Category Archives: Recomandarile pediatrului

CONSTIPATIA

Constipatia este din ce in ce mai frecventa atat la sugari cat mai ales la copilasii mai mari, consecinta de cele mai multe ori a unei alimentatii dezechilibrate , sarace in fibre alimentare, in fructe si legume. Tot printre cauzele frecvente se situeaza si excesul de lapte, mai ales dupa varsta de 6 luni. Mai rar este vorba despre anumite boli organice (malformatii, afectiuni  endocrine, metabolice, etc) care au un rasunet asupra intregului organism cu semne si simptome sugestive.

Ce este constipatia?

Eliminarea rara si dificila, dureroasa a unor scaune de consistenta crescuta pe o durata ce depasete 2 saptamani cu repercursiuni locale (fisuri anale, sangerari, etc) dar  si generale (dureri abdominale, indispozitie, etc).

Printre cei mai frecventi factori favorizanti se numara :

  • antecedente familiale de constipatie;
  • erori in regimul alimentar;
  • factori psiho-afectivi si socio-educativi.

Care sunt cauzele constipatiei?

Sunt doua categorii: prima, cea mai frecventa, asa numita constipatie functionala care nu are la baza o boala ci se datoreaza dietei si eventualelor circumstante de ordin psihic care impiedeca defecatia (frica de durere, teama de a fi certat, rusinea fata de educatoare/ingrijitoare, etc). A doua categorie, mult mai rara, este cea a constipatiei secundare unor afectiuni (boli) ale tubului digestiv, ale sistemului nervos, precum si unor  boli endocrine si metabolice. Voi insista initial asupra constipatiei secundare, urmand a detalia pe larg forma cea mai frecventa si anume constipatia functionala.

A. Constipatia organica:

Primul scaun al nou-nascutului se numeste MECONIU si se elimina imediat dupa nastere sau in urmatoarele 24-36 ore; acesta are o culoare neagra/verzuie iar momentul eliminarii sale are o mare importanta in cazurile de constipatie precoce, aparuta in primele zile/saptamani dupa nastere. Neeliminarea sa se datoreaza unor malformatii ano-rectale (imperforatie anala, stenoza anala, terato-sacroccigian) si impune supraveghere de urgenta intr-o sectie specializata.

Astfel, cele mai frecvente cauze de constipatie organica sunt:

  • bolile gastrointestinale:

–   malformatii : – imperforatie, stenoza anala;

–  boala Hirschsprung ( megacolon congenital);

alergia la proteinele din laptele de vaca;

– mucoviscidoza sau fibroza chistica, cea mai frecventa boala genetica (se poate manifesta de la nastere prin intarziere in eliminarea meconiului sau poate sa apara in evolutie, in functie de forma clinica su severitatea acesteia);

– boli autoimune ( sclerodermie, lupus eritematos sistemic), mai rare la copil;

  • anomalii neuro-musculare

– distrofii musculare ( Duchenne, Becker,etc);

– paralizii cerebrale, malformatii, traumatisme ale maduvei spinarii;

– neurofibromatoza;

– sindrom Down ( prin hipotonia muschilor abdominali asociata cu

retard psihomotor);

  • boli endocrino – metabolice

– hipotiroidism ( congenital/dobandit);

– hiperparatiroidism;

– diabet zaharat;

O categorie aparte o reprezinta constipatia secundara unor terapii medicamentoase, de aceea este foarte important sa precizati medicului medicamentele administrate pentru a se putea orienta mai rapid asupra cauzei constipatiei. As insista in special  asupra tratamentului cu Fier si Vitamina D (de multe ori prescrise fara o documentare precisa) doar pe baza unor criterii clinice insuficiente insa pentru diagnosticul de Anemie, respectiv Rahitism

Cauze de constipatie la nou nascut :

  • imperforatie anala, stenoza anala (nu exista orifiu anal sau acesta este extrem de stans astfel incat materiile fecale nu pot fi eliminate);
  • atrezie ileala/colica (absenta ileonului, o portiune a intestinului subtirea sau a colonului);
  • compresiune asupra rectului exercitata de cele mai multe ori de o formatiune tumorala (teratom sacrococcigian) care reduce calibrul rectului si determina astfel aparitia constipatiei;

B. Constipatia functionala  ( non organica, habituala)

1. Constipatia la sugari:

In primul an de viata numarul, aspectul si consistenta scaunelor variaza considerabil in functie de modul de alimentare, suferind modificari majore cand se produce tranzitia de la laptele de mama la formulele de lapte praf, respectiv la introducerea laptelui de vaca; de asemenea diversificarea alimentatiei, precum si trecerea de la alimentele pasate la cele “maruntite” reprezinta un moment important care modifica deopotriva numarul, aspectul si consistenta scaunelor.

Bebelusii alaptati, mai ales in primele luni prezinta scaune aproape dupa fiecare masa, scaune moi, cu aspect “apatos” si, cu toate acestea au un ritm de dezvoltare corespunzator; pe masura ce cresc, scade si numarul scaunelor, uneori la 2-3 pe saptamana cu mentiunea ca, sunt scaune moi, care nu sunt emise cu dificultate si care nu sunt insotite de balonarea abdomenului, agitatie, plans, indispozitie. Este important de mentionat faptul ca, in primele luni,  efortul depus in momentul defecatiei si exteriorizat prin inrosirea fetei, plans sau chiar ridicarea  picioruselor nu semnifica durere, de cele mai multe ori scaunul emis fiind moale si apos.

Un bebelus alaptat poate avea 5-7 scaune pe zi, la fel cum poate avea un scaun la 5-7 zile. Atata timp cat consistenta scaunului este normala, nu administrati medicamente si nu folositi stimularea mecanica(supozitor/termometru). In astfel de situatii se intervine asupra alimentatiei mamei, consumul de pere, prune, kiwi, suc proaspat de mar, prune, magiun de prune, miere, fulgi de ovaz asociat cu un consum corespunzator de lichide “rezolva” frecvent situatia. Este disponibil un produs pe piata, lactoza(Humana Milchzucker, Edelweiss) care se poate administra atat mamei cat si copilasului.

In cazul bebelusilor ce primesc formule de lapte praf, in caz de incetinire a tranzitului intestinal, se poate schimba formula de lapte, cu una destinata special celor cu tranzit intestinal incetinit. Nu schimbati formula de lapte praf decat dupa ce v-ati sfatuit cu medicul pediatru.

Alte probleme pot  sa apara prin introducerea precoce a unor alimente, in special banana, cartofi, morcovi, cereale fortifiate cu Fier sau prin renuntarea la alaptat si administrarea unei formule de lapte praf.

Foarte important este momentul diversificarii, precum si tipul de aliment care se introduce,  la fiecare bebelus acesta facandu-se individualizat in functie de curba de crestere, de tipul alimentatiei lactate precum si in functie de numarul, aspectul si consistenta scaunelor. Pentru copilasii cu un tranzit intestinal normal se aplica regulile generale ale diversificarii, pe cand in cazul celor cu tranzit intestinal incetinit  (constipatie) se introduc sucuri sau piureuri de fructe ( mar, para, pruna) menite sa refaca motilitatea normala a intestinului; aceste alimente se recomanda strict la recomandarea medicului pediatru!!!

Cauze de constipatie la sugari :

  • erorile din alimentatie (cele mai frecvente) care pot fi usor combatute respectand regulile unei alimentatii echilibrate care sa ofere toate principiile nutritive;
  • mecanice – si acestea foarte frecvente si, din pacate de multe ori indicate de medic; aceste manevre de stimulare cum ar fi utilizarea termometrului, respectiv a supozitoareleor cu glicerina sunt foarte nocive deoarece in timp pot altera motilitatea globala a intestinului si totodata pot determina leziuni ale fibrelor musculare ce alcatuiesc sfincterul anal, raspunzatoare pe mai tarziu de aparitia encoprezisului ( pierderi involuntare de materii fecale la copilasii care au dobandit controlul sfincterian);
  • botulism – prin consum de alimente conservate nu numai miere de albine;
  • hipotiroidism – exista si alte simptome asociate: hipotonie musculara, protruzia limbii, retard psiho-motor;
  • stenoza hipertrofica de pilor – o afectiune ce necesita de cele mai multe ori intreventie chirurgicala si a carei manifestare cardinala consta in varsaturi in jet, la 15-30 minute dupa masa cu stagnare in greutate sau chiar curba ponderala descendenta;
  • intoxicatie cu Vitamina D – se suspecteaza la un bebelus care primeste cantitati mari de Vitamina D, in doze terapeutice nu profilactice;
  • mucoviscidoza ( fibroza chistica) – exista si alte semne asociate, in primul rand un retard de crestere si eventual infectii respiratorii recidivante; sugestiv este eliminare tardiva a meconiului…peste 48 ore de la nastere.

2. Constipatia la copii peste 1 an

Cauzele de constipatie din perioada de sugar, se regasesc si la copilasii mai mari, de departe cea mai frecventa forma de constipatie fiind  cea cronica habituala in relatie directa  cu alimentatia; la aceasta contribuie insa si suprimarea voluntara ( in timpul jocului, la gradinita sau la scoala); un rol deosebit de important il au manevrele mecanice “de stimulare” din perioada de sugar care uneori determina incetinirea tranzitului intestinal , eventual chiar distrugerea fibrelor musculare de la nivelul anusului.

Mai rar este vorba despre constipatie pe fond psihologic :

  • impunerea olitei;
  • pedepse corporale, certuri atunci cand se intampla” accidente” in  perioada in care controlul sfincterian nu este pe deplin instalat.

Simptome asociate constipatiei :

  • dureri abdominale mai accentuate dupa mancare , ceea ce conduce la scaderea apetitului, senzatie de satietate precoce;
  • iritabilitate;
  • encoprezis (eliminare involuntara de materii fecale) cu consecinte in primul rand de natura psihologica, cu izolarea, stigmatizarea copilului mai ales daca frecventeaza o colectivitate;

Complicatiile constipatiei :

  • fisuri anale cu sangerare rectala, cu agravarea constipatiei prin “frica de defecare” datorita durerii; de asemenea prin sangerari repetate ( hemoragii oculte) determina aparitia anemiei care necesita suplimentare cu fier, cu agravarea constipatiei , stiut fiind faptul ca administrarea fierului incetineste tranzitul intestinal;
  • abcese perianale datorita fisurilor existente si contaminarii acestora;
  • encoprezis – printre altele favorizeaza aparitia infectiilor urinare repetate;
  • prolaps rectal prin prolabarea ( iesirea) mucoasei anale spre exterior;
  • hemoroizi.

Cum se trateaza constipatia?

In privinta tratamentului ma voi referi strict la constipatia habituala, constipatia secundara fiind “rezolvata” prin indepartarea/ tratarea afectiunii principale .

Cea mai buna metoda de tratament este prevenirea care se poate realiza extrem de usor daca sunt respectate cateva reguli generale in privinta alimentatiei :

  • alaptare exclusiva pana la 6 luni;
  • diversificare corecta incepand cu varsta de 6 luni cu introducere treptata a fructelor si legumelor;
  • evitarea manevrelor mecanice de “stimulare” de tipul termomentrului, respectiv supozitoarelor cu glicerina;
  • prezenta in alimentatie a tuturor principiilor alimentare cu evitarea fainoaselor si a dulciurilor concentrate;;
  • cresterea aportului de fibre prin consum de fructe si legume ( orientativ cantitatea de fibre/zi = varsta copilului ( ani) + 5);
  • consum crescut de lichide ( de evitat insa bauturile carbogazoase).

Tratamentul constipatiei este unul complex, de lunga durata avand ca si obiectiv obtinerea si mai important mentinerea unui tranzit intestinal normal. Ca si principii generale trebuiesc amintite:

  1. alimentatie corecta;
  2. exercitiu fizic ( in cazul bebelusului foarte eficient este masajul burticii in sensul acelor de ceasornic);
  3. educarea refexului de defecatie ( inlaturarea temerilor, “rusinilor”); foarte important in momentul folosirii olieti este ca timpul “petrecut” sa nu depaseasca 5, maxim 10 minute;
  4. tratament psihologic – pentru copilasii mai mari la care este prezenta teama de defecatie datorita unor accidente sau unor afectiuni locale care inhiba astfel defecatia;
  5. tratament medicamentos – de multe ori asociat cu dieta si activitatea fizica, mai ales in formele mai severe unde nu se obtine normalizarea tranzitului intestinal numai prin corectarea alimentatiei.

Medicamente utilizate in cazul constipatiei la copii:

Sunt mai multe clase de medicamente utilizate, in functie de varsta copilului, de reusita, respectiv esecul celorlalte metode. Foarte important sa nu administrati aceste medicamente decat la sfatul medicului pediatru!

Nu administrati ceaiuri laxative copiilor!!!

In situatiile severe in care materiile fecale sunt retinute in intestin, se recomanda “curatarea” colonului prin folosirea de clisme si apoi instituirea unui regim dietetic si a unui tratament medicamentos.

In urma cu cativa ani foarte folosit era uleiul de parafina ( 1ml pentru fiecare kg) care insa este contraindicat la sugari datorita riscului de aspiratie pulmonara; totodata inhiba absorbtia unor vitamine ( liposolubile) : A, D, E,K.

Rezultate bune se obtin prin asocierea Debridat (1ml pentru fiecare kg cu 15 minute inainte de masa) cu Probiotice ( Biotics, Ecoflorina, Linex,etc), eventual administrare de Magneziu (fiole buvabile) In cazurile mai rezistente se administreaza lactuloza (Duphalac) de preferinta in doza unica, pana la normalizarea consistentei, numarului si aspectului scaunelor.

O terapie din ce in ce mai folosita de pediatri  in cazurile de constipatie prin hipomotilitate ( incetinirea contractiilor musculaturii intestinale si implicit a tranzitului intestinal) este ERITROMICINA in doze mult mai mici ( 1/4- 1/8) decat cele administrate in infectii (in care se utilizeaza datorita proprietatilor antimicrobiene); din pacate multi parinti sunt reticenti la acesta terapie in ciuda recomandarii ei de catre pediatri.

Subliniez inca o data importanta prezentarii la medic atunci cand exista tulburari ale tranzitului, singurul in masura sa stabileasca daca constipatia este una habituala sau, dimpotriva secundara unor alte afectiuni. De asemenea este foarte important sa nu administrati copiilor medicamente “dupa ureche” chiar daca acestea au avut rezultat in cazul altor copilasi cu probleme similare.

Constipatia habituala este foarte frecventa iar tratamentul ei, fie ca este igieno-dietetic, fie ca este medicamentos necesita o durata lunga de timp pentru a conduce la normalizarea si, mai important mentinerea unui tranzit intestinal normal.

>>>

EPISTAXISUL – SANGERAREA NAZALA

Sangerarea nazala sau in termeni medicali epistaxisul este destul de frecventa in perioada copilariei iar deseori, mai ales la primele episoade starneste panica printre parinti. Apare mult mai frecvent in cursul anotimpului rece, fiind favorizat de umiditatea scazuta si de infectiile respiratorii.Cei mai predispusi sunt copilasii cu varste intre 2 si 10 ani. Foarte rar acesta reprezinta o urgenta medicala, de exemplu atunci cand apare dupa traumatisme sau prin introducerea diferitelor obiecte/jucarii in fosele nazale, cand un consult medical este imperios necesar.Epistaxisul sever, amenintator de viata apare in general la copii spitalizati sau cunoscuti cu probleme grave de sanatate.Foarte rar este vorba despre boli genetice, afectiuni renale, hepatice care in general au un rasunet asupra intregului organism si nu se manifesta doar prin sangerare nazala. In cazul adultilor si varstnicilor poate sa apara in contextul unor boli cronice: hipertensiune arteriala, insuficienta cardiaca, tulburari de coagulare, etc.

