Category Archives: Stomatologie pediatrica

URMARILE PIERDERII PRECOCE A DINTILOR TEMPORARI

 

Urmarile grave rezultate in urma pierderii precoce a dintilor temporari fie prin procese carioase, fie prin traumatisme, au facut sa se acorde o importanta considerabila metodelor de profilaxie menite sa asigure o perioada cat mai lunga de mentinere a acestora pe arcade.

In cazul pierderii premature a dintilor frontali temporari (frecvent in urma cariilor de biberon sau a unor traumatisme) exista pericolul instalarii unor obiceiuri vicioase de interpunere a limbii sau a buzelor in spatial edentate, acestea ducand la perturbarea echilibrului arcadelor dento-alveolare in aceasta zona, cu grave prejudicii estetice.

Daca metodele conservative de tratament esueaza si se impune totusi extractia prematura a unui molar temporar, prin modificarea relatiilor mezio-distale si verticale pot aparea migrari ale dintilor vecini si antagonisti, cu micsorarea sau disparitia spatiului pentru dintele de inlocuire (DDM secundar) si blocaje ocluzo-articulare cu repercursiuni asupra relatiilor intermaxilare. In acest fel se impun masuri ortodontice complicate si costisitoare, de refacere a armoniei arcadelor dentare. De aceea se recomanda, pe cat este posibil, conservarea molarilor temporari pe arcada cat mai aproape de perioada fiziologica de eruptie a dintilor permanenti subiacenti sau, cand acest lucru nu este posibil, apelarea la niste dispozitive ortodontice numite mentinatoare de spatiu .

Mentinatoarele de spatiu sunt niste dispozitive ortodontice fixe sau mobilizabile care impiedica egresiunea (migrarea vericala) a antagonistilor, cat si inchiderea bresei edentate de catre dintii limitrofi ei. In alegerea tipului de mentinator de spatiu necesar se face o analiza individuala a fiecarui caz in parte. Aceste mentinatoare nu interfera cu procesele de crestere alveolara normala si cu eruptia dintilor permanenti, nu lezeaza gingia , pot inlocui partial functia dintelui lipsa si redau fizionomia pentru zona frontala.

Mentinatorul de spatiu fix consta intr-un inel cimentat la nivelul dintelui limitrof bresei edentate, care mentine o ansa de sarma pe locul dintelui ce urmeaza sa erupa.

Mentinatorul de spatiu mobilizabil unidentar are indicatii foarte restranse la copii, datorita pericolului de aspiratie si datorita faptului ca purtarea lui depinde exclusiv de constiinciozitatea copilului.

In cazul pierderii mai multor dinti temporari se recomanda mentinatoarele de spatiu mobilizabile de tipul protezelor infantile:

In cazul pierderii dintilor frontali temporari in urma unor traumatisme sau a cariilor de biberon se folosesc mentinatoare de spatiu fixe sau mobilizabile care au rolul de a reface functia fizionomica, fonetica, incizia alimentelor si prevenirea aparitiei obiceiurilor vicioase de interpunere a buzelor sau a limbii.

Contraindicatiile mentinatoarelor de spatiu sunt: agenezia dintelui de inlocuire, surplusul de spatiu pe arcada, eruptia apropiata a dintelui de inlocuire, unele anomalii dento-maxilare care necesite extractii in scop ortodontic, egresiunea antagonistului care serveste ca mentinator de spatiu (cu conditia sa nu apara interferente/blocaje ocluzale).

Daruiti-i copilului dumneavoastra un zambet sanatos!

DR.OLIVIA POMANA,
Medic Specialist Stomatolog,  Stomatologie Pediatrica, Ortodontie si Ortopedie dento-faciala
Contact: CENTRUL STOMATOLOGIC ZORILORStr. Republicii 109 (in incinta Sigma Shopping Center)
Tel.: 0740.148.528
>>>

CARIA DINTILOR TEMPORARI

 

Ingrijirea dintilor temporari la copii este foarte importanta, in ciuda faptului ca ei se vor schimba. Argumentul folosit este ca viata unui dinte de lapte, desi scurta, influenteaza sanatatea generala si a danturii copilului, pe termen lung.

Potrivit studiilor, 20% dintre copiii in varsta de doi ani se prezinta la cabinet cu cel putin o carie. In plus, procentul creste odata cu varsta si ajunge la 9095% in cazul copiilor de 6-7 ani. Din acest motiv se recomanda ca prima vizita la medicul stomatolog sa aiba loc din timp si inainte sa apara durerea.

