Category Archives: Recomandarile pediatrului

MUSCATURA DE CAPUSA

In anotimpul cald dar si primavara si toamna fiecare din noi cauta locuri cat mai racoroase, parcuri cu multa verdeata, iesiri la munte, insa trebuie sa stim ca ne expunem unui permanent pericol si anume intepaturilor de insecte care pot transmite variate boli(bacteriene, virale) unele dintre ele chiar cu evolutie letala. Am ales acest subiect datorita in primul rand sezonului si asezarii geografice a tarii noastre dar si  datorita informatiilor gresite  care circula atat pe internet cat si printre mamici  si care de multe ori genereaza panica, ajungandu-se pana acolo incat copilasii nu mai sunt dusi in parcuri si spatii verzi de frica intepaturilor de insecte. Voi insista asupra muscaturii de  capusa,  care de multe ori face dintr-o iesire la iarba verde un eveniment neplacut ce se sfarseste cu suferinte si vizite la medic. Pentru a preveni acest lucru, voi incerca sa va ofer informatii corecte care sa va scoata din dificultate in cazul in care se intampla asemenea accidente.

Capusa:

Face parte din categoria arahnoidelor(din aceeasi categorie fac parte si paianjenii) si este un vector(transmitator) al unor boli variate,bacteriene(borelioza=boalaLyme, babesioza), virale, parazitare care pot evolua timp indelungat, simptomatologia aparand de la  cateva ore, zile, pana la luni sau chiar  ani de la momentul infectarii.

De la inceput se impune o precizare: muscatura de capusa nu este echivalenta cu boala Lyme, doar un procent redus de capuse fiind infectate cu Borrelia burgdorferi, bacteria raspunzatoare de aparitia bolii Lyme(borelioza) sau boala cu “1000 de fete” datorita simptomatologiei atipice care de multe ori intarzie diagnosticul si implicit tratamentul.

Capusele(ajunse la stadiul de adult) sunt vizibile cu ochiul liber, intepatura lor nu doare de aceea periodic pielea trebuie examinata, ideal seara la baie, cu atat mai mult cu cat “prefera” zonele mai ascunse(pielea paroasa a capului, zona subratului, ombilic, zona din spatele urechii, zona genitala,etc); aceste insecte nu zboara, nu sar, ele trec direct pe tegument si exista cu predilectie in iarba inalta, zonele umede( paduri, tufisuri, poienite) dar la fel de bine pot exista si in gradina casei, terenul de joaca sau chiar “purtate” de animale(caini, pisici); sunt hematofage, adica se hranesc cu sangele celor pe care-i paraziteaza si , spre deosebire de tantari raman atasate de tegumente pana cand sunt indepartate.

Ciclul de viata (sursa: www.emedicinehealth.com)

Situatia e putin mai complicata in cazul nimfelor(capusele  “tinere”) care au dimensiuni foarte mici, frecvent neputand  fi vizibile;astfel, apar situatii in care se diagnosticheaza boala Lyme fara ca pacientul sa  stie ca a fost muscat de o capusa(ca si o curiozitate doar 25-30% din cei diagnosticati cu boala Lyme isi amintesc de o muscatura de capusa).

Subliniez inca o data…doar un procent redus de capuse(intre 10 si 20%, procent variabil in functie de zona geografica) sunt purtatoare ale bacteriei Borrelia Burdorferi, ceea ce inseamna ca intepatura de capusa nu este similara cu boala Lyme.

Daca la inspectia tegumentului gasiti capuse, este  foarte important sa nu incercati sa le scoateti, deoarece de foarte multe ori raman parti din corpul acestora mult mai dificil de extras. Trebuie sa va prezentati de urgenta la medic sau la serviciul de garda, acolo unde se va indeparta capusa, se va dezinfecta zona si vi se vor oferi recomandari privind tratamentul profilactic. Dupa “extragerea” lor, la locul respectiv ramane o discreta roseata cu umflarea zonei din jurul intepaturii care se va remite in zilele urmatoare.

Atasez protocolul actual al Ministerului Sanatatii:

Nu administrati antibiotice copilasilor decat daca acestea au fost prescrise de medic!!!

Foarte important este si faptul ca nu este o boala contagioasa asta insemnand ca, un copilas intepat de capusa sau chiar care a dezvoltat Boala Lyme nu o transmite mai departe.

Ce este Boala Lyme?


Borrelia burgdorferi ( www.lyme.org)

Este o boala infectioasa determinata de Borrelia (cu cele 3 subspecii)  ce presupune o afectare multisistemica(afectare multipla a organelor si sistemelor: piele, muschi, articulatii, sistem nervos, inima, etc) cu evolutie insidioasa, frusta, inselatoare care poate fi subimpartita in 3 stadii raportat la momentul infectarii.

Cum se manifesta?

In functie de momentul infectarii se disting 3 stadii evolutive, stadiul incipient de cele mai multe ori fiind trecut cu vederea datorita simptomatologiei nespecifice, superpozabil pe cea a unei infectii virale ( ex: gripa).

a) stadiul I :(perioada de incubatie  cu durata variabila intre 3 zile, respectiv 3 -4 saptamani)

  • apare la cateva zile, maxim 3-4 saptamani de la momentul infectiei
  • se caracterizeaza prin:

ECM = eritem cronic migrator

eritem cronic migrator

determinat de multiplicarea locala a bacteriei si care este de fapt o leziune circulara, de obicei mica(3-5 cm, rar peste 10 cm, desi uneori poate atinge 40-50 cm), de culoare rosie pe margini cu centrul deschis la culoare, cu diferite localizari(cel mai frecvent coapse, fese, zona axilara) si care isi schimba sediul(migrator);de retinut este faptul ca nu apare la nivelul palmelor si talpilor; in zilele urmatoare pot sa apara leziuni secundare multiple;nu este sensibil si se poate insoti de tumefiere(umflarea) ganglionilor regionali; dispare spontan dupa aproximativ 3-4 saptamani; pentru diagnostic nu este obligatorie prezenta sa insa constituie un indiciu important atunci cand exista.

