din alimentatia mamei;
  • hidratare corespunzatoare a mamei; se pot folosi ceaiurile de stimulare a lactatiei sau chiar medicamente insa doar la recomandarea medicului; nu se recomanda administrarea de motilium pentru cresterea secretiei de lapte(decat la indicatia medicului);
  • evitarea suzetei sau tetinei;
  • evitarea administrarii de suplimente de lapte pornind de la ideea ca laptele nu e suficient sau “nu e bun”; in general orice bebe mai accepta suplimentare chiar daca a supt bine, la varsta mica nu exista senzatie de satietate); pentru a preintampina aceasta situatie e bine a se efectua proba suptului(cantarirea inainte si dupa masa) per 24-48 de ore si , doar in cazuri reale sa se administreze laptele praf. Aceasta deoarece in cateva saptamani sugarul va evita alimentatia la san(pentru care trebuie sa depuna un mai mare efort) in favoarea celei artificiale.Nu introduceti formule de lapte praf decat la recomandarea pediatrului!

Alimentatia mixta ( lapte de mama + lapte praf) se indica numai atunci cand

sunt semne reale ale unei insuficiente secretii lactate:

  • nu creste bine in greutate(in prima luna 500 grame, lunile 2-3-4 :750g,lunile 5 – 6 – 7 – 8 cate 500 grame iar in ultimele 4 luni cate 250 g lunar); atentie!!!…acestea sunt valori ideale fata de care exista variatii normale atat pe plus cat si pe minus; medicul pediatru va calcula indicii de dezvoltare si doar daca acestia nu se incadreaza in limite normale se poate lua in discutie o suplimentare cu lapte praf si/sau investigatii suplimentare;
  • urineaza putin, urina miroase puternic(situatie in care trebuie exclusa si o infectie urinara)
  • emite scaun rar, tare uscat,verzui;
  • plange dupa fiecare alaptare(trebuie excluse alte cauze ce pot crea un disconfort: colicile abdominale, refluxul gastroesofagian fiind cele mai frecvente);

Intotdeauna inaintea deciziei de a introduce laptele praf este recomandat sa cereti parerea medicului pediatru, pentru a va indica cea mai potrivita formula de lapte pentru bebelus.

In ceea ce priveste momentul diversificarii acesta este variabil in functie de greutatea sugarului, de tipul de alimentatie. Astfel pentru cei alaptati exclusiv este recomandata varsta de 6 luni. Se poate incepe mai repede cu 1-2 saptamani mai ales daca sugarul are o greutate peste cea normala(daca medicul pediatru constata ca este vorba despre paratrofie- mult peste valorile considerate normale) sau are scaun doar la 3 – 4 zile si o alimentatie exclusiv artificiala-lapte praf(scaun emis cu dificultate si de consistenta crescuta, dupa ce s-au epuizat alte masuri de stimulare a tranzitului intestinal). In aceste cazuri se recomanda inceperea diversificarii cu supa clara de legume si apoi piureul de legume.

Pentru cei cu greutate sub medie(stabilita si investigata de catre medicul pediatru), se poate incepe cu cereale(fara gluten sub varsta de 6 luni), fiertura de orez sau zeamil in lapte(toate aceste produse se gasesc in comert, provenind de la diferite firme, singura conditie fiind aceea ca produsul sa corespunda varstei sugarului : cereale pentru 4 luni, 6 luni, etc.

 Sunt cazuri cand diversificarea poate fi inceputa mai devreme(4-5 luni) cum este cazul copilasilor cu scaune la cateva zile, emise cu dificultate (de obicei cei alimentati mixt sau numai cu lapte praf) cand se pot administra sucuri de fructe (cel mai frecvent mar,para,piersica). Se incepe in prima zi cu o lingurita de suc proaspat pregatit(niciodata din comert oricat de “natural” ar fi) si se creste progresiv cu cate o lingurita in fiecare zi, pana se ajunge la 20 -30 ml(in general se administreaza la masa de ora 10 – 11;intre mic dejun si pranz).Acestea sunt cazuri speciale si au menirea de a inlocui manevrele de stimulare mecanica(supozitor, termometru) in vederea emiterii scaunului.La bebelusii alimentati artificial(cu formule de lapte praf) sunt disponibile pe piata formule speciale pentru cei cu tulburari de tranzit;se vor incerca intai aceste formule si doar in cazul refuzului sau al ineficientei se va incepe diversificarea; se administreaza cantitatea minima ce regleaza tranzitul intestinal si NU SE CONTINUA diversificarea(nu se creste cantitatea de suc, nu se diversifica alte mese); aceasta este o situatie speciala si se aplica in cazuri foarte rare!!!!

In ceea ce priveste bebelusii alaptati, acestia pot avea 7-8 scaune pe zi, la fel cum pot avea scaune la 7-8 zile; daca consistenta scaunului este normala, nu exista disconfort si durere nu se recomanda interventie nici alimentara(diversificare) si nici medicatie.

Daca s-a inceput administrarea sucurilor de fructe din considerentele enuntate mai sus, nu se continua diversificarea(nu se creste cantitatea si nici nu se ofera alte alimente), indiferent de tipul de lapte pe care il primeste;se va recurge la continuarea diversificarii abia in momentul implinirii varstei de 6 luni.

Conditii de diversificare:

  • sugar sanatos;
  • bebelusul trebuie sa-si sustina bine capul;nu vor fi alimentati in pozitie culcata sau semiinclinata;
  • introducerea noului aliment se face progresiv, cate 1-2 lingurite pe zi, la inceputul mesei in cantitati progresiv crescute pana la inlocuirea completa a acelei mese(in cazul celor alaptati, este posibil ca, indiferent de cantitatea acceptata sa mai doreasca si lapte de mama dupa); de preferat a se incepe diversificarea la masa de pranz;
  • nu se introduc simultan mai multe alimente noi;
  • nu se ofera doua mese din acelasi aliment doar pentru ca-l primeste cu placere deoarece acest fapt afecteaza echilibrul nutritional al sugarului;intre doua alimente nou introduse trebuie sa existe minim 24 de ore(ideal 2-3 zile) interval liber pentru ca in cazul unei intolerante sa poata fi identificat alimentul care a determinat intoleranta;
  • in preparerea alimentelor nu se adauga sare(pana la varsta de 1 an),vegeta,delikat(de evitat si dupa varsta de 1 an);se pot adauga insa ierburi aromatice(patrunjel, marar, cimbru, leustean, busuioc,etc);
  • alimentele vor fi pasate(folosind dupa caz furculita/razatoare) pana la aparitia dintilor apoi triturate pentru favorizarea procesului de masticatie si dezvoltarea maxilarului; 
  • toate alimentele se administreaza cu lingurita, biberonul ramane exclusiv pentru lapte;

Legumele:

  • sunt alimente hipocalorice cu un continut redus de proteine si grasimi(lipide) insa foarte bogate in vitamine, minerale si fibre;
  • se pot oferi:morcovi,telina,patrunjel,pastarnac,fasole verde,galbena,mazare, spanac(de la 7 luni, oparit, nu fiert), dovlecel,cartof dulce, cartoful “romanesc” in cantitate mai mica(se poate creste progresiv dupa varsta de 8 luni), salata, ardei gras,conopida,brocoli(dupa 7 luni daca tolereaza conopida), gulie, sfecla rosie;cel putin initial e de preferat sa se evite ceapa, rosiile, vinetele, varza. Initial se administreaza supa clara apoi, se pot adauga si legumele mixate plus 1–3 ml ulei vegetal(masline, rapita, floarea soarelui); la piureul de legume se adauga 1g unt(un varf de cutit) si putin lapte(lapte de mama, formula de lapte sau lapte de vaca 3,5%); se poate incepe si direct cu piure sau chiar cu bucati(cu mare grija insa si sub stricta supraveghere), personal prefer tranzitia usoara de la lichid la solid, bebelusii accepta mai bine schimbarile daca acestea nu sunt produse simultan;
  • dupa 8 luni pot fi oferite si legume crude, sub stricta supraveghere, “controland” muscatura;

Carnea:

  • foarte importanta in alimentatie datorita continutului crescut de proteine de inalta valoare biologica, necesarul de proteine la bebelus fiind foarte ridicat datorita procesului accelerat de crestere;
  • se introduce dupa varsta de 6 luni, incepand cu carnea de pui,gaina, vita, apoi dupa 7 luni curcan,ficat de pui, peste alb pentru ca dupa 8 luni sa poata fi introdus si somonul, foarte bogat in acizi omega;se poate folosi si carnea de iepure daca aceasta provine din surse sigure;
  • se poate introduce in supa de zarzavat initial, ulterior mixata in piureul de fructe; e necesara o cantitate de 30-50 g carne administrate zilnic; dupa varsta de 9 luni se pot administra perisoare de carne; chiftelute de carne sau legume insa preparate la cuptor nu prajite;
  • mezelurile, conservele de carne, pate-ul nu constituie variante optime de a inlocui carnita in alimentatia copiilor datorita procesului de preparare si aditivilor si conservantilor pe care le contin.
  • atarg atentia in special asupra consumului de cremvrusti la copii; acestia nu sunt indicati nici copilasilor cu varsta peste 1 an, cu atat mai mult bebelusilor; doar pentru ca sunt acceptati cu placere(datorita aditivilor si potentiatorilor de gust) nu trebuie inclusi deloc in alimentatia copiilor;

Oul:

  • se poate introduce in alimentatie dupa varsta de 6 luni; e necesara fierberea timp de 10 minute si se administreaza numai galbenusul(initial 1/8 din galbenus, apoi se creste progresiv) pana la varsta de 9-10 luni(daca nu sunt antecedente de alergii) cand se poate administra si albusul; se ofera in alternanta cu carnea,pestele, ficatul de pui,de 2-3 ori pe saptamana, inglobat in piureul de legume sau folosit la prepararea perisoarelor, chiftelutelor;
  • se pot folosi si oua de prepelita insa niciodata in stare cruda ci corect preparate termic;

Fructele:

  • se pot oferi sub forma de sucuri, compoturi, piureuri simple(varianta recomandata) sau in combinatie cu branza de vaci,iaurt, cereale, seminte(in, canepa, dovleac crud,etc) si reprezinta baza gustarilor dintre cele trei mese principale;
  • in primul an se pot oferi cam toate fructele, insistand pe fructele de sezon:mere, pere,piersici,caise,nectarine, banane, prune, gutui, avocado,mango, papaya, kaki, citrice, pepene galben, cirese, visine, pepene verde;fructele cu potential alergen(capsuni, fragi, zmeura, afine,kiwi,etc) se  pot oferi inainte de varsta de 1 an, cu multa precautie la cei cu antecedente de alergii in familie;studii recente au demonstrat ca nu exista niciun beneficiu daca introducerea acestora este amanata dupa varsta de 1-2 ani; singura conditie este de a respecta intervalul liber intre doua noi alimente si de a le oferi in cantitati mici la inceput care pot fi crescute progresiv in functie de complianta si toleranta;
  • varianta cea mai optima de consum este sub forma de piure, proaspat preparat(se foloseste razatoarea de sticla pentru a preveni oxidarea); piureul comparativ cu sucul de fructe ofera o cantitate suplimentara de fibre, atat de benefice in procesul de digestie;

Branza de vaca :

  • se prepara in casa din lapte de vaca proaspat(3,5-3,8p% grasime) la care se adauga calciu lactic(la 200 ml lapte se adauga doua tablete de calciu lactic( 2x500g/tb sau zeama de lamaie), se incalzeste laptele intr-un vas iar cand apar “grunji” se ia de pe foc amestecand pana se separa lactoserul; se strecoara dupa care se poate servi singura sau in combinatie cu fructe, biscuiti(fara zahar), cereale, seminte; se poate administra ca si gustare;

Iaurtul natural :

  • se poate administra dupa varsta de 7 luni, simplu sau cu adaos de biscuiti(fara zahar), fructe, cereale, seminte; se evita iaurturile cu fructe din comert;
  • ideal continutul de grasimi al iaurtului trebuie sa fie mare(4-6% sau chiar 7-10%), sistemul nervos care se afla intr-un continuu proces de maturare are nevoie de astfel de grasimi;

Astfel, practic, la varsta de:

6 luni :

  • 4 mese de lapte(lapte de mama sau formula adaptata varstei)
  • o masa diversificata:- cantitatile sunt variabile, la fel, consistenta: supa de zarzavat ( 80 – 100 ml) +piure de legume ( 75 – 100 g) + carne mixata 20 – 30 g

7 luni:

  • 3 mese de lapte(lapte de mama sau formula adaptata varstei)
  • 2 mese diversificate

– ora 13 -14 : la piure se poate adauga ficat sau galbenus de ou, peste(salau, stiuca, somn, pastrav, cod)

– ora 10 – 11– suc de fructe, piure de fructe(de preferat);

8 luni :

  • 2 mese de lapte(dimineata si seara);
  • ora 9 -10 – piure de fructe in diverse variante;
  • ora 12 – 13 – supa zarzavat, piure cu carne(pui, vita, curcan, gaina, iepure de casa) mixata, ficat(de pui, galbenus ou; poate fi introdus somonul;
  • ora 16 – 17 – cereale(de recomandat cele brute: malai, orez, gris, mei, amaranth, hrisca, quinoua,etc), branza de vaci cu fructe si/sau cereale, seminte;

Cantitatile sunt estimative; foarte importanta este complianta bebelusului si toleranta la noile alimente. Diversificarea trebuie sa fie un joc,  placere pentru cei mici si nicidecum o presiune si un continuu chin, atat pentru mamica cat si pentru bebelus.

  • Pana la varsta de 1 an dar si dupa aceea numarul de mese recomandat este de 5, dintre care trei principale si doua gustari. Mesele de dimineata si seara raman pe baza de lapte;
  • O importanta deosebita trebuie acordata carnitei(30-50 g zilnic) care nu trebuie sa lipseasca din alimentatia copilului, indiferent de varsta sa datorita continutului mare in proteine si aminoacizi esentiali .Trebuie evitate prajelile, mezelurile(cremvrusti, salam),carnea afumata, zaharul, siropurile, dulciurile, la fel rontaitul intre mese(articol detaliat:Alimente Interzise Bebelusului, Spune NU Mezelurilor);
  • Catre varsta de 2 ani scad nevoile alimentare, apetitul devine capricios(refuza alimente pe care le primea cu placere) insa, important e sa se mentina orarul meselor principale(Alimentatia copilului mic– articol detaliat);
  • Cantitatile de alimente sunt variabile, important e prezenta tuturor principiilor si evitarea supraalimentarii sugarului. In cazul in care aportul caloric zilnic al copilului depaseste nevoile organismului, va avea loc stocarea acestora in tesutul adipos, ceea ce determina modificarea greutatii, sugarul devenind astfel supraponderal sau chiar obez. Obezitatea la aceasta varsta este o problema de sanatate foarte importanta, deoarece, asa cum au demonstrat multiple studii clinice efectuate pana in prezent, un sugar supraponderal(diagnostic stabilit de medicul pediatru in urma evaluarii bebelusului si calculului indicilor de dezvoltare) are toate sansele sa ajunga un adult obez. De aceea, regimul alimentar precum si obiceiurile de hranire ale sugarului trebuie atent monitorizate de catre mama. In cazul in care copilul are probleme cu greutatea, parintii sunt sfatuiti sa hraneasca bebelusul normal din punctul de vedere al principiilor alimentare ce ar trebui sa se regaseasca in dieta lui, ca si in cea a unui copil cu greutate normala, insa trebuie sa fie atenti la cantitatea acestor alimente. Problema kilogramelor in plus la aceasta varsta nu este, deci, cauzata de calitatea nutrientilor (dieta trebuind sa fie adaptata varstei, cat mai echilibrata si diversificata, atunci cand este posibil) ci in special de cantitatea lor. Regimul alimentar al unui copil supraponderal ar trebui stabilit cu medicul pediatru acestia fiind in masura sa reconsidere intreaga schema de alimentatie a copilului, raportandu-se la factori precum varsta, starea de sanatate, greutatea actuala, greutatea ideala, dar si dezvoltarea psiho-somatica.
  • In primele 24 luni de viata se va adauga suplimentar Vitamina D(Vigantol, Vitamina D3,etc) 2 picaturi zilnic(doza profilactica); nu se creste doza de vitamina D decat in urma unor investigatii medicale si la recomandarea medicului pediatru sau ortoped; este indicata administrarea si dupa 2 ani in sezonul rece(lunile care au “ R”) pana la varsta de 7  ani si ulterior la pubertate.Articol detaliat:Profilaxia Rahitismului;
  • Pentru o dezvoltare armonioasa e esential, alaturi de o alimentatie corecta si plimbarile in aer liber. Astfel incepand cu varsta de 1-2 saptamani pentru cei nascuti primavara, vara si toamna , respectiv 2-3 saptamani pentru cei nascuti iarna este indicat iesirea afara care, initial se va face pentru perioade scurte 10 -15 minute, care se cresc progresiv, pana se ajunge la minim 3 ore zilnic. De asemenea trebuiesc evitate zonele aglmerate, in special Mall–urile care, din pacate au inlocuit aleile din parc.

