Category Archives: Recomandarile pediatrului

CRESTEREA SI DEZVOLTAREA – GENERALITATI

Dragi parinti, voi incepe o noua serie de articole de aceasta data dedicate cresterii si dezvoltarii copiilor punctand initial aspecte generale legate de acest complex proces, urmand ca, in articolele viitoare sa detaliez cele mai importante situatii care se pot ivi, incepand cu tulburarile de greutate si cele legate de cresterea in inaltime, pana la aspecte legate de dezvoltarea pubertara si alte tulburari endocrine.

Cresterea este un proces complex, unic prin multitudinea factorilor care o conditioneaza si/sau influenteaza, un proces ce debuteaza intrauterin si care se continua pana in adolescenta o data cu inchiderea cartilajelor de crestere (zone situate la limita dintre diafiza si epifiza si pe seama carora are loc crestere in lungime o osului).

Exista mai multe clasificari pe grupe de varsta, cea mai elocventa imi pare a fi cea in care este punctata si varsta pubertatii, o varsta caracterizata prin mari schimbari atat de ordin fizic cat si psihic care practic pregateste copilul pentru viata de adult. Astfel am putea considera ca exista 6 mari grupe de varsta:

  • intauterina(0-9luni): foarte importanta pentru “bagajul” genetic cu care vine pe lume bebelusul, perioada petrecuta in burtica mamei avand un rol major in procesul de dezvoltare ulterior;
  • perioada de bebelus (nou nascut in primele 28 de zile, ulterior sugar pana la 12 luni);
  • mica copilarie (1-3 ani);
  • copilaria propriu-zisa(3-10ani);
  • pubertatea (10-14 ani) cu diferentierea ei in functie de varsta: mai devreme la fete decat la baieti;
  • adolescenta(14-18 ani) care se finalizeaza cu stoparea procesului de crestere prin inchiderea, osificarea cartilajelor de crestere.

Care sunt factorii ce influenteaza cresterea?

Asa cum spuneam sunt o multitudine de factori ce conditioneaza si/sau influenteaza cresterea, acestia putand fi subimpartiti in factori genetici, respectiv factori de mediu( externi si interni).

a) factorii genetici:

  • constelatia cromozomilor, cei care prin intermediul genelor pe care le contin reprezinta “bagajul” cu care vine pe lume bebelusul si care va conditiona in mare parte cresterea si dezvoltarea prin actiunea asupra sistemului osos si a celui endocrin cei care detin rolul primordial in acest proces;
  • rasa, talia parintilor.

b)factorii de mediu :

1. intrinseci(interni, proprii organismului):– factori hormonali, endocrini care practic moduleaza procesul de crestere si dezvoltare potrivit informatiei genetice existente deja.Cei mai importanti hormoni implicati in procesul de crsetere sunt:

  • STH-ul(somatotropul) sau hormonul de crestere care detine de departe rolul central in crestere si care are variatii fiziologice ale secretiei cu doua pick-uri importante, unul in primul an de viata iar celalalt la pubertate;
  • hormonii tiroidinei(tiroxina si triiodotironina) care stimuleaza mineralizarea osoasa, dezvoltarea sistemului nervos central, maturatia dintilor;
  • parathormonul si calcitonina implicati in mineralizarea osului si in mentinerea constanta a calciului in sange;
  • hormonii sexuali, gonadotropi cu rol important la varsta pubertatii;
  • insulina, cortizolul.

2.extrinseci:– factori care actioneaza din exterior si care pot influenta cresterea:

  • antenatali : nutritia embrionului si fatului, boli ale mamei, afectiuni ale placentei, lipsa de oxigen intrauterin, expunerea la substante chimice, toxice(medicamente, fumat, etc);
  • postnatali: boli cronice, infectii recurente, tulburari acute si cronice de digestie, tipul alimentatiei, activitatea fizica,tratamente cronice;
  • factori de mediu:poluare,expunere la radiatii ultaviolete, fumat pasiv,etc; un rol important il au si factorii socioeconomici, acestia influentand in mod direct accesul la o alimentatie sanatoasa si la o ingrijire adecvata.

Cum apreciem dezvoltarea fizica?

Sunt mai multe criterii utilizate de medici pentru aprecierea cresterii si dezvoltarii, asa-numitele criterii antropometrice care iau in calcul cei mai fideli parametrii :

  • greutatea;
  • lungimea/inaltimea;
  • perimetrul cranian,perimetrul toracic,abdominal;
  • raportul intre lungimea trunchiului(in pozitie sezanda) si lungimea membrelor inferioare;
  • varsta osoasa;
  • variatia curbei de crestere sau mai exact determinarea vitezei de crestere(daca se monitorizeaza evolutia lungimii de la nastere)
  • talia genitorilor

In acest sens s-au intocmit harti, grafice de crestere care au la baza compararea parametrilor somatometrici  ai unui copil cu niste valori de referinta obtinute prin studii pe loturi mari de copii sanatosi pe baza carora s-au intocmit curbe “Gaussiene” şi curbe dinamice, sau “canale” continui, derivate matematic, denumite “ percentile”, sau derivaţii standard (în raport cu formula utilizata).Compararea datelor obţinute la un copil cu graficele permit evaluarea caracterului creşterii:

  • regulată: dacă se situează constant pe aceeasi curba;
  • neregulată: cu perioade de încetinire şi accelerare cel mai adesea sub influenta unor factori externi;

1. GREUTATEA:

  • este de departe cel mai des parametru folosit pentru monitorizare atat in perioada de sugar cat si dupa aceea. Este important ca nou-nascutul sa fie cantarit de 2-3 ori pe saptamana, urmand ca din cea de-a doua luna de viata, cantarirea sa se faca saptamanal pana la varsta de 6 luni, bineinteles daca nu exista situatii cand se impune o monitorizare mai frecventa a greutatii. Dupa varsta de 6 luni si pana la 1 an cantarirea se face de doua ori pe luna, urmand ca dupa primul an de viata si pana la 3 ani sa se efectueze trimestrial. Dupa varsta de 3 ani copilasul trebuie cantarit semestrial daca nu sunt probleme legate de obezitate sau deficit ponderal.
  • evolutia greutatii: in primul an de viata are loc o crestere extraordinara, teoretic la varsta de 1 an ajung sa-si tripleze greutatea de la nastere: in prima luna cresc in medie 500g/luna (se ia in calcul greutatea de la nastere si nu cea cu care iese din maternitate), in urmatoarele 3 luni sporul este de aproximativ 750g/luna, pentru ca in urmatoarele 4 sa scada la 500 g/luna, iar in ultimele 4 luni ajung sa creasca doar 250g/luna. Dupa varsta de 1 an ritmul de crestere scade, in medie copilasii crescand cu 200-250g/luna. De la 2 si pana la 6 ani cresc in medie cu 2 kg/an, pentru ca dupa varsta de 6 ani si pana la 10 ani la baieti, respectiv 12 ani la fete plusul sa fie de 3-3,5kg/an. Exista si o formula mai simpla de calcul, mai mult orientativa, dar care se poate folosi pentru o valoare estimativa a greutatii pentru o anumita varsta : G= 9+2 x varsta(ani). Acestea sunt niste valori medii si niciodata nu se interpreteaza singure ci corelate in primul rand cu talia copilului, “bagajul” genetic si/sau eventualele afectiuni asociate. De aceea nu voi insista asupra graficelor dedicate exclusiv greutatii ci le voi prezenta pe acelea in care greutatea se coreleaza cu lungimea.
  • in primii ani( 0-30/36luni) de viata se folosesc doi indici pentru a aprecia greutatea, unul dintrei ei Indicele Ponderal reprezinta raportul intre greutatea actuala a copilasului si greutatea ideala raportata la greutatea de la nastere, valorile normale ale indicelui incadrandu-se in intevalul 0,9-1,1.( ex: bebelus de 7 luni cu greutatea actuala = 7500g si  greutate la nastere 3500 : IP= 7500/( 3500 +4250)=0,96; deci, valoare normal desi greutatea actuala este cu 250g sub valoarea ideala.

Celalalt indice folosit, se numeste Indice Nutritional si reflecta mult mai fidel dezvoltarea copilului deoarece ia in calcul si lungimea acestuia; acest indice poate fi calculat doar de medic pe baza unor tabele in care sunt redate greutatile ideale ce corespund anumitor lungimi.

  • dupa varsta de 3 ani in aprecierea dezvoltarii se foloseste IMC (indicele de masa corporala) care reprezinta raportul dintre greutate si respectiv patratrul lungimii; si pentru IMC exista grafice de interpretare in functie de sex.

2. Lungimea/Talia:

  • parametru deosebit de important in aprecierea dezvoltarii atat in perioada de sugar cat si dupa varsta de 1 anisor;
  • foarte important este modul in care se masoara, ideal ar fi ca pana la varsta de 3 anisori sa fie determinata in pozitie culcata si cu ajutorul unui dispozitiv denumit pediometru; masurarea cu ajutorul centimetrului de croitorie sau cu alte dispozitive metrice nu este foarte elocventa, putand sa apara diferente mari chiar si de 4-5 cm;
  • la nastere lungimea este variabila, in medie 52+/- 2-4cm , cu rezerva ca si in sala de nastere frecvent se masoara cu ajutorul metrului de croitorie iar pozitia fetala nu permite o masurare foarte fidela;in general in primul an de viata bebelusii cresc 20-30 cm: cate 4 cm in prima luna, apoi 3 cm in urmatoarele 2 luni, 2 cm in luna a 4-a pentru ca din luna a cincea sporul sa fie doar de 1cm/luna. Dupa primul an de viata cresterea in lungime “incetineste” vizibil, la 12 cm /an de la 1 la 2 anisori pentru ca dupa varsta de 2 ani si pana la 5 ani cresterea sa fie doar de 6-8cm/an;se mai inregistreaza un pick de crestere la varsta pubertatii, pentru ca apoi prin osificarea cartilajelor de crestere sa se produca incetarea cresterii, la varste variabile in functie de debutul si progresia pubertatii, la fete in general cresterea inceteaza in medie la 16-17 ani, pe cand la baieti la 19-20 de ani). Exista o formula de calcul orientativa si pentru lungime: 80+5 x varsta.
  • IMC-ul: indicele de masa corporala, utilizat in cuantificarea dezvoltarii in special dupa varsta de 3 ani; este foarte fidel deoarece ia in calcul atat greutatea cat si lungimea;exista grafice si pentru IMC care se interpreteaza astfel:

Normoponderal:valori intre percentilele(curbele)5-85

Supraponderal:valorile cuprinse intre 85, respectiv 95

Obezitate:valori ce depasesc percentila 95

Subponderal:valori situate sub percentila 5

3.Perimetrul cranian:

  • un alt indice important ce apreciaza dezvoltarea cutiei craniene si implicit a creierului;
  • la nastere este in medie cuprins intre 33, respectiv 35 de cm iar in primul an creste cu aproximativ 10 cm, 5 cm in primele 3-4 luni;pana la varsta de adult, cresterea este foarte lenta, totalizand 10 cm, astfel incat la adult perimetrul cranian se situeaza intre 54-58cm;
  • cresterea sa este posibila datorita fontanelelor: cea anterioara, de forma rombica, de 2,5/3,5cm care se inchide in jurul varstei de 18-24 de luni si cea posterioara de forma triunghiulara care este prezenta doar la 25-30% din copilasi,  are dimenisuni mult mai mici decat cea anterioara(1/1cm) si se inchide in primele saptamani de viata.

4. Maturatia osoasa (varsta osoasa):

  • cel mai fidel indicator al cresterii generale;
  • ideal trebuie sa existe concordanta intre varsta osoasa si cea cronologica;
  • procesul de osificare debuteaza in luna a 5-a a vietii intrauterine si se finalizeaza in adolescenta;
  • se evalueaza prin radiografie osoasa ce evidentiaza: numarul si dimensiunea nucleilor de osificare, forma si densitatea lor, delimitarea contururilor capetelor osoase si distanta ce separa centrii epifizari; se poate efectua si  la sugar si este important sa nu refuzati efectuarea acesteia daca medicul o considera necesara pentru evaluarea cazului;

5.Viteza de crestere:

  • poate fi evaluata daca periodic pe harta de crestere au fost consemnate valorile lungimii;
  • este utila pentru a preciza momentul debutului eventualelor tulburari de crestere.

6.Raportul intre lungimea trunchiului(in pozitie sezanda) si cea a membrelor inferioare:

  • este folosita mai ales atunci cand exista tulburari de crestere, pentru a aprecia caracterul proportionat/disproportionat al acestora

7. Alte criterii de apreciere a cresterii:

  • diametrul biacromial si biiliac;
  • circumferintele bratului si coapsei;
  • grosimea plicii cutanate- tricipital, subscapular – valoaroase in aprecierea starii de nutritie a elasticitatii cutanate, dezvoltarea tesutului adipos;
  • aprecierea maturizarii psiho-motorii.

In concluzie se poate spune ca, o urmarire atenta atat in primul an de viata cat si dupa aceea, cu examene medicale periodice, poate evidentia din timp diferite situatii patologice cum ar fi hipostatura, deficitul ponderal, supraponderea sau chiar obezitatea, si astfel se pot lua masuri in timp util pentru a le putea corecta.

>>>

Vaccinurile FACULTATIVE

Am ales acest subiect din cauza controverselor existente atat in randul mamicilor cat si printre medici, fie ei medici de familie sau pediatri. De la inceput vreau sa subliniez ca nu este o metoda de promovare a vreunei firme producatoare, motiv pentru care nici nu voi mentiona denumirea comerciala a acestor vaccinuri ci doar voi prezenta bolile impotriva carora confera protectie, varsta optima de vaccinare precum si eventualele contraindicatii de administrare, respectiv efectele adverse cele mai frecvente. Se numesc vaccinuri facultative pentru ca nu sunt incluse in Programul National de Vaccinare, respectiv nu sunt gratuite; parintii au dreptul si trebuie sa fie informati de existenta acestora, de indicatiile lor si sfatuiti la modul cel mai obiectiv posibil in ceea ce priveste vaccinarea.

Ce este vaccinul?

Este o substanta imunobiologica ce contine microorganisme vii (dar atenuate) sau inactivate care se administreaza in scopul inducerii imunitatii (formarea de anticorpi) pentru a preveni asftel dezvoltarea bolilor respective; nici un vaccin nu ofera protectie totala, existand astfel riscul de a dezvolta boala respectiva chiar daca copilul a fost vaccinat. Recomandarea utilizarii unui vaccin trebuie sa ia in considerare riscurile bolii respective, beneneficiile vaccinarii si, nu in ultimul rand efectele adverse ale vaccinarii. Practic nu exista vaccin fara efecte adverse, de cele mai multe ori acestea sunt usoare si tranzitorii, astfel ca beneficiile aduse sunt mult mai mari in prevenirea unor boli grave comparativ cu reactiile adverse.
De obicei vaccinurile se administreaza combinate, fara a afecta eficacitatea sau siguranta; nu sunt prea multe vaccinuri, sistemul imun al copiilor putand reactiona prompt prin formarea de anticorpi specifici.
Programul National de Vaccinare include vaccinari pentru : tuberculoza (BCG), Hepatita B, difterie, tetanos, pertusis (DTP), poliomielita, rujeola, rubeola, oreion (ROR) care se realizeaza in mai multe rapeluri (doze) , administrandu-se simultan mai multe vaccinuri.