( sursa pozelor: www.lyme.org)

subfebrilitati/febra, transpiratii

dureri musculare, oboseala musculara, dureri articulare

astenie/adinamie/tulburari de somn

cefalee(durere de cap), tulburari de vedere(vedere in ceata), ameteli

Simptomatologia frecvent este sugestiva pentru o viroza, tratamentul administrat fiind frecvent simptomatic(antitermice, antiinflamatoare) cu usoara ameliorare  fiind insa  un prim pas in intarzierea diagnosticului, mai ales daca nu se specifica muscatura de capusa din antecedentele recente.

b) stadiul II – infectie diseminata :

apare la cel putin 4 saptamani de la momentul infectiei si de datoreaza diseminarii Borreliei in diferite tesuturi si organe;

– caracteristice sunt simptomele neurologice pe langa care pot insa sa apara si cele cardiace(miocardita, pericardita), precum si afectarea articulara;

– debutul poate fi brusc sub forma unei meningite seroase(greturi, varsaturi, dureri intense de cap, fotofobie, etc) a unei encefalite sau a unei afectari neurologice progresive cu pareze faciale, parestezii(amorteli, furnicaturi la nivelul membrelor), oboseala musculara, dureri articulare( afecteaza articulatiile mari  isi schimba periodic sediul);

tulburari de vedere, ingustarea campului vizual, senzatie de “nisip in ochi”

– mai rar poate exista si afectare cardiaca de tipul miocarditei, pericarditei

c) stadiul III – infectie cronica, persistenta

-debutul este la cateva luni, uneori chiar ani de la momentul infectiei, boala deja fiind la stadiul de cronicizare; simptomatologia este asa de nespecifica incat se impune diagnostic diferential cu o multitudine de alte boli( motiv penru care mai este cunoscuta ca si boala cu 1000 de fete)

-afectarea articulara se asociaza celei neurologice, cel mai frecvent implicate fiind articulatiile mari(genunchi, sold,etc); durerile pot fi foarte intense cu durata de zile, saptamani, urmand un interval liber urmat intotdeuna de reaparitia durerilor; la o parte din pacienti, mai ales la adult se pot  dezvolta leziuni de tip eroziv, frecvent interesand articulatia soldului;

– caracteristica este si afectarea cutanata sub forma acrodermatitei cronice atrofice, cu sediul la nivelul membrelor inferioare insotita de  atrofie marcata ce lasa vizibila reteaua de vene de la nivelul picioarelor;

– apar tulburari emotionale, depresie, anxietate, diferite fobii, obsesii care de multe ori orienteaza spre o afectare de tip psihiatric(tulburari bipolare)

Cum se diagnosticheaza?

Primul pas este suspiciunea de boala Lyme dublat de existenta in antecedente a muscaturii de capusa. Intarzieri ale diagnosticului apar atunci cand simptomele sunt putine, nesistematizate iar istoricul de muscatura de capusa absent, situatie in care diagnosticul este mai mult unul de excludere, investigand celelalte posibile cauze ale simptomelor respective.

a) dozarea anticorpilor ( test Elisa):

– investigatie disponibila care determina titrul (cantitatea) de anticorpi antiBorrelia din sange

– sunt doua categorii de anticorpi, IgM sugestivi pentru o infectie acuta, recenta si IgG care semnifica o infectie cronica(cu durata de cel putin 6 luni)

– in stadiile initiale titrul de anticorpi poate fi negativ(organismul nu a apucat sa ” produca” inca anticorpi ca raspuns la invazia bacteriana)

b) Western Blot pentru anticorpi antiBorrelia :

mai sensibila decat prima investigatie; aproximativ 50% din cazurile de boala Lyme sunt seronegative(adica in sange nu apar anticorpi impotriva Borreliei);

– se utilizeaza pentru a confirma pozitivitatea anticorpilor

c)PCR(reactie polimerica in lant)-prin care se determina materialul genetic ( genomul)  al bacteriei; aceasta investigatie vine ca si o completare la cele anterioare pentru a confirma diagnosticul de boala Lyme

d)determinarea prin microscopie cu imunofluorescneta a prezentei bacteriei Borrelia in sangele sau in lichidul cefalorahidian – LCR(lichid obtinut prin punctie lombara)

– este cea mai sigura metoda de detectare a infectiei

Cum se trateaza?

In privinta tratamentului exista o serie de controverse in special asupra duratei acestuia. Cert este ca tratamentul de baza este cel antibiotic iar durata acestuia este in functie de forma de boala, de determinarile existente precum si de raspunsul la tratament(evaluat prin invstigatii pe parcursul acestuia). Trebuie precizat ca, in cazul diagnosticului si tratamentului  bolii Lyme exista o colaborare stransa intre medicul pediatru si cel infectionist, uneori fiind necesare si evaluari din partea neurologului, orl-istului, reumatologului, oftalmologului .

Datorita afectarii multisistemice pe langa antibioticele administrate(care distrug bacteriile)sunt necesare si alte medicamente din clasa antiinflamatoarelor(ibuprofen), antitermicelor, antialgicelor, probioticelor ( pentru refacerea florei intestinale),hepatoprotectoare, suplimente de vitamine si minerale.

Care este prognosticul?

Este variabil in functie de momentul diagnosticarii, considerat unul bun atunci cand diagnosticul se stabileste la distanta mica de momentul muscaturii si mai rezervat in cazurile tardive cand datorita afectarii multisistemice exista posibilitatea ramanerii unor sechele, in special neurologice.

Cum putem preveni ?

    • folosirea de spray-uri aplicate pe piele care contin substante ce inlatura insectele(atunci cand achizitionati un asemenea produs, cititi prospectul si asigurati-va ca este potrivit pentru a fi administrat si copiilor );
    • imbracaminte deschisa la culoare, ideal pantaloni lungi sau macar sosete 3/4;
    • evitati sa va asezati direct pe iarba;
    • inspectati tegumentele la cateva ore si in special seara la dus; atentie si la pielea paroasa a capului si la zonele “ascunse” ( spatele urechilor, axile, regiunea din spatele genunchiului);
    • atentie sporita la animalele de companie, si acestea putand fi “atacate” de capuse; informati-va de la medicul veterinar de produsele existente pentru protectia animalelor;

solicitati ajutor medical atunci cand ati fost muscati de capuse, doar personalul medical fiind in masura sa “extraga” capusa si sa va recomande sau nu tratament profilactic.

>>>

ALIMENTATIA COPILULUI IN PRIMUL AN DE VIATA

Cum am putea defini nou – nascutul ?…s-ar putea raspunde vag daca am face o analogie cu ceea ce spunea Heidegger despre om : “este atat de vast, atat de polimorf si atat de divers incat el scapa totdeauna cu ceva oricarei definitii”. Tocmai datorita acestei complexitati e atat de importanta alimentatia in primul an de viata si cu siguranta si in urmatorii ani . Si, in contradictie cu complexitatea copilasului este simplitatea alimentatiei, cel putin in primele 6 luni de viata. Aceasta este laptele de mama, cel mai mare bine pe care-l putem face, care nu cere efort, nu costa si care reprezinta  “ fundatia” pentru o dezvoltare armonioasa si sanatoasa. Este la indemana oricui si, orice mama trebuie sfatuita si mai ales incurajata sa faca asta. Se stie azi ca, orice mama poate alapta, important e sa fie informata si sprijinita de familie. Este dificil la inceput dar dupa 1-2 saptamani secretia de lapte se declanseaza si permanent se adapteaza nevoilor in continua crestere ale micului voinic. Nu cere eforturi deosebite din partea mamei, este mereu la indemana si reprezinta o adevarata “ fabrica” de anticorpi, protejand copilul de o multitudine de infectii cu atat mai periculoase cu cat apar la varste mai mici. Mai mult, protejeaza de o serie de boli alergice,pregatind  tubul digestiv pentru momentul diversificarii alimentatiei.