In concluzie, o alimentatie corecta in primul an de viata, cu alaptare exclusiva in primele 6 luni si o diversificare corespunzatoare va asigura o dezvoltare armoniosa ce se va mentine si dupa varsta de 1 an fiind cea mai importanta piatra de temelie in privinta evolutiei ulterioare a starii de nutritie a copilului.

>>>

REFLUXUL GASTROESOFAGIAN

Refluxul gastroesofagian, altfel spus intoacerea involuntara a unei parti din alimentele ingerate  din stomac in esofag, poate afecta orice copilas, de la nou-nascut pana la varsta de adult. De la inceput trebuie facuta o diferentiere clara intre refluxul propriu-zis si boala de reflux gastroesofagian  care include pe langa reflux si simptomele, precum si eventualele complicatii determinate de refluarea continutului stomacului in esofag.

Cel mai frecvent apare in primele luni de viata si deseori este incadrat ca fiziologic ( normal);astfel, conform statisticilor este prezent la aproximativ 40-50% din bebelusi, un procent mai ridicat fiind citat in cazul celor nascuti prematur.  Sunt insa si situatii cand devine patologic determinand aparitia manifestarilor clinice  si uneori chiar a complicatiilor.

Care sunt tipurile de reflux?

1. Refluxul gastroesofagian fiziologic:

este prezent la aproape toti bebelusii, si consta in mici regurgitari care apar tipic imediat dupa alimentare (frecvent odata cu eliminarea aerului inghitit prin eructatie=ragait); are durata scurta si o evolutie autolimitanta (dispare la cateva saptamani, luni) chiar daca mai sunt situatii (indeosebi dupa mese abundente ) in care mai apar mici regurgitari;

nu influenteaza ritmul de crestere al bebelusului;

nu este insotit de plans, colici, refuzul laptelui;

2. Refluxul gastroesofagian functional :

– prezent la aproape 50% dintre bebelusi, cu debut imediat dupa-nastere sau in primele saptamani;

– apare tipic imediat dupa mancare si se manifesta prin:

  • regurgitari :

–  eliminarea alimentelor ingerate, in speta a laptelui imediat dupa ingerarea sa ( postprandial) , fara greata si fara efort; chiar daca sunt frecvente, uneori dupa fiecare masa nu influenteaza curba de crestere a bebelusului, acesta luand bine in greutate;

-sunt  favorizate de :

  • alimentarea in pozitie culcata a copilului;
  • cantitatea si durata unei mese ( mesele rare si abundente sunt un factor favorizant);
  • manipularea bebelusului imediat dupa masa;
  • anomalii ale mameloamelor ( retractia lor) sau folosirea unei tetine cu un orificiu prea larg ce favorizeaza inghitirea de mult aer in timpul suptului

– trebuie diferentiate clar de varsaturi:

  • eliminarea continutului stomacului ( alimentele ingerate impreuna cu sucul gastric) frecvent precedata de greata, emise cu efort,frecvent  in jet; exteriorizarea continutului se face atat prin gurita cat si prin fosele nazale ( factor favorizant pentru aspirarea in caile respiratorii);
  • frecvent sunt insotite de hipersalivatie, paloare, transpiratii

In stadiile precoce, predomina regurgitatiile fara efort, fara durere si fara rasunet asupra starii generale; regurgitarile apar cel mai frecvent imediat dupa masa, uneori chiar in timpul mesei, de obicei odata cu eliminarea aerului inghitit; foarte rar apar in timpul somnului.

In general refluxul functional dispare in jurul varstei de 6 luni prin modificarea posturii si prin introducerea meselor mai solide. De cele mai multe ori nu necesita tratament medicamentos, cel mult igieno-dietetic.

3. Refluxul gastroesofagian patologic ( boala de reflux gastroesofagian)

Pe langa refluxul propriu-zis apar si manifestari clinice determinate de refluarea continutului gastric la care se pot asocia complicatii atat gastrointestinale cat si respiratorii ( prin aspirarea continutului in caile respiratorii) si chiar simptome atipice din partea sistemului nervos.

Cum se manifesta refluxul/boala de reflux?

a) Bebelusi:

  • simptome generale:

– plans imediat dupa masa sau chiar in timpul mesei;

– agitatiei, iritabilitate;

– tulburari de somn;

  • manifestari digestive:

– regurgitari/varsaturi, hipersalivatie;

– dureri abdominale in timpul sau la scurt timp dupa masa;

– inapetenta, dificultati de alimentare;

– varsaturi cu sange( hematemeza) sau scaune cu sange “digerat”,de culoare negru inchis( asemanator cu pacura);

Datorita tulburarilor de alimentatie precum si pierderilor prin regurgitari si varsaturi frecvente apare o stagnare in greutate, in cazurile severe chiar scadere ponderala.

  • manifestari respiratorii:

– apar datorita aspiratiei de continut refluat din esofag in caile respiratoii, cel mai frecvent fiind vorba despre tuse cronica cu predominanta nocturna( orice tuse care dureaza mai mult de 2 saptamani necesita investigatii suplimentare fiind un indicator al unui posibil reflux);

– raguseala , sughit, weezing ( tulburare a respiratiei asemanatoare cu suieratul trenului);

– pneumonie ( chimica, prin aspirare);

  • manifestari atipice ( din partea sistemului nervos)- foarte rare

– agitatie, neliniste;

– arcuire, rigiditate, hiperextensia gatului ( lasarea capului pe spate);

b) copii si adolescenti:

Simptomele sunt mult mai bine conturate si se apropie foarte mult de cele ale adultului, la care se adauga posibilitatea de comunicare, copilasii descriind exact caracterul durerii.

  • simptome gastrointestinale:

– dureri, frecvent toracice cu senzatie de arsura ( pirozis) ; se datoreaza deja instalarii esofagitei = lezarea esofagului datorita contactului prelungit cu continutul gastric; aproximativ 50% din durerile abdominale recurente la copil au ca si cauza prezenta refluxului;

– dificultati la inghitirea alimentelor;

– varsaturi cu sange ( hematemeza), respectiv scaune cu sange digerat( la nivelul esofagului se produc leziuni care sangereaza ocult – cantitati mici, constant si care in timp datorita hemoragiei reduse dar constante pot determina anemie, instalandu-se astfel : oboseala, astenia, paliditatea, inapetenta;

  • simptome respiratorii:

– sunt aceleasi cu cele prezente la sugari ( tuse cronica, wheezing cronic, raguseala, pneumonii repetate), de multe ori ridicand dificultati de diagnostic, prima afectiune suspicionata fiind astmul bronsic.

Cum se diagnosticheaza?

La sugarii cu reflux fiziologic nu sunt necesare investigatii suplimentare , asa-numita “proba terapeutica” ( tratament postural si igieno-dietetic) fiind suficienta, simptomatologia ameliorandu-se spectaculos in 1-2 saptamani.

In cazul in care doar se ridica suspiciunea de reflux sau chiar de complicatii ale acestuia sunt necesare cateva investigatii suplimentare pentru un tratament corect.

In urma cu ceva timp, examinarea de electie era reprezentata de radiografia cu substanta de contrast ( se administra bariu );  in prezent nu se mai utilizeaza decat in situatiile cand nu sunt disponibile ecografia, respectiv endoscopia.

Ecografia – este o manevra neinvaziva care permite stabilirea cu acuratete a prezentei refluxului si poate fi efectuata ori de cate ori este nevoie.

Endoscopia digestiva – metoda invaziva care insa stabileste cu certitudine diagnosticul si eventualele complicatii; este obligatoriu de efectuat atunci cand exista sangerari oculte ( prin varsaturi sau scaun), scadere in greutate, lipsa de raspuns la tratamentul igieno-dietetic respectiv medicamentos; de asemenea este indicata copiiilor mai mari care au probleme de deglutitie (dificultati la inghitirea alimentelor), dureri abdominale recurente, insotite de dureri toracice si arsuri ( pirozis)

Determinarea ph-ului esofagian : – metoda foarte sensibila, “standardul de aur”,  mai putin utilizata la noi.

Radiografie pulmonara : pentru a evidentia eventuala pneumonie de aspiratie.

Alte investigatii :

– analize de sange pentru a evalua rasunetul refluxului asupra organismului ( hemoleucograma, fier, calciu, fosfor,etc) recomandate de obieci de medicul ce investigheaza copilasul, corelate bineinteles cu varsta, simptomele prezente, eventualele afectiuni asociate.

Cum se trateaza?

Tratamentul refluxului include 3 categorii principale de masuri : 1. tratamentul postural; 2.tratamentul igieno-dietetic; 3. tratamentul medicamentos. Foarte rar este necesara interventia chirurgicala in cazurile cu complicatii severe sau cele care nu raspund la tratament.

Obiectivul major este acela de a elimina posibilele consecinte ale refluxului cu protejarea mucoasei de actiunea acidului gastric.

Tratamentul refluxului functional:In general nu este nevoie de tratament medicamentos, in cele mai multe situatii simptomele ameliorandu-se  pe masura diversificarii si cresterii consistentei alimentatiei precum si datorita  trecerii la pozitia sezanda. Totusi sunt cateva masuri de ordin general care amelioreaza simtitor manifestarile refluxului.Astfel:


fractionarea meselor ( mese mai reduse cantitativ dar administrate la intervale de timp mai mici); pentru copilasii ce consuma formule de lapte praf se indica o formula AR ( antireflux), acestea regasindu-se printre produsele tuturor marilor firme producatoare de lapte praf; pentru cei alimentati cu biberonul, atentie la dimensiunile tetinei ( daca orificiul este prea larg, favorizeaza inghitirea de aer);in cazul celor alaptati nu se renunta la alimentatia naturala;

evitarea supraalimentarii;

– in functie de fiecare bebelus in parte medicul poate decide o diversificare precoce cu introducerea fainosului ( faina de orez, faina de roscove);

tratament postural: – foarte important este evitarea alimentarii copilului in pozitie culcata, ideal inclinatia ar trebui sa fie intre 30-45 grade ( pentru bebelusii care nu isi sustin inca capul), respectiv pozitie verticala pentru sugarul mai mare capabil sa stea in scaunel;

– foarte important este ca dupa-masa sa se evite manipularea sugarului, cel putin 30 minute dupa masa; culcarea acestuia pe burtica imediat dupa mancare este iarasi un factor ce favorizeaza refluxul prin cresterea presiunii intraabdominale.

In general pentru acest reflux nu este necesar un tratament medicamentos, cel mult se pot folosi prokinetice care “strang” orificiul ce face legatura intre stomac si esofag de tipul domperidon ( Motilium) sau Metoclopramid care datorita efectelor adverse sunt din ce in ce mai rar prescrise; utila este administrarea de Trimebutina ( Debridat) care este un reglator al motilitatii intestinale si are avantajul ca poate fi administrat chiar si nou-nascuilor incepand cu a 7-a zi de viata. Asa cum am mentionat in toate articolele este foarte important sa nu administrati medicamentele decat la indicatia pediatrului singurul in masura sa stabileasca doza, ritmul si durata tratamentului.

O importanta tot mai mare se acorda Eritromicinei ( in doza de 1/4-1/3 din cea administrata in infectii) in tratamentul refluxului, fiind incadrata in categoria medicamentelor prokinetice cu rezultate foarte bune.

Tratamentul refluxului patologic

Pe langa tratamentul postural si cel igieno-dietetic in cazul refluxului patologic este absoluta nevoie de tratamentul medicamentos pentru a preveni, respectiv a vindeca eventualele manifestari si/sau complicatii.

In cazul copiilor mai mari este importanta evitarea cofeinei, ciocolatei, dulciurilor mentolate, bauturile carbogazoase, alimentelor cu continut bogat in grasimi, precum si a  rosiilor.

Se folosesc diferite medicamente, pornind de la antiacide ( pansamente pe baza de saruri de aluminiu, respectiv magneziu) la care se adauga alte  doua categorii de medicamente subimpartite in clase, in functie de modul de actiune; as mentiona doar denumirea acestora (Ranitidina, respectiv Omeprazol) subliniind importanta prescrierii lor de catre medic in urma investigatiilor realizate.

In general, prognosticul este bun, in functie si de momentul diagnosticarii, eficienta masurilor terapeutice, absenta/prezenta complicatiilor.

>>>

LARINGITA ACUTA

Laringita reprezinta o afectiune respiratorie frecventa, mai ales la copilasii sub 5 ani si deseori este o urgenta medicala din cauza riscului mare de obstructie a cailor respiratorii.

Debutul este brusc, de cele mai multe ori in plina stare de sanatate, cel mai adesea in cursul noptii si/sau dimineata.

Este important ca de la primele semne sa va adresati medicului pentru un tratament eficient si pentru a preveni aparitia complicatiilor, cu atat mai frecvente cu cat varsta copiilor este mai mica, bebelusii fiind cei la care evolutia poate fi foarte severa din cauza calibrului foarte  ingust al cailor respiratorii.

Ce este laringita?

Laringele este un organ tubular ce apartine arborelui respirator si care contine corzile vocale; inflamarea acestei regiuni duce la aparitia brusca a unor simptome zgomotoase, impresionante pentru anturaj.

In functie de zona afectata exista mai multe tipuri de laringita cu grade diferite de severitate, formele  cele mai severe fiind epiglotita si laringotraheobronsita maligna, forme care necesita obligatoriu supraveghere si internare in spital.

Frecvent se asociaza si cu alte inflamatii ale cailor respiratorii:rinite, faringite,rinofaringite, traheite.

De cine este produsa?

  • virusi: parainfluentzae tip 1, virusul sincitial respirator, adenovirusurile,virusul rujeolei, virusurile gripale;
  • bacterii: haemophilus influentzae(determina epiglotita, o forma severa de laringita), streptococul beta hemolitic grup A,pneumococul, bacilul difteric(foarte rar datorita vaccinarii antidifterice);
  • factori fizici si chimici: gaze iritante, substante volatile, alergiile la factori de mediu(praf, polen, praf, etc), fumat(activ si pasiv);
  • suprasolicitarea corzilor vocale: strigate, tipete(frecvente atunci cand bebelusul isi descopera vocea), “boala profesionala”(profesori, cantareti,etc);
  • refluxul gastro-esofagian: prin refluarea continutului gastric se produce o iritare chimica(suc gastric) la nivel laringian;
  • laringita tuberculoasa:cazuri foarte rare datorita vaccinarii BCG;
  • stari precanceroase: in special la populatia adulta

 Forme de laringita :

In functie de localizarea procesului infectios(inflamatia), de prezenta sau nu a stridorului laringian,de asocierea sau nu a semnelor de insuficienta respiratorie dar si in functie de factorul cauzator se descriu mai multe forme de laringita diferite ca si evolutie, tratament si prognostic.

1. Laringita acuta simpla:

  • una dintre cele mai frecvente si mai “banale” forme de laringita, determinata de infectii virale care initial afecteaza mucoasa nazala/faringiana(rinofaringita acuta) cu evolutie favorabila, tratamentul putand fi efectuat si la domiciliu dupa un consult medical in prealabil;

a)simptome:

  • absenta febrei, eventual subfebrilitati(37-38C);
  • raguseala(disfonie);
  • dureri la inghitire(disfagie);
  • simptomul cel mai pregnant este tusea foarte frecventa, iritativa, cu caracter “latrator”;

b)tratament: – fiind o infectie virala, tratamentul se adreseza doar simptomelor:

  • repaus vocal, atmosfera calda si uscata;
  • antiinflamatoare(ibuprofen), antitusive, eventual aerosoloterapie(nu folositi aerosoli cu ADRENALINA decat la indicatia precisa a unui medic, chiar daca anterior, pentru aceleasi simptome ati primit recomandarea utilizarii adrenalinei);
  • toaleta cailor nazale daca sunt prezente secretii nazale(cu ser fiziologic sau apa de mare) cu aspirarea acestora;
  • evitarea expunerii la aer rece, fumat pasiv, umezeala excesiva(“mucegai”);

Evolutia este in general favorabila, complicatiile fiind foarte rare.

2. Laringita acuta striduloasa-spastica:

Este un tip de laringita care apare in special la grupa de varsta 1-3 ani, cauzele fiind infectiile virale; exista factori predispozanti  ce pot favoriza acest tip de laringita:

  •    prezenta polipilor(adenoidita cronica);
  •    teren atopic(predispozitie catre afectiuni alergice);
  •    paratrofie(greutate mult peste media corespunzatoare varstei si lungimii);
  •   expunerea constanta la  fumat pasiv, mucegai, alti factori iritanti.