Caria dintilor temporari este o afectiune foarte des intalnita la copii, fenomen ce suporta o crestere din cauza modificarii obiceiurilor alimentare. Cu cat alimentatia copiilor este mai nesanatoasa, cu atat creste predispozitia spre carii si pierderea dintilor, ajungandu-se ca aproximativ 20% dintre copiii de doi ani sa aiba cel putin o carie. Medicul stomatolog pediatru trebuie sa tina cont de particularitatile psihologice ale copilului. Astfel, intre 2 si 4 ani copilul nu are gandire logica, se sperie usor, se concentreaza greu, oboseste repede. La 4 -5 ani apare perioada lui “nu vreau” caracterizata prin frustrare, agitatie, nerabdare. Intre 6 si 9 ani copilul are mandrie, curaj, poate analiza logic necesitatea tratamentului. Este bine ca prima vizita la dentist sa se faca inainte sa apara durerea, astfel incat copilul sa nu asocieze mersul la cabinet cu ceva neplacut, dureros.

Cum apar cariile dintilor de lapte?

Dintii de lapte au o altfel de structura decat cea a danturii adultilor. Ei sunt mai sensibili si mai putin rezistenti. Sunt sensibili la bacteriile care traiesc in gurita si care se hranesc cu alimentele pe care le papa micutul. Daca nu te asiguri ca acesta are o igiena dentara corecta, cariile apar foarte repede.

Diagnosticarea cariilor de lapte:

 

La aceasta varsta o carie evolueaza mult mai rapid si un mic punct pe dinte se poate transforma aproape peste noapte intr-o carie. Stratul de smalt care acopera dintele este extrem de subtire. Atunci cand caria sparge smaltul, patrunde imediat in dentina (stratul de sub smalt), apoi imediat la nerv, unde produce durere. De asemeni, ceea ce aparent este doar un punctulet mic si negru pe suprafata dintelui, de fapt poate fi o carie foarte profunda care inca nu a subminat smaltul si se dezvolta in profunzime.

Cariile pot aparea si in zone neaccesibile din punct de vedere vizual, ca de exemplu in spatiile foarte stramte dintre dinti. De aceea, este esential ca micutul sa mearga la toate controalele stomatologice de rutina prevazute de medic pentru a evita complicatiile sau omiterea unor carii care nu se pot vedea cu ochiul liber.

Cu cat prezentarea la dentist este mai timpurie, atunci cand caria este doar o mica pata pe dintisor, cu atat copilul este mai putin traumatizat de interventii si astfel se evita complicatiile viitoare. De asemenea, prezentarea timpurie la stomatolog previne extinderea cariei la alti dinti.

Un tip aparte de carie care apare la dintii temporari este caria de biberon. Aceasta este considerata de multi o distrofie dentara. Afecteaza frontalii superiori, primii molari superiori, apoi inferiori, caninii inferiori. Incisivii inferiori raman frecvent neafectati. Este denumita „carie de biberon” deoarece se dezvolta cu precadere la copiii care beau laptele/ceaiul indulcit/sucuri de fructe din biberon chiar inainte de culcare si nu mai sunt spalati ulterior pe dinti. Copilul adoarme si continutul biberonului raspandit in cavitatea bucala constituie un excelent mediu de cultura pentru microorganismele acidogene. La aceasta se adauga scaderea secretiei salivare din timpul somnului. Incepe ca o pigmentatie a smaltului in apropierea gingiei (la nivelul coletului dinelui), pe fata vestibulara (dinspre buze/obraji) si se extinde circular pe toate celelalte suprafete ale dintelui. Evolueaza de multe ori asimptomatic, si din aceasta cauza parintii se prezinta cu micutul la cabinet atunci cand este prea tarziu. Foarte rapid, intreaga coroana a dintelui afectat dispare, dintele parand „retezat”.

La dintii temporari simptomele obiective sunt sterse si nesigure. Copiii de multe ori nu pot sa ofere informatii legate de o suferinta limitata produsa de caria simpla. Cel mult, acuza o sensibilitate la consumul de lichide mai reci, la consumul de dulciuri. In prezenta unor policarii poate apare refuzul alimentatiei datorita sensibilitatii provocate de agentii termici sau chimici. Copilul asteapta cu neliniste ora mesei, triaza alimentele dupa gradul de suferinta produsa, devine inapetent, nervos si de obicei este consultat pediatrul.

Tratamentul cariilor dintilor temporari

Particularitatile morfo-structurale ale dintilor de lapte fac ca tratamentul dintilor temporari sa fie diferit de cel al dintilor definitivi. Principiul de baza ramane insa necesitate tratamentului cariei la dintii temporari, avand in vedere rolul lor in desfasurarea functiilor aparatului dento-maxilar, in asigurarea cresterii si dezvoltarii armonioase a acestuia, in pastrarea starii de sanatate a copilului.