In ceea ce priveste durata alimentatiei la san se indica alaptarea exclusiva pana la 6 luni dupa care se va incepe procesul de diversificare, o alta piatra de incercare pentru cei din anturajul copilului, continuand alaptarea cat de mult este posibil. Pentru  mentinerea secretiei lactate se recomanda:

  • alaptare frecventa, zi si noapte(la cerere); dupa primele 2 -3 saptamani ritmul supturilor incetineste de la sine, numarul de mese descreste la un interval de 2-4 ore(in functie de fiecare bebe in parte); niciodata copilul nu va fi trezit din somn pentru a-l alimenta chiar daca a trecut ora de masa(se verifica insa ca acesta sa nu fie febril, febra determina somnolenta), exceptand bebelusii care inca au icter si care pot sa fie somnolenti;
  • alimentatia mamei sa fie una echilibrata care sa contina toate principiile alimentare(nu sunt restrictii in alimentatia mamei, exceptand cele “clasice”: prajeli, afumaturi, semipreparate, mezeluri, sucuri din comert, etc; in cazul celor cu intoleranta la proteinele din lapte, se recomanda excluderea laptelui si produselor lactate din alimentatia mamei;
  • hidratare corespunzatoare a mamei; se pot folosi ceaiurile de stimulare a lactatiei sau chiar medicamente insa doar la recomandarea medicului; nu se recomanda administrarea de motilium pentru cresterea secretiei de lapte(decat la indicatia medicului);
  • evitarea suzetei sau tetinei;
  • evitarea administrarii de suplimente de lapte pornind de la ideea ca laptele nu e suficient sau “nu e bun”; in general orice bebe mai accepta suplimentare chiar daca a supt bine, la varsta mica nu exista senzatie de satietate); pentru a preintampina aceasta situatie e bine a se efectua proba suptului(cantarirea inainte si dupa masa) per 24-48 de ore si , doar in cazuri reale sa se administreze laptele praf. Aceasta deoarece in cateva saptamani sugarul va evita alimentatia la san(pentru care trebuie sa depuna un mai mare efort) in favoarea celei artificiale.Nu introduceti formule de lapte praf decat la recomandarea pediatrului!

Alimentatia mixta ( lapte de mama + lapte praf) se indica numai atunci cand

sunt semne reale ale unei insuficiente secretii lactate:

  • nu creste bine in greutate(in prima luna 500 grame, lunile 2-3-4 :750g,lunile 5 – 6 – 7 – 8 cate 500 grame iar in ultimele 4 luni cate 250 g lunar); atentie!!!…acestea sunt valori ideale fata de care exista variatii normale atat pe plus cat si pe minus; medicul pediatru va calcula indicii de dezvoltare si doar daca acestia nu se incadreaza in limite normale se poate lua in discutie o suplimentare cu lapte praf si/sau investigatii suplimentare;
  • urineaza putin, urina miroase puternic(situatie in care trebuie exclusa si o infectie urinara)
  • emite scaun rar, tare uscat,verzui;
  • plange dupa fiecare alaptare(trebuie excluse alte cauze ce pot crea un disconfort: colicile abdominale, refluxul gastroesofagian fiind cele mai frecvente);

Intotdeauna inaintea deciziei de a introduce laptele praf este recomandat sa cereti parerea medicului pediatru, pentru a va indica cea mai potrivita formula de lapte pentru bebelus.

In ceea ce priveste momentul diversificarii acesta este variabil in functie de greutatea sugarului, de tipul de alimentatie. Astfel pentru cei alaptati exclusiv este recomandata varsta de 6 luni. Se poate incepe mai repede cu 1-2 saptamani mai ales daca sugarul are o greutate peste cea normala(daca medicul pediatru constata ca este vorba despre paratrofie- mult peste valorile considerate normale) sau are scaun doar la 3 – 4 zile si o alimentatie exclusiv artificiala-lapte praf(scaun emis cu dificultate si de consistenta crescuta, dupa ce s-au epuizat alte masuri de stimulare a tranzitului intestinal). In aceste cazuri se recomanda inceperea diversificarii cu supa clara de legume si apoi piureul de legume.

Pentru cei cu greutate sub medie(stabilita si investigata de catre medicul pediatru), se poate incepe cu cereale(fara gluten sub varsta de 6 luni), fiertura de orez sau zeamil in lapte(toate aceste produse se gasesc in comert, provenind de la diferite firme, singura conditie fiind aceea ca produsul sa corespunda varstei sugarului : cereale pentru 4 luni, 6 luni, etc.

 Sunt cazuri cand diversificarea poate fi inceputa mai devreme(4-5 luni) cum este cazul copilasilor cu scaune la cateva zile, emise cu dificultate (de obicei cei alimentati mixt sau numai cu lapte praf) cand se pot administra sucuri de fructe (cel mai frecvent mar,para,piersica). Se incepe in prima zi cu o lingurita de suc proaspat pregatit(niciodata din comert oricat de “natural” ar fi) si se creste progresiv cu cate o lingurita in fiecare zi, pana se ajunge la 20 -30 ml(in general se administreaza la masa de ora 10 – 11;intre mic dejun si pranz).Acestea sunt cazuri speciale si au menirea de a inlocui manevrele de stimulare mecanica(supozitor, termometru) in vederea emiterii scaunului.La bebelusii alimentati artificial(cu formule de lapte praf) sunt disponibile pe piata formule speciale pentru cei cu tulburari de tranzit;se vor incerca intai aceste formule si doar in cazul refuzului sau al ineficientei se va incepe diversificarea; se administreaza cantitatea minima ce regleaza tranzitul intestinal si NU SE CONTINUA diversificarea(nu se creste cantitatea de suc, nu se diversifica alte mese); aceasta este o situatie speciala si se aplica in cazuri foarte rare!!!!

In ceea ce priveste bebelusii alaptati, acestia pot avea 7-8 scaune pe zi, la fel cum pot avea scaune la 7-8 zile; daca consistenta scaunului este normala, nu exista disconfort si durere nu se recomanda interventie nici alimentara(diversificare) si nici medicatie.