Pe langa vaccinurile “obligatorii” mai exista pe piata o serie de vaccinuri indreptate impotriva unor boli infectioase (infectia cu rotavirus, pneumonii, meningite, hepatita A, etc) cu potential evolutiv grav; majoritatea acestor vaccinuri sunt  incluse in Programele Nationale ale tarilor dezvoltate la recomandarea OMS ( Organizatia Mondiala a Sanatatii). Acest lucru nu se intampla din pacate si in Romania, parintii fiind nevoiti sa aloce sume semnificative pentru achizitionarea acestor vaccinuri.

1. Vaccinarea antirotavirus:

– ofera protectie fata de infectia cu rotavirus resonsabila de dezvoltarea enterocolitei, cu atat mai periculoasa cu cat survine la varste mai mici;

– vaccinarea se efectueaza incepand cu a 6-a saptamana de viata, pana maxim la 24 saptamani (varsta administrarii ultimei doze);

– sunt doua doze care se administreaza oral, sub forma de picaturi(0.5ml) la interval de 4-6 saptamani;

  • efecte adverse : – febra, agitatie, iritabilitate, indispozitie, lipsa poftei de  mancare.

– contraindicatii de administrare:

  • boli febrile acute;
  • gastroenetrocolita acuta;
  • malformatii ale tubului digestiv;
  • antecedente de invaginatie intestinala;

– pret : aproximativ 200-250 Ron/doza in functie de firma producatoare ( 2 variante existente pe piata).

2. Vaccinarea antiHaemophilus influenzae( Hib)

Haemophilus influenzae

– este o bacterie ce se raspandeste cu usurinta si reprezinta o cauza frecventa de infectii in randul copiilor, unele usoare (otite, sinuzite), altele deosebit de severe cu potential evolutiv grav (pneumonii, meningite); exista in caile respiratorii (nas, gura) si se transmite cu usurinta prin stranut, tuse, afectand in special copiii ce frecventeaza crese/gradinite;

pe piata exista 2 tipuri de vaccin – unul care se administreaza separat (monovalent) iar altul combinat ce se administreaza impreuna cu vaccinurile de la 2,4,12 luni(componenta a vaccinului hexavalent, oferit gratuit in cadrul programului national de vaccinare);

este indicat tuturor copiilor cu varsta peste 2 luni; OMS a recomandat introducerea  sa in schema  de vaccinare a tuturor tarilor. Copiii nevaccinati in primul an de viata pot fi vaccinati pana la varsta de 2 ani cu o singura doza de vaccin; copiii peste varsta de 2 ani vor fi vaccinati doar in situatii speciale (risc crescut de infectie invaziva);

– administrare : la nivelul coapsei pentru sugari sau la nivelul bratului pentru copilasii mai mari

– efecte adverse:

  • durere, roseata, tumefiere (umflarea) la locul injectiei;
  • febra;
  • iritabilitate, indispozitie;

– contraindicatii

  • boli acute febrile;
  • anafilaxie la componentele vaccinului;
  • varsta sub 6 saptamani.

3. Vaccinarea antipneumococica

Streptococul pneumoniae(pneumococul):

  • este o bacterie frecvent prezenta in caile respiratorii ce poate determina otite, sinuzite, pneumonii, meningite, septicemii ( infectii generalizate),riscul de aparitie fiind mai mare la copilasii cu varsta sub 2 ani, la cei care frecventeaza colectivitati si in situatiile in care copilasii sunt expusi fumului de tigara. Transmiterea este extrem de facila, prin tuse, stranut.

– pe piata exista doua tipuri de vaccin:

a) vaccin polizaharidic 23 valent care insa nu este indicat a se administra sub varsta de 2 ani , indicatiile sale limitandu-se la grupa de varsta 2- 65 de ani cu afectiuni severe(lipsa splinei, boli malingne, infectie HIV, etc);

b) vaccin conjugat

–  se administreaza copiilor cu varste intre 2 luni, respectiv 2 ani; peste varsta de 2 ani se administreaza doar in cazul existentei unor boli grave ce predispun la infectii grave cu pneumococ (cancere, infectie HIV, boli cronice cardiace, pulmonare, imunodeficiente, etc.);

– scheme de administrare :

  • 2,4,6 luni iar a patra doza la 12-15 luni;
  • se pot vaccina si copiii cu varsta peste 6 luni cu 3 doze separate printr-un interval liber de minim 1 luna;
  • cei cu varsta peste 1 an se pot vaccina cu 2 doze intre ele existand un interval liber de minim 2 luni;
  • peste varsta de 2 ani pana la 5 ani se vaccineaza cu o singura doza;
  • pentru copilasii nascuti dupa data de 1 august 2017 a fost inclus in schema nationala(se efectueaza gratuit la medicul de familie) in 3 doze(2,4, respectiv 12 luni);

– se poate administra concomitent cu alte vaccinuri; eficacitate crescuta de pana la 95%;

– administrare – la nivelul coapsei sau bratului;

– reactii adverse:

  • durere, roseata, tumefiere ( umflare) la locul injectiei
  • febra, iritabilitate,indispozitie, eruptii cutanate

– contraindicatii

  • boala acuta;
  • anafilaxie la una din componentele vaccinului;

4. Vaccinarea antimeningococica

Neisseria meningitidis ( meningococul)

  • bacterie existenta la nivelul cailor respiratorii superioare (nas, gura) care poate determina de la infectii usoare localizate, pana la infectii severe de tipul meningitei, respectiv infectie generalizata (meningococemie) cu risc major de vindecare cu sechele sau chiar deces; sunt 5 serotipuri, cele mai frecvente infectii fiind produse de tipurile A,B,C; din pacate nu exista vaccin pentru serotipul B;

Pana in urma cu cativa ani se recomanda vaccinarea doar in situatii speciale (pentru cei care au intrat in contact cu pacienti confirmati, copii cu splenectomie, respectiv cu imunodeficiente congenitale sau dobandite); la noi in tara este disponibil  doar vaccin meningococic bivalent ( A+C);

– vaccinarea se poate efectua incepand cu varsta de 4 luni in cazul in care exista contact cu subiecti infectati, confirmati; in context general, vaccinarea se efectueaza dupa varsta de 2 ani; de asemenea se vaccineaza copii cu splenectomie (absenta splinei) precum si cei cu imunodeficiente congenitale sau dobandite;

contraindicatii:

  • boli acute febrile;
  • anafilaxie la una din componentele vaccinului;

– efecte adverse :

  • durere, roseata, tumefiere (umflare) la locul injectiei;
  • febra, indispozitie, dureri de cap (cefalee);
  • rar manifestari alergice (eruptii, urticarie);
  • foarte rar – 1/1.000.000 – anafilaxie;

5. Vaccinarea antivaricela:

Varicela este o boala infectioasa eruptiva produsa de virusul varicelo-zosterian, detaliata pe larg in cadrul articolului cu acelasi nume, motiv pentru care nu voi insista asupra acestui tip de vaccinare.

6. Vaccinarea antihepatita A:

Virusul hepatitic A

Hepatita A sau boala ” mainilor murdare” este produsa de virusul hepatitic A care spre deosebire de virusul hepatitic B (pentru care exista vaccin gratuit) are o evolutie limitata ca si durata (nu se cronicizeaza); este foarte contagioasa, transmitandu-se cu rapiditate printre membrii aceleiasi familii.

– vaccinarea se recomanda a fi efectuata la intrarea in colectivitate (dar dupa varsta de 2 ani) sau in cazul calatoriilor in tari endemice (cu multe cazuri diagnosticate) : Africa, Asia, zona Mediteraniana, Orientul mijlociu;

– se efectueaza 2 doze la interval de 6-12 luni, protectia oferita fata de infectia cu virus tinzand spre 100%;

contraindicatii :

  • boli acute febrile;
  • anafilaxie la una din componentele vaccinului;

efecte adverse :

  • durere, roseata, tumefiere  umflarea);
  • febra,iritabilitate, indispozitie;
  • inapetenta;
  • dureri musculare, articulare;
  • foarte rar : icter (ingalbenirea tegumentelor si mucoaselor), sindrom Guillain-Barre;

7. Vaccinarea antigripala:

Virusurile gripale:

– sunt 3 tipuri distincte A,B,C3 cu doua componente H si N, realizand diferite combinatii si mutatii, existand permanent un pericol de pandemie cu virusuri gripale; la copii frecvent infectiile gripale se complica cu suprainfectare bacteriana (pneumococ, stafilococ)  putand duce la aparitia unor boli grave chiar amenintatoare de viata; modul de transmitere este extrem de facil prin stranut si tuse dar si prin intermediul obiectelor contaminate de aceea se justifica vaccinarea copilasilor, ideal in lunile septembrie – octombrie;

– exista mai multe tipuri de vaccin, acestea administrandu-se strict la indicatia medicului de familie sau a medicului pediatru;

– vaccinarea poate fi facuta incepand cu varsta de 6 luni; prima vaccinare necesita doua doze la interval de 1 luna, ulterior o singura administrare pe an

contraindicatii:

  • alergie la ou , carne de pui sau alte componente ale vaccinului;
  • boala acuta febrila;
  • varsta sub 6 luni;

efecte adverse :

  • durere, roseata, tumefiere  (umflare);
  • febra, indispozitie, dureri de cap (cefalee);
  • dureri articulare, musculare;
  • manifestari alergice : urticarie, angioedem soc anafilactic (alergie la proteinele din ou);

Vaccinarea antigripala nu protejeaza fata de alte infectii respiratorii  virale ( adenovirusuri, rhinovirusuri, etc)

Situatii speciale ce necesita vaccinare :

a) muscaturi de animale, plagi intepate, taiate:

vaccinare antirabica, antitetanica

b) calatorii in zone endemice :

vaccinare impotriva febrei galbene, etc.

In situatia in care aveti programate concedii in zone ëxotice” este indicat sa va sfatuiti cu medicul curant asupra necesitatii, uneori chiar obligativitatii de a efectua unele vaccinuri(sunt medici epidemiologi care, in functie de zona geografica in care veti calatori o sa va recomande vaccinuri suplimentare)

c) vaccinarea anti papiloma virus extrem de controversata, promovarea in Romania a fost un adevarat esec ce s-a soldat cu un procent mic de fetite vaccinate impotriva unui virus al carui rol in aparitia cancerului de col uterin a fost pe deplin studiat si demonstrat. Avand in vedere complexitatea subiectului voi dedica un articol intreg acestui subiect, in speranta ca voi reusi cat de putin sa sensibilizez parintii in a lua decizia corecta atunci cand vine vorba de prevenirea unei boli atat de parsive cum este cancerul.

In concluzie pot sa va sfatuiesc doar sa alegeti in cunostinta de cauza; informati-va din surse medicale, cereti sfatul medicului ori de cate ori aveti o nelamurire pentru ca doar medicul este in masura sa o faca; sunt boli foarte grave care deja au fost eradicate, altele sunt in curs de eradicare tocmai datorita acestor vaccinuri.

Urmatorul articol………..BEBELUSUL LA 12 LUNI

>>>

CONSTIPATIA

Constipatia este din ce in ce mai frecventa atat la sugari cat mai ales la copilasii mai mari, consecinta de cele mai multe ori a unei alimentatii dezechilibrate , sarace in fibre alimentare, in fructe si legume. Tot printre cauzele frecvente se situeaza si excesul de lapte, mai ales dupa varsta de 6 luni. Mai rar este vorba despre anumite boli organice (malformatii, afectiuni  endocrine, metabolice, etc) care au un rasunet asupra intregului organism cu semne si simptome sugestive.

Ce este constipatia?

Eliminarea rara si dificila, dureroasa a unor scaune de consistenta crescuta pe o durata ce depasete 2 saptamani cu repercursiuni locale (fisuri anale, sangerari, etc) dar  si generale (dureri abdominale, indispozitie, etc).

Printre cei mai frecventi factori favorizanti se numara :

  • antecedente familiale de constipatie;
  • erori in regimul alimentar;
  • factori psiho-afectivi si socio-educativi.

Care sunt cauzele constipatiei?

Sunt doua categorii: prima, cea mai frecventa, asa numita constipatie functionala care nu are la baza o boala ci se datoreaza dietei si eventualelor circumstante de ordin psihic care impiedeca defecatia (frica de durere, teama de a fi certat, rusinea fata de educatoare/ingrijitoare, etc). A doua categorie, mult mai rara, este cea a constipatiei secundare unor afectiuni (boli) ale tubului digestiv, ale sistemului nervos, precum si unor  boli endocrine si metabolice. Voi insista initial asupra constipatiei secundare, urmand a detalia pe larg forma cea mai frecventa si anume constipatia functionala.

A. Constipatia organica:

Primul scaun al nou-nascutului se numeste MECONIU si se elimina imediat dupa nastere sau in urmatoarele 24-36 ore; acesta are o culoare neagra/verzuie iar momentul eliminarii sale are o mare importanta in cazurile de constipatie precoce, aparuta in primele zile/saptamani dupa nastere. Neeliminarea sa se datoreaza unor malformatii ano-rectale (imperforatie anala, stenoza anala, terato-sacroccigian) si impune supraveghere de urgenta intr-o sectie specializata.

Astfel, cele mai frecvente cauze de constipatie organica sunt:

  • bolile gastrointestinale:

–   malformatii : – imperforatie, stenoza anala;

–  boala Hirschsprung ( megacolon congenital);

alergia la proteinele din laptele de vaca;

– mucoviscidoza sau fibroza chistica, cea mai frecventa boala genetica (se poate manifesta de la nastere prin intarziere in eliminarea meconiului sau poate sa apara in evolutie, in functie de forma clinica su severitatea acesteia);

– boli autoimune ( sclerodermie, lupus eritematos sistemic), mai rare la copil;

  • anomalii neuro-musculare

– distrofii musculare ( Duchenne, Becker,etc);

– paralizii cerebrale, malformatii, traumatisme ale maduvei spinarii;

– neurofibromatoza;

– sindrom Down ( prin hipotonia muschilor abdominali asociata cu

retard psihomotor);

  • boli endocrino – metabolice

– hipotiroidism ( congenital/dobandit);

– hiperparatiroidism;

– diabet zaharat;

O categorie aparte o reprezinta constipatia secundara unor terapii medicamentoase, de aceea este foarte important sa precizati medicului medicamentele administrate pentru a se putea orienta mai rapid asupra cauzei constipatiei. As insista in special  asupra tratamentului cu Fier si Vitamina D (de multe ori prescrise fara o documentare precisa) doar pe baza unor criterii clinice insuficiente insa pentru diagnosticul de Anemie, respectiv Rahitism

Cauze de constipatie la nou nascut :

  • imperforatie anala, stenoza anala (nu exista orifiu anal sau acesta este extrem de stans astfel incat materiile fecale nu pot fi eliminate);
  • atrezie ileala/colica (absenta ileonului, o portiune a intestinului subtirea sau a colonului);
  • compresiune asupra rectului exercitata de cele mai multe ori de o formatiune tumorala (teratom sacrococcigian) care reduce calibrul rectului si determina astfel aparitia constipatiei;

B. Constipatia functionala  ( non organica, habituala)

1. Constipatia la sugari:

In primul an de viata numarul, aspectul si consistenta scaunelor variaza considerabil in functie de modul de alimentare, suferind modificari majore cand se produce tranzitia de la laptele de mama la formulele de lapte praf, respectiv la introducerea laptelui de vaca; de asemenea diversificarea alimentatiei, precum si trecerea de la alimentele pasate la cele “maruntite” reprezinta un moment important care modifica deopotriva numarul, aspectul si consistenta scaunelor.