In stabilirea tratamentului, un rol insemnat il are varsta copilului, dar mai ales varsta dentara. Diferente de tratament apar si in functie de localizarea cariei la nivelul dintilor frontali sau a zonei de sprijin laterale.

Tratamentul include indepartarea cariei si obturarea dintelui afectat. Aceste manopere pot fi realizate si sub anestezie locala. Obturarea dintelui se realizeaza cu materiale speciale pentru dintii de lapte (pot fi materiale colorate, foarte atractive pentru copii).

Chiar si atunci cand caria este profunda si atinge nervul NU SE SCOATE DINTELE! Si dintisorii de lapte pot fi tratati endodontic, diferenta constand doar in materialele folosite (trebuie sa nu influenteze rizaliza si eruptia dintelui definitiv). Extractia unui dinte de lapte cariat se face doar atunci cand produce infectii repetate (abcese) care nu pot fi tinute sub control si care influenteaza starea generala a copilului. Dupa realizarea unei extractii dentare este necesara pastrarea spatiului dintre dinti pentru a se evita deplasarea si  inghesuirea celorlalti dintisori si pastrarea locului unde va erupe dintele defintiv. In acest scop se aplica de catre medicul pedodont/ortodont niste mentinatoare de spatiu.

Complicatii ale netratarii cariilor dintilor de lapte

Multi parinti evita sa trateze cariile dintilor temporari pentru ca spun ca „oricum vor cadea”. Lucrurile nu stau chiar asa…. Netratarea la timp a cariilor dintilor de lapte pot avea consecinte grave pe viitor, atat asupra formarii, dezvoltarii si eruptiei dintilor definitivi, cat si a intregului organism. O carie care evolueaza si se agraveaza poate produce infectii care se pot raspandi in sange, afectiuni ale rinichilor, cardiovasculare, respiratorii, digestive. Pot aparea fenomene de malnutritie cu implicatii in cresterea si dezvoltarea generala a copilului.

Prevenirea aparitiei cariilor dentare

Profilaxia cariei se realizeaza atat printr-o igiena orala corecta (periaj dentar, dental-floss, ape de gura), o igiena a alimentatiei (evitarea dulciurilor intre mese si mai ales inainte de culcare, evitarea sucurilor acidulate), cat si prin metode specifice realizate in cabinetul stomatologic (fluorizarea dintisorilor, sigilarea fisurilor si a fosetelor). Aceste metode duc la scaderea semnificativa a riscului de aparitie a cariilor dentare.

Daruiti-i copilului dumneavoastra un zambet sanatos!

DR.OLIVIA POMANA,

Medic Specialist Stomatolog,  Stomatologie Pediatrica, Ortodontie si Ortopedie dento-faciala

Contact: CENTRUL STOMATOLOGIC ZORILOR

Str. Republicii 109 (in incinta Sigma Shopping Center)

Tel.: 0740.148.528

 


 

 

 

>>>

IGIENA ORALA SI PERIAJUL DENTAR LA BEBELUS SI LA COPILUL MIC

 

 

Cand incepem sa il spalam pe bebe pe dintisori??? Ei bine…..din momentul aparitiei primilor dintisori! Cariile pot sa apara chiar si la cei mai mici copii!

 

Este cunoscut faptul ca un dinte perfect curat nu se cariaza, dar acest ideal este dificil de realizat si pentru noi, dar mai ales la copii. Prin indepartarea resturilor alimentare imediat dupa consum, a florei microbiene si a placii dentare, periajul dentar are menirea sa asigure acea stare de curatenie care sa protejeze dintele. In acelasi timp el va stimula circulatia sanguina la nivel gingival. Igiena orala trebuie efectuata in principiu dupa fiecare masa, pentru a reduce durata de stagnare a resturilor alimentare, a caror descompunere fermentativa incepe dupa ingerarea alimentelor si ajunge intr-un interval de 10 minute la un pH optim pentru atacul carial.

Importanta periajului efectuat dupa cina este deosebita, deoarece in timpul noptii secretia salivara fiind mai scazuta exista conditii mult mai favorabile pentru producerea de acid si persistenta acestuia la nivelul placii muco-bacteriene.

La copii mai mari, periajul dentar trebuie completat cu folosirea dental-floss-ului (ata interdentara) si de clatirea cu ape de gura.

Obiecte necesare pentru igiena dintisorilor copilului:

Periuta de dinti: exista marimi diferite care se adapteaza morfologiei gurii copilului dumneavoastra: marimea 0-2 ani, 2-5 ani sau peste 5 ani.