Frecvent apare in repetitie, fiind copii care, la fiecare viroza respiratorie prezinta afectare laringiana, un rol important avandu-l factorii predispozanti mentionati.

a)simptome:

  • debut brusc, de cele mai multe ori noaptea, in contextul unei infectii respiratorii preexistente(rinofaringita) cu senzatie de sufocare-dispnee inspiratorie(nu pot trage aer in plamani);
  • raguseala(disfonie) pana la disparitia vocii, tuse spastica, epuizanta, latratoare;
  • stridor laringian(este un sunet asemanator celui care apare secundar suflarii print-un tub) care se datoreaza trecerii aerului printr-un spatiu ingust(calibrul laringelui este mult diminuat din cauza inflamatiei);
  • se pot asocia semne de insuficienta respiratorie: dispnee inspiratorie, tiraj suprasternal(o forma de adaptare a organismului prin care incearca sa aduca aer suficient in plamani);poate sa apara o stare de agitatie extrema din cauza senzatiei de sufocare, putand sa se asocieze si transpiratii reci; in formele severe este prezenta cianoza(“albastrirea” in special in jurul guritei);
  • o caracteristica importanta este absenta febrei;

b)tratament:

  • repaus vocal, atmosfera calda si uscata;
  • antiinflamatorii(ibuprofen), aerosoloterapie(ser fiziologic, adrenalina,etc) la indicatia medicului;
  • toaleta cailor nazale cu aspirarea secretiilor in exces.

Consultul medical este obligatoriu in aceasta forma de laringita deoarece tratamentul de electie este reprezentat de aerosolii cu Adrenalina iar dozele trebuie stabilite de medic in functie de severitate.

La copilasii mici(sub 2 ani) si la cei ce asociaza semne de insuficienta respiratorie se recomanda frecvent internarea pentru supravegherea evolutiei si tratament antiinflamator parenteral(pe vena), eventual oxigenoterapie daca saturatia in oxigen este scazuta.

Evolutia in general este favorabila, cu ameliorare in cateva zile.

3. Laringita acuta edematoasa(subglotica):

  • reprezinta de departe forma cea mai frecventa de laringita, cauza fiind o infectie virala peste care insa de multe ori se suprapune o infectie bacteriana, cel mai frecvent fiind implicat Haemophilus influentaze(din fericire incidenta este in scadere datorita includerii vaccinului antihaemophilus in schema de vaccinare,componenta a vaccinului hexavalent );
  • afecteaza grupul de varsta 6luni-2-3 ani, fiind de 3-4 ori mai frecventa la baieti decat la fete;

a)simptome:

  • febra care poate precede simptomele tipice cu 1-2 zile, asociindu-se cu secretii nazale, obstructie nazala, tuse;
  • in evolutie apare stridorul(zgomotul tipic) initial in timpul plansului, in conditii de agitatie, ulterior se permanentizeaza;
  • raguseala pana la pierderea vocii ;
  • tuse metalica, iritativa;
  • semne de insuficienta respiratorie: dificultati la inspirarea aerului, intrarea in actiune a muschilor respiratori accesori(cresterea frecventei respiratiilor, putandu-se ajunge la 40-50 respiratii pe minut, tiraj suprasternal iar in formele severe si intercostal, substernal), aparitia cianozei; toate acestea pot duce la epuizare respiratorie cu scaderea frecventei respiratorii, diminuarea stridorului laringian,respiratie neregulata, care nu repezinta deloc un indiciu de evolutie favorabila;

b)tratament:este o urgenta medicala!!!

  • antitermic-preparate pe baza de paracetamol si ibuprofen(se administreaza la 4-6 ore conform recomandarii medicale);
  • antiinflamatoare:(oral sau parenteral-pe vena daca este o forma medie/sever ace necesita internare);
  • aerosoloterapie(adrenalina, flixotide)- in functie de severitate si de alte simptome asociate;
  • repaus vocal;
  • atmosfera calda si uscata;
  • evitarea expunerii la factori iritanti;

 4. Epiglotita- Laringita supraglotica-Urgenta Medicala!!!

  • este o afectiune foarte grava insa din fericire rara, cu evolutie fulminanta, uneori dramatica cu deces  daca nu se intervine rapid;
  • inflamatia se produce deasupra corzilor vocale iar riscul de obstructie si sufocare este major in decurs de cateva ore;
  • afecteaza grupul de varsta 2-7 ani caracterizandu-se prin debut brusc in plina stare de sanatate;
  • este o infectie bacteriana,cel mai frecvent fiind incriminat Haemophilus influentzae tip B(Hib); streptococul de grup A, pneumococul pot fi si ele responsabile;

a)simptome:

  • febra aparuta brusc, cel mai frecvent in cursul noptii;
  • stare generala profund alterata cu semne tipice de insuficienta respiratorie(dispnee inspiratorie, tiraj costal, subcostal, bataia aripioarelor nazale, cianoza);
  • raguseala severa cu pierderea vocii;
  • salivatie abundenta(din cauza dificultatilor de inghitire a salivei aceasta se “scurge”  si  accentueaza aspectul de copil suferind);
  • tuse epuizanta, spastica, latratoare;
  • semne de severitate: epuizarea efortului respirator(scade frecventa respiratiilor, apare geamatul, diminua stridorul, respiratiile sunt neregulate);
  • in formele severe apare obnubilare pana la instalarea comei.

b)tratamentul: este obligatorie internarea in spital si supravegherea evolutiei sub tratament.Copilasul va primi oxigen iar in formele severe se va apela chiar la intubatie(respiratie asistata); fiind o infectie bacteriana, tratamentul etiologic(al cauzei) va fi antibiotic; se va asocia corticoterapie precum si alta medicatie in functie de simtomele asociate si de eventualele complicatii.

Evolutia este imprevizibila, primele 24-48 de ore fiind critice.

Daca masurile de tratament sunt rapide si eficiente in 24-48 de ore se poate obtine ameliorare progresiva cu vindecare. In evolutie pot sa apara complicatii severe(pneumonie, septicemie, artrita septica, meningita,etc).

5.Laringotraheobronsita acuta(maligna):-Urgenta medicala!!!

  • este foarte rara insa este caracterizata printr-o evolutie fulminanta si multiple dificultati in ceea ce priveste tratamentul;
  • agentul cauzator initial este reprezentat de un virus peste care insa se suprapune o infectie bacteriana care are o evolutie severa, Haemophilusul, Pneumococul, Stafilococul si Streptococul fiind cele mai frecvente bacterii incriminate.

a)simptome:

  • semne tipice de insuficienta respiratorie: dispnee inspiratorie, tiraj suprasternal, supraclavicular, substernal, cianoza, bataia aripioarelor nazale;
  • stridor laringian marcat;
  • raguseala severa;
  • dureri severe la inghitire;
  • febra, hiperpirexie(valori foarte ridicate ale temperaturii);
  • stare generala profund alterata;

b)tratament:

  • fiind vorba de o evolutie severa, spitalizarea este obligatorie, tratamentul fiind complex si vizand in primul rand rezolvarea inflamatiei cailor respiratorii dar si eradicarea infectiei bacteriene; de multe ori se apeleaza la intubatie orotraheala(respiratie asistata) sau traheostomie(o procedura medicala ce presupune crearea unui orificiu artificil la nivelul traheei pentru a usura ajungerea aerului la nivelul plamanilor).
>>>

INFECTIA URINARA

Desi nu se numara printre cele mai frecvente infectii in perioada de sugar si copil mic, am ales acest subiect datorita simptomelor mascate, mai ales in cazul bebelusilor cand in afara de cresteri ale temperaturii si o eventuala indispozitie asociata cu inapetenta si eventual varsaturi nu putem identifica alte modificari; mai mult, aceste simptome pot fi foarte bine atribuite eruptiei dentare ducand la intrazierea diagnosticului cu agravarea starii generale si riscul aparitiei de complicatii pe termen scurt dar si lung; mai mult la grupa sub 6 luni poate evolua fara simptome notabile, uneori doar o stare de indispozitie cu un ritm de crestere necorespunzator.

Ca si frecventa se apreciza o medie de 1,5 – 2% la populatia pediatrica cu o frecventa mai mare, de aproximativ  5% in primii doi ani de viata; in perioada de nou-nascut si bebelus frecventa este mai mare in randul baieteilor, pentru ca, la varsta scolara si la adolescenta raportul sa se modifice in favoarea fetitelor.

 

Ce este infectia urinara?

Se impune o clasificare clara deoarece termenul de infectie urinara este foarte vag, semnificand practic existenta unei infectii la nivelul tractului urinar de la simple uretrite, cistite(infectii joase, ale uretrei, respectiv vezicii urinare) pana la pielonefrite( infectie la nivelul rinichiului) care netratate corespunzator pot duce la formarea de cicatrici renale cu risc de hipertensiune arteriala sau chiar insuficienta renala cronica la varste mai mari.

Astfel :

Uretrita:

  • infectie strict localizata la nivelul uretrei(locul pe unde se elimina urina) , fara afectarea vezicii urinare( locul de stocare a urinii) si care frecvent evolueaza fara febra, eventual usturimi la urinare si urinari mai dese;

Cistita:

  • infectie la nivelul vezicii urinare cu inflamatie consecutiva si simptome caracteristice (usturimi la urinare, urinari dese, durere sub ombilic, uneori chiar colorarea urinii in rosu pal(hematurie macroscopica), asemanator cu “zeama de carne”; de cele mai multe ori febra este absenta.

Pielonefrita:

  •  infectie la nivelul parenchimului renal; este o infectie grava ce afecteaza rinichii: evolueaza cu febra, dureri lombare, simptome urinare specifice, uneori chiar simptome digestive(greturi, varsaturi).

Bacteriuria asimptomatica:

  • urocultura pozitiva(frecvent descoperita cu ocazia unor analize de rutina) in abesenta oricaror simptome; apare aproape exclusiv la sexul feminin.

 

De ce apare infectia urinara?

Sunt doua categorii de factori care intervin, cei determinanti reprezentati de agentii infectiosi(bacterii, ciuperci, virusuri, paraziti) si respectiv favorizanti care permit “atacatorilor”  sa se multiplice si sa actioneze la acest nivel.

  • factori determinanti – cel mai frecvent bacterii dar pot fi si virusuri, fungi(ciuperci) sau paraziti

Dintre bacterii, de departe, cel mai frecvent implicata este Escherichia coli(75 – 90%) dar si alti germeni cum ar fi Enterobacter(5-10%), Klebsiella, Proteus iar dintre fungi primul loc este ocupat de Candida;

Calea de infectare este cel mai frecvent ascendenta (bacteriile practic “uracand” pe traseul urinar) dinspre uretra, vezica urinara spre rinichi . Mult mai rar infectia se produce descendent, in cazul unor infectii grave generalizate, microbii ajungand pe calea sangelui la nivelul rinichiului(apar la nou-nascuti, prematuri, copii cu alterari ale sistemului imun sau cu alte probleme grave de sanatate).

  • factori favorizanti – cei care permit bacteriilor sa invadeze tractul urinar “dotat” cu sisteme complexe de aparare; persistenta lor duce la aparitia unor infectii recurente, cronice, crescand astfel riscul complicatiilor; de aceea este important de identificat acesti factori si  acolo unde este posibil inlaturarea acestora.

Cei mai frecventi factori favorizanti sunt :

  • sexul feminin;
  • igiena perineala deficitara
  • prezenta fimozei patologice la baietei
  • fuziunea(coalescenta labiilor mici) labiilor la fetite, vulvo-vaginita
  • reflux vezico – ureteral ( “intoarcerea” urinii din vezica urinara spre uretere)
  • malformatii congenitale ale rinichilor(rinichi polichistic, displazii renale, hidronefroza), uropatii obstructive (diferite “obstacole” care favorizeaza stationarea urinii cu risc crescut de infectie)
  • litiaza urinara(“pietre” la rinichi)
  • afectare renala secundara altor boli(glomerulonefrite)
  • deficite imunologice(congenitale sau dobandite) care interfera cu mecanismul de aparare
  • constipatia cronica
  • diabet zaharat si alte boli metabolice

Cum se manifesta?

Modul de manifestare difera foarte mult in functie de varsta, localizare si, eventual prezenta unuia sau mai multor factori favorizanti care pot crea premise pentru recurenta, cronicizarea  infectiei.

Nou – nascut :

  • predominant afectati copilasii de sex masculin;
  • frecvent nu exista factori favorizanti
  • caracteristic este lipsa oricaror simprome urinare, pe primul loc aflandu-se cele digestive cu inapetenta, varsaturi, diaree cu iminenta instalarii unui sindrom de deshidratare acuta deosebit de periculos la aceasta varsta
  • febra nu este obligatorie; de cele mai multe ori sunt prezente subfebrilitati(temperatura sub 38 C) dar pot fi si cresteri mai mari ale temperaturii, dupa cum pot exista chiar valori mai reduse ale temperaturii(hipotermie)
  • particular pentru aceasta varsta este persistenta icterului sau accentuarea acestuia dupa o remisie anterioara; apare datorita efectului toxic al bacteriilor asupra ficatului

– data fiind varsta sunt posibile complicatii severe amenintatoare de viata cum ar fi diseminarea infectiei la nivelul meningelui, plamanului;

Sugari si copii sub 3 ani:

  • la aceasta varsta simptomele urinare inca lipsesc dar apar cele generale si aici un loc important il ocupa cresterea temperaturii, aparent fara o cauza;  uneori pot sa apara chiar si convulsii febrile de aceea daca copilasul prezinta temepratura fara nici un alt simptom, adresati-va medicului deoarece poate fi vorba de o infectie urinara care necesita investigatii suplimentare si tratament specific;
  • poate totusi fi prezenta disuria(usturimea la urinare) care declanseaza crize de plans ce nu pot fi explicate de anturaj
  • simptomele de ordin digestiv sunt minore dar se pot exterioriza sub forma refuzului mancarii, al varsaturilor si, mai rar al diareei; mentionez din nou pericolul deshidratarii mai ales la copilasii sub 1 an;

– pe masura cresterii, apar si simptomele urinare, acestea devenind o componenta obligatorie; cel mai frecvent este vorba despre usturimi la urinare(disurie) , polachiurie(urinari dese, si reduse cantitativ) sau chiar instalarea globului vezical(nu se mai elimina urina, aceasta stagnand in vezica urinara a carei capacitate este depasita)

Copii peste 3 ani :

– simptomele se aseamana din ce in ce mai mult cu ale adultului si locul principal este ocupat de cele urinare:

  • disurie
  • polachiurie
  • enurezis nocturn(eliminare involuntara de urina noaptea, in pat, la un copil la care anterior se instalase controlul sfincterian)
  • modificarea aspectului urinii, aceasta devein tulbure si cu un miros patrunzator
  • stare generala alterata, febra mare cu frison, dureri lombare
  • inapetenta, greturi, varsaturi

Asa cum spuneam, prezenta factorilor favorizanti duce de cele mai multe ori la recurenta acestor episoade de infectii urinare cu efecte negative asupra rinichilor, cu afectarea functiei acestora, in cazuri severe ajungandu-se la insuficienta renala cronica cu iminenta dializei;

Asadar acordati atentia cuvenita acestor infectii si tratati-le cu seriozitate; sunt situatii cand se impune administrarea profilactica de antibiotice(in doze reduse ) si, din experienta am constatat ca, tot mai multe mamici sunt reticente in a urma aceasta terapie; informati-va din surse medicale, discutati cu medicul dumneavoastra despre importanta acestei profilaxii si, luati in considerare sfaturile acestuia.

In cazul infectiilor urinare reucrente se recomanda consult nefrologic pentru monitorizare, tratament si profilaxie.

In functie de modul de manifestare infectiile urinare se impart in :

1. Infectie urinara acuta (primoinfectie) :primul episod de infectie urinara cu raspuns favorabil la tratamentul antibiotic ( efectuat conform antibiogramei)

2. Infectie urinara recurenta

  • nerezolvata(persistenta simptomelor si/sau pozitivarea uroculturii) in ciuda tratamentului antibiotic; este vorba despre aceeasi bacterie identificata atat in momentul diagnosticului cat si ulterior’
  • reinfectie – reaparitia simptomelor cu pozitivarea din nou a uroculturii insa cu prezenta altui germene decat cel initial

3. Infectie cronica: necesita prezenta unuia sau mai multor factori favorizanti care compromit mecanismele de aparare antiinfectioasa si care au drept rezultat o afectare cronica a rinichiului .