Bebelusii alaptati, mai ales in primele luni prezinta scaune aproape dupa fiecare masa, scaune moi, cu aspect “apatos” si, cu toate acestea au un ritm de dezvoltare corespunzator; pe masura ce cresc, scade si numarul scaunelor, uneori la 2-3 pe saptamana cu mentiunea ca, sunt scaune moi, care nu sunt emise cu dificultate si care nu sunt insotite de balonarea abdomenului, agitatie, plans, indispozitie. Este important de mentionat faptul ca, in primele luni,  efortul depus in momentul defecatiei si exteriorizat prin inrosirea fetei, plans sau chiar ridicarea  picioruselor nu semnifica durere, de cele mai multe ori scaunul emis fiind moale si apos.

Un bebelus alaptat poate avea 5-7 scaune pe zi, la fel cum poate avea un scaun la 5-7 zile. Atata timp cat consistenta scaunului este normala, nu administrati medicamente si nu folositi stimularea mecanica(supozitor/termometru). In astfel de situatii se intervine asupra alimentatiei mamei, consumul de pere, prune, kiwi, suc proaspat de mar, prune, magiun de prune, miere, fulgi de ovaz asociat cu un consum corespunzator de lichide “rezolva” frecvent situatia. Este disponibil un produs pe piata, lactoza(Humana Milchzucker, Edelweiss) care se poate administra atat mamei cat si copilasului.

In cazul bebelusilor ce primesc formule de lapte praf, in caz de incetinire a tranzitului intestinal, se poate schimba formula de lapte, cu una destinata special celor cu tranzit intestinal incetinit. Nu schimbati formula de lapte praf decat dupa ce v-ati sfatuit cu medicul pediatru.

Alte probleme pot  sa apara prin introducerea precoce a unor alimente, in special banana, cartofi, morcovi, cereale fortifiate cu Fier sau prin renuntarea la alaptat si administrarea unei formule de lapte praf.

Foarte important este momentul diversificarii, precum si tipul de aliment care se introduce,  la fiecare bebelus acesta facandu-se individualizat in functie de curba de crestere, de tipul alimentatiei lactate precum si in functie de numarul, aspectul si consistenta scaunelor. Pentru copilasii cu un tranzit intestinal normal se aplica regulile generale ale diversificarii, pe cand in cazul celor cu tranzit intestinal incetinit  (constipatie) se introduc sucuri sau piureuri de fructe ( mar, para, pruna) menite sa refaca motilitatea normala a intestinului; aceste alimente se recomanda strict la recomandarea medicului pediatru!!!

Cauze de constipatie la sugari :

  • erorile din alimentatie (cele mai frecvente) care pot fi usor combatute respectand regulile unei alimentatii echilibrate care sa ofere toate principiile nutritive;
  • mecanice – si acestea foarte frecvente si, din pacate de multe ori indicate de medic; aceste manevre de stimulare cum ar fi utilizarea termometrului, respectiv a supozitoareleor cu glicerina sunt foarte nocive deoarece in timp pot altera motilitatea globala a intestinului si totodata pot determina leziuni ale fibrelor musculare ce alcatuiesc sfincterul anal, raspunzatoare pe mai tarziu de aparitia encoprezisului ( pierderi involuntare de materii fecale la copilasii care au dobandit controlul sfincterian);
  • botulism – prin consum de alimente conservate nu numai miere de albine;
  • hipotiroidism – exista si alte simptome asociate: hipotonie musculara, protruzia limbii, retard psiho-motor;
  • stenoza hipertrofica de pilor – o afectiune ce necesita de cele mai multe ori intreventie chirurgicala si a carei manifestare cardinala consta in varsaturi in jet, la 15-30 minute dupa masa cu stagnare in greutate sau chiar curba ponderala descendenta;
  • intoxicatie cu Vitamina D – se suspecteaza la un bebelus care primeste cantitati mari de Vitamina D, in doze terapeutice nu profilactice;
  • mucoviscidoza ( fibroza chistica) – exista si alte semne asociate, in primul rand un retard de crestere si eventual infectii respiratorii recidivante; sugestiv este eliminare tardiva a meconiului…peste 48 ore de la nastere.

2. Constipatia la copii peste 1 an

Cauzele de constipatie din perioada de sugar, se regasesc si la copilasii mai mari, de departe cea mai frecventa forma de constipatie fiind  cea cronica habituala in relatie directa  cu alimentatia; la aceasta contribuie insa si suprimarea voluntara ( in timpul jocului, la gradinita sau la scoala); un rol deosebit de important il au manevrele mecanice “de stimulare” din perioada de sugar care uneori determina incetinirea tranzitului intestinal , eventual chiar distrugerea fibrelor musculare de la nivelul anusului.

Mai rar este vorba despre constipatie pe fond psihologic :

  • impunerea olitei;
  • pedepse corporale, certuri atunci cand se intampla” accidente” in  perioada in care controlul sfincterian nu este pe deplin instalat.

Simptome asociate constipatiei :

  • dureri abdominale mai accentuate dupa mancare , ceea ce conduce la scaderea apetitului, senzatie de satietate precoce;
  • iritabilitate;
  • encoprezis (eliminare involuntara de materii fecale) cu consecinte in primul rand de natura psihologica, cu izolarea, stigmatizarea copilului mai ales daca frecventeaza o colectivitate;

Complicatiile constipatiei :

  • fisuri anale cu sangerare rectala, cu agravarea constipatiei prin “frica de defecare” datorita durerii; de asemenea prin sangerari repetate ( hemoragii oculte) determina aparitia anemiei care necesita suplimentare cu fier, cu agravarea constipatiei , stiut fiind faptul ca administrarea fierului incetineste tranzitul intestinal;
  • abcese perianale datorita fisurilor existente si contaminarii acestora;
  • encoprezis – printre altele favorizeaza aparitia infectiilor urinare repetate;
  • prolaps rectal prin prolabarea ( iesirea) mucoasei anale spre exterior;
  • hemoroizi.

Cum se trateaza constipatia?

In privinta tratamentului ma voi referi strict la constipatia habituala, constipatia secundara fiind “rezolvata” prin indepartarea/ tratarea afectiunii principale .

Cea mai buna metoda de tratament este prevenirea care se poate realiza extrem de usor daca sunt respectate cateva reguli generale in privinta alimentatiei :

  • alaptare exclusiva pana la 6 luni;
  • diversificare corecta incepand cu varsta de 6 luni cu introducere treptata a fructelor si legumelor;
  • evitarea manevrelor mecanice de “stimulare” de tipul termomentrului, respectiv supozitoarelor cu glicerina;
  • prezenta in alimentatie a tuturor principiilor alimentare cu evitarea fainoaselor si a dulciurilor concentrate;;
  • cresterea aportului de fibre prin consum de fructe si legume ( orientativ cantitatea de fibre/zi = varsta copilului ( ani) + 5);
  • consum crescut de lichide ( de evitat insa bauturile carbogazoase).

Tratamentul constipatiei este unul complex, de lunga durata avand ca si obiectiv obtinerea si mai important mentinerea unui tranzit intestinal normal. Ca si principii generale trebuiesc amintite:

  1. alimentatie corecta;
  2. exercitiu fizic ( in cazul bebelusului foarte eficient este masajul burticii in sensul acelor de ceasornic);
  3. educarea refexului de defecatie ( inlaturarea temerilor, “rusinilor”); foarte important in momentul folosirii olieti este ca timpul “petrecut” sa nu depaseasca 5, maxim 10 minute;
  4. tratament psihologic – pentru copilasii mai mari la care este prezenta teama de defecatie datorita unor accidente sau unor afectiuni locale care inhiba astfel defecatia;
  5. tratament medicamentos – de multe ori asociat cu dieta si activitatea fizica, mai ales in formele mai severe unde nu se obtine normalizarea tranzitului intestinal numai prin corectarea alimentatiei.

Medicamente utilizate in cazul constipatiei la copii:

Sunt mai multe clase de medicamente utilizate, in functie de varsta copilului, de reusita, respectiv esecul celorlalte metode. Foarte important sa nu administrati aceste medicamente decat la sfatul medicului pediatru!

Nu administrati ceaiuri laxative copiilor!!!

In situatiile severe in care materiile fecale sunt retinute in intestin, se recomanda “curatarea” colonului prin folosirea de clisme si apoi instituirea unui regim dietetic si a unui tratament medicamentos.

In urma cu cativa ani foarte folosit era uleiul de parafina ( 1ml pentru fiecare kg) care insa este contraindicat la sugari datorita riscului de aspiratie pulmonara; totodata inhiba absorbtia unor vitamine ( liposolubile) : A, D, E,K.

Rezultate bune se obtin prin asocierea Debridat (1ml pentru fiecare kg cu 15 minute inainte de masa) cu Probiotice ( Biotics, Ecoflorina, Linex,etc), eventual administrare de Magneziu (fiole buvabile) In cazurile mai rezistente se administreaza lactuloza (Duphalac) de preferinta in doza unica, pana la normalizarea consistentei, numarului si aspectului scaunelor.

O terapie din ce in ce mai folosita de pediatri  in cazurile de constipatie prin hipomotilitate ( incetinirea contractiilor musculaturii intestinale si implicit a tranzitului intestinal) este ERITROMICINA in doze mult mai mici ( 1/4- 1/8) decat cele administrate in infectii (in care se utilizeaza datorita proprietatilor antimicrobiene); din pacate multi parinti sunt reticenti la acesta terapie in ciuda recomandarii ei de catre pediatri.

Subliniez inca o data importanta prezentarii la medic atunci cand exista tulburari ale tranzitului, singurul in masura sa stabileasca daca constipatia este una habituala sau, dimpotriva secundara unor alte afectiuni. De asemenea este foarte important sa nu administrati copiilor medicamente “dupa ureche” chiar daca acestea au avut rezultat in cazul altor copilasi cu probleme similare.

Constipatia habituala este foarte frecventa iar tratamentul ei, fie ca este igieno-dietetic, fie ca este medicamentos necesita o durata lunga de timp pentru a conduce la normalizarea si, mai important mentinerea unui tranzit intestinal normal.

>>>

EPISTAXISUL – SANGERAREA NAZALA

Sangerarea nazala sau in termeni medicali epistaxisul este destul de frecventa in perioada copilariei iar deseori, mai ales la primele episoade starneste panica printre parinti. Apare mult mai frecvent in cursul anotimpului rece, fiind favorizat de umiditatea scazuta si de infectiile respiratorii.Cei mai predispusi sunt copilasii cu varste intre 2 si 10 ani. Foarte rar acesta reprezinta o urgenta medicala, de exemplu atunci cand apare dupa traumatisme sau prin introducerea diferitelor obiecte/jucarii in fosele nazale, cand un consult medical este imperios necesar.Epistaxisul sever, amenintator de viata apare in general la copii spitalizati sau cunoscuti cu probleme grave de sanatate.Foarte rar este vorba despre boli genetice, afectiuni renale, hepatice care in general au un rasunet asupra intregului organism si nu se manifesta doar prin sangerare nazala. In cazul adultilor si varstnicilor poate sa apara in contextul unor boli cronice: hipertensiune arteriala, insuficienta cardiaca, tulburari de coagulare, etc.

De ce apare?

Hemoragia apare prin lezarea vaselor de sange de la acest nivel, vase foarte subtiri care pot fi agresate cu usurinta. Cele mai frecvente cauze de sangerare nazala sunt:

  • mici traumatisme determinate de “explorarea” nasului cu degetul sau suflarea nasului;
  • inflamarea mucoasei nazale care apare in infectiile respiratorii( rinofaringita acuta, adenoidita, etc) dar si in alergii;
  • tusea frecventa, paroxistica;
  • folosirea in exces a decongestionantelor nazale;
  • aspirarea prea frecventa/brutala a secretiilor nazale;
  • introducerea diferitelor obiecte in fosele nazale(atentie la jucarii, nasturi, monede, etc);
  • deviatia de sept;
  • efortul fizic, emotii intense;
  • altitudinea ridicata, aer uscat sau prea umed(atentie la umiditatea din camera);
  • expunere la substante chimice iritante;
  • tulburari de coagulare, tombocitopenii(infectioase sau medicamentoase);
  • afectiuni hepatice, renale, boli genetice;
  • tumori beningne sau maligne(foarte rare la copii);

Cum se manifesta?

In functie de localizarea vasului lezat, exista epistaxis anterior(cel mai frecvent la copii) si epistaxis posterior.

a) epistaxisul anterior:

  • apare atunci cand sunt lezate vasele de sange de la nivelul septului inferior, peretele ce desparte cele doua nari si care are o vascularizatie foarte bogata acolo fiind situata asa numita pata vasculara- zona Little;
  • sangele curge din fosele nazale, mai incet sau mai rapid, in cantitate mica/moderata, durata fiind variabila de la cateva zeci de secunde pana la 10 minute in functie de severitatea agresiunii; uneori se scurge si in gura mai ales daca copilasul este in pozitie culcata(intotdeauna cand apare o astfel de hemoragie e important ca pozitia sa fie una verticala cu capul foarte usor aplecat pe spate sau chiar usor in fatapentru a preveni inecarea sau voma);
  • in general se opreste spontan si poate fi tratat la domiciliu; daca insa episoadele se repeta este indicat un consult medical de specialitate;

b) epistaxisul posterior:

  • mult mai rar insa mai sever decat cel anterior;
  • apare atunci cand leziunea este situata mai profund si de cele mai multe ori necesita interventie medicala pentru oprirea hemoragiei;
  • printre factorii favorizanti se numara interventiile chirugicale la acest nivel(ex: scoaterea polipilor), tulburarile de coagulare, deficitul de calciu, tumori(foarte rar la copii);

Cum oprim sangerarea nazala?

Inainte de orice manevra este bine sa va linistiti si de asemnea sa linistiti si copilasul deoarece mai ales la prima hemoragie va fi extrem de speriat. Pentru a-i creste complianta spuneti-i pas cu pas ce urmeaza sa-i faceti si asigurati-l ca nu va resimti niciun disconfort.