Exista seturi de 3 periute de dinti, ptr fiecare etapa de crestere a dintisorilor

1. Periuta pentru masarea gingiilor (0-6 luni). Se sterilizeaza!
2. Periuta bebelusi pentru dinti si gingii (6-18 luni)
3. Periuta copii (+18 luni)

Perii ce compun periuta trebuie sa fie supli si sintetici, manerul scurt si lat, eventual adaptat mainii adultului, capatul rotunjit si ingust.
Ca si pentru dumneavoastra, periuta de dinti trebuie sa ramana strict personala, nu trebuie imprumutata, trebuie clatita corect dupa fiecare utilizare si schimbata la fiecare doua-trei luni.

Pasta de dinti: actioneaza atat prin capacitatea ei mecanica de curatare, cat si prin introducerea in compozitia acesteia a unor compusi cu actiune specifica (fluor, saruri de amoniu, antiseptice, etc). Pasta de dinti trebuie sa fie adaptata varstei copilului. Astfel, copiii cu varsta mai mica de 6 ani trebuie sa utilizeze o pasta de dinti care sa nu depaseasca 45 mg de fluor la 100g de pasta. Dupa 6 ani, copiii pot folosi o pasta cu 100 – 150 mg de fluor la 100 g de pasta.
O aluna de pasta pe periuta de dinti ar trebui sa fie suficienta pentru a evita supradozajul de fluor, copilul avand uneori dificultati sa scuipe, acest lucru intamplandu-se mai ales la copiii de 2-3 ani.

Tehnica de periaj trebuie sa fie adecvata varstei copilului:

  • Copilul dumneavoastra are mai putin de doi ani:

-la inceput e sarcina dumneavoastra sa-i spalati dintii si asta, inca de la aparitia primului dinte, cu ajutorul unei comprese sterile imbibata in ser fiziologic. De la aparitita mai multor dinti optati pentru periuta si pasta de dinti.

  • Copilul dumneavoastra are mai mult de 2 ani:

lasati-l sa inceapa spalatul pe dinti, si incetul cu incetul va invata sa se spele singur; incepand cu aceasta varsta, copilul are o coordonare mana-gura suficienta. Cel mai usor este sa-i transmiteti informatiile despre tehnica spalarii sub forma de jocul imitatiei: e randul dumneavoastra sa-i aratati un bun exemplu cu periuta de dinti…Pentru a incheia spalatul si pentru a-l perfecta, asezati-va in spatele copilului (capul sau atinge corpul parintelui) si refaceti operatia.

 

  • Copilul dumneavoastra are 4 ani:

copilul se spala singur pe dinti, dar ramaneti totusi atenti si asta pana la varsta de 8 ani! Pentru copilasii mai comozi controlul parintilor va trebui prelungit.

Periajul corect trebuie  sa cuprinda toate suprafetele, sa fie efectuat in axul lung al dintelui (de la gingie spre fetele ocluzale/marginile incizale). Suprafetelor dentare se pot spala in urmatoarea ordine: suprafata masticatiei, fetele exterioare si apoi fetele interioare ale dintisorilor. Astfel, nici o suprafata nu va fi uitata!

Durata unui periaj corect trebuie sa fie de 2-3 minute, de 2-3 ori pe zi. Pentru a respecta timpul indicat, exista clepsidre ce pot face din acest moment un joc instantaneu.

Important de retinut:

  • Este deosebit de important ca micutul dumneavoastra sa se spele pe dinti inainte de culcare, in caz contrar, bacteriile si zaharurile ce raman in gura vor ataca dintii si gingiile in timpul noptii!
  • Periuta de dinti a copilului se schimba cel putin o data la trei luni (sau in momentul in care constatati ca perii sunt deteriorati)!
  • Utilizati o periuta de dinti cu peri supli, pentru a nu-i rani gingiile.- Copilul invata prin imitatie! Foarte important este ca micutul sa fie invatat de mic cum se face periajul corect, ca acesta trebuie sa dureze cel putin doua-trei minute. La varsta de 1 an, copilul trebuie sa fie obisnuit pe deplin cu ritualul spalatului pe dinti dupa micul dejun si inainte de culcare sau cu clatirea lor ori de cate ori este nevoie.

Copiii care nu au deprins obiceiuri bune de igiena bucala inainte de cinci ani, vor avea dificultati in a invata mai tarziu.

 

Daruiti-i copilului dumneavoastra un zambet sanatos!