Daca s-a inceput administrarea sucurilor de fructe din considerentele enuntate mai sus, nu se continua diversificarea(nu se creste cantitatea si nici nu se ofera alte alimente), indiferent de tipul de lapte pe care il primeste;se va recurge la continuarea diversificarii abia in momentul implinirii varstei de 6 luni.

Conditii de diversificare:

  • sugar sanatos;
  • bebelusul trebuie sa-si sustina bine capul;nu vor fi alimentati in pozitie culcata sau semiinclinata;
  • introducerea noului aliment se face progresiv, cate 1-2 lingurite pe zi, la inceputul mesei in cantitati progresiv crescute pana la inlocuirea completa a acelei mese(in cazul celor alaptati, este posibil ca, indiferent de cantitatea acceptata sa mai doreasca si lapte de mama dupa); de preferat a se incepe diversificarea la masa de pranz;
  • nu se introduc simultan mai multe alimente noi;
  • nu se ofera doua mese din acelasi aliment doar pentru ca-l primeste cu placere deoarece acest fapt afecteaza echilibrul nutritional al sugarului;intre doua alimente nou introduse trebuie sa existe minim 24 de ore(ideal 2-3 zile) interval liber pentru ca in cazul unei intolerante sa poata fi identificat alimentul care a determinat intoleranta;
  • in preparerea alimentelor nu se adauga sare(pana la varsta de 1 an),vegeta,delikat(de evitat si dupa varsta de 1 an);se pot adauga insa ierburi aromatice(patrunjel, marar, cimbru, leustean, busuioc,etc);
  • alimentele vor fi pasate(folosind dupa caz furculita/razatoare) pana la aparitia dintilor apoi triturate pentru favorizarea procesului de masticatie si dezvoltarea maxilarului; 
  • toate alimentele se administreaza cu lingurita, biberonul ramane exclusiv pentru lapte;

Legumele:

  • sunt alimente hipocalorice cu un continut redus de proteine si grasimi(lipide) insa foarte bogate in vitamine, minerale si fibre;
  • se pot oferi:morcovi,telina,patrunjel,pastarnac,fasole verde,galbena,mazare, spanac(de la 7 luni, oparit, nu fiert), dovlecel,cartof dulce, cartoful “romanesc” in cantitate mai mica(se poate creste progresiv dupa varsta de 8 luni), salata, ardei gras,conopida,brocoli(dupa 7 luni daca tolereaza conopida), gulie, sfecla rosie;cel putin initial e de preferat sa se evite ceapa, rosiile, vinetele, varza. Initial se administreaza supa clara apoi, se pot adauga si legumele mixate plus 1–3 ml ulei vegetal(masline, rapita, floarea soarelui); la piureul de legume se adauga 1g unt(un varf de cutit) si putin lapte(lapte de mama, formula de lapte sau lapte de vaca 3,5%); se poate incepe si direct cu piure sau chiar cu bucati(cu mare grija insa si sub stricta supraveghere), personal prefer tranzitia usoara de la lichid la solid, bebelusii accepta mai bine schimbarile daca acestea nu sunt produse simultan;
  • dupa 8 luni pot fi oferite si legume crude, sub stricta supraveghere, “controland” muscatura;

Carnea:

  • foarte importanta in alimentatie datorita continutului crescut de proteine de inalta valoare biologica, necesarul de proteine la bebelus fiind foarte ridicat datorita procesului accelerat de crestere;
  • se introduce dupa varsta de 6 luni, incepand cu carnea de pui,gaina, vita, apoi dupa 7 luni curcan,ficat de pui, peste alb pentru ca dupa 8 luni sa poata fi introdus si somonul, foarte bogat in acizi omega;se poate folosi si carnea de iepure daca aceasta provine din surse sigure;
  • se poate introduce in supa de zarzavat initial, ulterior mixata in piureul de fructe; e necesara o cantitate de 30-50 g carne administrate zilnic; dupa varsta de 9 luni se pot administra perisoare de carne; chiftelute de carne sau legume insa preparate la cuptor nu prajite;
  • mezelurile, conservele de carne, pate-ul nu constituie variante optime de a inlocui carnita in alimentatia copiilor datorita procesului de preparare si aditivilor si conservantilor pe care le contin.
  • atarg atentia in special asupra consumului de cremvrusti la copii; acestia nu sunt indicati nici copilasilor cu varsta peste 1 an, cu atat mai mult bebelusilor; doar pentru ca sunt acceptati cu placere(datorita aditivilor si potentiatorilor de gust) nu trebuie inclusi deloc in alimentatia copiilor;

Oul:

  • se poate introduce in alimentatie dupa varsta de 6 luni; e necesara fierberea timp de 10 minute si se administreaza numai galbenusul(initial 1/8 din galbenus, apoi se creste progresiv) pana la varsta de 9-10 luni(daca nu sunt antecedente de alergii) cand se poate administra si albusul; se ofera in alternanta cu carnea,pestele, ficatul de pui,de 2-3 ori pe saptamana, inglobat in piureul de legume sau folosit la prepararea perisoarelor, chiftelutelor;
  • se pot folosi si oua de prepelita insa niciodata in stare cruda ci corect preparate termic;

Fructele:

  • se pot oferi sub forma de sucuri, compoturi, piureuri simple(varianta recomandata) sau in combinatie cu branza de vaci,iaurt, cereale, seminte(in, canepa, dovleac crud,etc) si reprezinta baza gustarilor dintre cele trei mese principale;
  • in primul an se pot oferi cam toate fructele, insistand pe fructele de sezon:mere, pere,piersici,caise,nectarine, banane, prune, gutui, avocado,mango, papaya, kaki, citrice, pepene galben, cirese, visine, pepene verde;fructele cu potential alergen(capsuni, fragi, zmeura, afine,kiwi,etc) se  pot oferi inainte de varsta de 1 an, cu multa precautie la cei cu antecedente de alergii in familie;studii recente au demonstrat ca nu exista niciun beneficiu daca introducerea acestora este amanata dupa varsta de 1-2 ani; singura conditie este de a respecta intervalul liber intre doua noi alimente si de a le oferi in cantitati mici la inceput care pot fi crescute progresiv in functie de complianta si toleranta;
  • varianta cea mai optima de consum este sub forma de piure, proaspat preparat(se foloseste razatoarea de sticla pentru a preveni oxidarea); piureul comparativ cu sucul de fructe ofera o cantitate suplimentara de fibre, atat de benefice in procesul de digestie;

Branza de vaca :

  • se prepara in casa din lapte de vaca proaspat(3,5-3,8p% grasime) la care se adauga calciu lactic(la 200 ml lapte se adauga doua tablete de calciu lactic( 2x500g/tb sau zeama de lamaie), se incalzeste laptele intr-un vas iar cand apar “grunji” se ia de pe foc amestecand pana se separa lactoserul; se strecoara dupa care se poate servi singura sau in combinatie cu fructe, biscuiti(fara zahar), cereale, seminte; se poate administra ca si gustare;