  • pozitia corecta nu este cea intinsa ci cea verticala cu capul  foarte usor aplecat pe spate sau chiar aplecat usor in fata ; capul nu trebuie foarte mult extins deoarece poate favoriza scurgerea sangelui in gurita care poate declansa varsaturi; se recomanda scupiarea sangelui care se aduna in gura si nu inghitirea acestuia; in situatia in care copilasul se simte rau si nu poate sta in pozitie verticala poate fi asezat pe un scaun sau poate fi tinut in brate de un adult; in situatia cand se simte foarte rau poate fi asezat  pe pat insa cu trunchiul si capul ridicate;

  • strangeti intre degetul mare si cel aratator partile moi(narile) pentru o durata de 10 minute continuu, incurajand copilasul sa respire pe gura; nu intrerupeti compresiunea pentru a vedea daca sangerarea s-a oprit; este de mare folos o compresa rece sau o punga cu gheata aplicata la acest nivel; daca dupa 10 minute de compresiune continua sangerarea nu s-a oprit, reluati procesul; marea majoritate a hemoragiile se opresc in intervalul de 10-20 de minute;
  • incercati sa nu va panicati, anxietatea dumneavoastra va agita suplimentar copilul si interventia poate fi mai delicata;
  • daca sangerarea este masiva si nu se opreste dupa 20 de minute de compresiune este necesar un consult medical; repetarea hemoragiei la intervale mai mici de 7 zile impune de asemenea un consult medical;
  • sangerarea poate sa reapara daca dupa oprirea ei nasul este din nou suflat cu putere; sangerarea se opreste prin formarea unor cheaguri de sange iar prin presiunea exercitata in timpul suflarii nasului, aceste cruste se pot desprine si sangerarea reapare; de aceea este recomandata prudenta in suflarea nasului si se indica evitarea eforturilor mari si a expunerii la soare in primele 12-24 de ore de la producerea acesteia;eventual se umezeste usor mucoasa nazala cu ajutorul serului fiziologic sau efedrinat sau prin aplicarea unui unguent emolient, chiar vaselina medicinala; in camera copilului este bine sa plasati un umidificator sau un vas cu apa pentru a creste umiditatea din incapere; nu se administreaza medicamente antiinflamatoare de tipul ibuprofen (Nurofen, IBalgin, Marcofen) sau aspirina(este contraindicata utilizarea ei la copii!!!)
  • exista pe piata un produs GELASPON care poate fi folosit cu succes pentru oprirea sangerarilor nazale; acesta este de fapt un burete resorbabil, steril, cu gelatina ce favorizeaza oprirea sangerarilor si care este util mai ales in cazul celor cu hemoragii repetate;

Cand ne adresam medicului?

  • sangerare masiva care nu se opreste prin compresiune continua;
  • traumatisme, lovituri la cap;
  • obiecte straine introduse in fosele nazale;
  • aparitia ametelilor, dificultatilor de respiratie, paliditate accentuata;
  • respiratie pe gurita sau secretii nazale unilaterale(acestea ridica suspiunea unui corp strain intranazal);
  • copil cu varsta sub 1 an;

Cand sunt necesare investigatii suplimentare?

Prima investigatie care se recomanda este un consult ORL in urma caruia medicul va stabili(daca este posibil) cauza sangerarii si tratamentul pe moment dar si profilactic daca este cazul. In general nu este nevoie de alte examinari suplimentare daca nu se suspicioneaza o cauza sistemica, in contextul altei afectiuni. Astfel daca exista istoric familial de sangerari sau sangerarile nu se opresc prin compresiune locala si/sau sunt foarte frecvente sau se insotesc de sangerari si la alt nivel(gingii, traumatisme minore, etc) se impune o evaluare complexa cu explorarea intregului proces al coagularii.

Epistaxisul recurent:

Apare frecvent secundar unor mici malformatii vasculare si se caracterizeaza prin repetarea hemoragiilor la intervale de timp dese . astfel incat uneori este necesara interventia chirugicala; de cele mai multe ori se realizeaza o cauterizare (aplicarea unor substante chimice, corozive) insa sunt situatii cand este necesara o interventie mai laborioasa(ex: deviatia de sept).

Cum putem preveni sangerarile nazale?

In situatiile cand acestea deja au aparut e bine sa existe cateva masuri profilactice pentru a preveni repetarea lor. Astfel:

  • umiditate corespunzatoare in camera;
  • evitarea administrarii decongestionantelor nazale fara recomandarea medicului;
  • educarea pe cat posibil a copilului in ceea ce priveste “explorarea” nasului;
  • evitarea expunerii la factori alergeni in situatiile in care este vorba despre o alergie la factori de mediu care intretine aceasta sensibilitate;
  • daca copilasul este mai mare, este indicat sa-l sfatuim cum sa procedeze atunci cand se produce sangerarea si nu suntem langa el.
>>>

ENTEROCOLITA / GASTROENTEROCOLITA ACUTA(DIAREEA ACUTA)

Dupa infectiile respiratorii, diareea reprezinta a doua cauza pentru care parintii se adreseaza medicului pediatru.La varstele mici, indiferent de cauza, reprezinta o urgenta medicala mai ales daca se asociaza cu varsaturi si/sau febra, datorita riscului de deshidratare si posibilitatilor limitate de hidratare la domiciliu.

I.Ce este diareea?

Diareea nu este o boala ci, un simptom al unei boli, definit prin cresterea numarului scaunelor in paralel cu scaderea consistentei acestora si modificarea aspectului(neformate, cu resturi alimentare, mucus, puroi sau chiar sange). In functie de cauza, numarul scaunelor variaza de la 3-4 pana la 10, sau chiar mai mult in decursul a 24 de ore.

Frecvent este insotita de dureri abdominale, meteorism(acumulare de gaze), inapetenta, simptome incadrate ca si enterocolita acuta. Enterocolita acuta prezinta ca si simptom cardinal diareea  si este determinata de  inflamarea  mucoasei intestinale. Atunci cand sunt prezente si varsaturi diagnosticul este de gastroenterocolita acuta.

Daca diareea persista mai mult de 2 saptamani, vorbim de diaree cronica, care apare in cadrul unor boli digestive neinfectioase(deficit congenital/secundar de lactaza, intoleranta la proteinele din laptele de vaca soia, intoleranta la gluten,boli inflamatorii intestinale, etc) si care necesita investigatii suplimentare pentru un diagnostic corect si un tratament corespunzator.

II.Care sunt cauzele diareei acute?

a)infectii:

  • virale: cea mai frecventa cauza de diaree(50-70%); principalul virus implicat este  rotavirusul(articol detaliat) insa sunt si alti virusi(adenovirusuri, enterovirusuri, virusul Norwalk,etc) care pot determina diaree; de multe ori  acestia nu pot fi identificati in urma analizelor efectuate; infectiile virale sunt mai frecvente in sezonul rece;
  • bacteriene:salmonella, shigella, e.coli(tulpinile patogene: enterotoxigen, enterohemoragic, etc), campilobacter, clostridium, etc; predomina in sezonul cald;
  • parazitare:giardia, blastocistis hominis, etc
  • micotice: in special candida(la cei cu imunitate deficitara sau post tratament antibiotic);

b) alergii, intolerante alimentare: frecvent este vorba de  diaree cronica(durata de peste doua saptamani) mai ales daca expunerea la factorii alergeni este una continua;

c)iatrogena(post medicatie): in special dupa terapie antibiotica;

d) greseli alimentare: aliment nou introdus in alimentatia bebelusului, erori dietetice, igiena alimentatiei;

e) “diareea calatorului”: apare destul de frecvent in calatorii, fie prin consumul de apa si alimente contaminate, fie printr-o schimbare a regimului alimentar;

III. Cum se transmite?

  • in principiu transmiterea este fecal-orala, prin intermediul mainilor murdare, al obiectelor si suprafetelor contaminate dar si prin intermediul alimentelor contaminate(toxiinfectie alimentara); un caz aparte il reprezinta diareea determinata de consumul de apa infectata, de aceea nu se recomanda sa consumati apa decat din surse potabile(atentie la fantani, izvoare);
  • este posibila si contaminarea indirecta, prin intermediul vectorilor(muste, gandaci, soareci, sobolani,etc);

IV. Cum se manifesta?

a)debut: – in general brusc; poate fi precedat de :

  • inapetenta;
  • greturi/varsaturi;
  • dureri abdominale;
  • febra/frison;

b) perioada de stare:

  • scaune moi, cu resturi alimentare nedigerate, apoase, in numar variabil (3-5-10/zi, uneori chiar 15-20/zi ), eliminate exploziv, urat mirositoare; daca se asociaza mucus si sange in scaun ne orientam asupra unei cauze bacteriene, mai ales daca scaunele sunt insotite de febra si/sau frison;
  • dureri abdominale, colicative, zgomote hidro-aerice(bolborosisme), durere la emisia de scaun;
  • greturi, varsaturi(la inceput alimentare, ulterior bilioase);in formele virale frecvent varsaturile se amelioreaza sau dispar in momentul aparitiei scaunelor diareice;

In functie de varsta copilului si de severitatea infectiei exista riscul de aparitie a sindromului de deshidratare acuta(Urgenta Medicala!!!):

  • piele uscata, flasca,palida, buze uscate, limba albicioasa, incarcata, senzatie imperioasa de sete;
  • deprimarea fontanelei(la bebelusi);
  • cearcane, ochi “infundati” in orbite, aspect de copil care sufera;
  • apatie, somnolenta, adinamie;
  • dureri de cap, ameteli;
  • extremitati reci;
  • scaderea cantitatii de urina; urina cu miros patrunzator, inchisa la culoare;
  • scadere in greutate(5-10% in functie de severitatea infectiei);

Astfel prezenta scaunelor diareice, asociate sau nu cu varsaturi/febra este un imperativ pentru un consult medical datorita rapiditatii cu care se poate instala acest sindrom de deshidratare, mai ales la varstele mici!!!

Secundar infectiei apare:

  • absorbtie incompleta a nutrientilor(este “ranita” mucoasa intestinala, locul unde se absorb nutrientii proveniti din digestia alimentelor);
  • scaderea activitatii enzimelor(multe din enzime se gasesc la nivelul mucoasei intestinale iar prin leziunile de la nivelul acesteia multe din ele nu se mai produc sau se produc insuficient);
  • alterarea echilibrului florei intestinale, cu “disparitia”bacteriilor bune, raspunzatoare de “sanatatea” intestinului;

V.Cum se diagnosticheaza?

Diagnosticul clinic este sugerat de simptomele prezente corelate cu examinarea copilului insa necesita “cautarea” cauzei(diagnostic etiologic) pentru a putea administra un tratament corespunzator. Este important de diferentiat enterocolitele virale de cele bacteriene, respectiv parazitare pentru a evita administrarea inutila de antibiotice. Din pacate, in peste 40% din cazuri nu se poate identifica agentul cauzator.

Cele mai utilizate teste de laborator sunt:

  • coprocitograma(examinare microscopica a scaunului) –  ofera detalii despre prezenta leucocitelor, hematiilor, mucusului, etc si are avantajul ca este disponibila in cateva ore putandu-ne orienta asupra cauzei si implicit asupra tratamentului;
  • coprocultura – ofera date despre posibilele bacterii cauzatoare, precum si antibioticul la care acestea sunt sensibile;
  • examenul coproparazitologic – util in situatia in care agentul cauzator este un parazit;
  • ph-ul scaunului: daca este acid, orienteaza spre un deficit enzimatic(deficit de lactaza, substanta care “digera” lactoza);daca este alcalin sugereaza o infectie bacteriana.

Uneori, mai ales cand este necesara internarea copilului se fac si alte investigatii in functie de simptomele prezente(Astrup, ionograma serica, uree, creatinina, PCR, Hemoleucograma, etc).Aceste investigatii sunt necesare pentru a orienta medicul asupra tratamentului necesar precum si asupra compozitiei perfuziei(difera in functie de prezenta sau nu a complicatiilor secundare deshidratarii).

Daca este necesara internarea Nu o refuzati, pericolul de deshidratare se accentueaza cu fiecare varstaura/scaun diareic si, din cauza simptomelor prezente medicatia nu poate fi administrata nici oral nici intrarectal.

VI.Cum se trateaza?

Daca sindromul de deshidratare este sever atunci se impune internarea copilului pentru  hidratare pe vena (perfuzii) necesara pentru a  suplini pierderile de apa si electroliti secundare varsaturilor si diareei dar si pentru  a oferi o pauza de refacere a  tubului digestiv. Ulterior se reia alimentatia , insa treptat cu asa numita dieta de tranzitie care sa asigure refacerea treptata a  mucoasei intestinale.
Cazurile mai putin severe pot fi tratate la domiciliu insa numai dupa un consult de specialitate in prealabil.

a) Rehidratare:

  • sarurile de rehidratare – se gasesc sub forma de pliculete care se prepara cu apa fiarta si racita conform indicatiilor si se administreaza incet, cu lingurita pentru a suplini pierderile inregistrate; cantitatea, ritmul si durata de administrare trebuie recomandate de medic in functie de greutatea fiecarui copil in parte precum si de gradul sindromului de deshidratare; sunt si sucuri pentru rehidratare orala (  Hipp ORS) care sunt mai bine acceptate de catre copii, avand adaugat orez , morcov,mar;
  • apa, ceaiuri(indulcit cu glucoza pulvis 5%), apa de orez(mucilagiu de orez), supa de morcovi;toate acestea se ofera in cantitati mici pentru a testa toleranta digestiva;

b) Regim igieno-dietetic:

  • foarte important in evolutia unei enterocolite indiferent de cauza acesteia;in functie de varsta se poate administra orez, apa de orez (poate fi folosita si la prepararea formulei de lapte praf), supa de morcovi, piure de morcovi cu orez, branza de vaci, telemea de vaca, banane, afine, “uscaturi“(paine prajita, covrigi sarati, grisine), apoi in zilele ce urmeaza supa de carne slaba, orez cu carne, revenindu-se usor la regimul anterior in functie si de evolutia aspectului si consistentei scaunelor;
  • la bebelusii alaptati se continua alaptarea, nu se introduce o formula de lapte fara lactoza!!!
  • formulele de lapte praf ar trebui inlocuite cu formule speciale, fara lactoza, deoarece agentul cauzator ataca celulele intestinale ( locul unde se produce digestia si absorbtia), diminuand astfel cantitatea de lactaza(enzima care digera lactoza); astfel apare  intoleranta secundara la lactoza (de cele mai multe ori o perioada limitata, de 1-2 saptamani). Acesta este motivul pentru care se restrictioneaza consumulde lapte si se introduce laptele fara lactoza.

c) Tratament simptomatic:

  • antidiareice, antisecretorii : de tipul Hidrasec( nu este sare de rehidratare, este un medicament antisecretor), Smecta ; dozele, ritmul si durata de administrare  difera in functie de varsta,cauze si simptomele prezente;
  • probiotice ( Biotics, Enterolactis, Ecoflorina, Linex, etc.) – asigura o refacere mai rapida si scad durata de evolutie a bolii;
  • antispastice, antiemetice(Emetiral, Metoclopramid): strict la recomandarea medicului!!!
  • antitermice(daca se asociaza febra):paracetamol, ibuprofen

d)Tratament etiologic(al cauzei):

Tratamentul este diferit in functie de cauza:

1. enterocolita bacteriana:

  • beneficiaza de tratament antibiotic, conform antibiogramei;frecvent nu se asteapta rezultatul coproculturii daca corpocitograma este sugestiva pentru o infectie bacteriana; antibioticul este ales de medic si va fi confruntat cu sensibilitatea bacteriei la diferite antibiotice atunci cand este disponibila coprocultura;

2. enterocolita virala:

  • beneficiaza de tratament suportiv: rehidratare, regim igieno-dietetic, antidiareice;

3. enterocolita din parazitoze-viermisori(articol detaliat):

  • necesita tratament antiparazitar in functie de parazitul identificat; 

VII. Ce complicatii pot sa apara?

  • deshidratarea;
  • acidoza(secundara deshidratarii);
  • afectare neurologica(poate merge pana la coma);
  • soc hipovolemic(scaderea drastica a lichidelor corpului);
  • insuficienta renala;
  • eritem fesier(datorita numarului mare de scaun si a aciditatii crescute a acestora);

VIII. Care este evolutia?

In marea majoritate a situatiilor sub tratament specific, hidratare si regim evolutia este buna. Sunt insa situatii in care scaunele diareice pot persista mai mult de 2 saptamani si atunci este nevoie de un nou consult medical si eventual investigatii suplimentare.