4. Bacteriuria asimptomatica :absenta oricaror simptome desi rezultatul uroculturii este pozitiv

 

Cum se diagnosticheaza?

In general la copilasii peste 3-4 anisori este mai usor, suspiciunea ridicandu-se in urma acuzelor acestora, din ce in ce mai tipice pentru o infectie urinara. Probleme ridica insa cei sub 3 anisori si in special sugarii la care simptomatologia poate de multe ori conduce spre diagnostice eronate, cel mai frecvent puse pe seama simptomelor digestive sau a eruptiei dentare; astfel orice febra inexplicabila la un bebelus trebuie sa includa printre investigatii si un examen de urina, eventual chiar urocultura.

O sa insist putin asupra corectitudinii recoltarii urinei in vederea efectuarii investigatiilor, de multe ori existand rezultate fals pozitive datorita contaminarii in procesul de recoltare.

a) in cazul bebelusilor si copiilor sub 3 anisori, urina se recolteaza cu ajutorul unor colectoare (pungulite) sterile care se aplica in jurul meatului urinar dupa o prealabila toaleta locala- se spala riguros zona genitala-anala, cu apa calda si sapun, eventual chiar se “sterge”cu o compresa sterila cu rivanol; daca in decurs de 30 minute nu se elimina urina sau bebelusul are scaun, se schimba “pungulita”; dupa recoltare se goleste continutul pungulitei in recipientul steril si se transporta rapid la laborator, in maxim 30-60 minute; daca totusi nu este posibil acest lucru, urina se poate pastra la frigider maxim 24 ore la 4C.

b) copii peste 3 ani colaboreaza astfel incat urina se poate recolta ca si in cazul adultilor; dupa o prealabila toaleta locala cu apa calda si sapun, din prima urina de dimineata se recolteaza din mijlocul jetului urinar, cu mare grija pentru a nu contamina proba si se transporta rapid la laborator.

Sunt si alte metode de recoltare a urinii care se efectueaza in unitati medicale, necesitand personal specializat motiv pentru care nu voi insista asupra lor.

Examenul de urina :  poate identifica prezenta :

–  leucocitelor, eventual cilindrii leucocitari ( specifici pentru diagnosticul de pielonefrita) ; absenta leucocitelor nu infirma diagnosticul mai ale daca copilasul a beneficiat de tratament antibiotic inaintea recoltarii urinii

hematiilor(globulelor rosii) – mai frecvent in cistita hemoragica

proteinelor

Urocultura

– precizeaza tipul microbului prezenta sa cuantificandu-se in UFC (unitati formatoare de colonii); in general este vorba despre un singur microb; prezenta a 2-3 microbi sugereaza mai degraba o contaminare a probei in momentul recoltarii, necesitand de cele mai multe ori repetarea uroculturii.

– prezenta a peste 100.000 UFC ( unitati formatoare de colonii) este certa  pentru diagnosticul de PIELONEFRITA

  • Pe langa examenul urinii se mai efectueaza teste din sange pentru a “controla” functia rinichiului(uree, creatinina, acid uric) la care se adauga alte teste in primul rand vizand sindromul inflamator(reactia organismului fata de “intrusi”) si anume : VSH, Fibrinogen, PCR- proteina C, un indicator foarte sensibil si fidel, la care se adauga alte examinari decise de medic in functie de simptomatologia copilului si eventualele boli asociate.
  • Este obligatorie efectuarea unei ecografii a aparatului renal, metoda neinvaziva care poate evidentia precoce prezenta unor factori favorizanti(anomalii ale rinichiului, cailor urinare, prezenta refluxului vezico-ureteral sau a litiazaei renale), evitand astfel multiple episoade de infectii urinare.

Refluxul vezico-ureteral :

  • refluarea urinii din vezica urinara inapoi in ureter (legatura intre vezica urinara si rinichi)
  • cel mai frecvent factor favorizant
  • poate fi prezent la unul sau ambii rinichi

 

  • Alte investigatii : ( decise de medicul curant, in functie de examenul clinic si de rezultatul celorlalte analize)

– cistografie mictionala

– radiografie abdominala

– uretero -cistografie

Cum se trateaza ?

Obiectivul principal este identificarea microbului ce a determinat infectia si tratamentul antibiotic administrat conform antibiogramei cu o durata de 1-14 zile (medie 10 zile).

1. Tratamentul antibiotic se initiaza dupa recoltarea probelor, in absenta antibiogramei, ajustandu-se pe parcurs in functie de evolutie si de rezultatul antibiogramei (daca evolutia este favorabila se continua tratamentul inceput cu conditia ca microbul respectiv sa fie sensibil la terapia de prima intentie).

Este obligatorie urmarirea evolutiei prin repatarea uroculturii in timpul tratamentului (ziua 5-8) precum si la 10 zile de la incheierea tratamentului chiar daca starea generala este foarte buna .

Sunt situatii cand se impune o profilaxie a recidivelor mai ales acolo unde se identifica prezenta unuia sau mai multor factori favorizanti.

Astfel prezenta a peste 3 episoade de pielonefrita in decursul unui an sau o reinfectie in prima luna de la primul episod impune cu certitudine asa numita profilaxie a recidivelor. Pe langa indepartarea factorilor favorizanti este recomandata o terapie cu antibiotice ( frecvent asociere de 3 antibiotice, evitandu-se antibioticul administrat pentru tratarea infectiei) cu doze mici ( 1/4-1/2 din doza terapeutica) care se administreaza alternativ, cate 10 zile pe luna fiecare asigurandu-se astfel o “acoperire” permanenta.

Tipul antibioticului, doza, durata tratamentului este decis de medicul curant, cel care cunoaste evolutia cazului precum si eventualele afectiuni asociate.

Sfatul meu este sa administrati aceste antibiotice intrucat previn o afectare de multe ori ireversibila a rinichiului.

2. Regim igieno-dietetic

– aport crescut de lichide pentru a realiza “spalarea” cailor urinare

– alimentatie in functie de toleranta digestiva

– educarea mictionala ( a urinarilor) cu evacuare ritmica si completa a vezicii urinare

3. Tratament simptomatic

a) antitermice (pentru scaderea temperaturii)

b) corectarea sindromului de deshidratare(aport suplimentar de lichide pentru a inlocui pierderile, saruri de rehidratare); la sugari uneori este necesara internarea pentru perfuzii endovenoase

c) tratament complementar(nu exclude tratatmentul antibiotic): ceiuri, sirop pe baza de meriosoare, acestea avand un efect tonic asupra aparatului renal

In concluzie as sublinia din nou importanta diagnosticarii corecte a infectiei urinare, primul pas fiind investigarea unei febre inexplicabile in special la sugari. Adresati-va intotdeauna medicului atunci cand apare febra si nu puneti aceste ascensionari termice doar pe seama eruptiei dentare.

 

 

 

 

 

 

>>>

CRESTEREA SI DEZVOLTAREA – GENERALITATI

Dragi parinti, voi incepe o noua serie de articole de aceasta data dedicate cresterii si dezvoltarii copiilor punctand initial aspecte generale legate de acest complex proces, urmand ca, in articolele viitoare sa detaliez cele mai importante situatii care se pot ivi, incepand cu tulburarile de greutate si cele legate de cresterea in inaltime, pana la aspecte legate de dezvoltarea pubertara si alte tulburari endocrine.

Cresterea este un proces complex, unic prin multitudinea factorilor care o conditioneaza si/sau influenteaza, un proces ce debuteaza intrauterin si care se continua pana in adolescenta o data cu inchiderea cartilajelor de crestere (zone situate la limita dintre diafiza si epifiza si pe seama carora are loc crestere in lungime o osului).

Exista mai multe clasificari pe grupe de varsta, cea mai elocventa imi pare a fi cea in care este punctata si varsta pubertatii, o varsta caracterizata prin mari schimbari atat de ordin fizic cat si psihic care practic pregateste copilul pentru viata de adult. Astfel am putea considera ca exista 6 mari grupe de varsta:

  • intauterina(0-9luni): foarte importanta pentru “bagajul” genetic cu care vine pe lume bebelusul, perioada petrecuta in burtica mamei avand un rol major in procesul de dezvoltare ulterior;
  • perioada de bebelus (nou nascut in primele 28 de zile, ulterior sugar pana la 12 luni);
  • mica copilarie (1-3 ani);
  • copilaria propriu-zisa(3-10ani);
  • pubertatea (10-14 ani) cu diferentierea ei in functie de varsta: mai devreme la fete decat la baieti;
  • adolescenta(14-18 ani) care se finalizeaza cu stoparea procesului de crestere prin inchiderea, osificarea cartilajelor de crestere.

Care sunt factorii ce influenteaza cresterea?

Asa cum spuneam sunt o multitudine de factori ce conditioneaza si/sau influenteaza cresterea, acestia putand fi subimpartiti in factori genetici, respectiv factori de mediu( externi si interni).

a) factorii genetici:

  • constelatia cromozomilor, cei care prin intermediul genelor pe care le contin reprezinta “bagajul” cu care vine pe lume bebelusul si care va conditiona in mare parte cresterea si dezvoltarea prin actiunea asupra sistemului osos si a celui endocrin cei care detin rolul primordial in acest proces;
  • rasa, talia parintilor.

b)factorii de mediu :

1. intrinseci(interni, proprii organismului):– factori hormonali, endocrini care practic moduleaza procesul de crestere si dezvoltare potrivit informatiei genetice existente deja.Cei mai importanti hormoni implicati in procesul de crsetere sunt:

  • STH-ul(somatotropul) sau hormonul de crestere care detine de departe rolul central in crestere si care are variatii fiziologice ale secretiei cu doua pick-uri importante, unul in primul an de viata iar celalalt la pubertate;
  • hormonii tiroidinei(tiroxina si triiodotironina) care stimuleaza mineralizarea osoasa, dezvoltarea sistemului nervos central, maturatia dintilor;
  • parathormonul si calcitonina implicati in mineralizarea osului si in mentinerea constanta a calciului in sange;
  • hormonii sexuali, gonadotropi cu rol important la varsta pubertatii;
  • insulina, cortizolul.

2.extrinseci:– factori care actioneaza din exterior si care pot influenta cresterea:

  • antenatali : nutritia embrionului si fatului, boli ale mamei, afectiuni ale placentei, lipsa de oxigen intrauterin, expunerea la substante chimice, toxice(medicamente, fumat, etc);
  • postnatali: boli cronice, infectii recurente, tulburari acute si cronice de digestie, tipul alimentatiei, activitatea fizica,tratamente cronice;
  • factori de mediu:poluare,expunere la radiatii ultaviolete, fumat pasiv,etc; un rol important il au si factorii socioeconomici, acestia influentand in mod direct accesul la o alimentatie sanatoasa si la o ingrijire adecvata.

Cum apreciem dezvoltarea fizica?

Sunt mai multe criterii utilizate de medici pentru aprecierea cresterii si dezvoltarii, asa-numitele criterii antropometrice care iau in calcul cei mai fideli parametrii :

  • greutatea;
  • lungimea/inaltimea;
  • perimetrul cranian,perimetrul toracic,abdominal;
  • raportul intre lungimea trunchiului(in pozitie sezanda) si lungimea membrelor inferioare;
  • varsta osoasa;
  • variatia curbei de crestere sau mai exact determinarea vitezei de crestere(daca se monitorizeaza evolutia lungimii de la nastere)
  • talia genitorilor

In acest sens s-au intocmit harti, grafice de crestere care au la baza compararea parametrilor somatometrici  ai unui copil cu niste valori de referinta obtinute prin studii pe loturi mari de copii sanatosi pe baza carora s-au intocmit curbe “Gaussiene” şi curbe dinamice, sau “canale” continui, derivate matematic, denumite “ percentile”, sau derivaţii standard (în raport cu formula utilizata).Compararea datelor obţinute la un copil cu graficele permit evaluarea caracterului creşterii:

  • regulată: dacă se situează constant pe aceeasi curba;
  • neregulată: cu perioade de încetinire şi accelerare cel mai adesea sub influenta unor factori externi;

1. GREUTATEA:

  • este de departe cel mai des parametru folosit pentru monitorizare atat in perioada de sugar cat si dupa aceea. Este important ca nou-nascutul sa fie cantarit de 2-3 ori pe saptamana, urmand ca din cea de-a doua luna de viata, cantarirea sa se faca saptamanal pana la varsta de 6 luni, bineinteles daca nu exista situatii cand se impune o monitorizare mai frecventa a greutatii. Dupa varsta de 6 luni si pana la 1 an cantarirea se face de doua ori pe luna, urmand ca dupa primul an de viata si pana la 3 ani sa se efectueze trimestrial. Dupa varsta de 3 ani copilasul trebuie cantarit semestrial daca nu sunt probleme legate de obezitate sau deficit ponderal.
  • evolutia greutatii: in primul an de viata are loc o crestere extraordinara, teoretic la varsta de 1 an ajung sa-si tripleze greutatea de la nastere: in prima luna cresc in medie 500g/luna (se ia in calcul greutatea de la nastere si nu cea cu care iese din maternitate), in urmatoarele 3 luni sporul este de aproximativ 750g/luna, pentru ca in urmatoarele 4 sa scada la 500 g/luna, iar in ultimele 4 luni ajung sa creasca doar 250g/luna. Dupa varsta de 1 an ritmul de crestere scade, in medie copilasii crescand cu 200-250g/luna. De la 2 si pana la 6 ani cresc in medie cu 2 kg/an, pentru ca dupa varsta de 6 ani si pana la 10 ani la baieti, respectiv 12 ani la fete plusul sa fie de 3-3,5kg/an. Exista si o formula mai simpla de calcul, mai mult orientativa, dar care se poate folosi pentru o valoare estimativa a greutatii pentru o anumita varsta : G= 9+2 x varsta(ani). Acestea sunt niste valori medii si niciodata nu se interpreteaza singure ci corelate in primul rand cu talia copilului, “bagajul” genetic si/sau eventualele afectiuni asociate. De aceea nu voi insista asupra graficelor dedicate exclusiv greutatii ci le voi prezenta pe acelea in care greutatea se coreleaza cu lungimea.
  • in primii ani( 0-30/36luni) de viata se folosesc doi indici pentru a aprecia greutatea, unul dintrei ei Indicele Ponderal reprezinta raportul intre greutatea actuala a copilasului si greutatea ideala raportata la greutatea de la nastere, valorile normale ale indicelui incadrandu-se in intevalul 0,9-1,1.( ex: bebelus de 7 luni cu greutatea actuala = 7500g si  greutate la nastere 3500 : IP= 7500/( 3500 +4250)=0,96; deci, valoare normal desi greutatea actuala este cu 250g sub valoarea ideala.

Celalalt indice folosit, se numeste Indice Nutritional si reflecta mult mai fidel dezvoltarea copilului deoarece ia in calcul si lungimea acestuia; acest indice poate fi calculat doar de medic pe baza unor tabele in care sunt redate greutatile ideale ce corespund anumitor lungimi.

  • dupa varsta de 3 ani in aprecierea dezvoltarii se foloseste IMC (indicele de masa corporala) care reprezinta raportul dintre greutate si respectiv patratrul lungimii; si pentru IMC exista grafice de interpretare in functie de sex.

2. Lungimea/Talia:

  • parametru deosebit de important in aprecierea dezvoltarii atat in perioada de sugar cat si dupa varsta de 1 anisor;
  • foarte important este modul in care se masoara, ideal ar fi ca pana la varsta de 3 anisori sa fie determinata in pozitie culcata si cu ajutorul unui dispozitiv denumit pediometru; masurarea cu ajutorul centimetrului de croitorie sau cu alte dispozitive metrice nu este foarte elocventa, putand sa apara diferente mari chiar si de 4-5 cm;
  • la nastere lungimea este variabila, in medie 52+/- 2-4cm , cu rezerva ca si in sala de nastere frecvent se masoara cu ajutorul metrului de croitorie iar pozitia fetala nu permite o masurare foarte fidela;in general in primul an de viata bebelusii cresc 20-30 cm: cate 4 cm in prima luna, apoi 3 cm in urmatoarele 2 luni, 2 cm in luna a 4-a pentru ca din luna a cincea sporul sa fie doar de 1cm/luna. Dupa primul an de viata cresterea in lungime “incetineste” vizibil, la 12 cm /an de la 1 la 2 anisori pentru ca dupa varsta de 2 ani si pana la 5 ani cresterea sa fie doar de 6-8cm/an;se mai inregistreaza un pick de crestere la varsta pubertatii, pentru ca apoi prin osificarea cartilajelor de crestere sa se produca incetarea cresterii, la varste variabile in functie de debutul si progresia pubertatii, la fete in general cresterea inceteaza in medie la 16-17 ani, pe cand la baieti la 19-20 de ani). Exista o formula de calcul orientativa si pentru lungime: 80+5 x varsta.
  • IMC-ul: indicele de masa corporala, utilizat in cuantificarea dezvoltarii in special dupa varsta de 3 ani; este foarte fidel deoarece ia in calcul atat greutatea cat si lungimea;exista grafice si pentru IMC care se interpreteaza astfel:

Normoponderal:valori intre percentilele(curbele)5-85

Supraponderal:valorile cuprinse intre 85, respectiv 95

Obezitate:valori ce depasesc percentila 95

Subponderal:valori situate sub percentila 5

3.Perimetrul cranian:

  • un alt indice important ce apreciaza dezvoltarea cutiei craniene si implicit a creierului;
  • la nastere este in medie cuprins intre 33, respectiv 35 de cm iar in primul an creste cu aproximativ 10 cm, 5 cm in primele 3-4 luni;pana la varsta de adult, cresterea este foarte lenta, totalizand 10 cm, astfel incat la adult perimetrul cranian se situeaza intre 54-58cm;
  • cresterea sa este posibila datorita fontanelelor: cea anterioara, de forma rombica, de 2,5/3,5cm care se inchide in jurul varstei de 18-24 de luni si cea posterioara de forma triunghiulara care este prezenta doar la 25-30% din copilasi,  are dimenisuni mult mai mici decat cea anterioara(1/1cm) si se inchide in primele saptamani de viata.