DR.OLIVIA POMANA,

Medic Specialist Stomatolog,  Stomatologie Pediatrica, Ortodontie si Ortopedie dento-faciala

Contact: CENTRUL STOMATOLOGIC ZORILOR

Str. Republicii 109 (in incinta Sigma Shopping Center)

 

>>>

MASURI DE PREVENIRE A APARITIEI CARIILOR DENTARE-FLUORIZAREA

Fluorul constituie un mijloc de prevenire activa a cariei dentare, incorporarea sa in smaltul dentar permitindu-i acestuia sa reziste atacului acid. Conform studiilor, aproape 90% dintre adultii care in copilarie au urmat un tratament cu fluor prezinta o dantura mai putin predispusa la carii. Practic, fluorul ajuta la intarirea suprafatei dintelui si la cresterea rezistentei in fata cariilor. De asemenea, contribuie la intarirea punctelor vulnerabile de pe suprafata dintilor care, in timp, ar putea duce la aparitia cariilor. Fluorul actioneaza in timpul proceselor de demineralizare si remineralizare ce au loc in mod natural in gura – dupa fiecare masa saliva contine acizi care produc dizolvarea calciului si fosforului de la nivelul dintilor, insa sunt momente cand saliva nu este acida si are un efect opus, de remineralizare: reface depozitul de calciu si fosfor de pe suprafata dintilor. Daca fluorul este prezent in timpul remineralizarii, mineralele depozitate sunt mai dure decat in mod normal si previn demineralizarea produsa de aciditatea salivei.

Ionul de fluor se gaseste in natura numai sub forma de combinatii, aportul lui prin hrana variind intre 0,2 si 0,5 mg. Pe langa aport intervine si varsta, sugarul retinand 75% din aport, in timp ce copiii mai mari retin doar 50%, depozitarea facandu-se cu precadere la nivelul tesuturilor dure (oase si dinti) si la nivel renal.

Daca osul ramane toata viata tributar aportului de fluor, smaltul dentar beneficiaza de o perioada mai limitata. Incorporarea fluorului la nivel dentar are un maxim de intensitate in timpul formarii smaltului si a mineralizarii sale.

 

Indicatiile fluorizarii:


•  Tratamentul de fluorizare este indicat in primul rand copiilor in perioada dentatiei temporare, mixte si permanente tinere. Cu toate acestea, si adultii pot beneficia de acest tratament profilactic in cazul unor afectiuni care prezinta risc crescut pentru aparitia cariilor cum ar fi sindromul gurii uscate sau bolile gingivale.
•  Persoane cu predispozitie genetica pentru dezvoltarea cariilor.
•  Pacienti cu restauratii dentare sau aparate ortodontice.

Profilaxia prin fluor poate fi realizata prin administrare endogena (pastilute cu fluor) sau prin aplicatii topice in cabinetul de stomatologie.

Administrarea endogena a fluorului, sub forma de tablete, are avantajul dozarii individuale in functie de varsta, in functie de concentratia fluorului in apa si alimente. Pentru a fi eficienta, administrarea trebuie inceputa cat mai devreme. Exista doze individualizate in functie de varsta, alimentatie,etc. Tratamentul cu fluor poate fi indicat  viitoarelor mamici (la gravida incepand cu luna IV de sarcina) si continuat la mama care alapteaza pentru a preveni formarea cariilor la dintii de lapte ai copilului. Acest tratament sub forma unor tablete administrate pe cale interna poate continua zilnic, pana cand copilul ajunge la varsta de 14 – 15 ani. Acest tip de fluorizare este considerat a fi cel mai eficient.

 

Aplicatiile topice de fluor contribuie la maturatia posteruptiva a smaltului, la remineralizarea lui in urma atacurilor acide din alimentatie sau din placa bacteriana. De asemeni are rolul de a scadea vascozitatea salivei reducand astfel formarea placii bacteriene. Raspunsul este bun mai ales in cazul dintilor recent erupti, datorita permeabilitatii crescute a smaltului.

Tratamentul de fluorizare se realizeaza prin 3-4 aplicatii la interval de o saptamana si repetate de 2-4 ori pe an. Numarul aplicatiilor, intervalele de realizare difera in functie de produsul utilizat. Se pot utiliza solutii, lacuri sau geluri aplicate sub izolare sau in gutiere speciale. Procedura este foarte simpla si complet nedureroasa: dupa o igienizare profesionala, medicul aplica pe dinti solutii, geluri sau lacuri speciale, cu un continut ridicat de fluor, pentru un timp de 1 – 2 minute. Dupa tratament pacientul nu trebuie sa clateasca gura sau sa consume alimente si lichide timp de 30 de minute.
Eficienta tratamentului depinde de mentinerea unei igiene dentare stricte: periajul dintilor de doua-trei ori pe zi, utilizarea atei dentare si a apei de gura, plus vizitele periodice la medicul stomatolog.

Dezavantajele aplicatiilor locale constau in: disparitia efectului prin abrazia dentara, necesitatea aplicarilor repetate, efectul de impregnare cu fluor doar la suprafata smaltului, nu si in profunzime.

Medicul poate prescrie pacientilor produse – paste de dinti si ape de gura – cu o concentratie mai scazuta de fluor, pentru utilizare saptamanala sau zilnica la domiciliu, insa aceste tratamente acasa sunt contraindicate copiilor sub 6 ani.