IX. Cum putem preveni?

  • spalarea frecventa a mainilor cu apa calda si sapun, obligatoriu inainte de fiecare masa si dupa folosirea toaletei(chiar daca copilasii sunt mici, invatati-i sa deprinda aceste reguli de igiena);
  • copilasii cu enterocolita/gastroenterocolita nu vor fi dusi in colectivitate decat dupa rezolvarea episodului;in cazul in care este vorba despre paraziti(viermisori) trebuie sa anuntati personalul din crese/gradinite/scoli pentru a lua masurile epidemiologice necesare;
  • spalarea tacamurilor si veselei cu apa potabila; daca apa nu este din surse potabile si nu avem alta alternativa se recomanda fierberea acesteia(cel putin 5 minute);
  • depozitarea corespunzatoare a preparatelor alimentare, mai ales a celor considerate “perisabile”(lapte, carne, oua, etc);
  • spalarea riguroasa a  fructelor si legumelor;
  • prepararea  termica corespunzatoare a carnii; atunci cand dezghetati carnea nu o lasati la temperatura camerei(aceasta se pastreaza in frigider);
  • dupa prepararea termica a oricarei mancari raciti-o brusc si apoi depozitati-o in frigider;
  • spalarea pe maini dupa schimbarea scutecului;
>>>

FIMOZA SI PARAFIMOZA

Fimoza este o afectiune tipic masculina care a declansat si cu siguranta va declansa in continuare controverse atat printre medici cat mai ales printre parinti. Din acest motiv am si ales acest articol pentru a expune cateva detalii si mai ales cateva recomandari toate izvorate din dorinta de a nu mai pricinui suferinta copiilor care de multe ori sunt supusi unor decalotari fortate cu consecinte nu tocmai placute. Am vazut multe recomandari periculoase pentru sanatatea copiilor, si, tin sa precizez ca acest articol are la baza recomandarile Asociatiei Americane de Pediatrie precum si a altor institutii prestigioase din Europa.

Controversele deriva si din ambiguitatea definitiei, cuvantul fimoza fiind utilzat atat pentru a defini o stare fiziologica (normala) in primii ani de viata ai unui baietel cat si o stare patologica (boala) care apare cu predilectie la copilasii mai mari si la adulti iar in unele cazuri (foarte rar) si la copilasii sub 3 ani, de multe ori consecinta a unor infectii (balanite) sau chiar a unor decalotari fortate.

Ce este fimoza?

Este definita ca o incapacitate de retractare (decalotare) a preputului de pe glandul penian. Majoritatea baietilor se nasc cu aceasta incapacitate, situatie in care vorbim de FIMOZA FIZIOLOGICA; este vorba de niste adeziuni congenitale care pe masura ce copilasul creste se desprind astfel incat in jurul varstei de 1 anisor la peste 50% din copilasi se poate efectua decalotarea fara suferinta si fara leziuni suplimentare; la varsta de 5 anisori decalotarea este posibila la peste 90% din baieti; sunt situatii rare cand decalotarea devine posibila abia la pubertate cand, sub influenta hormonilor sexuali creste dimensiunea peniana si atunci se poate retracta preputul in intregime.

FIMOZA PATOLOGICA reprezinta o boala caracterizata tot printr-o incapacitate de decalotare a preputului, insa care se diferentiaza net de fimoza fiziologica prin prezenta unei benzi albicioase, rigide (fibrozare, ingrosare) care determina inflamatii, durere si care reprezinta o sursa de infectii atat la acest nivel cat si la nivelul cailor urinare. Benzile fibroase care apar sunt secundare leziunilor produse prin decalotare fortata (rani care se vindeca cu cicatrici si care astfel impiedeca alunecarea preputului pe gland) sau se datoreaza unor infectii la nivelul organelor genitale (balanita).

Singurul care poate diferentia fimoza fiziologica de cea patologica este medicul pediatru sau chirurgul pediatru.

Cum se manifesta?

Fimoza fiziologica nu are niciun fel de manifestare singurul aspect care se observa este un preput stramt care abia lasa sa se vada orificiul uretral.

Nu exista durere, inflamatie, inrosire si nici dureri in cazul erectiilor spontane care pot sa apara inca din perioada de sugar. Nu sunt prezente infectii urinare.

Mai mult, sub preput se pot acumula mici depozite albicioase (SMEGMA) care de asemenea nu sunt insotite de niciun alt simptom; in cazul in care apar astfel de depozite este indicat sa nu fortati decalotarea pentru indepartarea lor; sunt unguente  prescrise de medic care ajuta la indepartarea acestor depuneri.

Sunt situatii cand in timpul urinarii, se formeaza un” balonas” mai ales atunci cand jetul urinar este foarte puternic; si aceasta situatie este considerata normala, atata timp cat nu apar si alte simpome.

Fimoza fiziologica nu necesita niciun fel de tratament atata timp cat nu exista si alte simptome asociate. Este suficienta toaleta zilnica cu apa calda si sapun. Daca apare durere, inrosire, umflare sau exista infectii urinare trebuie un consult de specialitate; de asemenea daca la varsta de 5 ani nu exista semne de retractibilitate a preputului este bine sa cereti parerea unui chirurg pediatric.

Nu se recomanda decalotarea fortata a  penisului sugarului sau copilului mic!

Prin decalotare fortata se pot produce fisuri, inflamatii, aderente, feriti-va copilasii de complicatii inutile!!!

Cand fimoza fiziologica devine patologica?

Sunt situatii rare in care pe langa incapacitatea de retractare se asociaza si alte simpome, situatie in care se impune un tratament corespunzator.

Astfel, prezenta:

  • durerilor (spontane, la atingere, in timpul erectiilor spontane sau la  urinare);
  • inflamatiei, eritemului(roseata) la nivel penian;
  • infectiilor urinare;
  • modificarilor de jet urinar ( jet urinar slab, intrerupt);

impune un consult medical pentru un diagnostic corect si un tratament adecvat.

Cum se trateaza fimoza patologica?

Atunci cand intr-adevar este vorba de fimoza “adevarata” exista un tratament conservator (bazat pe unguente) si unul chirurgical, efectuat de obicei sub anestezie generala. In nici un caz nu se intervine fara anestezie, urmarile care pot sa apara fiind dintre cele mai neplacute ( inrosirea, umflarea penisului, usturimi la urinare, dureri cumplite, etc).

  • tratamentul conservator este de prima intentie daca situatia nu impune de urgenta efectuarea unei interventii chirurgicale si are la baza administrarea de ungunete, fie pe baza de cortizon, fie in combinatie cu un antibiotic mai ales cand se asociaza si o infectie locala; durata este in medie de 4-6 saptamani si are mari sanse se reusita; la sfarsitul tratamentului se reevalueaza situatia iar daca este necesar se va interveni chirurgical;
  • tratamentul chirurgical: este ultima solutie, aleasa doar atunci cand celelalte masuri nu au dat rezultat; recuperarea este rapida dupa interventie.

PARAFIMOZA

Reprezinta de cele mai multe ori complicatia care apare atunci cand se decaloteaza fortat penisul iar preputul ramane blocat si nu mai poate fi adus in pozitie normala. Constituie o urgenta medicala daca preputul nu poate fi adus in pozitia initiala de aceea este imperios necesar sa mereti la medic; in prima faza se pot aplica comprese reci si se poate incerca readucerea preputului dar, daca nu se reuseste, trebuie apelat la ajutor de specialitate deoarece blocarea preputului obstructioneaza circulatia sangelui la acest nivel si se poate ajunge la probleme foarte grave.

Sfaturi practice:

  • toaleta zilnica cu apa calda si sapun, fara a trage de preput;este suficienta spalarea pe exterior, zilnic ori de cate ori este nevoie, mai ales dupa emisia de scaun;
  • evitarea servetelelor umede deoarece acestea pot produce iritatii la acest nivel; vor fi folosite doar in cazurile in care nu exista apa si sapun la indemana;
  • preputul nu va fi fortat niciodata;
  • spalarea sub preput se va face doar atunci cand mobillitatea acestuia permite decalotarea fireasca fara a provoca disconfort sau durere;
  • daca baietii incep sa se joace cu organele genitale (lucru absolut firesc), uneori chiar sa traga de preput nu-i impiedecati deoarce acest lucru faciliteaza alunecarea preputului pe gland determinand intr-un final decalotarea fara probleme; la fel se intampla si in cazul erectiilor spontane (si ele firesti chiar din perioada de sugar).
Surse foto: www.mja.com
>>>

IMUNOSTIMULAREA-PRO SAU CONTRA?

In ultimii ani a devenit aproape o moda ca odata cu sosirea toamnei sa abunde intrebarile si sfaturile legate de stimularea imunitatii copiilor.Pe piata sunt o multitudine de produse incepand de la extractele de plante si culminand cu minivaccinurile sub diverse forme farmaceutice care ne promit sa trecem peste priml an de “gradi”  si peste iarna fara raceli sau alte infectii respiratorii. Acesta este si motivul pentru care am ales aceasta tema, o tema care cu siguranta a nascut si va naste in continuare controverse. Cu siguranta fiecare parinte priveste cu groaza inceperea gradinitiei si cauta tot felul de solutii pentru a preveni imbolnavirea micilor “gradinari”.

Trebuie  sa stiti ca factorii care influenteaza capacitatea de aparare a organismului sunt multiplii, incepand din viata intrauterina si continuand cu primul an de viata, foarte important ca baza a unui sistem imunitar solid. Mai mult, imunitatea se formeaza trecand prin infectii, organismul “fabricand” anticorpi impotriva fiecarui intrus, iar daca tinem cont de multitudinea virusilor si a bacteriilor inseamna ca trebuie sa existe o perioada in care aceste infectii sunt mai frecvente iar aceasta perioada este in general cuprinsa intre 1 si 4 ani cu un maxim de incidenta in primul an de colectivitate(indiferent de varsta copilului) datorita unei expuneri crescute a organsimului la infectii, corelat cu stresul provocat de schimbarea mediului si de adaptarea la un alt program.

Ce este sistemul imunitar?

Sistemul imunitar este un complex ce reuneste toate structurile organismului implicate in procesul de aparare impotriva agentilor patogeni(bacterii, virusi, ciuperci, medicamente, substante toxice,etc) coordonand formarea si apoi actiunea anticorpilor. Este constituit din mai multe linii de aparare, fiecare din ele cu un rol bine stabilit:

a)prima linie:

  • pielea– cel mai mare organ ca si suprafata realizeaza o protectie eficienta datorita descuamarii fiziologice a stratului cornos(celulele moarte) dar si datorita secretiei bogate in acizi grasi a glandelor sebacee, acizi grasi ce au o puternica actiune antibacteriana; de asemenea acidul lactic are si el un important rol in protectia locala;
  • ochii: secretia lacrimala are rolul de a indeparta substantele straine, microbii ajunsi la nivel ocular iar prin continutul in lizozim asigura o protectie eficienta;
  • mucoasa bucala: prin intermediul salivei asigura o bariera importanta in special datorita continutului crescut de lizozim dar si de alte substante cu rol protector; exista si imunoglobuline la nivelul cavitatii bucale, imunoglobuline de tipul IgA care contribuie suplimentar la cresterea capacitatii de aparare la acest nivel;
  • narile: filtrul nazal nu face altceva decat sa asigure o protectie locala, fiind o bariera impotriva particulelor de praf dar si a multor microbi, stiut fiind faptul ca, modul cel mai frecvent de transmitere a infectiilor este pe cale respiratorie;   in anotimpul rece “incalzeste” aerul, protejand astfel caile respiratorii inferioare;
  • mucoasa digestiva, in special mucoasa gastrica prin secretia de acid distruge foarte multi agenti patogeni, la fel cum mucoasa intestinala protejeaza impotriva unor infectii prin secretia de imunoglobulina A dar si prin flora bacteriana pe care o contine si care impiedeca dezvoltarea, inmultirea unor bacterii/virusi care patrund la nivel intestinal;de asemenea motilitatea intestinala are un important rol in prevenirea infectiilor prin miscarile peristaltice intestinul reuseste colaborand cu alti factori de protectie locala sa indeparteze multi “atacatori”;
  • mucoasa genito-urinara: are acelasi rol de protectie, impiedecand ascensionarea infectiilor de la nivel local inspre caile urinare superioare(vezica urinara, rinichi);

b) a doua linie:

  • este constituita din celule specializate, celule implicate in neutralizarea, distrugerea, inglobarea si apoi “digerarea” intrusilor: eozinofilele, neutrofilele si macrofagele;

c) a treia linie:

  • este imatura la nastere si “creste” in primii ani de viata; are la baza niste celule specializate, numite limfocite, cele de tip T produse in timus si cele de tip B produse in maduva osoasa;un rol important il au si organele limfoide, acolo unde se produc aceste celule: ganglionii limfatici, maduva osoasa, timusul, splina, amigdalele, apendicele;

Daca una din aceste linii de aparare nu functioneaza bine, este compromisa capacitatea de reactiune a organsimului crescand astfel vulnerabilitatea la infectii.

Tipuri de anticorpi:

IgA: – foarte importanti deoarece previn infectiile de la nivel intestinal si respirator, cantitati semnificative de IgA se produc in mucoasa bucala si in cea intestinala;     exista si un deficit congenital de IgA caracterizat prin absenta sau secretia in cantitate mica a acestor imunoglobuline care predispun la infectii frecvente, recidivante;

IgM: – cresc semnificativ in timpul unei infectii si sunt specifice, adica indreptate impotriva fiecarui virus/bacterie in parte;

IgG:-prezenta lor in organsim reflecta trecerea printr-o anumita infectie( de ex daca valoarea IgG pentru virusul rubeolei este crescuta inseamna ca organismul respectiv a trecut prin infectia cu virusul rubeolei);

IgE:- sunt specifici reactiilor alergice; IgE totale semnifica prezenta unei reactii alergice in organsim insa nu poate preciza la ce anume este aceasta alergie; de aceea este necesar sa se determine IgE-urile specifice, pentru fiecare alergen in parte, fie ca este vorba de alergeni alimentari sau factori de mediu.