De ce apare?

Hemoragia apare prin lezarea vaselor de sange de la acest nivel, vase foarte subtiri care pot fi agresate cu usurinta. Cele mai frecvente cauze de sangerare nazala sunt:

  • mici traumatisme determinate de “explorarea” nasului cu degetul sau suflarea nasului;
  • inflamarea mucoasei nazale care apare in infectiile respiratorii( rinofaringita acuta, adenoidita, etc) dar si in alergii;
  • tusea frecventa, paroxistica;
  • folosirea in exces a decongestionantelor nazale;
  • aspirarea prea frecventa/brutala a secretiilor nazale;
  • introducerea diferitelor obiecte in fosele nazale(atentie la jucarii, nasturi, monede, etc);
  • deviatia de sept;
  • efortul fizic, emotii intense;
  • altitudinea ridicata, aer uscat sau prea umed(atentie la umiditatea din camera);
  • expunere la substante chimice iritante;
  • tulburari de coagulare, tombocitopenii(infectioase sau medicamentoase);
  • afectiuni hepatice, renale, boli genetice;
  • tumori beningne sau maligne(foarte rare la copii);

Cum se manifesta?

In functie de localizarea vasului lezat, exista epistaxis anterior(cel mai frecvent la copii) si epistaxis posterior.

a) epistaxisul anterior:

  • apare atunci cand sunt lezate vasele de sange de la nivelul septului inferior, peretele ce desparte cele doua nari si care are o vascularizatie foarte bogata acolo fiind situata asa numita pata vasculara- zona Little;
  • sangele curge din fosele nazale, mai incet sau mai rapid, in cantitate mica/moderata, durata fiind variabila de la cateva zeci de secunde pana la 10 minute in functie de severitatea agresiunii; uneori se scurge si in gura mai ales daca copilasul este in pozitie culcata(intotdeauna cand apare o astfel de hemoragie e important ca pozitia sa fie una verticala cu capul foarte usor aplecat pe spate sau chiar usor in fatapentru a preveni inecarea sau voma);
  • in general se opreste spontan si poate fi tratat la domiciliu; daca insa episoadele se repeta este indicat un consult medical de specialitate;

b) epistaxisul posterior:

  • mult mai rar insa mai sever decat cel anterior;
  • apare atunci cand leziunea este situata mai profund si de cele mai multe ori necesita interventie medicala pentru oprirea hemoragiei;
  • printre factorii favorizanti se numara interventiile chirugicale la acest nivel(ex: scoaterea polipilor), tulburarile de coagulare, deficitul de calciu, tumori(foarte rar la copii);

Cum oprim sangerarea nazala?

Inainte de orice manevra este bine sa va linistiti si de asemnea sa linistiti si copilasul deoarece mai ales la prima hemoragie va fi extrem de speriat. Pentru a-i creste complianta spuneti-i pas cu pas ce urmeaza sa-i faceti si asigurati-l ca nu va resimti niciun disconfort.

  • pozitia corecta nu este cea intinsa ci cea verticala cu capul  foarte usor aplecat pe spate sau chiar aplecat usor in fata ; capul nu trebuie foarte mult extins deoarece poate favoriza scurgerea sangelui in gurita care poate declansa varsaturi; se recomanda scupiarea sangelui care se aduna in gura si nu inghitirea acestuia; in situatia in care copilasul se simte rau si nu poate sta in pozitie verticala poate fi asezat pe un scaun sau poate fi tinut in brate de un adult; in situatia cand se simte foarte rau poate fi asezat  pe pat insa cu trunchiul si capul ridicate;

  • strangeti intre degetul mare si cel aratator partile moi(narile) pentru o durata de 10 minute continuu, incurajand copilasul sa respire pe gura; nu intrerupeti compresiunea pentru a vedea daca sangerarea s-a oprit; este de mare folos o compresa rece sau o punga cu gheata aplicata la acest nivel; daca dupa 10 minute de compresiune continua sangerarea nu s-a oprit, reluati procesul; marea majoritate a hemoragiile se opresc in intervalul de 10-20 de minute;
  • incercati sa nu va panicati, anxietatea dumneavoastra va agita suplimentar copilul si interventia poate fi mai delicata;
  • daca sangerarea este masiva si nu se opreste dupa 20 de minute de compresiune este necesar un consult medical; repetarea hemoragiei la intervale mai mici de 7 zile impune de asemenea un consult medical;
  • sangerarea poate sa reapara daca dupa oprirea ei nasul este din nou suflat cu putere; sangerarea se opreste prin formarea unor cheaguri de sange iar prin presiunea exercitata in timpul suflarii nasului, aceste cruste se pot desprine si sangerarea reapare; de aceea este recomandata prudenta in suflarea nasului si se indica evitarea eforturilor mari si a expunerii la soare in primele 12-24 de ore de la producerea acesteia;eventual se umezeste usor mucoasa nazala cu ajutorul serului fiziologic sau efedrinat sau prin aplicarea unui unguent emolient, chiar vaselina medicinala; in camera copilului este bine sa plasati un umidificator sau un vas cu apa pentru a creste umiditatea din incapere; nu se administreaza medicamente antiinflamatoare de tipul ibuprofen (Nurofen, IBalgin, Marcofen) sau aspirina(este contraindicata utilizarea ei la copii!!!)
  • exista pe piata un produs GELASPON care poate fi folosit cu succes pentru oprirea sangerarilor nazale; acesta este de fapt un burete resorbabil, steril, cu gelatina ce favorizeaza oprirea sangerarilor si care este util mai ales in cazul celor cu hemoragii repetate;

Cand ne adresam medicului?

  • sangerare masiva care nu se opreste prin compresiune continua;
  • traumatisme, lovituri la cap;
  • obiecte straine introduse in fosele nazale;
  • aparitia ametelilor, dificultatilor de respiratie, paliditate accentuata;
  • respiratie pe gurita sau secretii nazale unilaterale(acestea ridica suspiunea unui corp strain intranazal);
  • copil cu varsta sub 1 an;

Cand sunt necesare investigatii suplimentare?

Prima investigatie care se recomanda este un consult ORL in urma caruia medicul va stabili(daca este posibil) cauza sangerarii si tratamentul pe moment dar si profilactic daca este cazul. In general nu este nevoie de alte examinari suplimentare daca nu se suspicioneaza o cauza sistemica, in contextul altei afectiuni. Astfel daca exista istoric familial de sangerari sau sangerarile nu se opresc prin compresiune locala si/sau sunt foarte frecvente sau se insotesc de sangerari si la alt nivel(gingii, traumatisme minore, etc) se impune o evaluare complexa cu explorarea intregului proces al coagularii.

Epistaxisul recurent:

Apare frecvent secundar unor mici malformatii vasculare si se caracterizeaza prin repetarea hemoragiilor la intervale de timp dese . astfel incat uneori este necesara interventia chirugicala; de cele mai multe ori se realizeaza o cauterizare (aplicarea unor substante chimice, corozive) insa sunt situatii cand este necesara o interventie mai laborioasa(ex: deviatia de sept).

Cum putem preveni sangerarile nazale?

In situatiile cand acestea deja au aparut e bine sa existe cateva masuri profilactice pentru a preveni repetarea lor. Astfel:

  • umiditate corespunzatoare in camera;
  • evitarea administrarii decongestionantelor nazale fara recomandarea medicului;
  • educarea pe cat posibil a copilului in ceea ce priveste “explorarea” nasului;
  • evitarea expunerii la factori alergeni in situatiile in care este vorba despre o alergie la factori de mediu care intretine aceasta sensibilitate;
  • daca copilasul este mai mare, este indicat sa-l sfatuim cum sa procedeze atunci cand se produce sangerarea si nu suntem langa el.
>>>

ENTEROCOLITA / GASTROENTEROCOLITA ACUTA(DIAREEA ACUTA)

Dupa infectiile respiratorii, diareea reprezinta a doua cauza pentru care parintii se adreseaza medicului pediatru.La varstele mici, indiferent de cauza, reprezinta o urgenta medicala mai ales daca se asociaza cu varsaturi si/sau febra, datorita riscului de deshidratare si posibilitatilor limitate de hidratare la domiciliu.

I.Ce este diareea?

Diareea nu este o boala ci, un simptom al unei boli, definit prin cresterea numarului scaunelor in paralel cu scaderea consistentei acestora si modificarea aspectului(neformate, cu resturi alimentare, mucus, puroi sau chiar sange). In functie de cauza, numarul scaunelor variaza de la 3-4 pana la 10, sau chiar mai mult in decursul a 24 de ore.

Frecvent este insotita de dureri abdominale, meteorism(acumulare de gaze), inapetenta, simptome incadrate ca si enterocolita acuta. Enterocolita acuta prezinta ca si simptom cardinal diareea  si este determinata de  inflamarea  mucoasei intestinale. Atunci cand sunt prezente si varsaturi diagnosticul este de gastroenterocolita acuta.

Daca diareea persista mai mult de 2 saptamani, vorbim de diaree cronica, care apare in cadrul unor boli digestive neinfectioase(deficit congenital/secundar de lactaza, intoleranta la proteinele din laptele de vaca soia, intoleranta la gluten,boli inflamatorii intestinale, etc) si care necesita investigatii suplimentare pentru un diagnostic corect si un tratament corespunzator.

II.Care sunt cauzele diareei acute?

a)infectii:

  • virale: cea mai frecventa cauza de diaree(50-70%); principalul virus implicat este  rotavirusul(articol detaliat) insa sunt si alti virusi(adenovirusuri, enterovirusuri, virusul Norwalk,etc) care pot determina diaree; de multe ori  acestia nu pot fi identificati in urma analizelor efectuate; infectiile virale sunt mai frecvente in sezonul rece;
  • bacteriene:salmonella, shigella, e.coli(tulpinile patogene: enterotoxigen, enterohemoragic, etc), campilobacter, clostridium, etc; predomina in sezonul cald;
  • parazitare:giardia, blastocistis hominis, etc
  • micotice: in special candida(la cei cu imunitate deficitara sau post tratament antibiotic);

b) alergii, intolerante alimentare: frecvent este vorba de  diaree cronica(durata de peste doua saptamani) mai ales daca expunerea la factorii alergeni este una continua;

c)iatrogena(post medicatie): in special dupa terapie antibiotica;

d) greseli alimentare: aliment nou introdus in alimentatia bebelusului, erori dietetice, igiena alimentatiei;

e) “diareea calatorului”: apare destul de frecvent in calatorii, fie prin consumul de apa si alimente contaminate, fie printr-o schimbare a regimului alimentar;

III. Cum se transmite?

  • in principiu transmiterea este fecal-orala, prin intermediul mainilor murdare, al obiectelor si suprafetelor contaminate dar si prin intermediul alimentelor contaminate(toxiinfectie alimentara); un caz aparte il reprezinta diareea determinata de consumul de apa infectata, de aceea nu se recomanda sa consumati apa decat din surse potabile(atentie la fantani, izvoare);
  • este posibila si contaminarea indirecta, prin intermediul vectorilor(muste, gandaci, soareci, sobolani,etc);

IV. Cum se manifesta?

a)debut: – in general brusc; poate fi precedat de :

  • inapetenta;
  • greturi/varsaturi;
  • dureri abdominale;
  • febra/frison;

b) perioada de stare:

  • scaune moi, cu resturi alimentare nedigerate, apoase, in numar variabil (3-5-10/zi, uneori chiar 15-20/zi ), eliminate exploziv, urat mirositoare; daca se asociaza mucus si sange in scaun ne orientam asupra unei cauze bacteriene, mai ales daca scaunele sunt insotite de febra si/sau frison;
  • dureri abdominale, colicative, zgomote hidro-aerice(bolborosisme), durere la emisia de scaun;
  • greturi, varsaturi(la inceput alimentare, ulterior bilioase);in formele virale frecvent varsaturile se amelioreaza sau dispar in momentul aparitiei scaunelor diareice;

In functie de varsta copilului si de severitatea infectiei exista riscul de aparitie a sindromului de deshidratare acuta(Urgenta Medicala!!!):

  • piele uscata, flasca,palida, buze uscate, limba albicioasa, incarcata, senzatie imperioasa de sete;
  • deprimarea fontanelei(la bebelusi);
  • cearcane, ochi “infundati” in orbite, aspect de copil care sufera;
  • apatie, somnolenta, adinamie;
  • dureri de cap, ameteli;
  • extremitati reci;
  • scaderea cantitatii de urina; urina cu miros patrunzator, inchisa la culoare;
  • scadere in greutate(5-10% in functie de severitatea infectiei);

Astfel prezenta scaunelor diareice, asociate sau nu cu varsaturi/febra este un imperativ pentru un consult medical datorita rapiditatii cu care se poate instala acest sindrom de deshidratare, mai ales la varstele mici!!!

Secundar infectiei apare:

  • absorbtie incompleta a nutrientilor(este “ranita” mucoasa intestinala, locul unde se absorb nutrientii proveniti din digestia alimentelor);
  • scaderea activitatii enzimelor(multe din enzime se gasesc la nivelul mucoasei intestinale iar prin leziunile de la nivelul acesteia multe din ele nu se mai produc sau se produc insuficient);
  • alterarea echilibrului florei intestinale, cu “disparitia”bacteriilor bune, raspunzatoare de “sanatatea” intestinului;

V.Cum se diagnosticheaza?

Diagnosticul clinic este sugerat de simptomele prezente corelate cu examinarea copilului insa necesita “cautarea” cauzei(diagnostic etiologic) pentru a putea administra un tratament corespunzator. Este important de diferentiat enterocolitele virale de cele bacteriene, respectiv parazitare pentru a evita administrarea inutila de antibiotice. Din pacate, in peste 40% din cazuri nu se poate identifica agentul cauzator.

Cele mai utilizate teste de laborator sunt:

  • coprocitograma(examinare microscopica a scaunului) –  ofera detalii despre prezenta leucocitelor, hematiilor, mucusului, etc si are avantajul ca este disponibila in cateva ore putandu-ne orienta asupra cauzei si implicit asupra tratamentului;
  • coprocultura – ofera date despre posibilele bacterii cauzatoare, precum si antibioticul la care acestea sunt sensibile;
  • examenul coproparazitologic – util in situatia in care agentul cauzator este un parazit;
  • ph-ul scaunului: daca este acid, orienteaza spre un deficit enzimatic(deficit de lactaza, substanta care “digera” lactoza);daca este alcalin sugereaza o infectie bacteriana.

Uneori, mai ales cand este necesara internarea copilului se fac si alte investigatii in functie de simptomele prezente(Astrup, ionograma serica, uree, creatinina, PCR, Hemoleucograma, etc).Aceste investigatii sunt necesare pentru a orienta medicul asupra tratamentului necesar precum si asupra compozitiei perfuziei(difera in functie de prezenta sau nu a complicatiilor secundare deshidratarii).

Daca este necesara internarea Nu o refuzati, pericolul de deshidratare se accentueaza cu fiecare varstaura/scaun diareic si, din cauza simptomelor prezente medicatia nu poate fi administrata nici oral nici intrarectal.

VI.Cum se trateaza?