4. Maturatia osoasa (varsta osoasa):

  • cel mai fidel indicator al cresterii generale;
  • ideal trebuie sa existe concordanta intre varsta osoasa si cea cronologica;
  • procesul de osificare debuteaza in luna a 5-a a vietii intrauterine si se finalizeaza in adolescenta;
  • se evalueaza prin radiografie osoasa ce evidentiaza: numarul si dimensiunea nucleilor de osificare, forma si densitatea lor, delimitarea contururilor capetelor osoase si distanta ce separa centrii epifizari; se poate efectua si  la sugar si este important sa nu refuzati efectuarea acesteia daca medicul o considera necesara pentru evaluarea cazului;

5.Viteza de crestere:

  • poate fi evaluata daca periodic pe harta de crestere au fost consemnate valorile lungimii;
  • este utila pentru a preciza momentul debutului eventualelor tulburari de crestere.

6.Raportul intre lungimea trunchiului(in pozitie sezanda) si cea a membrelor inferioare:

  • este folosita mai ales atunci cand exista tulburari de crestere, pentru a aprecia caracterul proportionat/disproportionat al acestora

7. Alte criterii de apreciere a cresterii:

  • diametrul biacromial si biiliac;
  • circumferintele bratului si coapsei;
  • grosimea plicii cutanate- tricipital, subscapular – valoaroase in aprecierea starii de nutritie a elasticitatii cutanate, dezvoltarea tesutului adipos;
  • aprecierea maturizarii psiho-motorii.

In concluzie se poate spune ca, o urmarire atenta atat in primul an de viata cat si dupa aceea, cu examene medicale periodice, poate evidentia din timp diferite situatii patologice cum ar fi hipostatura, deficitul ponderal, supraponderea sau chiar obezitatea, si astfel se pot lua masuri in timp util pentru a le putea corecta.

>>>

ANEMIA NUTRITIONALA

Anemia reprezinta un diagnostic frecvent in pediatrie si, de cele mai multe ori se datoreaza carentei de fier(prin aport alimentar); mult mai rar este vorba de boli ce afecteaza absorbtia intestinala a fierului, situatie in care rezolvarea bolii de baza, regleaza de cele mai multe ori asimilarea fierului din alimentatie.

De cele mai multe ori aceasta suplimentare cu fier poate fi evitata daca se respecta principalele reguli ale diversificarii, peste  80%  din anemiile prin deficit de fier datorandu-se unor greseli alimentare, in special excesului de lapte, diversificarii tardive(peste  varsta de 8 luni) si absentei carnii, ficatului si galbenusului de ou din alimentatia bebelusilor; de asemenea, excesul de cereale in alimentatie poate duce la formarea unor compusi la nivel intestinal(fitati) ce inhiba absorbtia fierului(chiar daca aportul alimentar este unul optim). Astfel, in contextul unei alimentatii corecte si in absenta altor afectiuni este putin probabil sa apara anemia prin deficit de fier.

Ce este anemia?

  • este definita ca si scaderea numarului de globule rosii (hematii), respectiv a hemoglobinei produsa de o multitudine de cauze, de departe cea mai frecventa dintre ele fiind deficitul de fier;hemoglobina, pigmentul rosu este o molecula ce are in componenta ei fier;rolul principal este de a  trasnporta oxigenul de la plamani spre toate organele din corp;daca fierul este deficitar, si hemoglobina va fi redusa, astfel ca o cantitate mai mica de oxigen va ajunge la tesuturi si organe, determinand astfel aparitia simptomelor caracteristice anemiei;
  • sunt mai multe tipuri de anemie, in stabilirea diagnosticului avand importanta numarul, forma, culoarea, volumul hematiilor, precum si alti parametrii in functie de tipul de anemie suspicionat pe baza semnelor clinice si investigatiilor efectuate.

Cauzele anemiei:

Asa cum spuneam cel mai frecvent tip  de  anemie este cel prin  deficit de fier insa sunt si alte cauze, pe care doar le voi mentiona, neinsistand asupra lor:

a)nou – nascut :

  • prematuritate, gemelaritate;
  • cefalhematom, bose(in urma traumatismului la nastere);
  • copii proveniti din mame multipare (cu multe nasteri);
  • hemoragii materne, sarcini apropiate intre ele;
  • ligatura precoce a cordonului ombilical.

b)sugar si copil mic:

  • anemia prin deficit de fier, acid folic;
  • malformatii cardiace congenitale;
  • deficite enzimatice,  anemii hemolitice ereditare, autoimune;
  • anemii prin pierderi acute(hemoragii, traumatisme) sau cronice(cantitati mici de sange care se pierd constant, asa-numitele hemoragii oculte) caracteristice diareilor cronice cu prezenta sindromului de malabsorbtie;
  • infectii severe(septicemii), infectii repetate, infectii cronice;
  • unele tratamente medicamentoase;
  • leucemii, limfoame

c)scolari si adolescenti:

  • practic sunt aceleasi cauze de anemie ca si la copilasii mai mici cu mentiunea ca anemia prin deficit de fier este mai putin prezenta decat in primii 3 ani de viata iar la adolescente apare anemia posthemoragica(in urma aparitiei ciclurilor menstruale)

ANEMIA PRIN DEFICIT DE FIER

De ce apare?

  • este consecinta reducerii fierului din organism, fier care intra in compozitia hemoglobinei cea care transporta oxigenul tuturor celulelor din organism. Totodata este un constituient important al mioglobinei, intrand in structura fibrelor musculare(musculatura scheletica, inima,etc); de asemenea are un important rol in dezvoltarea imunitatii, precum si un rol  energetic existand in compozitia unor enzime;
  • cantitatea de fier din organism este variabila, in functie de varsta,astfel la nastere este de aproximativ 250-300mg, pentru ca la varsta de adult sa ajunga la 3,5 – 4 grame. Prematurii nu au aceste depozite de fier astfel incat in cazul lor este necesara administrarea profilactica de fier cu atat mai mult cu cat, au un ritm de crestere foarte alert (comparabil cu cel din viata intrauterina).

Rezervele de fier de la nastere ajung pana in jurul varstei de 4- 6 luni dupa care, fierul necesar pentru crestere si dezvoltare depinde de sursele alimentare. De aceea este importanta diversificarea alimentatiei si evitarea excesului de lapte. Laptele de mama contine o cantitate redusa de fier dar cu o absorbtie foarte buna iar formulele de lapte praf sunt imbogatite cu fier in proportii variabile(0,7-0,9 mg fier/100 ml pentru formulele de inceput, respectiv 0,7 – 0,14 mg fier/100 ml pentru formulele de continuare). Laptele de vaca are o cantitate minima de fier si nu se recomanda in alimentatia copilului in primul an.

Cantitatea recomandata  de fier pentru o crestere armonioasa este de :

6 mg fier/zi pana la varsta de 6 luni

10  mg fier/zi de la 6 la 12 luni

Surse alimentare bogate in fier:

  •  ficat pui, vita, carne de pui, vita, curcan, peste, galbenus de ou;

  • spanac, brocoli, mazare, fasole rosie, linte

  • paine integrala, cereale, orez brun;

Trebuie mentionat ca doar o cantitate mica de fier se absoarbe din alimente, astfel, spre exemplu doar 1-2% din fierul continut in spanac se absoarbe, pe cand fierul continut in carne se absoarbe in proportie de 10-20%.

Absorbtia fierului e influentata si de alti factori:

  • vitamina C(portocale, kiwi, lamai, grapefruit, avocado, catina, fructe de padure) creste absorbtia fierului, aceeasi influenta avand-o si
  • Vitamina A dar si cuprul;

In schimb:

  • fitatii (continuti in cerealele integrale), fosfatii (componenta a bauturilor carbogazoase), oxalatii (prezenti in ciocolata, spanac) si polifenolii, tanina( componente ale ceaiurilor) scad dramatic absorbtia de fier chiar in contextul unui aport crescut din aceste alimente; de aceea o alimentatie sanatoasa presupune un echilibru intre nutrienti.

Cum se manifesta?

Este necesara o perioada relativ lunga de timp pana la aparitia simptomatologiei, aceasta de multe ori nefiind specifica.

Printre cele mai frecvnte simptome se numara:

  • paloarea(tegumente palide) mai evidenta la nivelul unghiilor si palmelor; nu se aprecieaza in functie de culoarea lobului urechii (mai ales la sugar datorita excesului de morcovi in alimentatie poate sa apara o hiperpigmentare-o coloratie in portocaliu , asa numita carotenodermie in termeni medicali);
  • astenie, adinamie(copilul devine apatic, mofturos, plangacois, mereu indispus), oboseala;
  • creste susceptibilitatea la infectii, fierul avand un rol important in functionarea optima a sistemului imunitar; se creeaza astfel un cerc vicios, infectiile repetate agravand deficitul de fier(anemia intrainfectioasa);
  • inapetanta, consecinta fiind o curba ponderala nesatisfacatoare, chiar stationara;
  • tahicardie(accelerarea batailor inimii), uneori chiar suflu sistolic(un “zgomot” suplimentar perceput atunci cand medicul asculta inima copilasului cu stetoscopul). De multe ori in practica prezenta suflului sistolic duce la diagnosticarea anemiei, celelalte semne si simptome fiind minore sau chiar absente;
  • mai rar sunt prezente la copii cheilita angulara(leziuni situate la nivelul unghiului format de buza superioara cu cea inferioara), unghii fragile, casante;
  • prezenta altor deficite nutritionale : semne de rahitism evolutiv, respectiv sechelar ; mult mai rar este prezenta malnutritia;

Cum se diagnosticheaza?

Cel mai frecvent pe baza anamnezei(discutia cu parintii,antecedentele copilului, meniul zilnic, eventualele acuze prezente) si examenului clinic(consultatia propriu-zisa) medicul ridica suspiciunea de anemie stabilind diagnosticul de Sindrom Anemic, pentru ca,in urma investigatiilor efectuate sa precizeze exact cauza si tipul anemiei si sa recomande tratamentul optim, igieno-dietetic si medicamentos daca este cazul.

Astfel se va efectua:

  • hemoleucograma – precizeaza numarul, marimea, culoarea hematiilor, valoarea hemoglobinei, respectiv a hematocritului;
  • fierul seric(sideremia) si feritina (fierul existent in organism sub forma de depozite in ficat si splina);
  • numarul de reticulocite(hematii tinere)-folosit mai ales pentru a aprecia eficienta tratamentului substitutiv cu fier, numarul lor incepand sa creasca dupa 3- 7 zile de tratament cu fier;

Anemia prin deficit de fier este o anemie(scaderea hemoglobinei)hipocroma(hematii slab colorate) microcitara( dimensiuni mai reduse a hematiilor) hiposideremica (valoare redusa a fierului seric).

Cum se trateaza?

Tratamentul este simplu, odata diagnosticat deficitul de fier, acesta trebuie corectat prin administrare suplimentara de fier pentru a normaliza fierul seric dar si pentru a reface depozitele de fier din organism.

Aceasta inseamna ca tratamentul este de lunga durata, in medie 3-4 luni. Dupa initierea tratamentului se evalueaza raspunsul organismului la 1 luna, timp in care hemoglobina ar fi trebuit sa se normalizeze si se mai continua inca 2-3 luni, in functie de evolutie si de tolerabilitatea tratamentului substitutiv.

Sunt mai multe tipuri de preparate ce contin fier, nu voi insista asupra lor, medicul curant fiind in masura sa stabileasca doza, modul de administrare si durata terapiei.Este important insa, indiferent de tipul de preparat sa se asocieze si vitamina c (fie sub  forma farmaceutica fie combinarea cu suc proaspat de portocale-30-50ml per doza administrata) pe toata durata tratamentului, aceasta facilitand absorbtia fierului.

Efecte secundare ale tratamentului:

  • dureri abdominale, greturi;
  • tulburari ale tranzitului intestinal(diaree/constipatie)- acestea pot sa fie corectate din alimentatie; in foarte rare situatii e necesara schimbarea preparatului farmaceutic; colorarea in negru a scaunului;

Sunt rare situatiile in care se impune transfuzia de sange( masa eritrocitara).

Tratament profilactic:

  • este recomandat in primul rand in cazul prematurilor si gemenilor dar sunt si alte categorii de copilasi care beneficiaza de acest tratament profilactic (incidente la nastere, traumatisme cu pierderi de sange, hemoragii materne, etc);
  • de obicei este recomandat din maternitate de catre medicul neonatolog care cunoaste cel mai bine circumstantele nasterii si eventualii factori care ar putea determina aparitia anemiei;
  • nu administrati tratament cu Fier decat la indicatia precisa a medicului si doar in urma efectuarii analizelor ce obiectiveaza scaderea fierului intrucat nici excesul de fier nu este benefic organismului, conducand la aparitia hemocromatozei.

Cum prevenim instalarea anemiei?

Regula de baza este reprezentata de alimentatia echilibrata si diversificare corecta:

  • alaptare exclusiva pana la 6 luni;
  • evitarea introducerii laptelui de vaca inainte de varsta de 2 ani(ca si masa de sine statatoare, poate sa fie insa folosit ca si ingredient(unt, smantana, iaurt,branza de vaci, etc);
  • limitarea  consumului de lapte odata cu diversificarea meselor(la 10 luni maxim 400-500ml/zi);
  • meniu bogat in alimente de origine animala(ficat, carne pui, vita, peste, galbenus de ou) asociate cu legume, fructe (datorita continutului crescut de Vitamina C care potenteaza absorbtia fierului).

Dieta vegetariana nu este potrivita unui organsim in crestere, cu atat mai mult unui sugar!!!!

 Pentru detalii s-ar putea sa va fie de folos si articolul dedicat fierului in alimentatia celor mici.

>>>

ALIMENTATIA COPILULUI MIC (1-3 ANI)

Alimentatia copilasilor dupa implinirea varstei de 1 an nu difera semnificativ fata de alimentatia bebelusului din lunile 11-12, fiind considerata  o “trecere” catre alimentatia adultului prin adaugarea in meniul celor mici si a altor alimente pe masura maturarii functiei digestive, respectiv renale, in paralel cu dezvoltarea abilitatilor psiho-motorii si a dentitiei temporare.

Foarte important este de subliniat fapul ca ritmul de crestere dupa varsta de 1 an este semnificativ incetinit fata de primul an de viata astfel incat si necesarul caloric este mai redus. In medie copilasii cresc cu 200-250 g/luna, respectiv 10-12 cm pe an; pentru o crestere armonioasa  fiind nevoie in continuare de o alimentatie diversificata care sa includa toate principiile nutritionale.
Alimentatia in primii ani de viata  reprezinta  o  “fundatie” durabila pentru deprinderea  unor obiceiuri alimentare sanatoase  si pentru un ritm de crestere corespunzator in anii ce urmeaza. La fel de importante sunt obiceiurile din familie acestea influentand in mod considerabil comportamentul alimentar al copiilor. Din pacate, s-a constatat in ultima vreme ca, aceste deprinderi sanatoase dispar dupa varsta de 4-5 ani(uneori, mult mai devreme), parintii nu mai acorda o asa mare importanta nutritiei, iar  pana la aparitia problemelor de greutate, a diferitelor carente si tulburari digestive mai este doar un pas. De aceea este foarte important sa-i invatati de mici sa manance sanatos, sa nu abandonati niciodata aceste obiceiuri si, mai presus sa fiti un exemplu prin propriul comportament alimentar.