Tipuri de imunitate:

  • ereditara, genetica: – dobandita in cursul vieii intrauterine; la nastere bebelusul beneficiaza de o serie de anticorpi care se transmit din sangele mamei, anticorpi de tip IgG(singurii care pot traversa bariera feto-placentara), anticorpi care protejeaza pentru infectiile prin care a trecut mamica de-a lungul vietii; din nefericire acesti anticorpi persista 6, maxim 9 luni, dupa care bebelusul este foarte vulnerabil in fata “atacatorilor”;
  • dobandita natural: este imunitatea care creste pe tot parcursul vietii si care are la baza interactiunea organismului cu virusi, bacterii, etc;se formeaza trecand prin infectii si este profund influentata de capacitatea generala de aparare a organismului la baza careia sta un stil de viata sanatos cu o alimentatie echilibrata incepand inca din primul an de viata, cure de aer indiferent de anotimp, activitate fizica in functie de varsta copilului,etc;
  • dobandita artificial: prin vaccinari efectuate de-a lungul vietii.

Factori ce influenteaza capacitatea de aparare:

  • varsta – imaturitatea sistemului imun in primii ani de viata;bebelusii nascuti prematur beneficiaza de programe suplimentare de protectie antiinfectioasa(vaccinari facultative care nu sunt incluse pe lista vaccinurilor obligatorii);
  • factori de mediu:

– poluare, umiditate scazuta/crescuta;

-substante toxice, praf, mucegai;

– fumatul pasiv(un factor foarte important ce conditioneaza capacitatea de aparare);

– temperatura din incapere, aerul “inchis”

  • alimentatia: factor esential in apararea antiinfectioasa, alaptarea iar apoi o alimentatie echilibrata, bogata in fructe, legume, carne, oua care sa ofere proteine de inalta valoare biologica, precum si vitamine si minerale(rol deosebit in protectia antiinfectioasa il au fierul, zincul si seleniul) constituie un imperativ pentru o imunitate eficienta; de asemenea acizii grasi esentiali sunt piloni de nadejde ai unei linii de aparare durabile; alimentatia bogata in grasimi precum si excesul de zahar determina scaderea capacitatii de aparare a organismului;
  • boli cronice ale copiilor : malformatii cardiace, afectiuni ce evolueaza cu malabsorbtie, hipoaciditate gastrica, malformatii renale, etc;de asemenea afectiunile alergice(rinita alergica, astmul bronsic), anemia, adenoidita cronica(polipii) sunt boli ce intretin practic infectiile repetate;
  • excesul de antibiotice si tratamentul prelungit cu preparate pe baza de cortizon;

Cum putem creste imunitatea?

Asa cum spuneam, in utlimii ani a devenit o adevarata moda prescrierea de imunostimulente dupa diverse scheme, parintii fiind convinsi ca administrarea diferitelor preparate  va duce semnificativ la o scadere a infectiilor. Este bine ca  parintii sa se informeze corect si mai mult sa constientizeze ca fiecare copil este diferit si ca aceste scheme nu sunt universal valabile. Sunt copilasi foarte rezistenti care trec cu bine peste primii ani de colectivitate, la fel cum sunt copilasii mereu bolnaviciosi la care pare a nu functiona nicio schema de tratament. Imunologia este un domeniu inca insuficient explorat si studiat, de aceea este bine sa se evite o suprastimulare fara ca aceasta sa fie necesara.

Singura protectie antiinfectioasa durabila si certificata stiintific este alimentatia sanatoasa corelata cu un stil de viata sanatos.Asadar un copil sanatos, fara carente(deficit de fier, calciu, etc), activ, care consuma zilnic fructe si legume proaspete si care este scos afara cel putin 2 ore pe zi(indiferent de temperatura sau conditiile meteo) cel mai probabil nu are nevoie de o astfel de protectie. Cu siguranta vor face diferite infectii cel putin in primii ani de viata insa pericolul de a dezvolta forme severe sau prelungite de boala este redus.

Pe de alta parte sunt copilasii catalogati ca “sensibili”, mereu bolnaviori, la care aceste cure de imunostimulare ar putea reduce frecventa si severitatea infectiilor. Inainte de a administra aceste cure trebuie sa ne asiguram ca nu exista deficiente in oraganism sau boli cronice care sa favorizeze aceste imbolnaviri frecvente. Astfel, nu administrati din proprie initiativa diverse siropuri(chiar daca sunt pe baza de plante) copilasilor, inainte de o evaluare medicala completa, eventual cu analize de sange. Discutati cu medicul dumneavoastra despre aceste cure de imunostimulare si despre eficienta sau ineficienta acestora.

A. Rolul alimentatiei:

Are o importanta covarsitoare desi in ultimul timp exista tendinta de a suplini deficientele din alimentatie prin administrarea de preparate farmaceutice care contin vitamine(articol detaliat) si minerale.Din fericire natura a pus la dispozitia noastra o sumedenie de fructe si legume cu efecte miraculoase asupra capacitatii de aparare a oganismului. Am sa mentionez doar cateva dintre cele mai recunoascute “alimente medicament” care ar trebui sa se regaseasca in regimul zilnic al unui copil dar chiar si al unui adult, pornind de la substanta de baza care le ofera proprietati antiinfectioase:

  • betacarotenul: se regaseste in fructele si legumele de culoare portocalie/rosie: morcov, rosii, caise, piersici, mango, papaya, ardei capia, mere, pere, banane,cartofii dulci,etc;
  • antioxidantii: protejeaza organismul de radicalii liberi care sunt foarte nocivi pentru organsim: sfecla rosie, fructele de padure(afinele si coacazele au un continut foarte mare de antioxianti), pepenele (contine o enzima, glutation denumita “proteina vietii” prin care ajuta organismul in lupta cu infectiile dar si protejeaza intestinul de absorbtia diferitelor toxine, incepand de la metale grele si pana la fumul de tigara si medicamente), varza, graul, spanacul,kiwi; as mentiona si usturoiul cunoscut inca de pe vremea bunicilor ca si un fortifiant al sistemului imunitar;
  • zincul: si-a dovedit de mult rolul protector in prevenirea infectiilor; exista chiar si preparate farmaceutice care il contin in exclusivitate sau in combinatie cu alte minerale si vitamine: stridiile sunt foarte bogate in zinc, la fel ardeii(in special cei capia), rosiile, ciupercile(contin si antioxidanti dar si seleniu), telina, pastranacul, pestele, carnea rosie; de asemenea oul contine cantitati considerabile de zinc, pe langa proteinele de inalta valoare biologica, care furnizeaza toti aminoacizii esentiali(aminoacizi de care organsimul are nevoie dar pe care nu-i poate produce);
  • seleniul:brocoli, ou, carnea rosie, ficat de vitel, branzeturi,ton, scoici, alge marine, carne de curcan;
  • vitamina C: citrice, fructe de padure, kiwi; catina are un loc aparte, fiind recunoascuta pentru proprietatile antiinfectioase;
  • vitamina E: uleiurile vegetale(masline, floarea soarelui,porumb), seminte oleaginoase, oua, ficat, unt;
  • flavonoizi:sunt practic pigmentul fructelor si legumelor iar prin propretatile antiseptice protejeaza oragansimul de infectii: afine, cirese, pere, piersici, prune, telina, usturoiul, ceapa;
  • acizii omega 3 si polifenolii: nuci, migdale, fistic, pestele gras(somon, sardine, ton).

Am lasat la final produsele apicole care nu mai au nevoie de niciun fel de prezentare; acestea pot fi incluse in dieta unui copil dupa varsta de 1 an pana atunci riscul de botulism si potentialul alergenic crescut face ca ele sa nu fie incluse in primul an de viata.

B. Rolul remediilor homeopate:

Si in privinta homeopatiei se poate vorbi de o adevarata moda, foarte multi parinti disperati de infectiile repetate aleg sa-si trateze copilasii cu remedii homeopate.Homeopatia a fost din pacate gresit inteleasa si, din ce in ce mai multe persoane apeleaza doar la remediile homeopate fara un consult medical in  prealabil.Trebuie sa mentionez pentru cei care nu stiu ca, dobandirea competentei in homeopatie necesita parcurgerea unor cursuri cu o durata de 2-3 ani, cursuri la care se pot inscrie doar medici,respectiv farmacisti. Asadar nu oricine poate prescrie remedii homeopate ci este nevoie de un certificat de competenta in acest sens. Mai mult, remediile homeopate sunt “personalizate”, diferite de la un copil la altul, in functie de constitutia acestuia, eventualele boli asociate; astfel vorbim de un tratament strict individualizat care se prescrie in functie de modul in care suferinta se manifesta la fiecare persoana in parte. Asadar, atunci cand alegeti remediile homeopate informati-va si faceti-o strict la recomandarea unui medic cu astfel de competente.

C: Preparatele gemoterapice si fitoterapice:

  • Gemoterapia este o metoda alternativa de tratament care se bazeaza pe proprietatile curative ale plantelor, in special ale tesuturilor vegetale aflate in perioada de crestere(muguri, maldite, scoarta interna, seva, seminte) care sunt supuse unui procedeu de extractie in stare proaspata; prin principiile care le aplica, poate fi considerata o punte de legatura intre homeopatie, respectiv medicina alopata(clasica).

  • Fitoterapia:valoarea terapeutica a plantelor medicinale, are la baza relatia care exista intre structura chimica a principiilor active din plante si actiunea lor farmaco-dinamica exercitata asupra organismului. Complexitatea compozitiei chimice a plantelor, de la 2-3 compusi pana la 30-40 identificati in unele plante, explica eficacitatea terapeutica a aceleiasi plante, in diferite afectiuni.Desi pare la indemana tuturor, fitoterapia isi are regulile si limitele ei in vindecarea bolilor. Ea trebuie bine cunoscuta si inteleasa, pentru a nu cadea in extrema de a face din ea un panaceu universal. Fitoterapia nu trebuie interpretata ca o metoda singulara, izolata, ea vine sa intregeasca metodele de tratament, fiind un bun adjuvant in diverse boli fie in fazele incipiente, fie pe parcursul bolii(scade durata infectiei si reduce frecventa complicatiilor) sau chiar in convalescenta.Daca nu este cunoscuta indeajuns, fitoterapia poate duce la accidente, prin efectele nocive pe care anumite plante toxice le pot induce.

In aceeasi categorie as incadra si diversele suplimente alimentare care contin extracte de plante si care se recomanda pentru fortifierea sistemului imun; cele mai cunoascute sunt: Septilin, Imunogrip, ImunoB,Propolis C, First Defense, siropuri care au la baza echinaceea, catina, etc.Toate acestea sunt suplimente alimentare, nu sunt medicamente propriu-zise iar eficienta administrarii lor este variabila de la un copil la altul. Chiar daca le puteti procura de la farmacie fara reteta si, chiar daca in cazul cunoscutilor dumneavoastra si-au dovedit eficienta nu le administrati decat dupa o discutie cu medicul de familie sau pediatrul copilului.

D. Imunostimularea antivirala:

Pe langa vaccinurile administrate in schema de vaccinare recomandata de Ministerul Sanatatii, exista si varianta vaccinurilor optionale(vaccinarea impotriva rotavirusului, varicelei, hepatiei A,etc). Aceste vaccinuri optionale trebuie facute strict la recomandarea medicului in functie de particularitatile fiecarui copilas in parte.

Mai exista si varianta unui preparat oral cu proprietati antivirale, Isoprinosine care din pacate este foarte des utilizat si prezentat ca si medicament minune. Studiile efectuate in ceea ce priveste eficienta acesteia la copii sunt contradictorii. Modul de administrare difera in functie de scopul pentru care este administrat: preventiv se fac cure de 1-2 saptamani iar curativ pe durata unei infectii virale pentru a ajuta organsimul in lupta cu virusul; dozele se recomanda de catre medicul pediatru; nu administrati Isoprinosine decat la indicatia si in dozele recomandate  de medic.

E. Imunostimularea antibacteriana:

Exista o serie de astfel de preparate care contin liofilizate bacteriene, ale celor mai frecvente bacterii implicate in infectiile din primii ani de viata(Streptococ, Stafilococ, Klebsiela, Haemophilus, Neisseria, etc). Principiul de actiune este acela al unui mini-vaccin si pot fi folosite atat in timpul infectiilor respiratorii cat si ca si terapie de consolidare in cure periodice; cele mai cunoscute astfel de preparate sunt: Broncho-vaxom, IRS 19, Ribomunyl, Luivac, Lantigen B. Sunt diverse scheme de tratament si din nou atrag atentia asupra consultarii medicului ori de cate ori doriti sa administrati medicamente copiilor.

Toate aceste metode de stimulare a imunitatii eu efecte limitate si, de foarte multe ori nu sunt chiar cele asteptate. Mai mult, costul acestora este uneori foarte mare iar parintii isi pun mari sperante in eficienta acestor terapii. Am sa repet ori de cate ori este nevoie: imunitatea se formeaza trecand prin infectii, abuzul de imunostimulente poate avea si efecte nocive, avand in vedere ca actioneaza asupra unui sistem (cel imunitar) care nu este complet maturat. Nu se recomanda de rutina tuturor copilasilor, mai mult in strainatate se recomanda doar celor cu imunodeficiente , prematurilor, celor cu boli cronice care au nevoie intr-adevar de administrarea acestora. Este mult mai usor sa incercam inca din primul an de viata sa oferim copiilor nostri conditii pentru a creste sanatosi, incepand de la alimentatie pana la expunerea la aer, atat de deficitara in special in sezonul rece.Curele heliomarine, excursiile la munte, sportul de la o varsta cat mai frageda, evitarea locurilor aglomerate(in speta mallurile care se transforma iarna in adevarate parcuri ) si a spatiilor inchise sunt de multe ori mult mai eficiente decat orice tratament de imunostimulare. De asemenea copilasii care frecventeaza gradinita ar trebui izolati la domiciliu atunci cand sunt bolnaviori si reintegrati in colectivitate abia atunci cand nu mai prezinta nici un semn de infectie, evitand astfel expunerea copiilor sanatosi.

>>>

Ce trebuie sa stiti despre febra?

Ce este febra?

Febra este poate cel mai frecvent motiv pentru care parintii se adreseaza camerei de garda si cabinetelor medicale. Trebuie de la inceput inteles ca nu este o boala ci un simptom, o parte a unei afectiuni care, la copii cel mai frecvent e reprezentata de o infectie (virala sau bacteriana); este un semn  ce arata ca organismul lupta impotriva unei infectii iar in aceasta lupta se genereaza caldura(termoliza) in exces ce ajunge la nivelul capului si membrelor de unde este eliminata prin piele.La copii valorile temperaturii sunt de obicei mult crescute, ceea ce-i alarmeaza in plus pe parinti.

De ce apare febra?

– este o reactie de raspuns a organismului care apare in urmatoarele situatii
  • infectii – virale sau bacterine cu diferite localizari : respiratorii, digestive, urinare, osteo -articulare, ale  sistemului nervos, etc.; acestea sunt cazurile cele mai frecvente de febra la copii. Febra in sine nu reprezinta o indicatie de instituire a tratamentului antibiotic;
  • boli infecto – contagioase: varicela, rubeola, rujeola, oreion(mai rar in ultima vreme datorita introducerii vaccinarii), etc;exista doua infectii destul de frecvente care din pacate deseori sunt diagnosticate gresit: roseola infantum frecvent diagnosticata ca si rubeola si, boala “gura-mana-picior interpretata ca si varicela;
  • tumori, leucemii, afectiuni neurologice, endocrine, metabolice, boli inflamatorii ale tesutului conjunctiv(artrita idiopatica juvenila, lupus eritematos sistemic, etc.), infarct, arsuri, interventii chirurgicale, reactii alergice;
  • iatrogena(medicala) – ex: dupa adminstrarea vaccinurilor;
  • insolatie-obligatoriu sa poarte palariuta de soare si sa-i protejati pielea cu creme cu factor de protectie mare( 35-50) si sa evitati expunerea la soare in intervalul 10.00-16.00 pe timp de vara;
  • febra de sete-copii prea ” infofoliti” , in camere supraincalzite, insuficient hidratati.