Daca sindromul de deshidratare este sever atunci se impune internarea copilului pentru  hidratare pe vena (perfuzii) necesara pentru a  suplini pierderile de apa si electroliti secundare varsaturilor si diareei dar si pentru  a oferi o pauza de refacere a  tubului digestiv. Ulterior se reia alimentatia , insa treptat cu asa numita dieta de tranzitie care sa asigure refacerea treptata a  mucoasei intestinale.
Cazurile mai putin severe pot fi tratate la domiciliu insa numai dupa un consult de specialitate in prealabil.

a) Rehidratare:

  • sarurile de rehidratare – se gasesc sub forma de pliculete care se prepara cu apa fiarta si racita conform indicatiilor si se administreaza incet, cu lingurita pentru a suplini pierderile inregistrate; cantitatea, ritmul si durata de administrare trebuie recomandate de medic in functie de greutatea fiecarui copil in parte precum si de gradul sindromului de deshidratare; sunt si sucuri pentru rehidratare orala (  Hipp ORS) care sunt mai bine acceptate de catre copii, avand adaugat orez , morcov,mar;
  • apa, ceaiuri(indulcit cu glucoza pulvis 5%), apa de orez(mucilagiu de orez), supa de morcovi;toate acestea se ofera in cantitati mici pentru a testa toleranta digestiva;

b) Regim igieno-dietetic:

  • foarte important in evolutia unei enterocolite indiferent de cauza acesteia;in functie de varsta se poate administra orez, apa de orez (poate fi folosita si la prepararea formulei de lapte praf), supa de morcovi, piure de morcovi cu orez, branza de vaci, telemea de vaca, banane, afine, “uscaturi“(paine prajita, covrigi sarati, grisine), apoi in zilele ce urmeaza supa de carne slaba, orez cu carne, revenindu-se usor la regimul anterior in functie si de evolutia aspectului si consistentei scaunelor;
  • la bebelusii alaptati se continua alaptarea, nu se introduce o formula de lapte fara lactoza!!!
  • formulele de lapte praf ar trebui inlocuite cu formule speciale, fara lactoza, deoarece agentul cauzator ataca celulele intestinale ( locul unde se produce digestia si absorbtia), diminuand astfel cantitatea de lactaza(enzima care digera lactoza); astfel apare  intoleranta secundara la lactoza (de cele mai multe ori o perioada limitata, de 1-2 saptamani). Acesta este motivul pentru care se restrictioneaza consumulde lapte si se introduce laptele fara lactoza.

c) Tratament simptomatic:

  • antidiareice, antisecretorii : de tipul Hidrasec( nu este sare de rehidratare, este un medicament antisecretor), Smecta ; dozele, ritmul si durata de administrare  difera in functie de varsta,cauze si simptomele prezente;
  • probiotice ( Biotics, Enterolactis, Ecoflorina, Linex, etc.) – asigura o refacere mai rapida si scad durata de evolutie a bolii;
  • antispastice, antiemetice(Emetiral, Metoclopramid): strict la recomandarea medicului!!!
  • antitermice(daca se asociaza febra):paracetamol, ibuprofen

d)Tratament etiologic(al cauzei):

Tratamentul este diferit in functie de cauza:

1. enterocolita bacteriana:

  • beneficiaza de tratament antibiotic, conform antibiogramei;frecvent nu se asteapta rezultatul coproculturii daca corpocitograma este sugestiva pentru o infectie bacteriana; antibioticul este ales de medic si va fi confruntat cu sensibilitatea bacteriei la diferite antibiotice atunci cand este disponibila coprocultura;

2. enterocolita virala:

  • beneficiaza de tratament suportiv: rehidratare, regim igieno-dietetic, antidiareice;

3. enterocolita din parazitoze-viermisori(articol detaliat):

  • necesita tratament antiparazitar in functie de parazitul identificat; 

VII. Ce complicatii pot sa apara?

  • deshidratarea;
  • acidoza(secundara deshidratarii);
  • afectare neurologica(poate merge pana la coma);
  • soc hipovolemic(scaderea drastica a lichidelor corpului);
  • insuficienta renala;
  • eritem fesier(datorita numarului mare de scaun si a aciditatii crescute a acestora);

VIII. Care este evolutia?

In marea majoritate a situatiilor sub tratament specific, hidratare si regim evolutia este buna. Sunt insa situatii in care scaunele diareice pot persista mai mult de 2 saptamani si atunci este nevoie de un nou consult medical si eventual investigatii suplimentare.

IX. Cum putem preveni?

  • spalarea frecventa a mainilor cu apa calda si sapun, obligatoriu inainte de fiecare masa si dupa folosirea toaletei(chiar daca copilasii sunt mici, invatati-i sa deprinda aceste reguli de igiena);
  • copilasii cu enterocolita/gastroenterocolita nu vor fi dusi in colectivitate decat dupa rezolvarea episodului;in cazul in care este vorba despre paraziti(viermisori) trebuie sa anuntati personalul din crese/gradinite/scoli pentru a lua masurile epidemiologice necesare;
  • spalarea tacamurilor si veselei cu apa potabila; daca apa nu este din surse potabile si nu avem alta alternativa se recomanda fierberea acesteia(cel putin 5 minute);
  • depozitarea corespunzatoare a preparatelor alimentare, mai ales a celor considerate “perisabile”(lapte, carne, oua, etc);
  • spalarea riguroasa a  fructelor si legumelor;
  • prepararea  termica corespunzatoare a carnii; atunci cand dezghetati carnea nu o lasati la temperatura camerei(aceasta se pastreaza in frigider);
  • dupa prepararea termica a oricarei mancari raciti-o brusc si apoi depozitati-o in frigider;
  • spalarea pe maini dupa schimbarea scutecului;
>>>

FIMOZA SI PARAFIMOZA

Fimoza este o afectiune tipic masculina care a declansat si cu siguranta va declansa in continuare controverse atat printre medici cat mai ales printre parinti. Din acest motiv am si ales acest articol pentru a expune cateva detalii si mai ales cateva recomandari toate izvorate din dorinta de a nu mai pricinui suferinta copiilor care de multe ori sunt supusi unor decalotari fortate cu consecinte nu tocmai placute. Am vazut multe recomandari periculoase pentru sanatatea copiilor, si, tin sa precizez ca acest articol are la baza recomandarile Asociatiei Americane de Pediatrie precum si a altor institutii prestigioase din Europa.

Controversele deriva si din ambiguitatea definitiei, cuvantul fimoza fiind utilzat atat pentru a defini o stare fiziologica (normala) in primii ani de viata ai unui baietel cat si o stare patologica (boala) care apare cu predilectie la copilasii mai mari si la adulti iar in unele cazuri (foarte rar) si la copilasii sub 3 ani, de multe ori consecinta a unor infectii (balanite) sau chiar a unor decalotari fortate.

Ce este fimoza?

Este definita ca o incapacitate de retractare (decalotare) a preputului de pe glandul penian. Majoritatea baietilor se nasc cu aceasta incapacitate, situatie in care vorbim de FIMOZA FIZIOLOGICA; este vorba de niste adeziuni congenitale care pe masura ce copilasul creste se desprind astfel incat in jurul varstei de 1 anisor la peste 50% din copilasi se poate efectua decalotarea fara suferinta si fara leziuni suplimentare; la varsta de 5 anisori decalotarea este posibila la peste 90% din baieti; sunt situatii rare cand decalotarea devine posibila abia la pubertate cand, sub influenta hormonilor sexuali creste dimensiunea peniana si atunci se poate retracta preputul in intregime.

FIMOZA PATOLOGICA reprezinta o boala caracterizata tot printr-o incapacitate de decalotare a preputului, insa care se diferentiaza net de fimoza fiziologica prin prezenta unei benzi albicioase, rigide (fibrozare, ingrosare) care determina inflamatii, durere si care reprezinta o sursa de infectii atat la acest nivel cat si la nivelul cailor urinare. Benzile fibroase care apar sunt secundare leziunilor produse prin decalotare fortata (rani care se vindeca cu cicatrici si care astfel impiedeca alunecarea preputului pe gland) sau se datoreaza unor infectii la nivelul organelor genitale (balanita).

Singurul care poate diferentia fimoza fiziologica de cea patologica este medicul pediatru sau chirurgul pediatru.

Cum se manifesta?

Fimoza fiziologica nu are niciun fel de manifestare singurul aspect care se observa este un preput stramt care abia lasa sa se vada orificiul uretral.

Nu exista durere, inflamatie, inrosire si nici dureri in cazul erectiilor spontane care pot sa apara inca din perioada de sugar. Nu sunt prezente infectii urinare.

Mai mult, sub preput se pot acumula mici depozite albicioase (SMEGMA) care de asemenea nu sunt insotite de niciun alt simptom; in cazul in care apar astfel de depozite este indicat sa nu fortati decalotarea pentru indepartarea lor; sunt unguente  prescrise de medic care ajuta la indepartarea acestor depuneri.

Sunt situatii cand in timpul urinarii, se formeaza un” balonas” mai ales atunci cand jetul urinar este foarte puternic; si aceasta situatie este considerata normala, atata timp cat nu apar si alte simpome.

Fimoza fiziologica nu necesita niciun fel de tratament atata timp cat nu exista si alte simptome asociate. Este suficienta toaleta zilnica cu apa calda si sapun. Daca apare durere, inrosire, umflare sau exista infectii urinare trebuie un consult de specialitate; de asemenea daca la varsta de 5 ani nu exista semne de retractibilitate a preputului este bine sa cereti parerea unui chirurg pediatric.

Nu se recomanda decalotarea fortata a  penisului sugarului sau copilului mic!

Prin decalotare fortata se pot produce fisuri, inflamatii, aderente, feriti-va copilasii de complicatii inutile!!!

Cand fimoza fiziologica devine patologica?

Sunt situatii rare in care pe langa incapacitatea de retractare se asociaza si alte simpome, situatie in care se impune un tratament corespunzator.

Astfel, prezenta:

  • durerilor (spontane, la atingere, in timpul erectiilor spontane sau la  urinare);
  • inflamatiei, eritemului(roseata) la nivel penian;
  • infectiilor urinare;
  • modificarilor de jet urinar ( jet urinar slab, intrerupt);

impune un consult medical pentru un diagnostic corect si un tratament adecvat.

Cum se trateaza fimoza patologica?

Atunci cand intr-adevar este vorba de fimoza “adevarata” exista un tratament conservator (bazat pe unguente) si unul chirurgical, efectuat de obicei sub anestezie generala. In nici un caz nu se intervine fara anestezie, urmarile care pot sa apara fiind dintre cele mai neplacute ( inrosirea, umflarea penisului, usturimi la urinare, dureri cumplite, etc).

  • tratamentul conservator este de prima intentie daca situatia nu impune de urgenta efectuarea unei interventii chirurgicale si are la baza administrarea de ungunete, fie pe baza de cortizon, fie in combinatie cu un antibiotic mai ales cand se asociaza si o infectie locala; durata este in medie de 4-6 saptamani si are mari sanse se reusita; la sfarsitul tratamentului se reevalueaza situatia iar daca este necesar se va interveni chirurgical;
  • tratamentul chirurgical: este ultima solutie, aleasa doar atunci cand celelalte masuri nu au dat rezultat; recuperarea este rapida dupa interventie.

PARAFIMOZA

Reprezinta de cele mai multe ori complicatia care apare atunci cand se decaloteaza fortat penisul iar preputul ramane blocat si nu mai poate fi adus in pozitie normala. Constituie o urgenta medicala daca preputul nu poate fi adus in pozitia initiala de aceea este imperios necesar sa mereti la medic; in prima faza se pot aplica comprese reci si se poate incerca readucerea preputului dar, daca nu se reuseste, trebuie apelat la ajutor de specialitate deoarece blocarea preputului obstructioneaza circulatia sangelui la acest nivel si se poate ajunge la probleme foarte grave.

Sfaturi practice:

  • toaleta zilnica cu apa calda si sapun, fara a trage de preput;este suficienta spalarea pe exterior, zilnic ori de cate ori este nevoie, mai ales dupa emisia de scaun;
  • evitarea servetelelor umede deoarece acestea pot produce iritatii la acest nivel; vor fi folosite doar in cazurile in care nu exista apa si sapun la indemana;
  • preputul nu va fi fortat niciodata;
  • spalarea sub preput se va face doar atunci cand mobillitatea acestuia permite decalotarea fireasca fara a provoca disconfort sau durere;
  • daca baietii incep sa se joace cu organele genitale (lucru absolut firesc), uneori chiar sa traga de preput nu-i impiedecati deoarce acest lucru faciliteaza alunecarea preputului pe gland determinand intr-un final decalotarea fara probleme; la fel se intampla si in cazul erectiilor spontane (si ele firesti chiar din perioada de sugar).
Surse foto: www.mja.com
>>>

IMUNOSTIMULAREA-PRO SAU CONTRA?

In ultimii ani a devenit aproape o moda ca odata cu sosirea toamnei sa abunde intrebarile si sfaturile legate de stimularea imunitatii copiilor.Pe piata sunt o multitudine de produse incepand de la extractele de plante si culminand cu minivaccinurile sub diverse forme farmaceutice care ne promit sa trecem peste priml an de “gradi”  si peste iarna fara raceli sau alte infectii respiratorii. Acesta este si motivul pentru care am ales aceasta tema, o tema care cu siguranta a nascut si va naste in continuare controverse. Cu siguranta fiecare parinte priveste cu groaza inceperea gradinitiei si cauta tot felul de solutii pentru a preveni imbolnavirea micilor “gradinari”.

Trebuie  sa stiti ca factorii care influenteaza capacitatea de aparare a organismului sunt multiplii, incepand din viata intrauterina si continuand cu primul an de viata, foarte important ca baza a unui sistem imunitar solid. Mai mult, imunitatea se formeaza trecand prin infectii, organismul “fabricand” anticorpi impotriva fiecarui intrus, iar daca tinem cont de multitudinea virusilor si a bacteriilor inseamna ca trebuie sa existe o perioada in care aceste infectii sunt mai frecvente iar aceasta perioada este in general cuprinsa intre 1 si 4 ani cu un maxim de incidenta in primul an de colectivitate(indiferent de varsta copilului) datorita unei expuneri crescute a organsimului la infectii, corelat cu stresul provocat de schimbarea mediului si de adaptarea la un alt program.

Ce este sistemul imunitar?

Sistemul imunitar este un complex ce reuneste toate structurile organismului implicate in procesul de aparare impotriva agentilor patogeni(bacterii, virusi, ciuperci, medicamente, substante toxice,etc) coordonand formarea si apoi actiunea anticorpilor. Este constituit din mai multe linii de aparare, fiecare din ele cu un rol bine stabilit:

a)prima linie:

  • pielea– cel mai mare organ ca si suprafata realizeaza o protectie eficienta datorita descuamarii fiziologice a stratului cornos(celulele moarte) dar si datorita secretiei bogate in acizi grasi a glandelor sebacee, acizi grasi ce au o puternica actiune antibacteriana; de asemenea acidul lactic are si el un important rol in protectia locala;
  • ochii: secretia lacrimala are rolul de a indeparta substantele straine, microbii ajunsi la nivel ocular iar prin continutul in lizozim asigura o protectie eficienta;
  • mucoasa bucala: prin intermediul salivei asigura o bariera importanta in special datorita continutului crescut de lizozim dar si de alte substante cu rol protector; exista si imunoglobuline la nivelul cavitatii bucale, imunoglobuline de tipul IgA care contribuie suplimentar la cresterea capacitatii de aparare la acest nivel;
  • narile: filtrul nazal nu face altceva decat sa asigure o protectie locala, fiind o bariera impotriva particulelor de praf dar si a multor microbi, stiut fiind faptul ca, modul cel mai frecvent de transmitere a infectiilor este pe cale respiratorie;   in anotimpul rece “incalzeste” aerul, protejand astfel caile respiratorii inferioare;
  • mucoasa digestiva, in special mucoasa gastrica prin secretia de acid distruge foarte multi agenti patogeni, la fel cum mucoasa intestinala protejeaza impotriva unor infectii prin secretia de imunoglobulina A dar si prin flora bacteriana pe care o contine si care impiedeca dezvoltarea, inmultirea unor bacterii/virusi care patrund la nivel intestinal;de asemenea motilitatea intestinala are un important rol in prevenirea infectiilor prin miscarile peristaltice intestinul reuseste colaborand cu alti factori de protectie locala sa indeparteze multi “atacatori”;
  • mucoasa genito-urinara: are acelasi rol de protectie, impiedecand ascensionarea infectiilor de la nivel local inspre caile urinare superioare(vezica urinara, rinichi);

b) a doua linie:

  • este constituita din celule specializate, celule implicate in neutralizarea, distrugerea, inglobarea si apoi “digerarea” intrusilor: eozinofilele, neutrofilele si macrofagele;

c) a treia linie:

  • este imatura la nastere si “creste” in primii ani de viata; are la baza niste celule specializate, numite limfocite, cele de tip T produse in timus si cele de tip B produse in maduva osoasa;un rol important il au si organele limfoide, acolo unde se produc aceste celule: ganglionii limfatici, maduva osoasa, timusul, splina, amigdalele, apendicele;

Daca una din aceste linii de aparare nu functioneaza bine, este compromisa capacitatea de reactiune a organsimului crescand astfel vulnerabilitatea la infectii.