Dupa varsta de 1 an se modifica si comportamentul copilasului la masa, fiind mult mai activi si mai curiosi de explorare, isi pierd repede rabdarea la masa, accepta cantitati mici de alimente, doar cat sa-si potoleasca foamea, fara sa apara senzatia de satietate; e important sa gestionati corect aceste situatii, sa evitati mancatul la televizor sau stiu eu, in fata calculatorului/tabletei, sa gasiti solutii pentru a evita mesele fractionate(din ora in ora spre exemplu).

In principiu copilasii intre 1 si 3 ani au nevoie de 100 kcal /kg corp/zi (de exemplu pentru un copilas de 12 kg sunt necesare 1200kcal/zi) dupa cum au nevoie si de un aport hidric in medie de 100 ml/kgcorp/zi.  Acestea sunt niste valori orientative, nu trebuie sa ajungeti sa cantariti alimentele si sa calculati caloriile; atata timp cat un copil este activ, se dezvolta bine din punct de vedere psihic si motor iar cresterea in inaltime si greutate respecta “curba” corespunzatoare varstei si sexului, inseamna ca necesarul ii este asigurat si nu este nevoie sa-l “indopati” cu suplimente alimentare pentru a-i creste pofta de mancare. La modul orientativ, portia unui copil mic(1-3 ani) reprezinta un sfert din cea a unui adult.

Asa cum spuneam, trebuie sa existe un echilibru intre Proteine, Glucide(hidrati de carbon) si Lipide(grasimi), precum si un aport corespunzator de Fibre(articol detaliat), Vitamine(articol detaliat) si Minerale. Nu exista un regim standard, apetitul si nevoile energetice(numarul de calorii) fiind variabil astfel incat dieta trebuie adaptata fiecarui copilas in parte; mai mult apetitul devine capricios la aceasta varsta, foarte multe din alimentele care-i faceau placere le refuza si are nevoie in permanenta de ceva ” nou”.

Proportia intre proteine, glucide si lipide trebuie sa fie una corespunzatoare pentru varsta evitand atat carentele cat si excesele.

1. PROTEINELE

  • rol esential in procesul de crestere si dezvoltare reprezentand suportul material al vietii;
  • ar trebui sa reprezinte 10-15% din totalul de calorii, 1 gram de proteine furnizand 4,1 kcal;
  • in medie sunt necesare 1-1,2 g de proteine pentru fiecare kilogram,  jumatate de origine animala, jumatate provenind din vegetale(cereale, legume, fructe,seminte, fructele oleaginoase-nuci,alune,migadale, caju,etc);
  • prin “decompunere” in organism elibereaza aminoacizi; exista 30 de aminoacizi dintre acestia, 8 fiind esentiali (adica nu pot fi produsi de organism ci trebuie adusi direct din alimentatie);
  • cele cu valoare biologica mare(“de calitate”) sunt proteinele de origine animala(lapte, oua, carne), acesta fiind si motivul pentru care alimentatia vegetariana nu este indicata copiilor;

a)carnea:

  • pui,gaina, curcan, peste, vita,iepure, ficat de pui/curcan – 40-60 g zilnic;
  • poate fi oferita la masa de pranz sau cina(daca este refuzata  poate fi “camuflata” sub forma de perisoare, chiftele, tarte, budinci, placinte);
  • carnea de porc,oaie, vanatul nu sunt recomandate copiilor mici, la fel mezelurile si conservele de tip pate!!!!

b)ouale:

  • alimente indispensabile in regimul unui copil(recomandabil de 3-4 ori /saptamana, chiar 5-6 mai ales acolo unde carnea este refuzata), de  gaina, consumate intotdeauna proaspete si suficient preparate termic(dupa varsta de 1 an se poate oferi “ou moale”-timpul corect de gatire 4 minute si jumatate);pot fi oferite si oua de prepelita insa nu se recomanda ca acestea sa fie consumate crude(“celebrele” cure de imunizare);
  • dupa varsta de 1 an poate fi introdus cu precautie(mai ales la cei cu antecedente de alergii) si albusul de ou; se admite totusi introducerea acestuia dupa varsta de 9-10 luni cu conditia ca pana la acea varsta sa nu fi existat reactii alergice de niciun fel.

c)lactatele:

  • laptele a trecut de mult pe locul 2 in alimentatia copiilor asa incat nu trebuie sa depaseasca 400-500 ml/zi ; se recomanda in continuare formulele de lapte praf adaptate varstei deoarece chiar daca contin mai putine proteine decat laptele de vaca sunt imbogatite cu fier si acizi grasi nesaturati extrem de benefici organismului;la cei alaptati se continua alaptarea, calitatile laptelui de mama raman aceleasi si dupa varsta de 1 an;
  • excesul de lapte dupa varsta de 1 an poate sa duca la deficiente nutritionale prin evitarea consumului altor alimente, laptele aducand numarul de calorii necesare insa nu si toti nutrientii de care e nevoie; mai mult, in unele cazuri excesul de lapte poate duce la perturbari ale tranzitului intestinal, cel mai adesea fiind vorba de constipatie la care se adauga si o componenta psihologica(inhibarea refexului de defecatie de frica durerii);

  • iaurt natural, branza de vaci, telemea de vaca,capra, urda, riccota, mozarella(bulgari), smantana,unt(consumat ca atare nu prajit);
  • se pot prepara diverse creme de branza prin adaugarea de smantana, iaurt, verdeata (le imita foarte bine pe cele existente in comert insa sunt mult mai sanatoase si nu contin aditivi);

150 ml lapte =1 iaurt=30g branza de vaci cu samantana=60 g branza de vaci

branza topita si iaurturile cu fructe din comert nu sunt indicate!!!

2. GLUCIDELE ( hidratii de carbon sau zaharurile)

  • au un important rol energetic si structural (creierul, inima, celulele sangvine, muschii nu pot functiona in absenta lor), cele mai importante fiind cele complexe de tipul amidonului din cereale (grau, porumb,orz, ovaz, secara, orez,etc), leguminoase, cartofi, banane, urmand apoi lactoza, fructoza si galactoza; zaharul nu trebuie sa depaseasca 10 g/zi(ideal ar fi sa lipseasca);
  •  ideal reprezinta 50-55% din totalul de calorii, 1 gram de glucide furnizand 4,1 kcal;
  • in medie sunt necesare 10-12 g pentru fiecare kilogram, de mare utilitate fiind hidratii de carbon cu absorbtie lenta(mentin un nivel constant al glicemiei) de tipul celor care exista in cereale, legume, fructe;
  • painea trebuie inclusa in alimentatia celor mici, de preferat cea obtinuta din faina integrala  in cantitate de 2 felii/zi, la fel orezul, grisul, pastele(mai ales cele integrale), porumbul, meiul,ovazul, orzul, tapioca; de asemenea exista o mare varietate de cereale pe piata ideale pentru micul dejun sau pentru o gustare mai consistenta;o optiune sunt si pseudocerealele care au in compozitie si o cantitate mare de proteine si alti nutrienti benefici organismului(hrisca, quinoua, amaranth); pentru produsele in comert, cititi cu mare atentie eticheta, sunt multe sortimente care contin cantitati foarte mari de zahar;
  • cerealele sub forma de fulgi, foarte apreciate de copii pot constitui alaturi de un produs lactat un mic dejun consistent si sanatos care sa furnizeze suficienta energie piticului pana la masa de pranz; de asemenea este benefic adaosul  de seminte(in, chia, canepa, dovleac crud, etc), la piureul de fructe sau la produsele lactate consumate ca si gustari (iaurt, branza de vaci);
  • dulciurile (ciocolata, napolitane, sucuri, etc)- sunt usor asimilate, dau o senzatie de bine insa interfera cu apetitul si nu sunt recomandate; foarte mare atentie la sucurile de fructe din comert acestea continand o cantitate foarte mare de zahar;  in general se recomanda prajiturile de casa: chec, prajitura cu fructe , cozonac, branzoici, etc(pentru a evita in continuare zaharul, la prepararea acestora pot fi folosite alternative:sirop de arar, agave, stevie). ciocolata nu trebuie administrata sub varsta de 3 ani.
  • fructe: – in general nu exista restrictii doar in cazul celor cu antecedente alergice la care trebuie evitate fructele cu potential alergenic crescut( capsuni, fructe de padure, etc); o mare atentie trebuie acordata in continuare semintelor (alune, nuci, migdale) in special datorita pericolului de inecare/aspiratie; pot fi servite proaspete (piureuri, sucuri) sau sub forma de compoturi, incorporate in tarte, prajituri.


  • legumele : – preparate sau crude trebuie neaparat sa existe in meniul zilnic al copiilor, incercand o cat mai mare diversitate

3. LIPIDELE (grasimile):

  • foarte importante in alimentatia copiilor, avand un rol esential in crestere si dezvoltare dar mai ales in  maturarea sistemului nervos, dezvoltarea creierului, precum si in absorbtia unor vitamine (vitaminele liposolubile: Vit A,D,E,K), asta pe langa rolul energetic, 1 gram de lipide furnizand 9,1 kcal;
  • trebuie sa reprezinte 30-35 % din ratia calorica
  • exista 3 categorii de grasimi, saturate, monosaturate si polinesaturate

a)grasimile saturate:

  • provin din carne, lapte, smantana, unt si trebuie folosite cu precautie, evitand carnea grasa, slanina, untura, mezelurile;
  • se  recomanda indepartarea grasimii vizibile(slanina), respectiv a grasimii subcutanate(pielea) de la carnea de pasare;
  • laptele, smantana trebuie sa aiba un continut mediu/ridicat in grasimi, niciodata nu se va administra unui copil normoponderal lapte sau iaurt dietetic;
  • untul este indispensabil si contine cantitati importante de vitamina A si D  insa consumat ca atare(pe o felie de paine, incorporat in piureuri, adaugat la o salata) nu folosit la prajeli.

Nu inlocuiti untul cu margarina, este unul din cele mai nesanatoase produse folosite in alimentatia copiilor.

b)grasimile mononesaturate:

  • uleiul de masline al carui rol benefic este stiut de toata lumea trebuie sa faca parte din regimul unui copil insa sa nu depaseasca 1-2 linguri/zi; poate fi adaugat la prepararea salatelor, piureurilor de legume deoarece contine o multitudine de acizi grasi esentiali (acizi grasi de care organismul are mare nevoie insa pe care nu-i poate sintetiza, procurandu-i doar din alimentatie ); uleiul de rapita este o optiune continand acizi omega in proportii ideale pentru nevoile organismului;

c)grasimile polinesaturate:

  • pestele este un reprezentat de seama al acestei categorii si asta in primul rand datorita continutului mare de acizi grasi omega 3; este vorba despre pestele gras(somon, somn, sardine, ton, macrou) care poate fi inclus in dieta piticilor chiar si de 2-3 ori pe saptamana; pe langa continutul de acizi grasi, are si o mare cantitate de fosfor, precum si un continut ridicat de vitamine (D, A, grupul vitaminelor B). Oferiti deci copiilor cat mai mult peste si renunati la suplimentele cu acizi omega 3 exitente pe piata care nu inlocuiesc un regim variat;
  • uleiul de floarea soarelui – poate fi utilizat la prepararea mancarii , desi ideal ar fi sa optati pentru cel de masline; mancarea celor mici nu trebuie preparata prin prajire, mult mai indicate fiind fierberea, prepararea la abur, cuptor, gratar;

Mezelurile,(articol detaliat), afumaturile, carnea tocata, branza topita, margarina, produsele de patiserie( mai ales foietaje) nu-si justifica utilizarea in dieta unui copil de 1-3 ani, fiind cu atat mai nocive cu cat procedeele de industrializare si de conservare sunt mai complexe.

Astfel, practic, meniul unui copil intre 1 si 3 ani se bazeaza pe 5 mese inegale(mic dejun20-25 %, gustarea 110-15%, pranzul30% , gustarea 210-15%, cina 20-25% care trebuie  sa includa toate cele 5 grupe de alimente:

  • grupa I : lactate – pentru proteine, calciu, fosfor, grasimi (untul, smantana, iaurtul, etc);
  • grupa II: carne, peste, organe, oua – furnizeaza proteine de calitate fiind si o sursa considerabila de fier cu o biodisponibilitate net superioara fierului continut in vegetale;
  • grupa III:grasimi de origine animala(carne, peste, unt,etc) si vegetala(ulei masline, floarea soarelui,rapita) necesare pentru aportul de acizi grasi;
  • grupa IV:cereale(grau, secara, porumb, orz, ovaz,etc) pentru aportul de glucide la care se adauga vitaminele , proteinele si procentul crescut de fibre alimentare;
  • grupaV: fructele(100-150 g/zi) si legumele(200-300 g/zi):crude sau preparate termic pentru aportul de vitamine, minerale si fibre alimentare; daca refuza legumele acestea pot fi “camuflate” sub forma de supe creme, piureuri, rulade, budinci, etc.

Ideal ar fi ca toate  aceste grupe de alimente sa se regaseasca zilnic in meniul unui copilas, distribuite in cadrul celor 5 mese. Foarte important este si modul in care-i serviti mancarea…aceasta trebuie sa arate apetisant, sa-i starneasca curiozitatea de a gusta; de asemenea le face placere sa se serveasca, sa manance singuri(chiar daca nu prea reusesc) si trebuie sa-i incurajati in aceasta directie pentru ca servitul mesei sa fie o bucurie pentru ei, altfel riscati sa transformati totul intr-un eveniment neplacut cu refuzuri, plansete si multa truda din partea dumneavoastra.

La un copil sanatos nu trebuie impusa o cantitate fixa, apetitul si preferintele lui vor determina consumul zilnic. La aceasta varsta sunt interesati de alimentele fragmentate de tipul “soldateilor”, experimenteaza lingurita, furculita, canita; trebuie incurajati si ajutati astfel incat spre varsta de 3 anisori dobandesc indemanare si sunt capabili sa serveasca singuri masa. Apetitul este variabil de la o zi la alta, puternic influentat de programul zilnic si de obiceiurile alimentare ale familiei de aceea rolul parintilor este unul esential, puterea exemplului fiind deosebit de importanta pentru ca cei mici sa dobandeasca obiceiuri alimentare sanatoase.

Dintre alimentele interzise bebelusului (articol detaliat) se pot introduce treptat in cantitati progresiv crescande : sarea ( 1 g/zi crescand la 2 g/zi pana la varsta de 3 ani), zaharul (maxim 10 g/zi- ideal sa lipseasca), albusul de ou, mierea de albine(la micul dejun pe o tartina cu unt sau folosita la indulcirea ceaiului), fructele de padure (cu precautie la cei cu antecedente alergice).

In schimb ramane o interdictie clara pentru:

  • mezeluri, conserve de carne, peste, pate
  • carne de porc, afumaturi, carne de miel, oaie, vanat
  • margarina
  • ciocolata
  • condimente de tipul vegeta
  • laptele de vaca ( macar pana la varsta de 2 ani) consumat ca atare

Practic(cateva exemple):

a)mic dejun :

  • 200-250 ml lapte( formula adaptata varstei sau lapte de mama) eventual cu o felie de paine cu unt, pasta de branza, unt + dulceata de casa, pate de casa;
  •  lapte cu cereale(ideal brute);
  • 200-250 ml lapte(formula sau lapte de mama)+ omleta (dintr-un ou) + o felie paine, bucatel de legume crude;
  • ou, branza paine, legume crude, iaurt
  • clatite(fara zahar) cu branza, fructe, ciuperci, etc
  • briose avand la baza legume, branza, etc

b)gustarea 1:

  • fructe proaspete(100-150 g) – feliute sau piure de fructe cu seminte, cereale; nu se recomanda sucurile de fructe intre mese;
  • iaurt natural (100-150 g) cu fructe, cereale, seminte adaugate;
  •  branza de vaci cu fructe /cereale/seminte;

c)pranz:

  • supa de legume, carne de pui, vita, perisoare(din pui, vita), galuste de gris, paste(taietei) – 100-150ml;nu se adauga paine la supa, aceasta aduce calorii suplimentare si va duce la refuzul piureului;
  • carne(pui,gaina, curcan ,iepure vita, peste, ficat)-40-60 g sau 1 oua fiert incorporate in piureul de legume sau alt tip de garnitura(orez, paste, mamaliguta, sufleu de conopida, cartofi, spanac, musaca, tarte, placinta cu carne, legume, etc) – 100 g;pot fi servite alaturi si bucatele de legume crude:rosie, castravete, ardei gras pentru a incuraja si consumul de legume crude;
  • desert (optional): cateva bucati dintr-un fruct, compot de fructe, tarta cu fructe, chec , etc.

gustarea 2:

  • fructe proaspete (100-150 g) – feliute sau piure de fructe cu cereale/seminte;
  • iaurt natural ( 100-150 g) cu fructe, cereale adaugate;
  • branza de vaci cu fructe /cereale/seminte;

cina:

  • mamaliga cu branza si smantana – 100-120 g + lapte 200ml
  • budinca de macaroane/orez+branza + 200 ml lapte
  • cereale cu lapte/gris cu lapte + 200 ml lapte

Cele mai frecvente greseli:

  • excesul de lapte(peste 700ml pe zi este considerat exces, dezavantajul major fiind refuzul altor alimente, necesarul de calorii fiind acoperit insa din punct de vedere calitativ nu sunt asigurati nutrientii necesari);
  • abandonarea produselor proaspete;
  • excesul de proteine(printr-un consum exagerat de carne) si glucide(in special bauturile dulci:carbogasoase/necarbogasoase);
  • rontaielile intre mese, indulcirea sucurilor de fructe, oferirea acestora intre mese;
  • folosirea din ce in ce mai des a alimentelor de tip fast-food chiar si la varste atat de mici;
  • impunerea meselor, uneori chiar fortarea copilului aceasta putand duce in timp la anorexie psihogena (din ce in ce mai frecventa la varste mici);

Sfaturi practice:

  • respectati orarul meselor;
  • mesele ar trebui luate in familie, nu in fata televizorului sau in timpul unor activitati (de exemplu foarte multi copii mananca in timp ce se joaca);
  • portiile sa fie mici, adaptate varstei, apetisante si atractive;
  • nu-i oferiti alternative daca refuza una din mese  si nici rontaieli pana la masa urmatoare;
  • vorbiti-i despre mancare, in functie de varsta, implicati-l in alegerea meniului, dati-i “atentie” cand mergeti la cumparaturi, implicati-l in preprarea/servirea mesei;
  • oferiti-i in familie exemple de alimentatie sanatoasa.