    Cum masuram temperatura?
La sugari se masoara in general intrarectal desi in prezent sunt multe termometre ce permit determinarea temperaturii la nivelul fruntii, pavilioanelor auriculare. Se considera ca un sugar are febra atunci cand temperatura intrarectala depaseste 38C; destul de util, cel putin in prima faza este si testul atingerii cu o sensibilitate de 75 %; nu se recomanda ca si metoda de urmarire a temperaturii mai ales daca va veti adresa unui  medic, caruia ii este necesara o ” istorie” a evolutiei febrei. Este foarte important atunci cand copilasul dumneavoastra are temperatura sa o determinati, pentru a sti cu exactitate care au fost valorile acesteia, precum si evolutia sub tratamentul antitermic.
In prezent nu se mai recomnda termometrele cu mercur datorita riscului de accidente; la sugari si copii mici ( 1-3 ani) se recomanda masurarea intrarectala a temperaturii; dupa varsta de 3 ani se poate recurge la termometrele ” de ureche” sau la metoda clasica de masurare la nivelul axilei.
Trebuie stiut faptul ca, in cursul zilei temperatura corpului variaza, inregistrand valori mai mari in cursul serii( uneori diferenta de temperatura poate fi si de 1C intre valorile matinale, respetiv cele vesperale).
Ce anunta febra?
De cele mai multe ori anunta o infectie la nivel respirator(adenoidita, rinofaringita, amigdalite, otite,etc) dar sa nu va mire faptul ca alte simptome(nasuc infundat, secretii nazale, tuse, diferite eruptii la nivelul pielii) pot sa apara abia dupa 2-3 zile. Acesta este motivul pentru care de multe ori un bebelus este examinat de medic si acesta nu identifica nici o cauza a cresterii temperaturii.
Alte simptome de “acompaniament”:
  • inapetenta, apatie, somnolenta/agitatie, irascibilitate;
  • adinamie, astenie; facies palid, incercanat;
  • eruptii cutanate;
  • dureri de cap(cefalee), dureri musculare, articulare;
Sunt si afectiuni ce evolueaza “surd” adica  cu persistenta  febrei timp de  cateva zile fara alta simptomatologie(in aceste cazuri se impune un consult medical de specialitate):
  • infectiile urinare;
  • rujeola, rubeola, varicela, etc;
  • otita medie;
  • rar – infectii grave de tipul meningitei.
In timpul febrei apar si alte reactii din partea organismului :
  • bataile inimii sunt mai rapide(tahicardie);
  • respiratia este mult accelerata;
  • transpiratii, frison;
  • facies “vultuos” – rosu intens, cu buze uscate.

Cand anuntam medicul?
In principiu orice crestere a temperaturii ar trebui sa constituie un imperativ pentru o vizita la medic, mai ales daca e vorba despre copii sub un an sau daca  febra e insotita de modificarea starii genearle, varsaturi, diaree, dificultati de respiratie.
1. daca e vorba de un bebelus sub 3 luni care prezinta temperatura peste 38C; nu-i administrati nici un fel de antitermice pana nu luati legatura cu medicul; sunt medicamente care pot provoca grave efecte secundare daca se admnistreaza in doze mai mari; la copii toate dozele de medicamente sunt calculate in functie de greutate(acesta este motivul pentru care doi copilasi de aceeasi varsta dar cu greutati diferite, vor primi doze diferite de medicamente);
2. daca febra e insotita de alterarea starii generale, somnolenta, frison sau nu raspunde la administarea de antitermice(paracetamol, ibuprofen, algocalmin);
3.daca se produce o crestere brusca a temperaturii peste 39 ,5C este un motiv sa va prezentati la camera de garda intrucat necesita examinare de specialitate.
Foarte des am intalnit in practica interpetarea cresterii temepraturii pe seama eruptiei dentare, intarziind astfel prezentarea la medic si tratarea “dupa ureche”; intr-adevar eruptia dentara constituie o cauza de crestere a temperaturii insa frecvent valorile se incadreaza intre 37-38C, interval denumit subfebrilitate si niciodata peste 38,5C; de aceea, ori de cate ori apare o crestere a temperaturii, mai ales in primul an de viata trebuie sa va adresati medicului, febra cauzata de aparitia dintisorilor fiind practic un diagnostic de excludere(se elimina, de catre medic, in urma consultului medical alte cauze ce ar putea determina cresterea temeperaturii).

La valori ale febrei care depasesc 38 C pot sa apara asa numitele convulsii febrile care sunt secundare unei hiperexcitabilitati a creierului determinata de cresterea temperaturii; au o componenta genetica importanta(riscul de a prezenta aceste convulsii febrile este mai mare la copilasii ai caror parinti, frati au avut asemenea episoade). Convulsiile febrile reprezinta o urgenta medicala!!!

Cum tratam febra?

1.Daca este vorba de bebelus mic, sub 3 luni nu adminstrati nici un fel de medicament decat la indicatia medicului; sunt medicamente care pot determina efecte adverse severe de tipul sangerarilor la nivelul stomacului sau afectari ale ficatului.Orice crestere a temepraturii la un bebelus sub 3 luni constituie un imperativ pentru un consult medical!
2.Pentru copilasii peste 3 luni foarte eficienta este terapia alternativa cu paracetamol (Panadol, Eferalgan, Calpol, supozitoare cu Paracetamol) si ibuprofen(Nurofen,Ibalgin,Algin,Paduden, Ibugesic, Marcofen) insa aceasta trebuie adminstrata doar la indicatia medicului si in dozele prescrise de acesta(nu adminsitrati aceleasi doze de la o infectie la alta intrucat se calculeaza in functie de greutatea copilului si s-ar putea sa fie ineficinete);frecvent medicul va indica un tratament alternativ cu antitermice; este important sa respectati dozele recomandate de medic si durata de administrare; spun asta deoarece in practica frecvent m-am confruntat cu situatii in care medicatia era intrerupta de catre parinti in momentul cand copilasul nu mai prezenta febra cu reaparitia acesteia datorita duratei insuficiente de administrare.

Nu voi insista asupra dozelor si ritmului de administrare deoarece acest site nu constituie o modalitate de autodiagnostic si autotratament si nu poate inlocui sub nicio forma un consult medical.

3. Aerisiti camera; temperatuta optima 18-19C;
4. Nu-l infofoliti, nu-l acoperiti cu paturi, nu-i puneti caciulita in cap;
5. Dati-i sa bea cat de multe lichide ( apa, ceai, sucuri de fructe, supe) in cantitati mici si dese pentru a preveni deshidratarea;
6. Puteti sa-i faceti o baita cu apa calduta ( 37C) sau o baie racita progresiv (se foloseste apa la temperatura uzuala si apoi se raceste cu 1-2 grade prin adaugarea de apa rece); nu-i aplicatii frectii cu alcool deoarece exista riscul absobtiei la nivelul pielii sau inhalarii vaporilor de alcool;se pot aplica comprese reci (pe frunte, la nivelul talpilor) sau se pot face impachetari (un prosop ud cu care se inveleste copilasul si care se schimba in momentul in care s-a “incalzit”);
7. Nu-l duceti in coletivitate daca are febra.

Nu administrati copiilor sub 12 ani ASPIRINA deoarece poate sa apara o boala rara dar grava ( Sindrom Reye)
In general dupa administrarea antitermicelor febra incepe sa scada dupa aproximativ 30 – 45 minute; sunt totusi situatii in care apare o crestere brusca a temperaturii ( ” criza febrila” ) cand, e bine sa va adresati unui medic.
In cadrul unei infectii, febra persista pana la distrugerea ” cauzei” ( bacterii sau virusuri); astfel va persita mai mult in infectiile virale, comparativ cu cele bacteriene in care, se reduce in primele 36-48 ore de la instituirea tratamentului antibiotic.
Administrarea de antibiotice intr-o infectie virala nu scade durata infectiei si nu previne suprainfectia bacteriana.
Este important sa reusiti scaderea temperaturii insa acesta este doar un prim pas pentru ca, asa cum spuneam febra apare in cadrul anumitor boli, motiv pentru care  e necesar un consult medical pentru a stabili diagnosticul si a administra daca se impune si alta medicatie.

 

 

 

>>>

VITAMINELE IN ALIMENTATIA COPIILOR

De multe ori in practica mi-a fost dat sa aud intrebarea ” Ne indicati ceva vitamine pentru pofta de mancare?” si tot de multe ori i-am dezamagit pe parinti cu raspunsul meu: “Nu e necesar”. Oricum vitaminele se pot cumpara din orice farmacie si de foarte multe ori se face abuz de ele in detrimentul unei alimentatii sanatoase. Voi atasa mai jos asa numita piramida a alimentatiei si v-as ruga sa cercetati cu atentie fiecare ” treapta” si apoi sa o comparati cu dieta copilului dumneavoastra.
PIRAMIDA ALIMENTATIEI
Vitaminele au multiple roluri in organism dar o alimentatie adecvata ce cuprinde toate principiile nutritionale reuseste sa asigure un nivel optim al tuturor vitaminelor astfel incat o interventie din exterior poate produce mai mult rau decat bine. Exceptand  vitamina D care se adminsitreaza sugarilor pentru profilaxia rahitismului celelalte vitamine pot fi asigurate prin alimentatie astfel incat nu e nevoie de suplimente; fac exceptie desigur diferite boli  care impun diferite suplimente dar, intotdeauna la indicatia specialistului.
As insista asupra unor diagnostice frecvent intalinite insa insuficient documentate(de departe pe primul loc situandu-se diagnosticul de rahitism carential in absenta unor minime invetigatii ) care au ca si consecinta un aport crescut de vitamine (in special Vitamina D) cu consecinte nedorite asupra organismului.
Putem vorbi de lipsa unei Vitamine doar daca o determinam din sange si acest lucru se face mult prea rar si este foarte costisitor.
Astfel :
Avitaminoza –  lipsa cronica(de durata) a uneia sau mai multor vitamine; foarte rara in zilele noastre;
Hipovitaminoza – deficit temporar, datorat unei diete dezechilibrate sau in caz de sindroame de malabsorbtie;
Hipervitaminoza – excesul de vitamine care se depun sub forma de rezerve in organism; doar cele
liposolubile ( A, D, E, K) au aceasta proprietate.

Clasificarea vitaminelor:

Sunt doua categorii importante de vitamine :
  • hidrosolubile se dizolva in apa(Vitaminele din grupul B , Vit C, Vit P); nu se depoziteaza in organism, se elimina renal de aceea ele trebuie sa faca parte zilnic din alimentatie;
  • liposolubile, solubile in grasimi(Vit A, D , E, K); se depun sub forma de rezerve; necesita pentru absorbtie prezenta grasimilor si a sarurilor biliare;
A.Vitaminele liposolubile:

Vitamina A ( Retinolul):
1.Surse : ficat de peste, ou, lapte, morcovi, ardei capia, brocoli,pepene, spanac, cereale ( prin imbogatire);
2.Rol:
  • asigurarea acuitatii vizuale(favorizeaza producerea unei substante ce actioneaza la nivelul celulelor retinei);
  • mentinerea sanatatii pielii, parului, unghiilor;
  • participa la metabolizarea hormonilor steroizi;
  • ajuta sistemul imunitar sa reziste la infectii tisulare si osoase.
3. Semne de deficit:
  • scaderea vederii la intuneric;
  • uscarea ochilor (xeroftalmie).

4. Semne de supradozare:

  • colorarea in galben a pielii (carotenodermie) – foarte frecventa la sugarii ce consuma excesiv suc de morcovi.
Vitamina E ( Tocoferol):
1. Surse:
  • uleiuri vegetale(floarea soarelui, porumb, soia), seminte oleaginoase, oua, ficat, lapte,unt

2. Rol :

  • esentiala in procesele de crestere si dezvoltare;
  • actiune antioxidanta(antiimbatranire, anticanceroasa);
  • functionarea optima a sistemului nervos si a tesutului muscular;
  • administrata prematurilor poate preveni retinopatia de prematuritate(afectarea vazului );
Rar exista deficiente sau hipervitaminoze

Vitamina K ( Filochinona)
1.Surse :
  • legume verzi (varza, spanac), ficat, galbenus de ou, carne, peste branzeturi;
  • se formeaza si in organism la nivelul intestinului sub actiunea bacteriilor de putrefactie; aceasta sinteza e afectata de tratamentele prelungite cu antibiotice care distrug aceasta flora bacteriana;

2.Rol :

  •  intervine in procesul de coagulare;
  • favorizeaza regenerarea tesuturilor.
3.Semne de deficit:
  • hemoragii(musculare,cerebrale);se adminstreaza in maternitate tuturor nou-nascutilor tocmai datorita absentei bacteriilor din intestinul bebelusilor ce servesc drept suport pentru sinteza ei; deficitul de vitamina K apare si in sindroamele de malabsorbtie(prin tulburarea absorbtiei) sau dupa tratamente prelungite cu anticoagulante;
Nu se administreaza ca si supliment; administrarea ei se face strict la indicatia unui medic.

4.Vitamina D
Este singura care se administreaza pe durata lunga de timp pentru a preveni instalarea rahitismului. Detalii despre rolul ei in crestere si dezvoltare precum si despre modalitatea de administrare gasiti in cadrul articolului despre rahitism (Profilaxia rahitismului);

B.Vitaminele hidrosolubile:

Vitaminele din grupul B
Sunt o varietate de vitamine ce apartin acestui grup si care se gasesc in variate surse alimentare astfel incat deficitul lor este putin probabil, exceptand deficitele care apar in cazul persoanelor cu diete vegetariene stricte. Voi insista asupra celor mai ” cunoscute” dintre aceste vitamine si anume, asupra Vitaminei B1,B6 si B12.

Vitamina B1:
1.Surse:
  • necesarul zilnic e acoperit prin alimentatie, existand in cantitati suficiente in paine neagra, fasole,mazare,ficat, carne, nuci, tarate;

2.Rol:

  • intervine in ” arderea” grasimilor si proteinelor;
  • functionarea sistemului nervos.

3. Semne de deficit:

  • iritabilitate, parestezii ale membrelor, insomnii, scaderea capacitatii de efort fizic si intelectual.Deficitul e cunoscut sub denumirea de boala Beri-Beri( caracteristica chinezilor ce consuma cantitati crescute de orez decorticat);
4. Semne de supradozare:
  • afectarea rinihilor cu aparitia anuriei(lipsa urinarilor);
  • steatoza hepatica(depunerea de grasimi la nivelul ficatului).
Vitamina B6:
1. Rol :
  • favorizeaza procesul de crestere;
  • functionarea normala a sistemului nervos;
  • impiedeca depunerea de colesterol in peretii arterelor.