Iaurtul natural :

  • se poate administra dupa varsta de 7 luni, simplu sau cu adaos de biscuiti(fara zahar), fructe, cereale, seminte; se evita iaurturile cu fructe din comert;
  • ideal continutul de grasimi al iaurtului trebuie sa fie mare(4-6% sau chiar 7-10%), sistemul nervos care se afla intr-un continuu proces de maturare are nevoie de astfel de grasimi;

Astfel, practic, la varsta de:

6 luni :

  • 4 mese de lapte(lapte de mama sau formula adaptata varstei)
  • o masa diversificata:- cantitatile sunt variabile, la fel, consistenta: supa de zarzavat ( 80 – 100 ml) +piure de legume ( 75 – 100 g) + carne mixata 20 – 30 g

7 luni:

  • 3 mese de lapte(lapte de mama sau formula adaptata varstei)
  • 2 mese diversificate

– ora 13 -14 : la piure se poate adauga ficat sau galbenus de ou, peste(salau, stiuca, somn, pastrav, cod)

– ora 10 – 11– suc de fructe, piure de fructe(de preferat);

8 luni :

  • 2 mese de lapte(dimineata si seara);
  • ora 9 -10 – piure de fructe in diverse variante;
  • ora 12 – 13 – supa zarzavat, piure cu carne(pui, vita, curcan, gaina, iepure de casa) mixata, ficat(de pui, galbenus ou; poate fi introdus somonul;
  • ora 16 – 17 – cereale(de recomandat cele brute: malai, orez, gris, mei, amaranth, hrisca, quinoua,etc), branza de vaci cu fructe si/sau cereale, seminte;

Cantitatile sunt estimative; foarte importanta este complianta bebelusului si toleranta la noile alimente. Diversificarea trebuie sa fie un joc,  placere pentru cei mici si nicidecum o presiune si un continuu chin, atat pentru mamica cat si pentru bebelus.

  • Pana la varsta de 1 an dar si dupa aceea numarul de mese recomandat este de 5, dintre care trei principale si doua gustari. Mesele de dimineata si seara raman pe baza de lapte;
  • O importanta deosebita trebuie acordata carnitei(30-50 g zilnic) care nu trebuie sa lipseasca din alimentatia copilului, indiferent de varsta sa datorita continutului mare in proteine si aminoacizi esentiali .Trebuie evitate prajelile, mezelurile(cremvrusti, salam),carnea afumata, zaharul, siropurile, dulciurile, la fel rontaitul intre mese(articol detaliat:Alimente Interzise Bebelusului, Spune NU Mezelurilor);
  • Catre varsta de 2 ani scad nevoile alimentare, apetitul devine capricios(refuza alimente pe care le primea cu placere) insa, important e sa se mentina orarul meselor principale(Alimentatia copilului mic– articol detaliat);
  • Cantitatile de alimente sunt variabile, important e prezenta tuturor principiilor si evitarea supraalimentarii sugarului. In cazul in care aportul caloric zilnic al copilului depaseste nevoile organismului, va avea loc stocarea acestora in tesutul adipos, ceea ce determina modificarea greutatii, sugarul devenind astfel supraponderal sau chiar obez. Obezitatea la aceasta varsta este o problema de sanatate foarte importanta, deoarece, asa cum au demonstrat multiple studii clinice efectuate pana in prezent, un sugar supraponderal(diagnostic stabilit de medicul pediatru in urma evaluarii bebelusului si calculului indicilor de dezvoltare) are toate sansele sa ajunga un adult obez. De aceea, regimul alimentar precum si obiceiurile de hranire ale sugarului trebuie atent monitorizate de catre mama. In cazul in care copilul are probleme cu greutatea, parintii sunt sfatuiti sa hraneasca bebelusul normal din punctul de vedere al principiilor alimentare ce ar trebui sa se regaseasca in dieta lui, ca si in cea a unui copil cu greutate normala, insa trebuie sa fie atenti la cantitatea acestor alimente. Problema kilogramelor in plus la aceasta varsta nu este, deci, cauzata de calitatea nutrientilor (dieta trebuind sa fie adaptata varstei, cat mai echilibrata si diversificata, atunci cand este posibil) ci in special de cantitatea lor. Regimul alimentar al unui copil supraponderal ar trebui stabilit cu medicul pediatru acestia fiind in masura sa reconsidere intreaga schema de alimentatie a copilului, raportandu-se la factori precum varsta, starea de sanatate, greutatea actuala, greutatea ideala, dar si dezvoltarea psiho-somatica.
  • In primele 24 luni de viata se va adauga suplimentar Vitamina D(Vigantol, Vitamina D3,etc) 2 picaturi zilnic(doza profilactica); nu se creste doza de vitamina D decat in urma unor investigatii medicale si la recomandarea medicului pediatru sau ortoped; este indicata administrarea si dupa 2 ani in sezonul rece(lunile care au “ R”) pana la varsta de 7  ani si ulterior la pubertate.Articol detaliat:Profilaxia Rahitismului;
  • Pentru o dezvoltare armonioasa e esential, alaturi de o alimentatie corecta si plimbarile in aer liber. Astfel incepand cu varsta de 1-2 saptamani pentru cei nascuti primavara, vara si toamna , respectiv 2-3 saptamani pentru cei nascuti iarna este indicat iesirea afara care, initial se va face pentru perioade scurte 10 -15 minute, care se cresc progresiv, pana se ajunge la minim 3 ore zilnic. De asemenea trebuiesc evitate zonele aglmerate, in special Mall–urile care, din pacate au inlocuit aleile din parc.

In concluzie, o alimentatie corecta in primul an de viata, cu alaptare exclusiva in primele 6 luni si o diversificare corespunzatoare va asigura o dezvoltare armoniosa ce se va mentine si dupa varsta de 1 an fiind cea mai importanta piatra de temelie in privinta evolutiei ulterioare a starii de nutritie a copilului.

>>>

REFLUXUL GASTROESOFAGIAN

Refluxul gastroesofagian, altfel spus intoarcerea involuntara a unei parti din alimentele ingerate  din stomac in esofag, poate afecta orice copilas, de la nou-nascut pana la varsta de adult.De la inceput trebuie facuta o diferentiere clara intre refluxul propriu-zis si boala de reflux gastroesofagian  care include pe langa reflux si simptomele tipice, precum si eventualele complicatii ce pot sa apara prin refluarea continutului stomacului in esofag.