Tipuri de anticorpi:

IgA: – foarte importanti deoarece previn infectiile de la nivel intestinal si respirator, cantitati semnificative de IgA se produc in mucoasa bucala si in cea intestinala;     exista si un deficit congenital de IgA caracterizat prin absenta sau secretia in cantitate mica a acestor imunoglobuline care predispun la infectii frecvente, recidivante;

IgM: – cresc semnificativ in timpul unei infectii si sunt specifice, adica indreptate impotriva fiecarui virus/bacterie in parte;

IgG:-prezenta lor in organsim reflecta trecerea printr-o anumita infectie( de ex daca valoarea IgG pentru virusul rubeolei este crescuta inseamna ca organismul respectiv a trecut prin infectia cu virusul rubeolei);

IgE:- sunt specifici reactiilor alergice; IgE totale semnifica prezenta unei reactii alergice in organsim insa nu poate preciza la ce anume este aceasta alergie; de aceea este necesar sa se determine IgE-urile specifice, pentru fiecare alergen in parte, fie ca este vorba de alergeni alimentari sau factori de mediu.

Tipuri de imunitate:

  • ereditara, genetica: – dobandita in cursul vieii intrauterine; la nastere bebelusul beneficiaza de o serie de anticorpi care se transmit din sangele mamei, anticorpi de tip IgG(singurii care pot traversa bariera feto-placentara), anticorpi care protejeaza pentru infectiile prin care a trecut mamica de-a lungul vietii; din nefericire acesti anticorpi persista 6, maxim 9 luni, dupa care bebelusul este foarte vulnerabil in fata “atacatorilor”;
  • dobandita natural: este imunitatea care creste pe tot parcursul vietii si care are la baza interactiunea organismului cu virusi, bacterii, etc;se formeaza trecand prin infectii si este profund influentata de capacitatea generala de aparare a organismului la baza careia sta un stil de viata sanatos cu o alimentatie echilibrata incepand inca din primul an de viata, cure de aer indiferent de anotimp, activitate fizica in functie de varsta copilului,etc;
  • dobandita artificial: prin vaccinari efectuate de-a lungul vietii.

Factori ce influenteaza capacitatea de aparare:

  • varsta – imaturitatea sistemului imun in primii ani de viata;bebelusii nascuti prematur beneficiaza de programe suplimentare de protectie antiinfectioasa(vaccinari facultative care nu sunt incluse pe lista vaccinurilor obligatorii);
  • factori de mediu:

– poluare, umiditate scazuta/crescuta;

-substante toxice, praf, mucegai;

– fumatul pasiv(un factor foarte important ce conditioneaza capacitatea de aparare);

– temperatura din incapere, aerul “inchis”

  • alimentatia: factor esential in apararea antiinfectioasa, alaptarea iar apoi o alimentatie echilibrata, bogata in fructe, legume, carne, oua care sa ofere proteine de inalta valoare biologica, precum si vitamine si minerale(rol deosebit in protectia antiinfectioasa il au fierul, zincul si seleniul) constituie un imperativ pentru o imunitate eficienta; de asemenea acizii grasi esentiali sunt piloni de nadejde ai unei linii de aparare durabile; alimentatia bogata in grasimi precum si excesul de zahar determina scaderea capacitatii de aparare a organismului;
  • boli cronice ale copiilor : malformatii cardiace, afectiuni ce evolueaza cu malabsorbtie, hipoaciditate gastrica, malformatii renale, etc;de asemenea afectiunile alergice(rinita alergica, astmul bronsic), anemia, adenoidita cronica(polipii) sunt boli ce intretin practic infectiile repetate;
  • excesul de antibiotice si tratamentul prelungit cu preparate pe baza de cortizon;

Cum putem creste imunitatea?

Asa cum spuneam, in utlimii ani a devenit o adevarata moda prescrierea de imunostimulente dupa diverse scheme, parintii fiind convinsi ca administrarea diferitelor preparate  va duce semnificativ la o scadere a infectiilor. Este bine ca  parintii sa se informeze corect si mai mult sa constientizeze ca fiecare copil este diferit si ca aceste scheme nu sunt universal valabile. Sunt copilasi foarte rezistenti care trec cu bine peste primii ani de colectivitate, la fel cum sunt copilasii mereu bolnaviciosi la care pare a nu functiona nicio schema de tratament. Imunologia este un domeniu inca insuficient explorat si studiat, de aceea este bine sa se evite o suprastimulare fara ca aceasta sa fie necesara.

Singura protectie antiinfectioasa durabila si certificata stiintific este alimentatia sanatoasa corelata cu un stil de viata sanatos.Asadar un copil sanatos, fara carente(deficit de fier, calciu, etc), activ, care consuma zilnic fructe si legume proaspete si care este scos afara cel putin 2 ore pe zi(indiferent de temperatura sau conditiile meteo) cel mai probabil nu are nevoie de o astfel de protectie. Cu siguranta vor face diferite infectii cel putin in primii ani de viata insa pericolul de a dezvolta forme severe sau prelungite de boala este redus.

Pe de alta parte sunt copilasii catalogati ca “sensibili”, mereu bolnaviori, la care aceste cure de imunostimulare ar putea reduce frecventa si severitatea infectiilor. Inainte de a administra aceste cure trebuie sa ne asiguram ca nu exista deficiente in oraganism sau boli cronice care sa favorizeze aceste imbolnaviri frecvente. Astfel, nu administrati din proprie initiativa diverse siropuri(chiar daca sunt pe baza de plante) copilasilor, inainte de o evaluare medicala completa, eventual cu analize de sange. Discutati cu medicul dumneavoastra despre aceste cure de imunostimulare si despre eficienta sau ineficienta acestora.

A. Rolul alimentatiei:

Are o importanta covarsitoare desi in ultimul timp exista tendinta de a suplini deficientele din alimentatie prin administrarea de preparate farmaceutice care contin vitamine(articol detaliat) si minerale.Din fericire natura a pus la dispozitia noastra o sumedenie de fructe si legume cu efecte miraculoase asupra capacitatii de aparare a oganismului. Am sa mentionez doar cateva dintre cele mai recunoascute “alimente medicament” care ar trebui sa se regaseasca in regimul zilnic al unui copil dar chiar si al unui adult, pornind de la substanta de baza care le ofera proprietati antiinfectioase:

  • betacarotenul: se regaseste in fructele si legumele de culoare portocalie/rosie: morcov, rosii, caise, piersici, mango, papaya, ardei capia, mere, pere, banane,cartofii dulci,etc;
  • antioxidantii: protejeaza organismul de radicalii liberi care sunt foarte nocivi pentru organsim: sfecla rosie, fructele de padure(afinele si coacazele au un continut foarte mare de antioxianti), pepenele (contine o enzima, glutation denumita “proteina vietii” prin care ajuta organismul in lupta cu infectiile dar si protejeaza intestinul de absorbtia diferitelor toxine, incepand de la metale grele si pana la fumul de tigara si medicamente), varza, graul, spanacul,kiwi; as mentiona si usturoiul cunoscut inca de pe vremea bunicilor ca si un fortifiant al sistemului imunitar;
  • zincul: si-a dovedit de mult rolul protector in prevenirea infectiilor; exista chiar si preparate farmaceutice care il contin in exclusivitate sau in combinatie cu alte minerale si vitamine: stridiile sunt foarte bogate in zinc, la fel ardeii(in special cei capia), rosiile, ciupercile(contin si antioxidanti dar si seleniu), telina, pastranacul, pestele, carnea rosie; de asemenea oul contine cantitati considerabile de zinc, pe langa proteinele de inalta valoare biologica, care furnizeaza toti aminoacizii esentiali(aminoacizi de care organsimul are nevoie dar pe care nu-i poate produce);
  • seleniul:brocoli, ou, carnea rosie, ficat de vitel, branzeturi,ton, scoici, alge marine, carne de curcan;
  • vitamina C: citrice, fructe de padure, kiwi; catina are un loc aparte, fiind recunoascuta pentru proprietatile antiinfectioase;
  • vitamina E: uleiurile vegetale(masline, floarea soarelui,porumb), seminte oleaginoase, oua, ficat, unt;
  • flavonoizi:sunt practic pigmentul fructelor si legumelor iar prin propretatile antiseptice protejeaza oragansimul de infectii: afine, cirese, pere, piersici, prune, telina, usturoiul, ceapa;
  • acizii omega 3 si polifenolii: nuci, migdale, fistic, pestele gras(somon, sardine, ton).

Am lasat la final produsele apicole care nu mai au nevoie de niciun fel de prezentare; acestea pot fi incluse in dieta unui copil dupa varsta de 1 an pana atunci riscul de botulism si potentialul alergenic crescut face ca ele sa nu fie incluse in primul an de viata.

B. Rolul remediilor homeopate:

Si in privinta homeopatiei se poate vorbi de o adevarata moda, foarte multi parinti disperati de infectiile repetate aleg sa-si trateze copilasii cu remedii homeopate.Homeopatia a fost din pacate gresit inteleasa si, din ce in ce mai multe persoane apeleaza doar la remediile homeopate fara un consult medical in  prealabil.Trebuie sa mentionez pentru cei care nu stiu ca, dobandirea competentei in homeopatie necesita parcurgerea unor cursuri cu o durata de 2-3 ani, cursuri la care se pot inscrie doar medici,respectiv farmacisti. Asadar nu oricine poate prescrie remedii homeopate ci este nevoie de un certificat de competenta in acest sens. Mai mult, remediile homeopate sunt “personalizate”, diferite de la un copil la altul, in functie de constitutia acestuia, eventualele boli asociate; astfel vorbim de un tratament strict individualizat care se prescrie in functie de modul in care suferinta se manifesta la fiecare persoana in parte. Asadar, atunci cand alegeti remediile homeopate informati-va si faceti-o strict la recomandarea unui medic cu astfel de competente.

C: Preparatele gemoterapice si fitoterapice:

  • Gemoterapia este o metoda alternativa de tratament care se bazeaza pe proprietatile curative ale plantelor, in special ale tesuturilor vegetale aflate in perioada de crestere(muguri, maldite, scoarta interna, seva, seminte) care sunt supuse unui procedeu de extractie in stare proaspata; prin principiile care le aplica, poate fi considerata o punte de legatura intre homeopatie, respectiv medicina alopata(clasica).

  • Fitoterapia:valoarea terapeutica a plantelor medicinale, are la baza relatia care exista intre structura chimica a principiilor active din plante si actiunea lor farmaco-dinamica exercitata asupra organismului. Complexitatea compozitiei chimice a plantelor, de la 2-3 compusi pana la 30-40 identificati in unele plante, explica eficacitatea terapeutica a aceleiasi plante, in diferite afectiuni.Desi pare la indemana tuturor, fitoterapia isi are regulile si limitele ei in vindecarea bolilor. Ea trebuie bine cunoscuta si inteleasa, pentru a nu cadea in extrema de a face din ea un panaceu universal. Fitoterapia nu trebuie interpretata ca o metoda singulara, izolata, ea vine sa intregeasca metodele de tratament, fiind un bun adjuvant in diverse boli fie in fazele incipiente, fie pe parcursul bolii(scade durata infectiei si reduce frecventa complicatiilor) sau chiar in convalescenta.Daca nu este cunoscuta indeajuns, fitoterapia poate duce la accidente, prin efectele nocive pe care anumite plante toxice le pot induce.

In aceeasi categorie as incadra si diversele suplimente alimentare care contin extracte de plante si care se recomanda pentru fortifierea sistemului imun; cele mai cunoascute sunt: Septilin, Imunogrip, ImunoB,Propolis C, First Defense, siropuri care au la baza echinaceea, catina, etc.Toate acestea sunt suplimente alimentare, nu sunt medicamente propriu-zise iar eficienta administrarii lor este variabila de la un copil la altul. Chiar daca le puteti procura de la farmacie fara reteta si, chiar daca in cazul cunoscutilor dumneavoastra si-au dovedit eficienta nu le administrati decat dupa o discutie cu medicul de familie sau pediatrul copilului.

D. Imunostimularea antivirala:

Pe langa vaccinurile administrate in schema de vaccinare recomandata de Ministerul Sanatatii, exista si varianta vaccinurilor optionale(vaccinarea impotriva rotavirusului, varicelei, hepatiei A,etc). Aceste vaccinuri optionale trebuie facute strict la recomandarea medicului in functie de particularitatile fiecarui copilas in parte.

Mai exista si varianta unui preparat oral cu proprietati antivirale, Isoprinosine care din pacate este foarte des utilizat si prezentat ca si medicament minune. Studiile efectuate in ceea ce priveste eficienta acesteia la copii sunt contradictorii. Modul de administrare difera in functie de scopul pentru care este administrat: preventiv se fac cure de 1-2 saptamani iar curativ pe durata unei infectii virale pentru a ajuta organsimul in lupta cu virusul; dozele se recomanda de catre medicul pediatru; nu administrati Isoprinosine decat la indicatia si in dozele recomandate  de medic.

E. Imunostimularea antibacteriana:

Exista o serie de astfel de preparate care contin liofilizate bacteriene, ale celor mai frecvente bacterii implicate in infectiile din primii ani de viata(Streptococ, Stafilococ, Klebsiela, Haemophilus, Neisseria, etc). Principiul de actiune este acela al unui mini-vaccin si pot fi folosite atat in timpul infectiilor respiratorii cat si ca si terapie de consolidare in cure periodice; cele mai cunoscute astfel de preparate sunt: Broncho-vaxom, IRS 19, Ribomunyl, Luivac, Lantigen B. Sunt diverse scheme de tratament si din nou atrag atentia asupra consultarii medicului ori de cate ori doriti sa administrati medicamente copiilor.