>>>

ALIMENTATIA PRESCOLARILOR(3-7ANI)

 

 

Prescolarii sau “gradinarii” cum imi place mie sa-i alint pe copilasii cu varsta curpinsa intre 3 si 7 anisori au nevoie de o alimentatie diversa care sa includa toate principiile alimentare deoarece la aceasta varsta principala lor activitate este joaca care presupune foarte multa miscare si in consecinta au nevoie de  multa energie . Mai mult, daca practica si un sport in cadru organizat mesele trebuie sa fie consistente si adaptate pentru a sustine ritmul de crestere si cheltuielile suplimentare de energie. De asemenea alimentatia trebuie sa contribuie la cresterea capacitatii de aparare impotriva infectiilor, atat de frecvente o data cu intrarea in colectivitate.

Alimentatia in primii ani de viata  reprezinta  o  ” fundatie” durabila pentru deprinderea  unor obiceiuri alimentare sanatoase  si pentru un ritm de crestere corespunzator in anii ce urmeaza.

La fel de importante sunt obiceiurile din familie acestea influentand in mod considerabil comportamentul alimentar al copiilor. Din pacate, s-a constatat in ultima vreme ca, aceste deprinderi sanatoase dispar dupa varsta de 4-5 ani, parintii nemaiacordand o asa mare importanta nutritiei, iar  pana la aparitia problemelor de greutate mai este doar un pas. De aceea este foarte important sa-i invatati de mici sa manance santatos, sa nu abandonati niciodata aceste obiceiuri si, mai presus sa fiti un exemplu prin propriul comportament alimentar.

Incepand cu varsta de 3 ani este recomandata trecerea la obiceiurile alimentare din familie cu conditia ca acestea sa respecte un orar regulat al meselor si sa evite alimentele nesanatoase , in special cele care sufera o prelucrare industriala (semipreparate, conserve, mezeluri, afumaturi, etc). Este important si procesul termic de preparare, in continuare nefiind recomandate prajelile, rantasurile, excesul de grasimi de origine animala.O atentie deosebita trebuie acordata excesului de dulciuri, sucuri dar si rontaielilor intre mese.

In medie intre 3 si 7 ani necesarul de calorii este de 80-90 kcal/kg corp/zi, necesar care se adapteaza in functie de varsta, sex si bineinteles activitatea fizica mai ales daca este una sustinuta. Astfel la 3 ani au nevoie in medie de 1300kcal/zi, 1500kcal la 4 anisori, 1600 kcal la 5 ani, pentru ca la 7 ani nevoia de calorii sa creasca la 1800 kcal/zi. Acestea sunt niste valori orientative, nu trebuie sa ajungeti sa cantariti alimentele si sa calculati caloriile; atata timp cat un copil este activ, se dezvolta bine din punct de vedere psihic si motor iar cresterea in inaltime si greutate respecta “curba” corespunzatoare varstei si sexului, inseamna ca necesarul ii este asigurat si nu este nevoie sa-l “indopati” cu suplimente alimentare pentru a-i creste pofta de mancare.

Dupa varsta de 3 ani ritmul de crestere nu mai este unul continuu, ci in salturi, explicand astfel apetitul variabil corelat cu perioadele de stagnare, respectiv de crestere in greutate/inaltime. Astfel, daca copilul nu creste in greutate cateva luni nu trebuie sa va ingrijoreze, cu siguranta va urma o perioada de crestere accelerata; evident, cu conditia sa nu existe semne de boala(dureri cu diverse localizari, varsaturi, tulburari de tranzit, acuze din parte copilului:obosela, astenie, pierderea apetitului).

 

Asa cum spuneam, trebuie sa existe un echilibru intre ProteineGlucide ( hidrati de carbon) si Lipide ( grasimi), precum si un aport corespunzator de Fibre ( articol detaliat), Vitamine ( articol detaliat) si Minerale ( calciu, fosfor, fier, zinc, magneziu, seleniu, etc)

 

 

 

1. PROTEINELE:

  • rol esential in procesul de crestere si dezvoltare reprezentand suportul material al vietii;
  • ar trebui sa reprezinte 14-16% din totalul de calorii, 1 gram de proteine furnizand prin “ardere” 4,1 kcal;
  • 70% din totalul de proteine ar trebui sa fie de origine animala(carne pui,curcan, iepure, vita, curcan,muschiulet de porc,ficat de pui/vita, ou,lactate), restul de 30 % provenind din vegetale(cereale,pseudocereale:hrisca, quinoua, amaranth, legume, fructe);
  • prin “descompunerea” lor in organism se elibereaza aminoacizi; exista 30 de aminoacizi dintre acestia 8 fiind esentiali( adica nu pot fi produsi de organism ci trebuie adusi direct din alimentatie);
  • cele cu valoare biologica mare(”de calitate”) sunt proteinele de origine animala(lapte, oua, carne), acesta fiind si motivul pentru care alimentatia vegetariana nu este indicata copiilor;

a)carnea:

  • pui, curcan, peste, iepure, vita, ficat de pui/vita, muschiulet de porc(o data pe saptamana) – 60-80 g zilnic;
  • poate fi oferita la masa de pranz sau cina(daca este refuzata  poate fi “camuflata” sub forma de perisoare, chiftele, tarte, budinci, placinte);

  • trebuie evitata administrarea sub forma de snitele, chiftele, procesul termic de prajire in ulei fiind unul nesanatos cu acumulare excesiva de grasimi in detrimentul altor nutrienti;
  • mezelurile, pate-ul din conserva nu constituie substituienti ai carnii; aceste produse nu ar trebui sa se regaseasca in meniul copiilor!

b)ouale:

  • alimente indispensabile in regimul unui copil (recomandabil de 3-4 ori /saptamana, chiar 4-5 mai ales daca lipseste carnea), de  gaina, consumate intotdeauna proaspete si suficient preparate termic;
  • pot fi utilizate si ouale de prepelita insa niciodata consumate crude ci preparate termic; la aceasta varsta se pot folosi si oua de gasca/rata;

c)lactatele:

  • laptele trebuie sa se regaseasca zilnic in alimentatia “gradinarilor” insa acesta nu trebuie sa depaseasca 400-500 ml/zi ; se poate folosi laptele de vaca (3,5-3,8%) sau laptele de capra; sursa de provenienta trebuie sa fie una sigura, care sa respecte conditiile igienico-sanitare;

  • iaurt natural (2-4-10%), branza de vaci, telemea de vaca/capra, urda, cas dulce de vaca/oaie, smantana(15-30%),unt; se pot prepara diverse creme de branza prin adaugarea de smantana, iaurt, verdeata ( le imita foarte bine pe cele existente in comert insa sunt mult mai sanatoase si nu contin aditivi);
  • branza topita, margarina, iaurtul cu fructe nu sunt indicate in alimentatia copiilor;

150 ml lapte =1 iaurt=30g branza de vaci cu samantana=60 g branza de vaci;

2. GLUCIDELE ( hidratii de carbon sau zaharurile)

  • au un important rol energetic si structural(creierul, inima, celulele sangvine, muschii nu pot functiona in absenta lor), cele mai importante fiind cele complexe de tipul amidonului din cereale(grau, porumb,orz, ovaz, secara, orez), leguminoase, cartofi, banane, urmand apoi lactoza, fructoza si galactoza; zaharul nu trebuie sa depaseasca 15-20 g/zi;
  • ideal reprezinta 50-55% din totalul de calorii, 1 gram de glucide furnizand prin “ardere” 4,1 kcal;
  • in medie sunt necesare 200-240 g/zi, de mare utilitate fiind hidratii de carbon cu absorbtie lenta(mentin un nivel constant al glicemiei) de tipul celor care exista in cereale/derivate de cereale, legume, fructe;

a)cerealele:

  • painea trebuie inclusa in alimentatia celor mici, de preferat cea obtinuta din faina integrala in cantitate de 120-140 g/zi;

  • orezulgrisulpastele(mai ales cele integrale); de asemenea exista o mare varietate de cereale pe piata ideale pentru micul dejun sau pentru o gustare mai consistenta( mei, orz, ovaz,hrisca,quinoa,amaranth,etc); cerealele sub forma de fulgi, foarte apreciate de copii pot constitui alaturi de un produs lactat un mic dejun consistent si sanatos care sa furnizeze suficienta energie pana la masa de pranz;cititi cu mare atentie etichetele,sunt disponibile foarte multe tipuri de cereale cu adaos urias de zahar;
  • nu sunt recomandate cerealele indulcite, care au adaugat mult zahar, arome, aditivi;

b)dulciurile:

  • foarte apreciate de toti copilasii, constituie un real pericol daca sunt oferite in exces; se creeaza asa numita dependenta de dulce care in timp se accentueaza, si interfera cu aportul caloric si cu ceilalti nutrienti deosebit de importanti pentru echilibrul nutritional;
  • ciocolata, napolitanele, sucurile (acidulate/neacidulate), acadelele, bomboanele, etc- sunt usor asimilate, dau o senzatie de bine insa interfera cu apetitul si nu sunt recomandate; foarte mare atentie la sucurile de fructe din comert acestea continand o cantitate foarte mare de zahar;  in general se recomanda prajiturile de casa: chec, prajitura cu fructe , cozonac, branzoici,etc.
  • sunt disponibile cateva preprate(in magazinele naturiste, farmacii) care pot inlocui cu success ciocolata si dulciurile “clasice”;
  • siropul de artar, cel de curmale, smochinele, curmalele, prunele uscate pot fi folosite la indulcirea diverselor preparate;

c)fructele:

  • in general nu exista restrictii doar in cazul celor cu antecedente alergice la care trebuie evitate fructele cu potential alergenic crescut( capsuni, fructe de padure, etc); o mare atentie trebuie acordata in continuare semintelor (alune, nuci, migdale) in special datorita pericolului de inecare/aspiratie; pot fi servite proaspete (salate de fructe, bucatele de fructe,piureuri, sucuri) sau sub forma de compoturi, incorporate in tarte, prajituri.

  • se recomanda ca si desert dupa masa de pranz sau ca si componenta (integrala/partiala) a gustarilor dintre mese.

d)legumele:

  • preparate sau crude trebuie neaparat sa existe in meniul zilnic al copiilor, incercand o cat mai mare diversitate;

  • se pot folosi orice fel de legume (radacinoase, salata, spanac, brocoli, conopida, cartof, sfecla, varza, gulii, fasole verde/galbena, mazare, fasole uscata, linte,dovlecel, rosii, ardei, vinete, ciuperci,etc).

 

3. LIPIDELE ( grasimile):

  • foarte importante in alimentatia copiilor, avand un rol esential in crestere si dezvoltare dar mai ales in  maturarea sistemului nervos, dezvoltarea creierului, precum si in absorbtia unor vitamine ( vitaminele liposolubile: Vit A,D,E,K), asta pe langa rolul energetic, 1 gram de lipide furnizand prin “ardere” 9,1 kcal;
  • trebuie sa reprezinte 35-40% din ratia calorica, 75% de origine animala(unt, smantana, etc), restul de origine vegetala(ulei, oleaginoase, etc);
  • exista 3 categorii de grasimi, saturate, monosaturate si polinesaturate:

a)grasimile saturate:

  • provin din carne, lapte, smantana, unt si trebuie folosite cu precautie, evitand carnea grasa, slanina, untura, mezelurile;
  • se  recomanda indepartarea grasimii vizibile (slanina), respectiv a grasimii subcutanate (pielea) de la carnea de pasare;
  • laptele, smantana trebuie sa aiba un continut mediu/mare in grasimi, niciodata nu se va administra unui copil normoponderal lapte sau iaurt dietetic;
  • untul este indispensabil si contine cantitati importante de vitamina A si D  insa consumat ca atare (pe o felie de paine, incorporat in piureuri, adaugat la o salata) nu folosit la prajeli.

Nu inlocuiti untul cu margarina, este unul din cele mai nesanatoase produse folosite in alimentatia copiilor.

b)grasimile mononesaturate:

  • uleiul de masline al carui rol benefic este stiut de toata lumea trebuie sa faca parte din regimul unui copil insa sa nu depaseasca 1-2 linguri/zi; poate fi adaugat la prepararea salatelor, piureurilor de legume deoarece contine o multitudine de acizi grasi esentiali (acizi grasi de care organismul are mare nevoie insa pe care nu-i poate sintetiza, procurandu-i doar din alimentatie);o alternativa o constituie si uleiul de rapita,deosebit de bogat in acizi omega;

c)grasimile polinesaturate:

  • pestele este un reprezentat de seama al acestei categorii si asta in primul rand datorita continutului mare de acizi grasi omega 3; este vorba despre pestele gras (somon, somn, sardine, ton, macrou) care poate fi inclus in dieta piticilor chiar si de 2-3 ori pe saptamana; pe langa continutul de acizi grasi, are si o mare cantitate de fosfor, precum si un continut ridicat de vitamine (  D, A, grupul vitaminelor B). Oferiti deci copiilor cat mai mult peste si renunati la suplimentele cu acizi omega 3 exitente pe piata care nu inlocuiesc un regim variat;
  • uleiul de floarea soarelui – poate fi utilizat la prepararea mancarii , desi ideal ar fi sa optati pentru cel de masline/rapita; mancarea celor mici nu trebuie preparata prin prajire, mult mai indicate fiind fierberea, prepararea la abur, cuptor, gratar;

Necesarul de lichide :

Nevoia de lichide este si ea variabila, cuprinsa intre 70-100ml/kgcorp/zi, in functie de varsta, sex si bineinteles corelata cu activitatea fizica.In general aceasta nevoie este acoperita prin consumul de fructe si legume, supe, lapte, sucuri de fructe,astfel incat apa ca atare este consumata in cantitati mai mici. Este important sa oferiti apa copiilor (ideal slab mineralizata) mai ales intre mese, in cantitati mici (50-100ml).

Astfel, practic, meniul unui copil intre 3 si 7 ani se bazeaza pe 5 mese inegale ( mic dejun15-20 %gustarea 1 10-15%pranzul 35-40%gustarea 2 – 10-15%cina15-20% care trebuie  sa includa toate cele 5 grupe de alimente:

  • grupa I: lactate – pentru proteine, calciu, fosfor, grasimi (untul, smantana);
  • grupa II: carne, peste, organe, oua – furnizeaza proteine de calitate fiind si o sursa considerabila de fier cu o biodisponibilitate net superioara fierului continut in vegetale;
  • grupa III: grasimi de origine animala (carne, peste, unt,etc) si vegetala (ulei maslinerapita, floarea soarelui) necesare pentru aportul de acizi grasi;
  • grupa IV: cereale (grau, secara, porumb, orz, ovaz) pentru aportul de glucide la care se adauga vitaminele , proteinele si procentul crescut de fibre alimentare;
  • grupaV : fructele(150-200 g/zi) si legumele(200-300 g/zi):crude sau preparate termic pentru aportul de vitamine, minerale si fibre alimentare; daca refuza legumele acestea pot fi “camuflate” sub forma de supe creme, piureuri, rulade, budinci, chiftelute(pregatite pe gratar sau in cuptor).