Cel mai frecvent apare in primele luni de viata si deseori este incadrat ca fiziologic(normal);astfel, conform statisticilor este prezent la aproximativ 40-50% din bebelusi, un procent mai ridicat fiind citat in cazul celor nascuti prematur. Sunt insa si situatii cand devine patologic determinand aparitia manifestarilor clinice  si uneori chiar a complicatiilor.

Care sunt tipurile de reflux?

1. Refluxul gastroesofagian fiziologic:

    • este prezent la aproape toti bebelusii, si consta in mici regurgitari care apar tipic imediat dupa alimentare(frecvent odata cu eliminarea aerului inghitit prin eructatie=ragait);are durata scurta si o evolutie autolimitanta(dispare la cateva saptamani, luni, cel mai adesea dupa debutul diversificarii) chiar daca mai sunt situatii (indeosebi dupa mese abundente) in care mai apar mici regurgitari si dupa varsta de 6-7 luni;
    • nu influenteaza ritmul de crestere al bebelusului;
  • nu este insotit de plans, colici, refuzul laptelui;

2. Refluxul gastroesofagian functional :

– prezent la aproape 50% dintre bebelusi, cu debut imediat dupa-nastere sau in primele saptamani;

– apare tipic imediat dupa mancare si se manifesta prin:

  • regurgitari :

–  eliminarea alimentelor ingerate, in speta a laptelui imediat dupa masa( postprandial), fara greata si fara efort; chiar daca sunt frecvente, uneori dupa fiecare masa nu influenteaza curba de crestere a bebelusului, acesta luand bine in greutate;

-sunt  favorizate de :

  • alimentarea in pozitie culcata a copilului;
  • cantitatea si durata unei mese(mesele rare si abundente sunt un factor favorizant);
  • manipularea bebelusului imediat dupa masa;
  • anomalii ale mameloamelor(retractia lor) sau folosirea unei tetine cu un orificiu prea larg ce favorizeaza inghitirea de mult aer in timpul suptului

– trebuie diferentiate clar de varsaturi:

  • eliminarea continutului stomacului(alimentele ingerate impreuna cu sucul gastric)frecvent precedata de greata, emise cu efort,frecvent  in jet; exteriorizarea continutului se face atat prin gurita cat si prin fosele nazale (factor favorizant pentru aspirarea in caile respiratorii);
  • frecvent sunt insotite de hipersalivatie, paloare, transpiratii

In stadiile precoce, predomina regurgitatiile fara efort, fara durere si fara rasunet asupra starii generale; regurgitarile apar cel mai frecvent imediat dupa masa, uneori chiar in timpul mesei, de obicei odata cu eliminarea aerului inghitit; foarte rar apar in timpul somnului.

In general refluxul functional dispare in jurul varstei de 6 luni prin modificarea posturii si prin introducerea meselor mai solide. De cele mai multe ori nu necesita tratament medicamentos, cel mult igieno-dietetic(alimentare in pozitie seminclinata, pozitie verticala minim 15 minute dupa fiecare masa, inclinarea patului la 30-40 grade, purtarea in sisteme ergonomice).

3. Refluxul gastroesofagian patologic(boala de reflux gastroesofagian)

Pe langa refluxul propriu-zis apar si manifestari clinice determinate de refluarea continutului gastric la care se pot asocia complicatii atat gastrointestinale cat si respiratorii(prin aspirarea continutului in caile respiratorii) si chiar simptome atipice din partea sistemului nervos.

Cum se manifesta refluxul/boala de reflux?

a) Bebelusi:

  • simptome generale:

– plans imediat dupa masa sau chiar in timpul mesei;

– agitatiei(refuzul sanului, tetinei), iritabilitate;

– tulburari de somn;

  • manifestari digestive:

– regurgitari/varsaturi, hipersalivatie;

– dureri abdominale in timpul sau la scurt timp dupa masa;

– inapetenta, dificultati de alimentare;

– varsaturi cu sange( hematemeza) sau scaune cu sange “digerat”,de culoare negru inchis( asemanator cu pacura);

Datorita tulburarilor de alimentatie precum si pierderilor prin regurgitari si varsaturi frecvente apare o stagnare in greutate, in cazurile severe chiar scadere ponderala.

  • manifestari respiratorii:

– apar datorita aspiratiei de continut refluat din esofag in caile respiratoii, cel mai frecvent fiind vorba despre tuse cronica cu predominanta nocturna(orice tuse care dureaza mai mult de 2 saptamani necesita investigatii suplimentare fiind un indicator al unui posibil reflux);

– raguseala, sughit, weezing(tulburare a respiratiei asemanatoare cu suieratul trenului);

– pneumonie(chimica, prin aspirare);

  • manifestari atipice (din partea sistemului nervos)- foarte rare

– agitatie, neliniste;

– arcuire, rigiditate, hiperextensia gatului(lasarea capului pe spate);

b) copii si adolescenti:

Simptomele sunt mult mai bine conturate si se apropie foarte mult de cele ale adultului, la care se adauga posibilitatea de comunicare, copilasii descriind exact caracterul durerii.

  • simptome gastrointestinale:

– dureri, frecvent toracice cu senzatie de arsura(pirozis);se datoreaza deja instalarii esofagitei=lezarea esofagului datorita contactului prelungit cu continutul gastric; aproximativ 50% din durerile abdominale recurente la copil au ca si cauza prezenta refluxului;

– dificultati la inghitirea alimentelor;

– varsaturi cu sange(hematemeza), respectiv scaune cu sange digerat(la nivelul esofagului se produc leziuni care sangereaza ocult – cantitati mici, constant si care in timp datorita hemoragiei reduse dar constante pot determina anemie, instalandu-se astfel:oboseala, astenia, paliditatea, inapetenta;

  • simptome respiratorii:

– sunt aceleasi cu cele prezente la sugari (tuse cronica, wheezing cronic, raguseala, pneumonii repetate), de multe ori ridicand dificultati de diagnostic, prima afectiune suspicionata fiind astmul bronsic.

Cum se diagnosticheaza?

La sugarii cu reflux fiziologic nu sunt necesare investigatii suplimentare , asa-numita “proba terapeutica”(tratament postural si igieno-dietetic) fiind suficienta, simptomatologia ameliorandu-se spectaculos in 1-2 saptamani.

In cazul in care doar se ridica suspiciunea de reflux sau chiar de complicatii ale acestuia sunt necesare cateva investigatii suplimentare pentru un tratament corect.

In urma cu ceva timp, examinarea de electie era reprezentata de radiografia cu substanta de contrast(se administra bariu ); in prezent nu se mai utilizeaza decat in situatiile cand nu sunt disponibile ecografia, respectiv endoscopia.