Riscurile suplimentelor cu fluor
Atunci cand este administrat sub supraveghere de specialitate, fluorul este un supliment sigur pentru organism. Supradoza poate avea insa un efect toxic – acesta este si motivul pentru care parintii trebuie sa-si supravegheze atent copiii si sa tina departe de ei produsele cu fluor, in special pana la varsta de 6 ani. Copiii pana la aceasta varsta mai degraba ar inghiti pasta de dinti decat sa o scuipe.
Intoxicatia acuta cu fluor se manifesta prin greata, crampe abdominale, colaps circulator, respirator si este foarte rara (doar in tarile cu program national de fluorizare, acolo unde sunt fluorizate apa, painea, laptele, sarea, etc), iar intoxicatia cronica se manifesta prin aparitia fluorozei si este rezultatul nerespectarii indicatiilor medicului in privinta administrarii suplimentelor cu fluor.
Pe langa efectul toxic, fluorul in exces poate produce defecte in smaltul dentar, acestea putand varia de la pete albe abia vizibile pe smalt, pana la afectiuni severe. Aceste defecte apar in perioada de dezvoltare a dintilor – pana in 6 ani, si doar in urma nerespectarii dozelor indicate de medic. Nu trebuie sa uitati ca sansele de a va intoxica cu produsele cu fluor disponibile in comert este aproape inexistenta. Studiile efectuate au dus la concluzia ca dozele folosite in carioprofilaxie nu determina modificari toxice (studiu comparativ privind patologia populatiei fluorizate si nefluorizate).

 

Profilaxia cariei dentare prin fluorizare este indicat a fi facuta impreuna cu celelalte metode de profilaxie: alimentatie sanatoasa si carioprotectoare, igiena riguroasa, sigilari dentare. Fluorizarea NU ESTE UN SUBSTITUENT PENTRU SPALATUL RIGUROS PE DINTI!

Daruiti-i copilului dumneavoastra un zambet sanatos!

DR.OLIVIA POMANA, medic specialist stomatolog,  Stomatologie Pediatrica, Ortodontie si Ortopedie dento-faciala

Contact: CENTRUL STOMATOLOGIC ZORILOR

Str. Republicii 109 (in incinta Sigma Shopping Center)

Tel.: 0740.148.528

 

>>>

MASURI DE PREVENIRE A APARITIEI CARIILOR DENTARE – SIGILAREA FISURILOR SI A FOSETELOR

Trebuie stiut ca exista o cale sigura de a preveni aparitia cariilor la copii. Acestia sint cei mai vulnerabili in fata cariilor, de aceea s-a creat, special pentru ei, o metoda eficace si nedureroasa, eficienta in prevenirea cariilor: sigilarea dintelui.

 

Studii minutioase au demonstrat ca sigilantii smaltului devin, alaturi de fluoruri, unul din cele mai importante mijloace folosite in prevenirea cariilor dentare. Prevenirea cariei dentare e mult mai usoara decit tratarea acesteia Sigilarea este o metoda de profilaxie specifica ce  previne aparitia cariilor in procent de 80%.

 

Sigilarea dintelui este o manopera neinvaziva, complet nedureroasa, care nu presupune efectuarea anesteziei si de obicei nici  folosirea frezelor. Este o tehnica foarte usor de aplicat la copii, fiind foarte bine tolerata de acestia. Conditia esentiala pentru a beneficia de sigilare este ca dintele/dintii respectivi sa nu prezinte nici un inceput de carie.

 

Sigilarea consta de fapt in blocarea fisurilor si a fosetelor dintilor cu materiale specifice (sigilanti). Caracteristica materialului de sigilare este ca transforma zonele ocluzale retentive  ale dintelui in suprafete netede, usor de igienizat. Efectul profilactic poate fi marit prin adaugarea de fluor in materialul sigilant. In acest fel se va elibera continuu fluor, care se stie ca este un protector pentru smaltul dintelui .
Patrunderea materialului in fisuri si fostete cat si aderenta lui sunt asigurate prin gravarea acida a smaltului. Metoda este indicata atat pentru molarii temporari (in jurul varstei de 3-4 ani), cat si pentru molarii permanenti (6-8 ani pentru primul molar, respectiv 11-12 ani pentru al doilea molar definitiv) si premolari (intre 9-12 ani, in functie de momentul eruptiei. In principiu, orice dinte poate fi sigilat cu conditia sa nu aiba nici o carie.

Tehnica consta in efectuarea unui periaj riguros in cabinet cu o pasta speciala, apoi se aplica gelul demineralizant . Ultima etapa este aplicarea sigilantului si polimerizarea acestuia cu o lampa cu lumina speciala care-i permite sa-si pastreze calitatile in timp.