Ideal ar fi ca toate  aceste grupe de alimente sa se regaseasca zilnic in meniul unui copilas, distribuite in cadrul celor 5 mese. Foarte important este si modul in care-i serviti mancarea…aceasta trebuie sa arate apetisant, sa-i starneasca curiozitatea de a gusta; de asemenea le face placere sa se serveasca, sa manance singuri  si trebuie sa-i incurajati in aceasta directie pentru ca servitul mesei sa fie o bucurie pentru ei, altfel riscati sa transformati totul intr-un eveniment neplacut cu refuzuri , plansete si multa truda din partea dumneavoastra.

La un copil sanatos nu trebuie impusa o cantitate fixa , apetitul si preferintele lui vor determina consumul zilnic. Apetitul este variabil de la o zi la alta, puternic influentat de programul zilnic si de obiceiurile alimentare ale familiei de aceea rolul parintilor este unul esential, puterea exemplului fiind deosebit de importanta pentru ca cei mici sa dobandeasca obiceiuri alimentare sanatoase.

Ce trebuie evitat?

  • mezelurile, conservele de carne, peste, pate;
  • afumaturi in exces, preparate de carne prajite in ulei;
  • margarina, branza topita, cremele de branza, smantana(din comert);
  • excesul de dulciuri si gustari sarate (sticksuri, snacksuri, biscuiti sarati, chipsuri, grisine, etc);
  • rontaielile intre mese, consumul de lichide dulci intre mese (sucuri, limonade, ceaiuri indulcite);
  • exista o interdictie clara in ceea ce priveste folosirea biberonului.

Practic:(cateva exemple)

mic dejun :

a) 200-250 ml lapte  cu o felie de paine cu unt, pasta de branza, unt + dulceata de casa, pate de casa, miere; eventual si cateva bucati de legume crude;cacao instant nu ar trebui adaugata laptelui, aceasta putand fi inlocuita cu succes de pudra de roscove, cicoare, malt;

b) lapte cu cereale;

c) 200-250 ml lapte+ omleta sau ou fiert/”ochi”(fara prajire) + o felie paine; legume crude

gustarea 1:

a) fructe proaspete (150-200 g) – feliute sau piure de fructe; daca refuza fructele ca atare se poate oferi un fresh (portocale, mere, pere, sfecla, telina, morcov, etc);

b) iaurt natural (150-200 g) cu fructe, cereale adaugate;

c) branza de vaci cu fructe /biscuit(ideal fara zahar) rondele de cereale,etc;

pranz:

  • supa de legume, carne de pui, vita, perisoare (din pui, vita), galuste de gris, paste ( taietei) – 100-150ml;
  • carne (pui, vita, peste, ficat) – 60-80 g sau 1 oua fiert incorporat in piureul de legume sau alt tip de garnitura (orez, paste, mamaliguta, sufleu de conopida, cartofi, spanac, musaca, tarte, placinta cu carne, legume, etc) – 100-150 g ,servite alaturi si bucatele de legume crude : rosie, castravete, ardei gras, salata verde, ridichi, etc.
  • desert ( optional): cateva bucati dintr-un fruct, compot de fructe, tarta cu fructe, chec , etc.

gustarea 2:

a) fructe proaspete (150-200 g) – feliute  sau sub forma de compot sau suc proaspat de fructe; se pot adauga cativa biscuiti, seminte sau fructe oleaginoase(nuci, alune, migdale, caju, fistic, etc)

b) iaurt natural (150-200 g) cu fructe, cereale adaugate;

c) branza de vaci cu fructe /biscuiti/rondele de cereale;

cina:

a) mamaliga cu branza si smantana – 120 -150 g + lapte 200ml;

b) budinca de macaroane/orez+branza + 200 ml lapte;

c) cereale cu lapte/gris cu lapte + 200 ml lapte;

Cele mai frecvente greseli:

  • excesul de lapte(peste 500 ml/zi);
  • abandonarea produselor proaspete(legume/fructe);
  • excesul de proteine (printr-un consum exagerat de carne) si glucide ( in special bauturile dulci carbogasoase/necarbogazoase)
  • rontaielile intre mese, indulcirea sucurilor de fructe,prezenta sucurilor din comert;
  • folosirea din ce in ce mai des a alimentelor de tip fast-food chiar si la varste  mici;
  • impunerea meselor, uneori chiar fortarea copilului aceasta putand duce in timp la anorexie psihogena (din ce in ce mai frecventa);

Sfaturi practice:

  • respectati orarul meselor;
  • mesele ar trebui luate in familie, nu in fata televizorului sau in timpul unor activitati ( de exemplu foarte multi copii mananca in timp ce se joaca);
  • portiile sa fie mici, adaptate varstei, apetisante si atractive;
  • nu-i oferiti alternative daca refuza una din mese  si nici rontaieli pana la masa urmatoare;
  • folosisti sistemul de comunicare ( ex:”  mergem la masa ca apoi sa putem merge in parc la joaca”, etc), nu cel de santaj ( ex: “daca nu mananci tot nu-ti mai cumpar jucaria”, etc;
  • oferiti-i in familie exemple de alimentatie sanatoasa; daca sunt interesati lasati-i sa participe la cumparaturi, explicandu-le de ce sunt necesare alimentele pe care le cumparati; sau lasati-i sa va ajute in bucatarie la prepararea si servirea mancarii.

 

 

 

 

 

 

 

>>>

ALIMENTE INTERZISE BEBELUSULUI

Desi nu-mi place deloc acest cuvant “INTERZIS” cand vine vorba de primul an de viata(si nu numai) trebuie sa recunosc ca-l folosesc destul de des si asta din dorinta de a sensibiliza mai mult mamele, de a accentua faptul ca un anumit aliment  nu este recomandat. Oricum tipul de alimentatie ramane la latitudinea mamei insa aceasta trebuie informata, trebuie sensibilizata si, mai mult trebuie convinsa de ce un anumit aliment nu este indicat bebelusului. E simplu sa spui…”X”, “Y”, etc…nu se administreaza pana la varsta de 1, 2, 3 ani. Intrebarile care se pun:….”De ce?”, “Ce se poate intampla?”, etc…Voi incerca in acest articol sa acord o atentie deosebita acelor alimnente “interzise”, in speranta ca, cunoscand potentialele consecinte efectul va fi pozitiv.
Motivul interzicerii acestor alimente este reprezentat de imuturitatea organelor bebelusului, in particular a sistemului digestiv si a aparatului renal. Asa cum, sistemul nervos se dezvolta treptat, lucru concretizat de achizitiile motorii(sustinerea capului, statul in fundulet, mersul, etc) si psihice(zambit, vorbit, etc) tot asa si celelalte organe sunt imature si necesita timp pentru a se dezvolta si a functiona la fel ca si in cazul adultului.
 
1. Zaharul:
  • in primul an de viata  bebelusul nu are  nevoie de zahar, laptele de mama, formulele de lapte praf, iar  mai tarziu legumele, fructele, cerealele, biscuitii adaugati contin suficient zahar;

 

  • nu se indulcesc ceaiurile, sucurile, piureurile de fructe, budincile;
  • ideal ar fi ca nici dupa varsta de 1 an sa nu administrati zahar in exces, sa nu obisnuiti copilul cu dulciuri, sa insistati asupra fructelor, iaurturilor, etc.
  • se pot folosi  “indulcitori” mult mai sanatosi: siropul de artar sau cel de agave, curmale, stevie atunci cand se prepara budinci, tarte cu fructe, etc pentru un plus de savoare.

2. Sarea :
  • nu e necesara a fi adaugata la prepararea mancarii, mai mult e periculoasa, sistemul digestiv si mai ales rinichii neputand “procesa” un eventual exces de sare; mai mult pot sa apara tulburari grave, care pot merge pana la leziuni ale rinichilor si hipertensiune arterialala;
  • din experienta mea  cel mai dificil este  de convins parintii sa nu  adauge  sare in mancare; am auzit de nenumarate ori comentarii de genul …”eu am mancat sarat si uite ce frumos m-am facut”…sau…”nu e buna mancarea  fara sare”. Uneori mamicile inteleg importanta excluderii sarii din alimentatie insa, la primele refuzuri ale bebelusului incep si adauga sare convinse fiind ca acesta este motivul pentru care bebelusul refuza sa manance.Total gresit!
  • necesarul de sare sub 6 luni este in jur de 0,5-0,8g/zi cantitate existenta atat in laptele de mama cat si in formulele de lapte praf; pana la varsta de 1 an, creste pana la 1g/zi , uramand ca in jurul varstei de 3 ani sa ajunga la 2 g sare/zi.
  • atentie la apa pe care o folositi atat la prepararea formulei de lapte cat si pentru consum; apa plata contine o cantitate mare de sodiu, continutul in sodiu ar trebui sa fie sub 20mg/l;
 
3. Carnea de porc:
  •  nu se administreaza sub varsta de 1 an(ideal ar fi pana la 2-3 ani) datorita continutului mare de grasimi si capacitatii reduse a organismului de digestie;
  • dupa varsta de 3 ani trebuie consumata cu moderatie(1-2 ori /saptamana) si evitata administrarea  sub forma de snitele, chiftele in exces(stiu ca sunt preferatele copiilor insa daca nu le primesc si nu se obisnuiesc cu ele din primii ani nu vor fi probleme mai tarziu).
 
4. Laptele de vaca:
  • nu trebuie administrat bebelusilor in continuarea sau in locul alaptarii/alimentatiei cu formule de lapte praf, cel putin in primul an de viata; poate in schimb sa fie folosit ca si ingredient la prepararea piureurilor de legume, a branzicii, iaurtului “de casa”;ideal se alege un lapte bogat in grasimi(3,5%-3,8%) deoarece sistemul nervos al bebelusilor se afla intr-o perioada intensa de dezvoltare si are nevoie de aceste grasimi;
  • are si un inalt potential alergen putand duce la aparitia scaunelor diareice, colicilor abdominale, eruptiilor cutanate mai ales daca este introdus in primele luni de viata;are un rol important in aparitia Intolerantei la proteinele laptelui de vaca fiind considerat factorul “trigger” (declansator).
  • de asemenea spre deosebire de formulele de lapte praf care sunt imbogatite cu fier, laptele de vaca contine o cantitate neglijabila de fier, determinand astfel aparitia anemiei carentiale(articol detaliat);
  • dupa varsta de 1 an ideal ar fi sa administrati in continuare formule de lapte praf (de tip junior) sau sa continuati alaptarea(laptele de mama are aceleasi calitati si dupa varsta de 1 an;) in situatii exceptionale(conditii materiale, refuzul copilasului) se poate administra, cantitatea nu trebuie insa sa depaseasca 500ml/zi si, nici intr-un caz nu mai administrati lapte peste noapte(riscul cariilor dentare este unul foarte mare mai ales dupa varsta de 1 an cand marea majoritate a copilasilor au cel putin incisivii prezenti); cumparati lapte pasteurizat, cu continut mai mare de  grasime 3-3,5-3,8%; evitati laptele de la dozatoare datorita conditiilor igienice precare(in cele mai multe cazuri) si lipsei informatiilor nutritionale si de control sanitar; o optiune este si laptele de capra, care are o compozitie mai aproape de cea a laptelui matern(dezavantajul este insa ca nu este disponibil pe intreaga perioada a anului calendaristic);
5. Albusul de ou:
  • se recomanda prudenta datorita potentialului alergenic foarte crescut , mai ales la copii cu antecedente de alergii; ideal, la cei cu afectiuni alergice este bine sa fie temporizat  pana la varsta de 1 an; la aceasta categorie de copii este indicata prudenta si in ceea ce priveste  galbenusul de ou( introdus treptat in alimentatie cu urmarirea oricaror reactii si, intotdeauna fiert 10 minute);
  • albusul poate fi introdus cu atentie dupa varsta de 1 an deoarece contine  proteine de inalta valoare biologica si asa numitii “aminoacizi esentiali” adica acei aminoacizi de care organismul are mare nevoie insa pe care nu-i poate procura decat din alimentatie; la bebelusii care pana la varsta de 9 luni nu au dezvoltat recatii alergice la niciun aliment este permisa testarea albusului;
 
6. Mezeluri:
  • sunt interzise categoric, nu numai in cazul  bebelusilor ci si al  tuturor copiilor(vezi articol “Spune NU mezelurilor“) avand in vedere ingredientele folosite si procedeele industriale de preparare;
7. Margarina:
  • eu personal recomand excluderea ei din alimentatia oricarui copil indiferent de varsta si, nici o reclama oricat de bine realizata nu va reusi sa ma convinga de valoarea ei biologica si de importanta ei in nutritia copiilor;
  • va recomand sa o inlocuiti cu unt , paste din branza de vaci, etc.
 
8. Conserve:
  • in special cele pe baza de carne si, in mod particular pateul(ca o fi de porc, de pui, gasca sau vegetal); motivul este acelasi ca si in cazul mezelurilor…ingredientele si procedeul de preparare;
  • nici muraturile, produsele afumate sau semipreparatele nu sunt recomandate sugarilor si, in general nici copiilor mici.
 
9. Ciocolata, Cacao:
  •  sunt foarte excitante si induc o stare de agitatie copilului, la care se adauga surplusul caloric; pot fi inlocuite insa cu succes de pudra de roscove care sta si la baza formulelor de lapte antireflux(AR);
  • nici formele instant nu sunt recomandate chiar daca sunt imbogatite cu diferite vitamine si minerale; contin o serie de zaharuri adaugate suplimentar care nu aduc nimic benefic.
 
10. Alune, nuci, seminte, migdale – au un inalt potential alergen si sunt periculoase deoarece bebelusii se pot ineca cu ele; daca  bebelusii nu prezinta antecedente de alergii pot fi incluse dupa varsta de 8 luni ca si componenta a gustarilor; trebuie intotdeauna introduse progresiv si fin rasnitate pentru a evita aspirarea lor in caile respiratorii; se recomanda achizitionarea lor in stare cruda(nu prajite sau sarate);
11. Pop-corn, pufuleti, pufarini, stick-suri, chipsuri,etc:
  • aduc un inutil aport caloric care interfera apoi cu regimul normal al unui bebelus; plus ca acestea contin multi aditivi, coloranti, condimente si nu constituie o recomandare nici in cazul copiilor mai mari;
12. Fructele de padure:
  • mure, fragi, afine, zmeura, coacaze, etc: datorita potentialului risc alergen; se evita la copilasii cu antecedente de alergii; la bebelusii care nu au astfel de  antecedente de alergii pot fi administrate cu precautiesi intorduse progresiv dupa varsta de 7 luni, fiind niste fructe foarte bogate in nutrienti; mai mult, afinele sunt de un real ajutor in episoadele de enterocolita(diaree);
13. Mierea de albine:
  • este foarte laudata datorita efectelor sale benefice si, pe buna dreptate insa in primul an de viata exista riscul de botulism., o boala infectioasa foarte agresiva; dupa varsta de 1 an se permite introducerea ei(exceptand copilasii cu antecedente de alergii) iar ulterior, in functie de toleranta si a altor produse apicole(polen-ucat/crud, propolis, laptisor de matca)

 

14. Sucuri acidulate :
  • desi nici nu ar trebui sa se puna problema existentei acestora in meniul bebelusilor, nu de putin ori am avut surpriza ca acestea inlocuiau “cu succes” masa de fructe;
  • acestea nu ar trebui sa se regaseasca nici la copilasii mai mari, daramite la bebelusi;
  • indiferent de sortiment, bauturile racoritoare(acidulate sau nu) nu contin nutrienti benefici organismului si nu ar trebui sa fie oferite copiilor.
 15. Prajeli, rantasuri:
  • nici una dintre mamici nu ar trebui sa prepare astfel alimentele insa sunt multe aspecte legate de obiceiurile familiei asa incat as interzice categoric administrarea lor sub  varsta de 1 an si, as trage un semnal de alarma in privinta utilizarii lor dupa varsta de 1 an.
In concluzie as putea spune cu convingere ca, prin evitarea acestor alimente puteti sa-i “oferiti” bebelusului o crestere armonioasa, obisnuindu-l in acelasi timp cu o alimentatie echilibrata si dupa implinirea varstei de 1 an. Alimentele considerate alergenice pot fi introduse cu multa precautie dupa varsta de 7-8 luni, cu conditia absentei antecedentelor de alergii(atat la bebe cat si in familia acestuia) si testarii progresive a tolerantei; doar introducerea albusului de ou se amana inspre varsta de 9-10 luni. 
>>>
Sitemap