Toate aceste metode de stimulare a imunitatii eu efecte limitate si, de foarte multe ori nu sunt chiar cele asteptate. Mai mult, costul acestora este uneori foarte mare iar parintii isi pun mari sperante in eficienta acestor terapii. Am sa repet ori de cate ori este nevoie: imunitatea se formeaza trecand prin infectii, abuzul de imunostimulente poate avea si efecte nocive, avand in vedere ca actioneaza asupra unui sistem (cel imunitar) care nu este complet maturat. Nu se recomanda de rutina tuturor copilasilor, mai mult in strainatate se recomanda doar celor cu imunodeficiente , prematurilor, celor cu boli cronice care au nevoie intr-adevar de administrarea acestora. Este mult mai usor sa incercam inca din primul an de viata sa oferim copiilor nostri conditii pentru a creste sanatosi, incepand de la alimentatie pana la expunerea la aer, atat de deficitara in special in sezonul rece.Curele heliomarine, excursiile la munte, sportul de la o varsta cat mai frageda, evitarea locurilor aglomerate(in speta mallurile care se transforma iarna in adevarate parcuri ) si a spatiilor inchise sunt de multe ori mult mai eficiente decat orice tratament de imunostimulare. De asemenea copilasii care frecventeaza gradinita ar trebui izolati la domiciliu atunci cand sunt bolnaviori si reintegrati in colectivitate abia atunci cand nu mai prezinta nici un semn de infectie, evitand astfel expunerea copiilor sanatosi.

>>>

Ce trebuie sa stiti despre febra?

Ce este febra?

Febra este poate cel mai frecvent motiv pentru care parintii se adreseaza camerei de garda si cabinetelor medicale. Trebuie de la inceput inteles ca nu este o boala ci un simptom, o parte a unei afectiuni care, la copii cel mai frecvent e reprezentata de o infectie (virala sau bacteriana); este un semn  ce arata ca organismul lupta impotriva unei infectii iar in aceasta lupta se genereaza caldura(termoliza) in exces ce ajunge la nivelul capului si membrelor de unde este eliminata prin piele.La copii valorile temperaturii sunt de obicei mult crescute, ceea ce-i alarmeaza in plus pe parinti.

De ce apare febra?

– este o reactie de raspuns a organismului care apare in urmatoarele situatii
  • infectii – virale sau bacterine cu diferite localizari : respiratorii, digestive, urinare, osteo -articulare, ale  sistemului nervos, etc.; acestea sunt cazurile cele mai frecvente de febra la copii. Febra in sine nu reprezinta o indicatie de instituire a tratamentului antibiotic;
  • boli infecto – contagioase: varicela, rubeola, rujeola, oreion(mai rar in ultima vreme datorita introducerii vaccinarii), etc;exista doua infectii destul de frecvente care din pacate deseori sunt diagnosticate gresit: roseola infantum frecvent diagnosticata ca si rubeola si, boala “gura-mana-picior interpretata ca si varicela;
  • tumori, leucemii, afectiuni neurologice, endocrine, metabolice, boli inflamatorii ale tesutului conjunctiv(artrita idiopatica juvenila, lupus eritematos sistemic, etc.), infarct, arsuri, interventii chirurgicale, reactii alergice;
  • iatrogena(medicala) – ex: dupa adminstrarea vaccinurilor;
  • insolatie-obligatoriu sa poarte palariuta de soare si sa-i protejati pielea cu creme cu factor de protectie mare( 35-50) si sa evitati expunerea la soare in intervalul 10.00-16.00 pe timp de vara;
  • febra de sete-copii prea ” infofoliti” , in camere supraincalzite, insuficient hidratati.


    Cum masuram temperatura?
La sugari se masoara in general intrarectal desi in prezent sunt multe termometre ce permit determinarea temperaturii la nivelul fruntii, pavilioanelor auriculare. Se considera ca un sugar are febra atunci cand temperatura intrarectala depaseste 38C; destul de util, cel putin in prima faza este si testul atingerii cu o sensibilitate de 75 %; nu se recomanda ca si metoda de urmarire a temperaturii mai ales daca va veti adresa unui  medic, caruia ii este necesara o ” istorie” a evolutiei febrei. Este foarte important atunci cand copilasul dumneavoastra are temperatura sa o determinati, pentru a sti cu exactitate care au fost valorile acesteia, precum si evolutia sub tratamentul antitermic.
In prezent nu se mai recomnda termometrele cu mercur datorita riscului de accidente; la sugari si copii mici ( 1-3 ani) se recomanda masurarea intrarectala a temperaturii; dupa varsta de 3 ani se poate recurge la termometrele ” de ureche” sau la metoda clasica de masurare la nivelul axilei.
Trebuie stiut faptul ca, in cursul zilei temperatura corpului variaza, inregistrand valori mai mari in cursul serii( uneori diferenta de temperatura poate fi si de 1C intre valorile matinale, respetiv cele vesperale).
Ce anunta febra?
De cele mai multe ori anunta o infectie la nivel respirator(adenoidita, rinofaringita, amigdalite, otite,etc) dar sa nu va mire faptul ca alte simptome(nasuc infundat, secretii nazale, tuse, diferite eruptii la nivelul pielii) pot sa apara abia dupa 2-3 zile. Acesta este motivul pentru care de multe ori un bebelus este examinat de medic si acesta nu identifica nici o cauza a cresterii temperaturii.
Alte simptome de “acompaniament”:
  • inapetenta, apatie, somnolenta/agitatie, irascibilitate;
  • adinamie, astenie; facies palid, incercanat;
  • eruptii cutanate;
  • dureri de cap(cefalee), dureri musculare, articulare;
Sunt si afectiuni ce evolueaza “surd” adica  cu persistenta  febrei timp de  cateva zile fara alta simptomatologie(in aceste cazuri se impune un consult medical de specialitate):
  • infectiile urinare;
  • rujeola, rubeola, varicela, etc;
  • otita medie;
  • rar – infectii grave de tipul meningitei.
In timpul febrei apar si alte reactii din partea organismului :
  • bataile inimii sunt mai rapide(tahicardie);
  • respiratia este mult accelerata;
  • transpiratii, frison;
  • facies “vultuos” – rosu intens, cu buze uscate.

Cand anuntam medicul?
In principiu orice crestere a temperaturii ar trebui sa constituie un imperativ pentru o vizita la medic, mai ales daca e vorba despre copii sub un an sau daca  febra e insotita de modificarea starii genearle, varsaturi, diaree, dificultati de respiratie.
1. daca e vorba de un bebelus sub 3 luni care prezinta temperatura peste 38C; nu-i administrati nici un fel de antitermice pana nu luati legatura cu medicul; sunt medicamente care pot provoca grave efecte secundare daca se admnistreaza in doze mai mari; la copii toate dozele de medicamente sunt calculate in functie de greutate(acesta este motivul pentru care doi copilasi de aceeasi varsta dar cu greutati diferite, vor primi doze diferite de medicamente);
2. daca febra e insotita de alterarea starii generale, somnolenta, frison sau nu raspunde la administarea de antitermice(paracetamol, ibuprofen, algocalmin);
3.daca se produce o crestere brusca a temperaturii peste 39 ,5C este un motiv sa va prezentati la camera de garda intrucat necesita examinare de specialitate.
Foarte des am intalnit in practica interpetarea cresterii temepraturii pe seama eruptiei dentare, intarziind astfel prezentarea la medic si tratarea “dupa ureche”; intr-adevar eruptia dentara constituie o cauza de crestere a temperaturii insa frecvent valorile se incadreaza intre 37-38C, interval denumit subfebrilitate si niciodata peste 38,5C; de aceea, ori de cate ori apare o crestere a temperaturii, mai ales in primul an de viata trebuie sa va adresati medicului, febra cauzata de aparitia dintisorilor fiind practic un diagnostic de excludere(se elimina, de catre medic, in urma consultului medical alte cauze ce ar putea determina cresterea temeperaturii).

La valori ale febrei care depasesc 38 C pot sa apara asa numitele convulsii febrile care sunt secundare unei hiperexcitabilitati a creierului determinata de cresterea temperaturii; au o componenta genetica importanta(riscul de a prezenta aceste convulsii febrile este mai mare la copilasii ai caror parinti, frati au avut asemenea episoade). Convulsiile febrile reprezinta o urgenta medicala!!!

Cum tratam febra?

1.Daca este vorba de bebelus mic, sub 3 luni nu adminstrati nici un fel de medicament decat la indicatia medicului; sunt medicamente care pot determina efecte adverse severe de tipul sangerarilor la nivelul stomacului sau afectari ale ficatului.Orice crestere a temepraturii la un bebelus sub 3 luni constituie un imperativ pentru un consult medical!
2.Pentru copilasii peste 3 luni foarte eficienta este terapia alternativa cu paracetamol (Panadol, Eferalgan, Calpol, supozitoare cu Paracetamol) si ibuprofen(Nurofen,Ibalgin,Algin,Paduden, Ibugesic, Marcofen) insa aceasta trebuie adminstrata doar la indicatia medicului si in dozele prescrise de acesta(nu adminsitrati aceleasi doze de la o infectie la alta intrucat se calculeaza in functie de greutatea copilului si s-ar putea sa fie ineficinete);frecvent medicul va indica un tratament alternativ cu antitermice; este important sa respectati dozele recomandate de medic si durata de administrare; spun asta deoarece in practica frecvent m-am confruntat cu situatii in care medicatia era intrerupta de catre parinti in momentul cand copilasul nu mai prezenta febra cu reaparitia acesteia datorita duratei insuficiente de administrare.

Nu voi insista asupra dozelor si ritmului de administrare deoarece acest site nu constituie o modalitate de autodiagnostic si autotratament si nu poate inlocui sub nicio forma un consult medical.

3. Aerisiti camera; temperatuta optima 18-19C;
4. Nu-l infofoliti, nu-l acoperiti cu paturi, nu-i puneti caciulita in cap;
5. Dati-i sa bea cat de multe lichide ( apa, ceai, sucuri de fructe, supe) in cantitati mici si dese pentru a preveni deshidratarea;
6. Puteti sa-i faceti o baita cu apa calduta ( 37C) sau o baie racita progresiv (se foloseste apa la temperatura uzuala si apoi se raceste cu 1-2 grade prin adaugarea de apa rece); nu-i aplicatii frectii cu alcool deoarece exista riscul absobtiei la nivelul pielii sau inhalarii vaporilor de alcool;se pot aplica comprese reci (pe frunte, la nivelul talpilor) sau se pot face impachetari (un prosop ud cu care se inveleste copilasul si care se schimba in momentul in care s-a “incalzit”);
7. Nu-l duceti in coletivitate daca are febra.

Nu administrati copiilor sub 12 ani ASPIRINA deoarece poate sa apara o boala rara dar grava ( Sindrom Reye)
In general dupa administrarea antitermicelor febra incepe sa scada dupa aproximativ 30 – 45 minute; sunt totusi situatii in care apare o crestere brusca a temperaturii ( ” criza febrila” ) cand, e bine sa va adresati unui medic.
In cadrul unei infectii, febra persista pana la distrugerea ” cauzei” ( bacterii sau virusuri); astfel va persita mai mult in infectiile virale, comparativ cu cele bacteriene in care, se reduce in primele 36-48 ore de la instituirea tratamentului antibiotic.
Administrarea de antibiotice intr-o infectie virala nu scade durata infectiei si nu previne suprainfectia bacteriana.
Este important sa reusiti scaderea temperaturii insa acesta este doar un prim pas pentru ca, asa cum spuneam febra apare in cadrul anumitor boli, motiv pentru care  e necesar un consult medical pentru a stabili diagnosticul si a administra daca se impune si alta medicatie.

 

 

 

>>>

VITAMINELE IN ALIMENTATIA COPIILOR

De multe ori in practica mi-a fost dat sa aud intrebarea ” Ne indicati ceva vitamine pentru pofta de mancare?” si tot de multe ori i-am dezamagit pe parinti cu raspunsul meu: “Nu e necesar”. Oricum vitaminele se pot cumpara din orice farmacie si de foarte multe ori se face abuz de ele in detrimentul unei alimentatii sanatoase. Voi atasa mai jos asa numita piramida a alimentatiei si v-as ruga sa cercetati cu atentie fiecare ” treapta” si apoi sa o comparati cu dieta copilului dumneavoastra.
PIRAMIDA ALIMENTATIEI
Vitaminele au multiple roluri in organism dar o alimentatie adecvata ce cuprinde toate principiile nutritionale reuseste sa asigure un nivel optim al tuturor vitaminelor astfel incat o interventie din exterior poate produce mai mult rau decat bine. Exceptand  vitamina D care se adminsitreaza sugarilor pentru profilaxia rahitismului celelalte vitamine pot fi asigurate prin alimentatie astfel incat nu e nevoie de suplimente; fac exceptie desigur diferite boli  care impun diferite suplimente dar, intotdeauna la indicatia specialistului.
As insista asupra unor diagnostice frecvent intalinite insa insuficient documentate(de departe pe primul loc situandu-se diagnosticul de rahitism carential in absenta unor minime invetigatii ) care au ca si consecinta un aport crescut de vitamine (in special Vitamina D) cu consecinte nedorite asupra organismului.
Putem vorbi de lipsa unei Vitamine doar daca o determinam din sange si acest lucru se face mult prea rar si este foarte costisitor.
Astfel :
Avitaminoza –  lipsa cronica(de durata) a uneia sau mai multor vitamine; foarte rara in zilele noastre;
Hipovitaminoza – deficit temporar, datorat unei diete dezechilibrate sau in caz de sindroame de malabsorbtie;
Hipervitaminoza – excesul de vitamine care se depun sub forma de rezerve in organism; doar cele
liposolubile ( A, D, E, K) au aceasta proprietate.

Clasificarea vitaminelor:

Sunt doua categorii importante de vitamine :
  • hidrosolubile se dizolva in apa(Vitaminele din grupul B , Vit C, Vit P); nu se depoziteaza in organism, se elimina renal de aceea ele trebuie sa faca parte zilnic din alimentatie;
  • liposolubile, solubile in grasimi(Vit A, D , E, K); se depun sub forma de rezerve; necesita pentru absorbtie prezenta grasimilor si a sarurilor biliare;
A.Vitaminele liposolubile:

Vitamina A ( Retinolul):
1.Surse : ficat de peste, ou, lapte, morcovi, ardei capia, brocoli,pepene, spanac, cereale ( prin imbogatire);
2.Rol:
  • asigurarea acuitatii vizuale(favorizeaza producerea unei substante ce actioneaza la nivelul celulelor retinei);
  • mentinerea sanatatii pielii, parului, unghiilor;
  • participa la metabolizarea hormonilor steroizi;
  • ajuta sistemul imunitar sa reziste la infectii tisulare si osoase.
3. Semne de deficit:
  • scaderea vederii la intuneric;
  • uscarea ochilor (xeroftalmie).

4. Semne de supradozare:

  • colorarea in galben a pielii (carotenodermie) – foarte frecventa la sugarii ce consuma excesiv suc de morcovi.
Vitamina E ( Tocoferol):
1. Surse:
  • uleiuri vegetale(floarea soarelui, porumb, soia), seminte oleaginoase, oua, ficat, lapte,unt

2. Rol :

  • esentiala in procesele de crestere si dezvoltare;
  • actiune antioxidanta(antiimbatranire, anticanceroasa);
  • functionarea optima a sistemului nervos si a tesutului muscular;
  • administrata prematurilor poate preveni retinopatia de prematuritate(afectarea vazului );
Rar exista deficiente sau hipervitaminoze

Vitamina K ( Filochinona)
1.Surse :
  • legume verzi (varza, spanac), ficat, galbenus de ou, carne, peste branzeturi;
  • se formeaza si in organism la nivelul intestinului sub actiunea bacteriilor de putrefactie; aceasta sinteza e afectata de tratamentele prelungite cu antibiotice care distrug aceasta flora bacteriana;

2.Rol :

  •  intervine in procesul de coagulare;
  • favorizeaza regenerarea tesuturilor.
3.Semne de deficit:
  • hemoragii(musculare,cerebrale);se adminstreaza in maternitate tuturor nou-nascutilor tocmai datorita absentei bacteriilor din intestinul bebelusilor ce servesc drept suport pentru sinteza ei; deficitul de vitamina K apare si in sindroamele de malabsorbtie(prin tulburarea absorbtiei) sau dupa tratamente prelungite cu anticoagulante;
Nu se administreaza ca si supliment; administrarea ei se face strict la indicatia unui medic.