 

Eficienta sigilarii este data atat de calitatea materialului folosit cat si de respectarea de catre pacient a masurilor de igienizare si efectuarea unui periaj optim. Se recomanda controale periodice la un interval de 6 luni si refacerea sigilarii la nevoie.

Daruiti-i copilului dumneavoastra un zambet sanatos!

DR.OLIVIA POMANA, medic specialist stomatolog,  Stomatologie Pediatrica, Ortodontie si Ortopedie dento-faciala

Contact: CENTRUL STOMATOLOGIC ZORILOR

Str. Republicii 109 (in incinta Sigma Shopping Center)

Tel.: 0740.148.528

 

>>>

MASURI DE PREVENIRE A APARITIEI CARIILOR DENTARE – ROLUL ALIMENTATIEI

Raspandirea in proportii de masa a cariei dentare, aparitia la varste din ce in ce mai mici, inmultirea cazurilor cu carii multiple, galopante, imposibilitatea masurilor terapeutice de a realiza o reducere insemnata a complicatiilor, fac ca profilaxia cariei sa constituie o problema de sanatate publica.

Deoarece dezvoltarea mugurilor dentari incepe in saptamana a 6-a i.u. si continua o perioada lunga de timp, pana la 12-13 ani, daca nu luam in considerare molarii de minte, profilaxia cariei trebuie inceputa la gravida, continuata la mama care alapteaza, la copilul mic si preadolescent.

Alimentatia echilibrata cantitativ si calitativ are un rol endogen important in profilaxia cariei.

Regimul alimentar al gravidei si al mamei care alapteaza trebuie sa aiba o valoare calorica corespunzatoare, sa fie bogat in vitamine si minerale. As cum recomanda si pediatrii, el trebuie sa contina lapte si derivatele sale, carne, oua, peste, legume, fructe. Faptul ca fatul obtine de la mama elementele necesare dezvoltarii, explica de ce mineralizarea prenatala este mai buna decat cea postnatala si de ce defectele de smalt se intalnesc rar la dintii temporari.

Alimentatia naturala ofera sugarului toate principiile alimentare sub forma cea mai usor asimilabila.

Sanatatea nutritionala se manifesta prin caracterul propulsiv al cresterii, vitalitate si vigoare fizica, capacitate intelectuala si implicit asigurarea unor structuri dentare rezistente. Un aport insuficient de vitamine poate disturba procesul formarii dintisorilor. Astfel, deficitul de vitamina C, A, sau E se poate repercuta asupra formarii dentinei si a smaltului. Vitamina D, cu rol deosebit in procesele de mineralizare, poate duce prin deficit la aparitia distrofiilor dentare rahitice, bine cunoscute. Profilaxia prin administrarea vitaminei D este considerata un mijloc de asigurare a unei bune mineralizari a dintilor si deci un mijloc de reducere a predispozitiei la carie.

Daca rolul endogen al alimentatiei se rasfrange asupra calitatii structurilor dentare,  interrelatia sa cu procesul carios se face si prin rolul sau exogen. Se recomanda reducerea cantitativa a consumului de dulciuri. Ar trebui eliminate pe cat posibil formele lipicioase (caramele, jeleuri, dropsuri). Din punctul de vedere al aderentei la dinte, se prefera ciocolata (contine grasimi care fac sa nu se lipeasca si sa nu stationeze la nivelul dintilor) si mierea de albine, care fiind foarte dulce se consuma in cantitati mai mici.

Ar fi bine sa le oferiti puiutilor dvs. dulciuri numai la masa principala, urmata de igienizarea dintisorilor. La mesele intermediare oferiti-le alimente necariogene ca: branzeturi, legume, fructe proaspete. Intre mese, consumul de dulciuri ar trebui interzis, lucru foarte greu, pentru ca cea mai mare parte a copiilor, dar si a parintilor au astfel de obiceiuri.

Proteinele si lipidele au un rol de protectie impotriva aparitiei cariilor. Ele pot asigura straturi protectoare contra atacului acid si pot stimula capacitatea de aparare a salivei prin continutul bogat in calciu si fosfor. Unii acizi grasi chiar inhiba dezvoltarea bacteriilor raspunzatoare de aparitia cariilor.

Fructele si legumele crude, prin continutul lor in fibre, stimuleaza functia masticatorie si secretia salivara, facilitand autocuratirea.

Este foarte importanta ordinea in care alimentele sunt consumate pentru influentarea aciditatii finale. Este de preferat inchierea meselor cu lactate/branzeturi, ceea ce ar favoriza neutralizarea aciditatii.