2.Semne de deficit:

  • apar rar datorita largii raspandiri a vitaminei in alimente(galbenus, ficat, carne, peste, leguminoase, varza, spanac);
  • anemie(scaderea hemoglobinei), scaderea rezistentei la infectii;
  • cresterea fierului in sange cu depunere consecutiva in ficat si splina(hemosideroza);
Vitamina B12:
1. Rol:
  • in formarea hemoglobinei;
  • protectia celulei hepatice;
  • stimularea procesului de crestere.

2.Surse :

  • ficat, rinichi, carne, peste, oua, lapte; se formeaza in cantitati semnificative si in organism sub actiunea bacteriilor din intestin;

Semne de deficit:

  • anemia pernicioasa(globulele rosii sunt mai mari decat ar fi normal) cu afectare sistemului nervos;

Vitamina C:
1.Rol:
  • faciliteaza procesele metabolice celulare, intervenind in metabolismul proteinelor, colesterolului, fierului(de aceea cand se administreaza fier trebuie sa se asocieze si Vitamina C);
  • contribuie la vindecarea ranilor, previne hemoragiile;
  • in apararea generala a organismului.

2.Surse:

  • fructele, in special citricele dar si kiwi, coacazele, macesele; marar, patrunjel;
3.Semne de deficit:
  • scaderea capacitatii de aparare la infectii(infectii repetate cu durata prelungita);
  • hemoragii(sangerari) in urma unor traumatisme minore;
  • foarte rar apare scorbutul manifestat prin hemoragii la nivelul atriculatiilor, caderea dintilor;

In concluzie, o alimentatie echilibrata care sa contina toate grupele de alimente ii poate furniza copilului dumneavoastra toate vitaminele necesare unei cresteri armonioase. In ceea ce priveste lipsa poftei de mancare care apare frecvnet intre 1 si 3 ani sunt mici trucuri pe care le puteti incerca. Cel mai eficient este sa nu “bombardati” copilul cu o varietate de preparate, doar doar va manca ceva; este important sa stabiliti un orar regulat al meselor dupa principiul celor 3 mese principale alaturi de 2-3 gustari si sa nu-i oferiti tot timpul ceva de rontait.Informatii suplimentare gasiti in articolul alimentatia copilului mic(1-3 ani), respectiv alimentatia prescolarilor(3-7ani). La aceasta se adauga plimbarile in aer liber si, de ce nu, activitatile sportive dintre care va recomand iarasi cu caldura inotul.
>>>

TOP 10 ALIMENTE “PERICULOASE”

Topul urmator  s-a nascut la initiativa redactiei ziarului Adevarul si are scopul de a sensibiliza parintii si deopotriva bunicii despre cele mai frecvente greseli din alimentatia copiilor.

1. Chipsurile:

  • chiar daca au la baza cartoful, o leguma sanatoasa daca este consumata in cantitati moderate si corect preparata termic sunt printre cele mai nocive produse de pe piata;
  • modul de preparare, in speta prajirea este un proces “chimic”(de oxidare, hidrolizare si polimerizare) ce duce la formarea unor cantitati uriase de produsi toxici, in special acrilamida si acroleina, substante considerate neurotoxice(afecteaza sistemul nervos) si cancerigene; toxicitatea acestora se manifesta si asupra ficatului, pancreasului si rinichilor; de asemenea prin prajire se pierd o mare parte din proprietatile nutritionale ale cartofului  si, totodata creste densitatea calorica: astfel daca 100g de cartofi fierti aduc un aport caloric de 90Kcal, 100g de chipsuri aduc de peste 5 ori mai mult, in jur de 500kcal; densitatea calorica crescuta interfera cu aportul caloric per 24 de ore avand ca si consecinta carente vitaminice si minerale importante, precum si un risc major de aparitie a supraponderabilitatii si obezitatii.
  • continutul mare de sare, glutamat, aditivi si arome sintetice(cascaval, barbeque,branza, etc)  contibuie suplimentar la efectul nociv asupra intregului organism; mai mult, procentul ridicat de acizi grasi saturati(grasimi “nesanatoase”) contribuie la cresterea riscului de afectiuni cardio-vasculare(hipertensiune arteriala, infarct miocardic, accident vascular,etc) si dislipidemii(cresterea grasimilor si alterarea raportului dintre ele);

 2.Iaurturile cu fructe:

  • iaurtul este un produs de baza care ar trebui sa se regaseasca zilnic atat in alimentatia copiilor cat si a adultilor; este vorba insa de iaurtul pur, nu de cel care are adaugate fructe, fructe a caror valoare biologica este net inferioara fata de fructele proaspete pe care le putem adauga in iaurtul natur;mai mult, continutul de zahar este uneori nepermis de mare, mai ales daca vorbim de iaurturile “dedicate” copiilor care ar trebui lipsite de zahar si indulcitori;
  • contin amidon modificat, coloranti, aditivi, acidifianti(frecvent citrat de sodium), substante care nu aduc niciun beneficiu sanatatii;
  • pot fi inlocuite de iaurturile simple la care se pot adauga bucati de fructe proaspete, seminte(dovleac, nuci, migdale, etc), stafide, curmale sau cereale neprocesate de tipul fulgilor de ovaz, taratelor de grau, meiului,etc.

 3. Sucurile “naturale”:

  • trebuie clar diferentiate de “fresh-urile” care se prepara in casa;
  • chiar daca continutul de suc natural depaseste in unele sortimente 50-70%, este un suc tratat termic, care si-a pierdut mult din proprietatile nutritionale(vitamine, minerale, fibre, antioxidanti);frecvent sunt adaugati coloranti, acidifianti, rolul ultimilor in aparitia cariilor dentare fiind binecunoscut;
  • continut variabil de zahar care aduce un plus caloric nejustificat, asa zisele “calorii goale” care interfera cu aportul caloric per 24 de ore in detrimental altor nutrient esentiali in alimentatie;(ex: un astfel de suc oferit cu o ora inainte de masa principala va avea ca efect diminuarea apetitului si in consecinta o masa mai redusa cantitativ, masa menita a aduce proteine, carbohidrati, grasimi, esentiale pentru o crestere armonioasa);
  • se recomanda a se inlocui cu freshuri preparate proaspat in casa sau, varianta ideala este aceea a consumului de fructe proaspete deoarece prin stoarcere se pierd cantitati importante de fibre extreme de utile in procesul de digestie;

 4. Sucurile la doza:

  • sucurile carbogazoase sunt printre cele mai nocive datorita in primul rand continutului mare de zaharuri dar si a aditivilor si diferitelor arome pe care le contin; nici varianta “light” nu este una accepta mai ales in cazul copiilor, aceasta nefiind cu nimic mai sanatoasa decat varianta clasica;consecintele consumului pe termen lung sunt diverse, incepand de la probleme legate de greutate(suprapondere, obezitate) pana la deficite vitaminice si minerale(in special deficit de calciu cu scaderea consecutiva a densitatii osoase) si bineinteles favorizarea problemelor dentare atat din cauza excesului de zahar cat si a acidifiantilor folositi;
  • dincolo de efectele nocive ale sucurilor din aceste ambalaje se mai adauga si efectele toxice ale aluminiului, aluminiu care se regaseste si in alte ambalaje(cutii, casserole, folia alimentara de ex) dar chiar si in aditivii alimentari (E-urile, in special E-173, E-520, E-521,E-522,E-523, E-559 ) si in compozitia fructelor si legumelor confiate dar si a unora dintre dulciuri(bomboane in special); sunt chiar medicamente care au in compozitia lor aluminiu(ex: antiacidele). In doze mai mari decat cele permise, aluminiul are efecte toxice asupra sistemului nervos, interfera cu transportul fierului, determina demineralizarea oaselor.

 5. Ceaiurile racoritoare:

  • sunt mai debraba incadrabile in categoria sucurilor si nu a ceaiurilor; ceaiurile au la baza diverse plante medicinale si sunt folosite ca alternative sau ca si adjuvant in diverse afectiuni medicale;
  • beneficiile acestora pentru sanatate sunt zero, aportul de calorii “goale” fiind insa unul semnificativ;
  • se consuma preponderant vara ca si alternativa pentru hidratare insa de multe ori efectul este cel invers, datorita continutului mare de zaharuri;

 6. Cerealele:

  • cerealele in sine reprezinta o componenta alimentara importanta in nutritia copiilor si a adultilor deopotriva; trebuie insa facuta o diferentiere clara intre cerealele neprocesate(integrale) si cele imbogatite cu zaharuri, arome, coloranti si alti aditivi; daca cele din prima categorie furnizeaza un aport corespunzator de carbohidrati si fibre, cele din ultima categorie se detaseaza prin continutul urias in zaharuri care duce la modificarea indicelui glicemic cu suprasolicitarea pancreasului;aportul caloric al unei astfel de portii este urias iar consumul zilnic poate predispune la aparitia obezitatii;
  • chiar daca sunt imbogatite cu vitamine si minerale, valoarea biologica a acestora este redusa, fiind produsi de sinteza, net inferiori  vitaminelor si mineralelor care se regasesc in stare pura in fructe, legume,etc;
  • o alternativa sanatosa o reprezinta fulgii de ovaz,orz, meiul, etc eventual combinate cu fructe si/sau seminte;

 7. Cornuri/prajituri/produse de patiserie ambalate(“micile gustari sanatoase”):

  •  foarte des intalnite in alimentatia copiilor, fiind frecvent folosite pe post de recompense astfel incat copilasii le asociaza cu ceva “pretios” pentru care trebuie sa lupte; greseala apartine parintilor dar si bunicilor care in semn de dragoste ofera dulciuri in locul altor recompense mult mai sanatoase;
  • reclamele in care sunt promovate ca si gustari sanatoase, asocierea de supereroi si diverse concursuri cresc foarte mult consumul acestor produse; gustarile se recomanda a fi compuse din fructe si/sau iaurt natur, nicidecum prajiturele sau cornuri cu diverse crème, arome;in aceeasi categorie as mentiona produsele de patiserie care au la baza grasimi hidrogenate(nesaturate) ce le confera o durata mai mare de valabilitate precum si un aspect pufos, apetisant; consumul pe termen lung al acestor grasimi care creste fractiunea LDL a colesterolului(fractiunea “periculoasa”) consta in cresterea riscului de boli cerebro-vasculare, cardiace, dislipidemii, obezitate,diabet zaharat;
  • consecintele consumului pe termen scurt sunt reprezentate de aceeasi alterare a echilibrului nutritional cu preponderenta zaharurilor cu absorbtie rapida iar pe termen lung se asociaza cu cresterea riscului de obezitate, alergii, carente de vitamine si minerale;

 8. Borcanase:

  • cele destinate bebelusilor sunt produse in general de firme cu traditie in nutritia pediatrica si trebuie sa respecte niste reguli foarte stricte impuse de Uniunea Europeana privind compozitia acestora; astfel sarea nu se recomanda in primul an de viata si cu toate acestea pe eticheta este precizat nivelul de NaCl(sare) insa este sarea pe care o contin alimentele respective in mod natural, fara a adauga sare ca atare;
  • constituie o alternativa pentru concedii, vizite, etc insa nu ar trebui sa se regaseasca zilnic in alimentatia bebelusilor; chiar daca unele firme ne asigura ca ingredientele sunt organice(exista si certificarea Uniunii Europene in acest sens), vorbim de un process industrial, la care se adauga pasteurizarea, cea care explica durata mare de valabilitate a unui astfel de produs;
  • pot fi utile atunci cand se incepe diversificarea si nu avem la dispozitie un sortiment foarte mare de frcute proaspete(cum se intampla frecvent iarna) sau avem de-a face cu un bebelus “mofturos” care refuza fructele disponibile pe piata.
  • conservele insa, de tipul pate, conserve de peste, sau alte legume conservate nu ar trebui sa se regaseasca in alimentatia copiilor datorita ingredientele folosite si adaosurilor de tipul aditivi, agenti de ingrosare, potentiatori de gust, etc;

 9. Bomboane, jeleuri, gume:

  • contin ca si ingredient de baza zaharul, la care se adauga binecunoscutii aditivi, coloranti, potentiatori de aroma;
  • consumul de dulciuri in general determina o stare de bine insa consecintele asupra organismului sunt devastatoare, pancreasul fiind suprasolicitat sa produca o cantitate suplimentara de insulina pentru  a “procesa” excesul de zaharuri;
  • pe langa faptul ca nu aduc substante folositoare organismului mai contribuie in plus si la pierderea celor utile:calciu, fier, magneziu, crom, vitamine(grupul B, C,etc);
  • riscul de obezitate, boli cardio-vasculare, diabet zaharat dar si problemele dentare  asociate ar trebui sa sensibilizeze parintii si bunicii atunci cand aleg sa ofere astfel de produse copiilor.

 10. Mezelurile:

  • foarte prezente in alimentatia copiilor, chiar si a bebelusilor, reclamele de la TV au in general ca si personaje principale copii foarte draguti care indeamna la consum, parintii administrandu-le ca si substituent al proteinelor de origine animal(recomandate la copii avand in vedere procesul accentuat de crestere si care se regasesc in carne, ou, ficat);
  • acestea au un continut uriasi de aditivi si potentiatori de gust. De exemplu, contin foarte multi nitrati si nitriti de sodiu si potasiu care, sub actiunea proteinelor se transforma in substante toxice ce cresc riscul de cancer gastric. Mai mult,in doze mari nitritii blocheaza transportul oxigenului de catre sange, afectand oxigenarea celor mai importante organe, consumul frecvent de mezeluri putand cauza complicatii respiratorii, mai frecvente la bebelusi si copiii mici. Excesul de fosfati are consecinte negative asupra metabolismului fosfo-calcic, blocand fixarea calciului, un element deosebit de important avand in vedere procesul accelerat de crestere din primii ani de viata;
  • glutamatul monosodic, un potentiator de gust extrem de frecvent in mezeluri ofera acestora un gust bun care stimuleaza apetitul, avand consecinte asupra curbei ponderale, obezitatea infantila fiind in continua crestere, influentata atat de regimul alimentar cat si de sedentarism;
  • faina de soia, colorantii,aromele sintetice sunt recunoscute ca fiind implicate in aparitia si intretinerea diverselor forme de alergii, cu atat mai severe cu cat aceste produse sunt introduse mai devreme in alimentatia copiilor;
  • sarea si zaharul in exces sunt binecunoscute pentru efectele nocive asupra metabolismului in general.

In consecinta, consumul de mezeluri se coreleaza cu cresterea riscului de obezitate, carente de vitamine si minerale, alergii iar pe termen lung, cu riscul de a dezvolta diferite tumori, in special cu localizare digestiva(gastric, colon, pancreas) dar chiar si cu cancerul la san/prostata.

Acest TOP 10 ar putea fi extins, pe piata existand multe alimente si produse alimentare care nu ar trebui sa se regaseasca in alimentatia copiilor, indiferent de varsta. Fiti un exemplu dvs, obiceiurile alimentare, atat cele sanatoase cat si cele nesanatoase se dobandesc din familie!

 

 

>>>
Sitemap