4.Vitamina D
Este singura care se administreaza pe durata lunga de timp pentru a preveni instalarea rahitismului. Detalii despre rolul ei in crestere si dezvoltare precum si despre modalitatea de administrare gasiti in cadrul articolului despre rahitism (Profilaxia rahitismului);

B.Vitaminele hidrosolubile:

Vitaminele din grupul B
Sunt o varietate de vitamine ce apartin acestui grup si care se gasesc in variate surse alimentare astfel incat deficitul lor este putin probabil, exceptand deficitele care apar in cazul persoanelor cu diete vegetariene stricte. Voi insista asupra celor mai ” cunoscute” dintre aceste vitamine si anume, asupra Vitaminei B1,B6 si B12.

Vitamina B1:
1.Surse:
  • necesarul zilnic e acoperit prin alimentatie, existand in cantitati suficiente in paine neagra, fasole,mazare,ficat, carne, nuci, tarate;

2.Rol:

  • intervine in ” arderea” grasimilor si proteinelor;
  • functionarea sistemului nervos.

3. Semne de deficit:

  • iritabilitate, parestezii ale membrelor, insomnii, scaderea capacitatii de efort fizic si intelectual.Deficitul e cunoscut sub denumirea de boala Beri-Beri( caracteristica chinezilor ce consuma cantitati crescute de orez decorticat);
4. Semne de supradozare:
  • afectarea rinihilor cu aparitia anuriei(lipsa urinarilor);
  • steatoza hepatica(depunerea de grasimi la nivelul ficatului).
Vitamina B6:
1. Rol :
  • favorizeaza procesul de crestere;
  • functionarea normala a sistemului nervos;
  • impiedeca depunerea de colesterol in peretii arterelor.

2.Semne de deficit:

  • apar rar datorita largii raspandiri a vitaminei in alimente(galbenus, ficat, carne, peste, leguminoase, varza, spanac);
  • anemie(scaderea hemoglobinei), scaderea rezistentei la infectii;
  • cresterea fierului in sange cu depunere consecutiva in ficat si splina(hemosideroza);
Vitamina B12:
1. Rol:
  • in formarea hemoglobinei;
  • protectia celulei hepatice;
  • stimularea procesului de crestere.

2.Surse :

  • ficat, rinichi, carne, peste, oua, lapte; se formeaza in cantitati semnificative si in organism sub actiunea bacteriilor din intestin;

Semne de deficit:

  • anemia pernicioasa(globulele rosii sunt mai mari decat ar fi normal) cu afectare sistemului nervos;

Vitamina C:
1.Rol:
  • faciliteaza procesele metabolice celulare, intervenind in metabolismul proteinelor, colesterolului, fierului(de aceea cand se administreaza fier trebuie sa se asocieze si Vitamina C);
  • contribuie la vindecarea ranilor, previne hemoragiile;
  • in apararea generala a organismului.

2.Surse:

  • fructele, in special citricele dar si kiwi, coacazele, macesele; marar, patrunjel;
3.Semne de deficit:
  • scaderea capacitatii de aparare la infectii(infectii repetate cu durata prelungita);
  • hemoragii(sangerari) in urma unor traumatisme minore;
  • foarte rar apare scorbutul manifestat prin hemoragii la nivelul atriculatiilor, caderea dintilor;

In concluzie, o alimentatie echilibrata care sa contina toate grupele de alimente ii poate furniza copilului dumneavoastra toate vitaminele necesare unei cresteri armonioase. In ceea ce priveste lipsa poftei de mancare care apare frecvnet intre 1 si 3 ani sunt mici trucuri pe care le puteti incerca. Cel mai eficient este sa nu “bombardati” copilul cu o varietate de preparate, doar doar va manca ceva; este important sa stabiliti un orar regulat al meselor dupa principiul celor 3 mese principale alaturi de 2-3 gustari si sa nu-i oferiti tot timpul ceva de rontait.Informatii suplimentare gasiti in articolul alimentatia copilului mic(1-3 ani), respectiv alimentatia prescolarilor(3-7ani). La aceasta se adauga plimbarile in aer liber si, de ce nu, activitatile sportive dintre care va recomand iarasi cu caldura inotul.
>>>

TOP 10 ALIMENTE “PERICULOASE”

Topul urmator  s-a nascut la initiativa redactiei ziarului Adevarul si are scopul de a sensibiliza parintii si deopotriva bunicii despre cele mai frecvente greseli din alimentatia copiilor.

1. Chipsurile:

  • chiar daca au la baza cartoful, o leguma sanatoasa daca este consumata in cantitati moderate si corect preparata termic sunt printre cele mai nocive produse de pe piata;
  • modul de preparare, in speta prajirea este un proces “chimic”(de oxidare, hidrolizare si polimerizare) ce duce la formarea unor cantitati uriase de produsi toxici, in special acrilamida si acroleina, substante considerate neurotoxice(afecteaza sistemul nervos) si cancerigene; toxicitatea acestora se manifesta si asupra ficatului, pancreasului si rinichilor; de asemenea prin prajire se pierd o mare parte din proprietatile nutritionale ale cartofului  si, totodata creste densitatea calorica: astfel daca 100g de cartofi fierti aduc un aport caloric de 90Kcal, 100g de chipsuri aduc de peste 5 ori mai mult, in jur de 500kcal; densitatea calorica crescuta interfera cu aportul caloric per 24 de ore avand ca si consecinta carente vitaminice si minerale importante, precum si un risc major de aparitie a supraponderabilitatii si obezitatii.
  • continutul mare de sare, glutamat, aditivi si arome sintetice(cascaval, barbeque,branza, etc)  contibuie suplimentar la efectul nociv asupra intregului organism; mai mult, procentul ridicat de acizi grasi saturati(grasimi “nesanatoase”) contribuie la cresterea riscului de afectiuni cardio-vasculare(hipertensiune arteriala, infarct miocardic, accident vascular,etc) si dislipidemii(cresterea grasimilor si alterarea raportului dintre ele);

 2.Iaurturile cu fructe:

  • iaurtul este un produs de baza care ar trebui sa se regaseasca zilnic atat in alimentatia copiilor cat si a adultilor; este vorba insa de iaurtul pur, nu de cel care are adaugate fructe, fructe a caror valoare biologica este net inferioara fata de fructele proaspete pe care le putem adauga in iaurtul natur;mai mult, continutul de zahar este uneori nepermis de mare, mai ales daca vorbim de iaurturile “dedicate” copiilor care ar trebui lipsite de zahar si indulcitori;
  • contin amidon modificat, coloranti, aditivi, acidifianti(frecvent citrat de sodium), substante care nu aduc niciun beneficiu sanatatii;
  • pot fi inlocuite de iaurturile simple la care se pot adauga bucati de fructe proaspete, seminte(dovleac, nuci, migdale, etc), stafide, curmale sau cereale neprocesate de tipul fulgilor de ovaz, taratelor de grau, meiului,etc.

 3. Sucurile “naturale”:

  • trebuie clar diferentiate de “fresh-urile” care se prepara in casa;
  • chiar daca continutul de suc natural depaseste in unele sortimente 50-70%, este un suc tratat termic, care si-a pierdut mult din proprietatile nutritionale(vitamine, minerale, fibre, antioxidanti);frecvent sunt adaugati coloranti, acidifianti, rolul ultimilor in aparitia cariilor dentare fiind binecunoscut;
  • continut variabil de zahar care aduce un plus caloric nejustificat, asa zisele “calorii goale” care interfera cu aportul caloric per 24 de ore in detrimental altor nutrient esentiali in alimentatie;(ex: un astfel de suc oferit cu o ora inainte de masa principala va avea ca efect diminuarea apetitului si in consecinta o masa mai redusa cantitativ, masa menita a aduce proteine, carbohidrati, grasimi, esentiale pentru o crestere armonioasa);
  • se recomanda a se inlocui cu freshuri preparate proaspat in casa sau, varianta ideala este aceea a consumului de fructe proaspete deoarece prin stoarcere se pierd cantitati importante de fibre extreme de utile in procesul de digestie;

 4. Sucurile la doza:

  • sucurile carbogazoase sunt printre cele mai nocive datorita in primul rand continutului mare de zaharuri dar si a aditivilor si diferitelor arome pe care le contin; nici varianta “light” nu este una accepta mai ales in cazul copiilor, aceasta nefiind cu nimic mai sanatoasa decat varianta clasica;consecintele consumului pe termen lung sunt diverse, incepand de la probleme legate de greutate(suprapondere, obezitate) pana la deficite vitaminice si minerale(in special deficit de calciu cu scaderea consecutiva a densitatii osoase) si bineinteles favorizarea problemelor dentare atat din cauza excesului de zahar cat si a acidifiantilor folositi;
  • dincolo de efectele nocive ale sucurilor din aceste ambalaje se mai adauga si efectele toxice ale aluminiului, aluminiu care se regaseste si in alte ambalaje(cutii, casserole, folia alimentara de ex) dar chiar si in aditivii alimentari (E-urile, in special E-173, E-520, E-521,E-522,E-523, E-559 ) si in compozitia fructelor si legumelor confiate dar si a unora dintre dulciuri(bomboane in special); sunt chiar medicamente care au in compozitia lor aluminiu(ex: antiacidele). In doze mai mari decat cele permise, aluminiul are efecte toxice asupra sistemului nervos, interfera cu transportul fierului, determina demineralizarea oaselor.

 5. Ceaiurile racoritoare:

  • sunt mai debraba incadrabile in categoria sucurilor si nu a ceaiurilor; ceaiurile au la baza diverse plante medicinale si sunt folosite ca alternative sau ca si adjuvant in diverse afectiuni medicale;
  • beneficiile acestora pentru sanatate sunt zero, aportul de calorii “goale” fiind insa unul semnificativ;
  • se consuma preponderant vara ca si alternativa pentru hidratare insa de multe ori efectul este cel invers, datorita continutului mare de zaharuri;

 6. Cerealele:

  • cerealele in sine reprezinta o componenta alimentara importanta in nutritia copiilor si a adultilor deopotriva; trebuie insa facuta o diferentiere clara intre cerealele neprocesate(integrale) si cele imbogatite cu zaharuri, arome, coloranti si alti aditivi; daca cele din prima categorie furnizeaza un aport corespunzator de carbohidrati si fibre, cele din ultima categorie se detaseaza prin continutul urias in zaharuri care duce la modificarea indicelui glicemic cu suprasolicitarea pancreasului;aportul caloric al unei astfel de portii este urias iar consumul zilnic poate predispune la aparitia obezitatii;
  • chiar daca sunt imbogatite cu vitamine si minerale, valoarea biologica a acestora este redusa, fiind produsi de sinteza, net inferiori  vitaminelor si mineralelor care se regasesc in stare pura in fructe, legume,etc;
  • o alternativa sanatosa o reprezinta fulgii de ovaz,orz, meiul, etc eventual combinate cu fructe si/sau seminte;

 7. Cornuri/prajituri/produse de patiserie ambalate(“micile gustari sanatoase”):

  •  foarte des intalnite in alimentatia copiilor, fiind frecvent folosite pe post de recompense astfel incat copilasii le asociaza cu ceva “pretios” pentru care trebuie sa lupte; greseala apartine parintilor dar si bunicilor care in semn de dragoste ofera dulciuri in locul altor recompense mult mai sanatoase;
  • reclamele in care sunt promovate ca si gustari sanatoase, asocierea de supereroi si diverse concursuri cresc foarte mult consumul acestor produse; gustarile se recomanda a fi compuse din fructe si/sau iaurt natur, nicidecum prajiturele sau cornuri cu diverse crème, arome;in aceeasi categorie as mentiona produsele de patiserie care au la baza grasimi hidrogenate(nesaturate) ce le confera o durata mai mare de valabilitate precum si un aspect pufos, apetisant; consumul pe termen lung al acestor grasimi care creste fractiunea LDL a colesterolului(fractiunea “periculoasa”) consta in cresterea riscului de boli cerebro-vasculare, cardiace, dislipidemii, obezitate,diabet zaharat;
  • consecintele consumului pe termen scurt sunt reprezentate de aceeasi alterare a echilibrului nutritional cu preponderenta zaharurilor cu absorbtie rapida iar pe termen lung se asociaza cu cresterea riscului de obezitate, alergii, carente de vitamine si minerale;

 8. Borcanase:

  • cele destinate bebelusilor sunt produse in general de firme cu traditie in nutritia pediatrica si trebuie sa respecte niste reguli foarte stricte impuse de Uniunea Europeana privind compozitia acestora; astfel sarea nu se recomanda in primul an de viata si cu toate acestea pe eticheta este precizat nivelul de NaCl(sare) insa este sarea pe care o contin alimentele respective in mod natural, fara a adauga sare ca atare;
  • constituie o alternativa pentru concedii, vizite, etc insa nu ar trebui sa se regaseasca zilnic in alimentatia bebelusilor; chiar daca unele firme ne asigura ca ingredientele sunt organice(exista si certificarea Uniunii Europene in acest sens), vorbim de un process industrial, la care se adauga pasteurizarea, cea care explica durata mare de valabilitate a unui astfel de produs;
  • pot fi utile atunci cand se incepe diversificarea si nu avem la dispozitie un sortiment foarte mare de frcute proaspete(cum se intampla frecvent iarna) sau avem de-a face cu un bebelus “mofturos” care refuza fructele disponibile pe piata.
  • conservele insa, de tipul pate, conserve de peste, sau alte legume conservate nu ar trebui sa se regaseasca in alimentatia copiilor datorita ingredientele folosite si adaosurilor de tipul aditivi, agenti de ingrosare, potentiatori de gust, etc;

 9. Bomboane, jeleuri, gume:

  • contin ca si ingredient de baza zaharul, la care se adauga binecunoscutii aditivi, coloranti, potentiatori de aroma;
  • consumul de dulciuri in general determina o stare de bine insa consecintele asupra organismului sunt devastatoare, pancreasul fiind suprasolicitat sa produca o cantitate suplimentara de insulina pentru  a “procesa” excesul de zaharuri;
  • pe langa faptul ca nu aduc substante folositoare organismului mai contribuie in plus si la pierderea celor utile:calciu, fier, magneziu, crom, vitamine(grupul B, C,etc);
  • riscul de obezitate, boli cardio-vasculare, diabet zaharat dar si problemele dentare  asociate ar trebui sa sensibilizeze parintii si bunicii atunci cand aleg sa ofere astfel de produse copiilor.

 10. Mezelurile:

  • foarte prezente in alimentatia copiilor, chiar si a bebelusilor, reclamele de la TV au in general ca si personaje principale copii foarte draguti care indeamna la consum, parintii administrandu-le ca si substituent al proteinelor de origine animal(recomandate la copii avand in vedere procesul accentuat de crestere si care se regasesc in carne, ou, ficat);
  • acestea au un continut uriasi de aditivi si potentiatori de gust. De exemplu, contin foarte multi nitrati si nitriti de sodiu si potasiu care, sub actiunea proteinelor se transforma in substante toxice ce cresc riscul de cancer gastric. Mai mult,in doze mari nitritii blocheaza transportul oxigenului de catre sange, afectand oxigenarea celor mai importante organe, consumul frecvent de mezeluri putand cauza complicatii respiratorii, mai frecvente la bebelusi si copiii mici. Excesul de fosfati are consecinte negative asupra metabolismului fosfo-calcic, blocand fixarea calciului, un element deosebit de important avand in vedere procesul accelerat de crestere din primii ani de viata;
  • glutamatul monosodic, un potentiator de gust extrem de frecvent in mezeluri ofera acestora un gust bun care stimuleaza apetitul, avand consecinte asupra curbei ponderale, obezitatea infantila fiind in continua crestere, influentata atat de regimul alimentar cat si de sedentarism;
  • faina de soia, colorantii,aromele sintetice sunt recunoscute ca fiind implicate in aparitia si intretinerea diverselor forme de alergii, cu atat mai severe cu cat aceste produse sunt introduse mai devreme in alimentatia copiilor;
  • sarea si zaharul in exces sunt binecunoscute pentru efectele nocive asupra metabolismului in general.