Nu trebuie sa uitam de temperatura alimentelor/bauturilor, nefiind favorabile cele prea fierbinti ori prea reci, dar mai ales alternanta lor, datorita riscului de producere al unor fisuri la nivelul smaltului.

Aveti grija asupra rolului nociv al consumului exagerat de dulciuri, a necesitatii eliminarii formelor lipicioase si a importantei respectarii orarului de administrare! Pentru copiii cu predispozitie mare la carie trebuie indicat un regim dietetic special, care sa respecte atat necesarul caloric, dar si criteriile de prevenire a aparitiei cariei!

Daruiti-i copilului dumneavoastra un zambet sanatos!


DR.OLIVIA POMANA,

Medic Specialist Stomatolog,  Stomatologie Pediatrica, Ortodontie si Ortopedie dento-faciala

Contact: CENTRUL STOMATOLOGIC ZORILOR

Str. Republicii 109 (in incinta Sigma Shopping Center)

Tel.: 0740.148.528

 

>>>

Traumatismele dento-alveolare la copii

Care sunt cauzele si frecventa traumatismelor dentare?

Aproximativ 30% din copii sufera la un moment dat diverse traumatisme oro-dentare. Traumatismele orale includ dintii – care pot fi expulzati, fracturati, deplasati din pozitia lor, inclusi in maxilar sau luxati –  fracturi osoase, precum si traumatisme ale partilor moi .
O perioada propice traumatismelor dentare este cea a copiilor mici  (1-2 ani) odata cu invatarea mersului sau datorita cazaturilor din pat, carucior , frecvent in timp ce sug biberonul sau vreo jucarie, acestea avand rolul corpului contondent. De asemeni, o alta categorie de varsta cu frecventa ridicata a traumatismelor este cea a copiilor de 7-9 ani implicati in accidente de joaca/altercatii sau  sport. Din nefericire, aceasta este perioada in care radacinile incisivilor sunt in curs de formare, fapt ce sporeste complexitatea fenomenelor asociate.

Regiunea incisiva, in special cea superioara, este cea mai expusa. Cei mai afectati sunt incisivii centrali superiori atat datorita pozitiei lor anterioare pe arcada, cat mai ales in cazurile in care sunt protrudati (mai „iesiti in afara”).

Care sunt tipurile de trauma dentara?

Traumatismele dentoalveolare pot fi clasificate in :

Contuzii – apar in urma unor traumatisme de intensitate scazuta si se caracterizeaza prin strivirea fibrelor ligamentare si a tesuturilor periapicale. Frecvent  revenirea la normal este rapida si fenomenele pot trece neobservate, dar uneori pot apare tardiv complicatii precum pierderea vitalitatii dentare (observate prin schimbarea culorii dintelui traumatizat) sau infectii parodontale.

Luxatii– sunt considerate o forma grava de traumatism intrucat angreneaza nu numai prognosticul vitalitatii dentare cat si riscul pierderii dintelui. Luxatiile pot fi partiale (dintele este mobil in alveola si deplasat mai mult sau mai putin accentuat) si totale (dintele este expulzat din alveola)

Fractura – poate fi coronara, radiculara sau corono-radiculara.

Tratamentul prompt este decisiv pentru sanatatea pe termen lung a dintelui. Acordarea unui tratament de urgenta in primele 30 de minute de la accident poate fi decisiva in pastrarea sau pierderea dintelui.

In situatia in care dintele a fost avulsionat (expulzat) complet din gura este important sa fie recuperat si tinut in lapte sau intr-o solutie salina sau in cel mai rau caz in apa, fara a fi in prealabil curatat sau sters. Dintele trebuie tinut de la nivelul coronitei, nu de la baza (radacina), pentru a nu traumatiza ligamentele.  Medicul specialist il va curata si replanta in cel mai scurt timp posibil! Cu toate acestea, avulsionarea dintilor este asociata cu rezultate post-tratament destul de imprevizibile. Dintii replantati dezvolta in timp rezorbtii radiculare si anchiloza dentoalveolara. In cazul luxatiilor dentare este foarte important ca sa se suprime obiceiurile de supt ale copilului (deget, tetina, suzeta) pentru a putea facilita imobilizarea si vindecarea dintelui.

In cazul in care dintele nu poate fi replantat, in functie de varsta copilului, se pot aplica mentinatoare de spatiu fixe sau mobile pentru a se asigura functia fizionomica si /sau de masticatie, fonetica.

Daruiti-i copilului dumneavoastra un zambet sanatos!

Dr.Olivia Pomana

Stomatologie Pediatrica

Ortodontie si Ortopedie dento-faciala

CENTRUL STOMATOLOGIC ZORILOR

Str.Republicii 109 (in incinta Sigma Shopping Center)

Tel : 0740.148.528

 

 

>>>
Sitemap