Ecografia

  • este o manevra neinvaziva care permite stabilirea cu acuratete a prezentei refluxului si poate fi efectuata ori de cate ori este nevoie; in general se aplica la varstele mici(sub 1 an);
  • pe durata examinarii(e nevoie ca ecografia sa se efectueze imediat dupa masa) se contabilizeaza numarul de episoade de reflux precum si durata acestora si daca aceste episoade sunt insotite sau nu de dilatarea esofagului distal.

Endoscopia digestiva

  • metoda invaziva care insa stabileste cu certitudine diagnosticul si eventualele complicatii; este obligatoriu de efectuat atunci cand exista sangerari oculte(prin varsaturi sau scaun), scadere in greutate, lipsa de raspuns la tratamentul igieno-dietetic respectiv medicamentos; de asemenea este indicata copiiilor mai mari care au probleme de deglutitie(dificultati la inghitirea alimentelor), dureri abdominale recurente, insotite de dureri toracice si arsuri(pirozis)

Determinarea ph-ului esofagian: – metoda foarte sensibila, “standardul de aur”,  mai putin utilizata la noi.

Radiografie pulmonara: pentru a evidentia eventuala pneumonie de aspiratie.

Alte investigatii :

– analize de sange pentru a evalua rasunetul refluxului asupra organismului(hemoleucograma, fier, calciu, fosfor,etc) recomandate de obieci de medicul ce investigheaza copilasul, corelate bineinteles cu varsta, simptomele prezente, eventualele afectiuni asociate.

Cum se trateaza?

Tratamentul refluxului include 3 categorii principale de masuri:

1.tratamentul postural;

2.tratamentul igieno-dietetic;

3. tratamentul medicamentos.

Foarte rar este necesara interventia chirurgicala in cazurile cu complicatii severe sau cele care nu raspund la tratament.

Obiectivul major este acela de a elimina posibilele consecinte ale refluxului cu protejarea mucoasei esofagiene de actiunea acidului gastric.

Tratamentul refluxului functional:

In general nu este nevoie de tratament medicamentos, in cele mai multe situatii simptomele ameliorandu-se  pe masura diversificarii si cresterii consistentei alimentatiei precum si datorita  trecerii la pozitia sezanda. Totusi sunt cateva masuri de ordin general care amelioreaza simtitor manifestarile refluxului.Astfel:

    • fractionarea meselor(mese mai reduse cantitativ dar administrate la intervale de timp mai mici); pentru copilasii ce consuma formule de lapte praf se indica o formula AR(antireflux), acestea regasindu-se printre produsele tuturor marilor firme producatoare de lapte praf; pentru cei alimentati cu biberonul, atentie la dimensiunile tetinei(daca orificiul este prea larg, favorizeaza inghitirea de aer);in cazul celor alaptati nu se renunta la alimentatia naturala;
    • evitarea supraalimentarii;
  • in functie de fiecare bebelus in parte medicul poate decide o diversificare precoce cu introducerea fainosului(faina de orez, faina de roscove)-se adauga o cantitate mica la fiecare masa, scopul fiind acela de a “ingrosa” putin laptele, situatie in care regurgitarile/varsaturile nu mai apar;
  • tratament postural:

– foarte important este evitarea alimentarii copilului in pozitie culcata, ideal inclinatia ar trebui sa fie intre 30-45 grade(pentru bebelusii care nu isi sustin inca capul), respectiv pozitie verticala pentru sugarul mai mare capabil sa stea in scaunel;

– dupa fiecare masa e indicat sa se evite manipularea sugarului, cel putin 30 minute; culcarea acestuia pe burtica imediat dupa mancare este iarasi un factor ce favorizeaza refluxul prin cresterea presiunii intraabdominale; ajuta tinerea la verticala minim 15-30minute, purtarea in sisteme ergonomice, inclinarea patului la 30-45 grade;

In general pentru acest reflux nu este necesar un tratament medicamentos, cel mult se pot folosi prokinetice care “strang” orificiul ce face legatura intre stomac si esofag de tipul domperidon(Motilium) sau Metoclopramid care datorita efectelor adverse sunt din ce in ce mai rar prescrise; utila este administrarea de Trimebutina(Debridat) care este un reglator al motilitatii intestinale si are avantajul ca poate fi administrat chiar si nou-nascuilor incepand cu a 7-a zi de viata. Asa cum am mentionat in toate articolele este foarte important sa nu administrati medicamentele decat la indicatia pediatrului singurul in masura sa stabileasca doza, ritmul si durata tratamentului.

O importanta tot mai mare se acorda Eritromicinei(in doza de 1/4-1/3 din cea administrata in infectii) in tratamentul refluxului, fiind incadrata in categoria medicamentelor prokinetice cu rezultate foarte bune.

Tratamentul refluxului patologic

Pe langa tratamentul postural si cel igieno-dietetic in cazul refluxului patologic este absoluta nevoie de tratamentul medicamentos pentru a preveni, respectiv a vindeca eventualele manifestari si/sau complicatii.

In cazul copiilor mai mari este importanta evitarea cofeinei, ciocolatei, dulciurilor mentolate, bauturile carbogazoase, alimentelor cu continut bogat in grasimi, precum si a  rosiilor.

Se folosesc diferite medicamente, pornind de la antiacide(pansamente pe baza de saruri de aluminiu, respectiv magneziu) la care se adauga alte  doua categorii de medicamente subimpartite in clase, in functie de modul de actiune; as mentiona doar denumirea acestora (Ranitidina, respectiv Omeprazol) subliniind inca o data importanta prescrierii lor de catre medic in urma investigatiilor realizate.

In general, prognosticul este bun, in functie si de momentul diagnosticarii, eficienta masurilor terapeutice, absenta/prezenta complicatiilor.

>>>

APA IN ALIMENTATIA BEBELUSILOR

Apa este un element esential, vital pentru supravietuire, avand in vedere ca reprezinta principala componenta a organismului uman. In primele luni dupa nastere, cantitatea de apa(mai exact de lichide) de care are nevoie bebelusul este foarte mare comparativ cu varstele mai mari; asta,  deoarece suprafata corporala a bebelusilor este mult mai mare raportata la greutate iar pierderile la nivelul pielii prin transpiratie sunt considerabile. Mai mult, rinichii sunt imaturi in special in primele 6 luni, motiv pentru care bebelusii urineaza mult mai des pentru a reusi sa elimine toxinele din organsim si astfel pierderile sunt mai crescute. Din acest motiv, cu cat copilasul este mai mic cu atat exista riscul de deshidratare, mai ales daca exista si pierderi asociate: caldura, febra, varsaturi, diaree.