In consecinta, consumul de mezeluri se coreleaza cu cresterea riscului de obezitate, carente de vitamine si minerale, alergii iar pe termen lung, cu riscul de a dezvolta diferite tumori, in special cu localizare digestiva(gastric, colon, pancreas) dar chiar si cu cancerul la san/prostata.

Acest TOP 10 ar putea fi extins, pe piata existand multe alimente si produse alimentare care nu ar trebui sa se regaseasca in alimentatia copiilor, indiferent de varsta. Fiti un exemplu dvs, obiceiurile alimentare, atat cele sanatoase cat si cele nesanatoase se dobandesc din familie!

 

 

>>>

Intoleranta la proteinele din laptele de vaca

Ce este intoleranta la proteinele laptelui de vaca?
  • hipersensibilizare de tip imuno-alergic a organismului la proteinele care provin din laptele de vaca;
  • alergia la lapte cum mai este cunoscuta nu este acelasi lucru cu Intoleranta la lactoza(incapacitatea organismului de a digera lactoza-articol detaliat).
De ce apare?
Datorita imaturitatii “fiziologice” a proceselor de aparare de la nivelul tubului digestiv, organismul bebelusului considera “din greseala” ca proteinele provenite din lapte sunt periculoase si astfel lupta impotriva acestora.
Proteinele din laptele de vaca(BETA LACTOGLOBULINA-cea  mai alergenica, ALFALACTALBUMINA, CAZEINA) ajung la nivelul mucoasei intestinale fara a mai fi descompuse si declanseaza o serie de reactii in lant raspunzatoare de modificarile ce apar la acesti bebelusi.
Copilul nu se naste alergic dar devine alergic curand dupa nastere prin “colaborarea” factorilor genetici(predispozanti) cu cei de mediu (alergeni alimentari, fumat pasiv, contact apropiat cu animale de companie, praf de casa, acarieni,etc).

Cand apare?
  • de cele mai multe ori debutul este in primele 3 luni dupa nastere, cu predilectie in prima luna de viata;
  • sunt mai predispusi bebelusii ce provin din familii cu antecedente de boli alergice.

Cum se manifesta ?
Afectarea sanatatii bebelusilor e diferita de la un bebelus la altul, la unii manifestandu-se  doar sub forma unei eruptii la nivelul pielii, asemanatoare cu dermatita atopica(!!! dermatita atopica nu inseamna alergie la proteinele din lapte) pe cand la altii pot exista si afectari din partea tubului digestiv, sistemului respirator, cu afectarea consecutiva a starii generale a bebelusului si cu consecinte negative asupra cresterii si dezvoltarii.
Cele mai frecvente manifestari sunt :
  • eruptiile  cutanate de tipul eczemelor, dermatitei atopice in unele cazuri chiar cu edem al fetei(umflarea fetei, buzelor, ochilor, pleoapelor), foarte rar sub forma socului anafilactic;
  • rinoree(secretii nazale apoase), tuse spastica, seaca, iritativa;
  • anxietate, agitatie(de multe ori puse pe seama colicilor abdominale ceea ce intarzie diagnosticul);
  • modificari ale tranzitului intestinal, indeosebi de tip diareic:scaune frecvente, apoase cu mucus iar uneori chiar cu striuri sangvinolente sau dimpotiva scaune pastoase, abundente cu aspect lucios; toate acestea insotite de colici rebele la tratamentele uzuale, meteorism(burtica marita de volum, cu multe gaze si zgomote intestinale), uneori chiar varsaturi;
  • afectarea cresterii normale:curba ponderala stationara, in cazurile severe descendenta cu aparitia sindromului anemic(facies palid, incercanat, apatie, lipsa poftei de mancare), a edemelor hipoproteice, afectiuni care de cele mai multe ori necesita spitalizare pentru investigatii complexe.

Cum se diagnosticheaza?
  • sunt multe investigatii utilizate in diagnosticul intolerantei la proteinele din laptele de vaca insa nici una nu poate fi considerata sigura in stabilirea acestui diagnostic;
  • cel mai frecvent se efectueaza o hemoleucograma care poate evidentia prezenta anemiei si de asemnea cresterea eozinofilelor; pe langa aceasta se dozeaza imunoglobulinele de tip E(IgE totale) insa nici acestea nu au o specificitate foarte mare, de aceea frecvent se indica dozarea imunoglobulinelor E specifice-IgE specifice(indreptate impotriva diferitelor alimente, in special cele cu potential alergenic cunoscut ) pentru proteinele din laptele de vaca;
  • pe langa investigatiile efectuate din sange sunt si alte examinari utile in diagnostic insa acestea sunt mult mai invazive dar mult mai specifice:biopsia gastrica, intestinala, care necesita efectuarea unei endoscopii digestive superioare sau inferioare dificil de efectuat la copii asa mici(necesita centre specializate si personal calificat);
  • alte teste disponibile sunt cele prin intepatura(skin prick test) sau zgarietura(scroth test) sau testele intradermice (utilizate pentru alergiile cutanate nu pentru cele alimentare); toate aceste teste sunt mai putin utilizate in perioada de sugar;
  • o alta optiune este dozarea calprotectinei(din scaun)- analiza ce reflecta o inflamatie la nivel intestinal si, impreuna cu celelalte investigatii conduce inspre stabilirea diagnosticului de intoleranta la proteinele din lapte; este si un test pe care-l utilizam in dinamica, dupa cel putin 3 luni de restrictie de proteine;
De mare utilitate este insa asa numita proba terapeutica:disparitia simptomatologiei dupa excluderea laptelui de vaca din alimentatia mamei pentru copilasii alaptati sau dupa administrarea formulelor speciale de lapte praf( formule hipoalergenice, HA care contin hidolizate partiale sau totale de proteine).

Cum se trateaza ?
  • este o afectiune care necesita de cele mai multe ori  doar tratament dietetic;
  • rar sunt forme care necesita tratament medicamentos, de obicei cele prezente la copii cu teren atopic si care asociaza si alte manifestari alergice, mai ales din sfera respiratorie. Foarte important este sa nu schimbati formula de lapte praf doar pentru ca dumneavoastra va ganditi ca ar putea fi vorba de aceasta afectiune; e necesar ca bebelusul  sa fie examinat de un medic si acesta sa va recomande formula de lapte potrivita iar apoi masuri suplimentare dupa inceperea diversificarii alimentatiei;
  • pentru copii alaptati este mult mai simplu, mama trebuind doar sa excluda din alimentatia ei laptele de vaca. Nu intrerupeti alaptatul pentru a introduce formule hipoalergenice!!!, alaptarea cat mai indelungata ajuta la cresterea tolerabilitatii acestor proteine in anii ce urmeaza;
  • pentru bebelusii  alimentati artificial se va indica o formula hipoalergenica(HA) cu hidrolizate proteice(partial sau total) in functie de severitatea manifestarilor clinice;
  • laptele de capra, oaie, laptele de orez sau migdale nu sunt recomandate pentru inlocuirea meselor de lapte, cel mult, laptele vegetal poate sa fie folosit ca si ingredient dupa inceperea diversificarii;de asemenea trebuie mare precautie in prescrierea unor  formule ce contin proteine derivate din soia sau din colagen de porc intrucat alergia se poate manifesta si in acest caz;
  • durata dietei este variabila dar intotdeauna obligatoriu se mentine pana la varsta de 1 an; de mentionat ca in etapa de diversificare trebuie maxima prudenta la introducerea oualelor(exclus albusul), sucului de citrice, peste, nuci, arahide.
  • frecvent se asociaza cure prelungite de probiotice; rolul acestora fiind unul de supraprotejare a mucoasei intestinale; din pacate nu toti copiii cu intoleranta la proteine tolereaza aceste probiotice de aceea e necesar un dialog permanent cu medicul curant.

Prognostic :
  • in general este o afectiune care se remite sub tratament dietetic iar toleranta se dobandeste cu varsta, de cele mai multe ori alergia fiind tranzitorie;cei mai multi dintre copii isi pierd acesta sensibilitate la proteine cel mai frecvent intre 1 si 4 ani;dupa varsta de 3 ani, 80 % din simptome dispar dar, alergia la unele alimente(nuci, alune, peste ) poate persista toata viata;
  • afectiunea necesita un diagnostic precoce, o urmarire atenta cu implicarea in echipa a pediatrului, alergologului si uneori chiar a gastroenterologului.

Recomandari ale Societatii Europene de Gastroeneterologie si Nutritie Pediatrica:
  • alaptarea exclusiva  pana la varsta de 6 luni cu excluderea din alimentatia mamei a laptelui de vaca; alaptarea se va continua cat mai mult timp dupa inceperea diversificarii, rolul protector al laptelui de mama fiind esential;
  • introducerea formulelor hipoalergenice la copiii diagnosticati, recomandandu-se formulele complet hidrolizate initial iar apoi in functie de evolutie formulele partial hidrolizate;
  • evitarea laptelui de oaie, capra deoarece exista o similitudine ridicata intre laptele de vaca si cel de oaie sau capra(in ceea ce priveste structura proteinelor din compozitie);
Prevenire:
  • identificarea bebelusilor cu risc:copii proveniti din parinti atopici(cu diverse alergii, astm bronsic) sau care au frati cu astfel de probleme;
  • dozarea IgE din cordonul ombilical in cazul prezentei antecedentelor familiale, ceea ce permite instituirea precoce a tratamentului dietetic; daca unul dintre parinti are manifestari alergice, riscul ca si bebelusul sa fie afectat este de 25 -35 % iar daca ambii parinti sunt afectati, creste la 40 -60%;
  • alimentatie exclusiva la san pana la varsta de  6 luni cu dieta restrictiva a mamei pentru laptele de vaca, ou, alune, peste;
  • introducerea tardiva a alimentatiei solide(dupa varsta de 6 luni), asteptandu-se astfel maturarea sistemului imun.
>>>

ALIMENTATIA NATURALA-ALAPTAREA

Alimentaţia naturală reprezintă forma ideală de nutriţie a nou-născutului şi sugarului sănătos, laptele de mamă fiind alimentul ideal, cel care are o compoziţie perfect adaptată nevoilor nutritive ale bebelusului aflat intr-un proces accelerat de crestere si dezvoltare. Compozitia sa  face mult mai usoara tranziţia de la mediul intrauterin la viata extrauterina, initial secretandu-se colostru, apoi laptele de tranzitie si abia dupa 10-20 de zile de la nastere laptele matur.

Alăptarea este un act natural,firesc  dar  care trebuie învăţat si, mai ales sustinut si incurajat atat de membrii familiei cat mai ales de medical curant.

In primele zile sunt unele mici incidente care pot sa apara insa cu multa rabdare si cu ajutor specializat aproape orice mamica poate alapta.

Se indica alaptarea la cerere mai ales in primele saptamani pentru a stimula secretia lactata si pentru a preveni aparitia unor complicatii de nedorit(infundarea canalelor, sau mai rau mastita).Ulterior, fiecare bebelus isi va face propriul sau ritm de masa, ceea ce insemana de fapt tot alaptare la cerere; este important sa nu impunem ore fixe de alaptat deoarece fiecare bebelus are alte nevoi, nevoi care nu pot fi generalizate si incluse intr-un tipar foarte rigid.
Startul este foarte important, chiar daca este partea cea mai dificila.

In maternitate insistati ca bebelusul sa fie adus la san cat mai repede(ideal sa fie si “ora magica”) si cereti personalului sa va arate exact cum se pozitioneaza bebelusul la san si ce inseamna sa prinda bine mamelonul. Majoritatea dificultatilor de alaptare au la baza o pozitie incorecta a bebelusului la san.Chiar daca sunteti foarte obosita e important sa petreceti cat mai mult timp cu bebelusul in maternitate, aceasta ajutandu-va foarte mult cand veti ajunge acasa si veti sti exact ce aveti de facut.

Pregatirea pentru alaptare:

In general nu trebuie luate masuri inainte de nastere, doar in cazul mamicilor care au mameloame malformate, ombilicate se pot face mici exercitii pentru a stimula dezvoltarea acestora; este important de precizat ca si mamicile cu mameloame ombilicate pot alapta, nu trebuie sa va descurajati.Mai mult, sunt mameloame artificiale care pot fi folosite inca de la nastere si care fac posibila alaptarea.

Avantajele alimentatiei naturale:

a) pentru bebe:
• este alimentul ideal, care asigură o creştere fizică şi psihică echilibrată;
• conţine substanţe care facilitează funcţionarea optimă a organismului copilului si are o compozitie adaptata imaturitatii organelor;
• conţine factori care protejează copilul de infectii, factori care nu se regasesc in nicio formula de lapte praf;
• reduce riscul alergiei (este importantă şi alimentaţia mamei, care dacă este alergică trebuie să evite alimentele alergizante);
• este steril, oricand la indemana, la o temperatura optima;
• suport emotional, confort, siguranta;
• amelioreaza durerile dentare, scurteaza durata si evolutia oricarei infectii;

b) pentru mama:
• ajută involuţia uterină rapidă după naştere, contribuind la recuperarea mai rapida a mamicii;
• ajuta la pierderea surplusului de kg câştigat în timpul sarcinii;
• efectul contraceptiv nu este 100%; se recomanda masuri suplimentare de contraceptie(la sfatul ginecologului);
• protectie împotriva cancerului de sân şi ovar precum şi impotriva  osteoporozei;
• economie substantiala in bugetul familiei tinand cont de cantitatea de lapte praf care ar trebui achizitionata pentru primii ani.

Organizatia Mondiala a Sanatatii, Societatea Europeana de Nutritie Pediatrica dar si alte zeci de foruri internationale, recomanda alaptarea exclusiva pana la varsta de 6 luni si continuarea alimentatiei naturale si dupa inceperea diversificarii atata timp cat este posibil. Este important de precizat ca doar un procent redus de mamici nu pot alapta, majoritatea 97-98% pot sa alapteze, indiferent de varsta, numarul de sarcini sau dimensiunea sanilor.

Laptele nu-si pierde din calitati dupa varsta de 1 an, asadar si dupa aceea ,laptele de mama este recomandat in locul celui de vaca sau al formulelor de lapte praf.

Compoziţia laptelui de mamă:

• fiecare mamica are laptele adecvat copilului ei, compozitia se adapteaza de la o luna la alta; nu există lapte slab sau gras; laptele mamicii care a nascut  prematur are si el o compozitie aparte, continand mai multe proteine şi lipide decât cel matur, deoarece prematurul are nevoie de un regim hiperproteic pentru creştere(pentru a sustine un ritm de crestere accelerat comparativ cu cel din viata intrauterina);
laptele de mamă îşi schimbă compoziţia în funcţie de nevoile copilului si de varsta acestuia; astfel se poate alapta si dupa varsta de 1 an,laptele avand acelasi calitati;
• îşi menţine calitatea indiferent de alimentaţia mamei; pentru a-si mentine constanta compozitia va “fura” de la mama, din rezervele acesteia; cu toate acestea, alimentatia mamei trebuie sa fie una echilibrata, altfel vor aparea carente si dezechilibre nutritionale ce pot afecta uneori sever sanatatea mamei;
• la începutul suptului este mai apos iar pe masura ce sanul este “golit” devine mai gras de aceea trebuie încurajată golirea sânului de către bebelus;
colostrul – este primul lapte , secretat inca din timpul sarcinii şi in primele 3-4 zile după; este un lapte hiperproteic, foarte bogat în anticorpi; de aceea este important sa-l alaptati din prima zi pentru a-i oferi acest lapte atat de bogat in nutrienti;
laptele de tranzitie – face trecerea de la colostru la laptele matur si se secreta incepand cu a 4-5-a zi pana in a 10-a- 14-a zi de viata;
laptele matur– este laptele de baza care va asigura cresterea si dezvoltarea bebelusului; contine multa lactoza(zaharul din lapte), grasimi si vitamine din grupul B foarte importante pentru dezvoltarea sistemului nervos;este mult mai usor de digerat decat laptele de vaca, contine calciu si fosfor intr-un raport optim in asa fel incat absorbtia acestor minerale atat de utile sa fie maxima; de asemenea contine enzime, factori de crestere si hormoni ce ajuta la maturarea tractului gastro-intestinal pregatindu-l pentru un alt tip de alimentatie(diversificarea).

Sfaturi practice:

  • primele supturi pot fi fără succes, suptul se invata de la zi la zi.Nu contează durata suptului; unii bebelusi sug mai încet, într-o oră, alţii mai repede in 20-30 minute.; dacă pozitia bebelusului la sân este corectă nu apare durere si nici disconfort; cand se formeaza ragade, acestea se datoreaza unei pozitii incorecte; este important ca inca din maternitate sa invatati corect cum sa pozitionati bebelusul la san pentru a preveni formarea ragadelor;
  • inainte de fiecare supt este indicat sa va spalati pe maini cu apa calda si sapun; după terminarea suptului masati mamelonul cu lapte de mama (protejam astfel sânul de infecţii) şi lasati sanii liberi, la aer pentru 5-10 minute; nu aplicati unguente pe san, nici uleiuri sau alte produse cosmetice; incercati sa nu folositi deodorante, deoarece prin pulverizare pot ajunge si la nivelul sanului;
  • intre alaptari e bine sa purtati sutiene comode, din bumbac, special create pentru alaptat; sunt indicate si tampoanele absorbante pentru a preveni umiditatea crescuta care poate sa apara prin scurgerea laptelui, fiind o conditie favorizanta pentru aparitia ragadelor;
  • la inceput cantitatea de lapte va fi redusa insa bebelusul va suge des in asa fel incat ii va fi suficient. De aceea este bine sa-l puneti des la san, doar asa se va stimula secretia de lapte si veti avea lapte suficient fara a fi nevoie de completare.In primele saptamani se recomanda sa fie pus la ambii sani la aceeasi masa, ulterior poate suge doar dintr-un san, iar la masa urmatoare din celalalt san;
  • in primele zile bebelusul este mai somnoros, uneori si prezenta icterului contribuie la aceasta somnolenta; nu trebuie trezit decat daca de la suptul anterior au trecut mai mult de 5 ore. Aceasta somnolenta nu va dura foarte mult si dupa primele zile, bebelusul se va trezi frecvent, uneori la fiecare ora; acesta nu trebuie sa constituie un motiv de ingrijorare si nu este nici un indiciu al unei secretii lactate insuficiente; supturile frecvente sunt cheia unei stimulari eficiente a secretiei de lapte;
  • nu se recomanda folosirea suzetei;
  • pozitia mamei in timpul alaptarii trebuie sa fie una comoda dar in acelasi timp una corecta, astfel incat sa nu acopere nasul bebelusului si sa-i permita acestuia sa suga;mamelonul nu trebuie sa fie tensionat iar bebelusul trebuie sa “apuce” atat mamelonul cat si areola mamara iar buza inferioara sa acopere in totalitate areola mamara. Daca sanii sunt foarte plini, tensionati, copilasul nu va putea suge; in acest caz se recomanda sa mulgeti putin lapte inainte de a pune bebelusul la san pentru a decongestiona putin sanii; eventual cu 5-10 minute inainte de supt aplicati comprese calde la nivelul sanilor; dupa terminarea alaptarii, aplicarea de comprese reci faciliteaza suplimentar detensionarea sanilor. Aceste dificultati apar in general in primele doua saptamani, ulterior alaptarea decurge firesc si este o bucurie atat pentru mamica cat si pentru bebelusul acesteia;
  • este foarte important sa nu-i oferiti suplimente de lapte praf. Trebuie stiut ca, plansul nu semnifica numai senzatia de foame ci in general un disconfort al bebelusului; cu cat ii veti oferi mai repede lapte praf cu atat exista riscul de pierdere a secretiei lactate. Daca bebelusul creste corespunzator inseamna ca secretia de lapte este suficienta, chiar daca suge foarte des sau se trezeste noaptea de nenumarate ori; se poate face si proba suptului adica, cantarirea inainte si dupa-masa pentru a afla cantitatea per masa; este important de stiut ca mesele pot fi inegale si trebuie facut un total per 24-48 de ore. Pentru orice dificultati, sunati medicul si cereti-i sfatul;in marile orase exista consilieri in alaptare;de asemenea,este disponibil un serviciu telefonic:07ALPATARE unde vor fi oferite sfaturi si recomandari pentru sustinerea alaptarii.
  • pentru a stimula secretia de lapte este indicat pe langa suptul frecvent mulgerea suplimentara si colectarea laptelui in exces; nu veti face altceva decat sa puneti lapte deoparte pentru situatii neprevazute si sa stimulati continuu lactatia.Aceasta se recomanda mai ales la inceput, pana secretia de lapte se va stabiliza; ulterior, functioneaza foarte bine principiul “cererii si ofertei”, adica se va produce lapte pe masura ce bebelusul suge.

Alaptarea in situatii speciale:

a) prematurii:

In functie de gradul de prematuritate se poate administra lapte de mama si prematurilor; cei cu greutate mica(sub 1500g) vor fi hraniti frecvent cu sonda datorita imaturitatii reflexului de deglutitie(de inghitire); se poate folosi si chiar este indicat laptele de mama datorita compozitiei( multe proteine, fier, grasimi si mai putina lactoza; de asemenea este foarte bogat in antioxidanti, taurina, hormoni si factori de crestere) care-i ofera bebelusului un ritm de crestere rapid comparabil cu cel intrauterin. Pentru cei cu greutate mai mare la nastere(peste 1800g) se recomanda alaptarea direct de la san, dupa evaluarea capacitatii de supt/inghitire. Oricum prematurii necesita spitalizare prelungita cu supraveghere atenta pana se ajunge la o greutate optima(in general 2500g) care sa le permita iesirea din maternitate. Cu siguranta in maternitate vor beneficia de toate ingrijirile necesare si veti fi invatata si sfatuita cum sa procedati cand veti ajunge acasa.

b) gemenii:

Si gemenii pot fi alaptati exclusiv pana la varsta de 6 luni, continuandu-se alaptarea si dupa varsta de 6 luni; chiar daca sunt doi copilasi, sanul este capabil sa produca lapte pentru ambii bebelusi. Ideal este ca alaptarea sa fie simultana, exista in acest sens perne de alaptare special concepute pentru astfel de situatii. Este mult mai dificil decat in cazul unui singur bebelus insa este posibil; am cateva mamici care au reusit si, pe aceasta cale le felicit si le asigur de admiratia mea.

In primele 6 luni nu au nevoie de altceva, nici macar de apa sau ceai, setea fiind potolita foarte bine de laptele de mama. Nevoiele de apa ale bebelusului(articol detaliat) sunt satisfacute exclusiv de laptele de mama.

Ce incidente pot sa apara?

1. Ragade:

• apar in primul rand datorita pozitiei incorecte de supt dar si prin utilizarea incorecta a pompei de muls; mai rar atunci cand bebelusul sau mama are candidoza; o alta cauza posibila este un fren lingual/labial prea scurt care sa impiedece o atasare corecta a bebelusului;
• frecvent favorizate de mameloamele malformate: plate sau ombilicate;
• sapunurile, gelurile de dus, cremele pot favoriza aparitia lor;
• se manifesta prin inrosirea mamelonului apoi aparitia de fisuri din care se poate exteriorize sange; suptul devine extreme de dureros;
• le putem preveni evitand factorii favorizanti; purtarea de sutiene de bumbac cu evitarea umezelii(se folosesc tampoane care se schimba periodic); de asemenea dupa fiecare alaptat se unge mamelonul cu lapte si se lasa la aer pentru 5-10 minute; pentru igiena folositi doar apa, evitati sapunurile iritante, gelurile de dus, cremele; in caz de mameloame malformate apleati la mameloamele artificiale;
• daca au aparut, folosirea de comprese speciale( ex:multi mam) sau lanolina(unguent, pudra) ajuta foarte mult la vindecare; sanul trebuie expus cat mai des la aer, pentru 30-60 minute; poate fi folosit si un unguent, garmastan, avantajul acestuia fiind ca nu trebuie indepartat atunci cand bebelusul este pus la san.

2. Canale infundate:

• apar frecvent tot datorita unei pozitii incorecte insa si golirea incompleta a sanilor poate fi o cauza frecventa;mai rar se datoreaza unor haine prea stramte care exercita presiune suplimentara asupra sanului;
• pentru a le preveni se recomanda alaptare frecventa, comprese calde pe san inainte de fiecare alaptare,masaj bland al sanului(si aici ar fi nevoie de putin ajutor pentru a fi invatate cum sa va masati astfel inca disconfortul sa fie minim iar rezultatul maxim);
• pentru tratament pe langa comprese calde si masaj se recomanda alaptare cat de des, eventual folosirea pompei pentru o golire completa a sanului; medicatie doar la indicatia medicului; de departe alaptarea este cea mai eficienta metoda, bebelusul poate desfunda canalele mai bine decat cea mai performanta pompa de pe piata.

3. Furia laptelui(angorjarea):

• apare frecvent in primele zile dupa nastere si uneori face imposibila alaptarea, motiv pentru care foarte multe mamici aleg varianta laptelui praf iar cand situatia se amelioreaza din pacate bebelusul refuza de cele mai multe ori sanul;
• poate fi prevenita prin alaptare frecventa, fara a impune un orar fix; daca sanii se umple cu lapte iar bebelusul inca doarme, se mulge o parte din lapte; nu se trezeste bebelusul decat daca distanta fata de suptul anterior este mai mare de 5 ore;
• aparitia durerii, tensiunii la nivelul sanilor este un prim semnal; daca nu se intervine, durerea se accentueaza, sanul devine foarte tare, se inroseste, mamelonul se aplatizeaza; poate sa apara si febra;
• daca nu se intervine prompt se poate ajunge la mastita, abces;
• pentru tratament este important masajul sanilor, aplicarea de comprese calde inainte de fiecare alaptat; intre supturi comprese reci, cu gheata( nu se aplica direct pe piele, eventual infasurata intr-un prosop); golirea completa a sanului dupa fiecare alaptare; daca apare febra este important sa luati legatura cu medicul.

4. Mastita:

• reprezinta o inflamare a tesutului mamar secundara stagnarii laptelui; de cele mai multe ori este neinfectioasa insa daca sunt prezente si ragade risul de infectare este foarte mare; este vorba de o infectie a tesutului si nu a laptelui, de aceea alaptarea trebuie continuata;renuntarea la alaptare poate duce la complicatii severe care uneori necesita interventie chirurgicala;
• se manifesta cu durere foarte mare la nivelul sanilor, acestia devin foarte tensionati, rosii, calzi; apare febra, frison, stare generala alterata(asemanatoare cu cea din debutul unei raceli);
• se continua alaptarea; se mulge surplusul de lapte dupa fiecare supt;
• se ia urgent legatura cu medicul; la recomandarea acestuia se pot administra antialgice, antiinflamatoare( paracetamol, ibuprofen, algocalmin) si, de cele mai multe ori antibiotic(Augmentinul poate fi folosit fara probleme cu adaos de probiotice), antimicotice(Nistatin, Stamicin).

Alimentatia mamei in alaptare:

• hipercalorică, echilibrată, bogată în proteine de origine animala si vegetala, produse  lactate(exceptand bebelusii cu intoleranta la proteinele din lapte, dovedita prin investigatii suplimentare), legume, fructe, pâine,cereale cu evitarea grasimilor si ducliurilor concentrate; se recomanda 5 mese pe zi, trei principale(mic dejun, pranz, cina) si 2-3 gustari(ideal fructe sau produse lactate);se recomanda grasimi “bune”, cele continute in produsele lactate(unt, iaurt, branza, samantana), oua, peste, ulei de masline, avocado; somonul, macroul, sardinele vin cu un plus de acizi omega cu rol esential in dezvoltarea sistemului nervos al bebelusului.
nu există alimente interzise, mama va testa toleranta bebelusului la fiecare aliment; daca observa intoleranta atunci va renunta o perioada la alimentul respectiv; nu se recomanda prajeli, rantasuri, afumaturi, preparate foarte condimentate, ciocolata, cacao, sucuri; se exclude alcoolul, cafeaua si tutunul.Nu se administreaza medicamente decat strict la recomandarea medicului; sunt multe medicamente compatibile cu alaptarea asa ca, eventualele afectiuni ale mamei trebuie tratate tinand cont si de acest aspect, pentru a nu intrerupe alaptarea decat atunci cand nu exista alternative(www.e-lactancia.org);

hidratare corespunzatoare: apa, ceaiuri(inclusiv cele de stimulare a lactatiei), sucuri naturale de fructe(proaspat preparate in casa), lapte. Nu se consuma bere pentru stimularea lactatiei, chiar daca este fara alcool.
Pentru mentinerea secretiei lactate se recomanda odihna(cat este posibil),relaxare , incredere in sine, plimbari in aer liber. O stare psihica echilibrata contribuie suplimentar la o secretie optima de lapte; de aceea mamica poate lasa la o parte alte treburi casnice si sa se ocupe strict de bebelus; unele activitati pot fi preluate de catre tatic sau de catre bunici, si as mentiona aici siesta bebelusului de dupa masa(“ridicarea” acestuia pentru a elimina aerul inghitit, schimbarea, plimbarea, etc) in asa fel incat mamica sa poata profita de orice clipa libera pentru a se odihni.

Conservarea laptelui muls:

•laptele proaspat muls se poate păstra la frigider la temperatura de 2-4 C între 3 -4 zile, la congelatorul de la frigider in recipiente speciale pe o durata de maxim 3-6 luni( exista recomandari in acest sens pe fiecare din recipentele speciale pentru congelare); aveti mare grija la manipularea pomei, la sterilizarea acesteia;
• laptele congelat se incalzeste in apa calda, nu se foloseste cuptorul cu microunde; dupa decongelare nu se recongeleaza si se consuma in maxim 1 ora; la frigider se poate pastra 24 de ore dupa decongelare; inainte de administrare se gusta iar daca gustul este modificat nu se administreaza bebelusului;
• laptele proaspat muls poate fi pastrat 4 ore la o temperatura sub 25C;

În final ţin să subliniez încă o dată beneficiile imense ale alimentaţiei naturale; chiar daca inceputul va fi dificil veti reusi cu siguranta sa depasiti toate obstacolele si, va veti bucura impreuna de aceste beneficii. Pana la varsta de 6 luni nu este nevoie de nimic altceva in alimentatia bebelusului; necesarul de lichide este asigurat de laptele de mama si nu au nevoie de completare cu apa/ceai/sucuri de fructe.

>>>
Sitemap