In privinta introducerii apei in alimentatie exista o serie de controverse mai ales in ceea ce priveste varsta la care se recomanda apa ca atare dar si tipul de apa folosit. Asociatia Americana de Pediatrie recomanda introducerea apei dupa varsta de 6 luni insa si atunci cu multa prudenta si doar la recomandarea medicului.

Cand trebuie sa bea bebelusul apa?

a) Bebelusul alaptat:

  • nu are nevoie de apa in alimentatie in primele 6 luni;
  • laptele de mama asigura tot necesarul de lichide de care are nevoie bebelusul, in compozitia acestuia apa reprezentand 87-89%;
  • in cazul temperaturilor ridicate se recomanda alaptarea mai frecventa pentru a suplini pierderile care apar prin transpiratie; atentie la supraincalzirea locuintelor(temperatura de confort 21-22C) si la imbracarea bebelusului;
  • in cazul bolilor febrile cand pierderile de apa sunt mai mari precum si in situatii de varsaturi si/sau diaree se recomanda hidratare suplimentara insa aceasta se va face strict la recomandarea pediatrului si va avea ca baza in special sarurile de rehidratare deoarece pe langa apa se pierd importante minerale iar apa in exces poate duce la o dilutie suplimentara in sange a acestor saruri cu consecinte nefaste.

b) Bebelusul hranit cu formule de lapte praf:

  • nu are nevoie de apa in primele 6 luni cu conditia ca laptele sa fie corect preparat si sa nu se foloseasca concentratii mai mari decat este recomandate de producator;
  • formulele de lapte praf, indiferent de firma producatoare au ca si componenta principala apa si astfel necesarul de apa este acoperit;
  • ca si in cazul bebelusilor alaptati este necesar un confort termic cu evitarea supraincalzirii; atunci cand nu este posibila scaderea temperaturii ambientale, pentru o hidratare corespunzatoare se pot administra mici cantitati de lichide, ideal apa si nu ceai; aceasta trebuie administrata in cantitati mici, la intervale regulate de timp( ex: cate 1-2 lingurite la 15-30 minute);
  • in cazul bolilor febrile cand pierderile de apa sunt mai mari precum si in situatii de varsaturi si/sau diaree se recomanda hidratare suplimentara insa aceasta se va face strict la recomandarea pediatrului si va avea ca baza in special sarurile de rehidratare deoarece pe langa apa se pierd importante minerale iar apa in exces poate duce la o dilutie suplimentara in sange a acestor saruri cu consecinte nefaste.

Motivul principal pentru care nu se recomanda cantitati suplimentare de apa, atat in cazul bebelusilor alaptati cat si a celor alimentati artificial este acela ca apa nu aduce plus caloric, ba mai mult  “ocupa” spatiu suplimentar in stomac in defavoarea laptelui necesar cresterii. La aceasta se adauga complicatiile care pot sa apara atunci cand se administreaza apa in exces in special “diluarea” suplimentara a sangelui cu scaderea cantitatii de sodiu ce poate determina un dezechilibru la nivel cerebral si astfel riscul de aparitie a convulsiilor hiponatremice. Aceasta situatie este denumita Intoxicatia cu apa si reprezinta o urgenta medicala avand in vedere riscul de instalare a comei; foarte important de precizat este faptul ca poate sa apara si dupa varsta de 6 luni atunci cand se administreaza in exces lichide.Printre semnele care ar trebui sa constituie un semnal de alarma se numara:

  • stare de somnolenta neobisnuita;
  • hipotermie(scaderea temperaturii sub 36C);
  • iritabilitate sau dimpotriva apatie;
  • umflarea fetei, pleoapelor;
  • urinari foarte dese cu o urina deschisa la culoare;

O cauza mai rara a acestei intoxicatii cu apa poate sa apara in cazul bebelusilor care fac inot prin inghitirea unor cantitati suplimentare de apa, mult peste necesar; de aceea este important ca atunci cand duceti copilul la inot sa o faceti in centre specializate, cu personal calificat care poate preveni astfel de situatii.

c) Bebelusul dupa 6 luni:

Dupa inceperea diversificarii de cele mai multe ori necesarul de lichide este acoperit de alimentele nou introduse daca tinem cont ca acestea sunt reprezentate de supa, legume, fructe, iaurturi, toate acestea continand cantitati semnificative de lichide. Acesta este motivul pentru care foarte multi copii refuza apa spre ingrijorarea parintilor. Trebuie specificat ca primul semn de deshidratare este senzatia de sete pe care orice bebelus o va semnala cel mai adesea prin plans. Puteti incerca sa-i administrati mici cantitati de apa, cu lingurita sau cu o canita potrivita varstei insa nu va ingrijorati daca acesta refuza, inseamna ca nu are nevoie si si-a primit “portia” de apa prin alimentele consumate.Nu se recomanda administrarea apei din biberon.

Apa se administreaza dupa-masa sau intre mese niciodata inaintea mesei deoarece “ocupa” stomacelul iar cantitatea de alimente consumata va fi semnificativ mai mica. De asemenea, consumul apei in timpul mesei nu este indicat.

Care sunt cantitatile de apa de care are nevoie?

Necesarul de lichide se calculeaza in functie de greutatea bebelusului. Astfel:

  • 0-3 luni: 150ml/kgcorp/24ore;
  • 3-6luni: 125-150ml/kgcorp/24ore;
  • 6-9luni: 100-125ml/kgcorp/24ore;
  • 9-12luni:100-110ml/kgcorp/24ore;
  • 12-36luni:100ml/kgcorp/24ore.

Nesatisfacerea acestui necesar poate conduce la deshidratare prin lipsa de aport care se poate agrava atunci cand exista pierderi suplimentare (prin supraincalzire, stari febrile, varsaturi si/sau diaree).Primele semne de deshidratare care apar sunt:

  • modificarea starii generale: plans, agitatie sau dimpotriva somnolenta;
  • cresterea temperaturii corporale, asa numita febra de sete;
  • urinare rara, urina inchisa la culoare;
  • buze uscate, limba uscata, albicioasa, saliva “lipicioasa”;
  • deprimarea fontanelei;
  • scadere in greutate, cu atat mai evidenta cu cat bebelusul este mai mic.

Rehidratarea in deshidratare atunci cand aceasta s-a datorat unui aport insuficient fara sa existe alte cauze(febra din infectii, varsaturi, diaree) se face cu cantitati mici de lichide, administrate fractionat, ideal la sfatul pediatrului; nu se administreaza o cantitate mare de lichide dintr-o data, aceasta putand duce la o incarcare suplimentara. In situatiile cand se adauga si pierderi suplimentare se impune un consult medical cu un tratament prompt atat de reechilibrare hidroelectrolitica(saruri de rehidratare, uneori in cazuri mai severe perfuzii) cat si impotriva cauzei declansatoare.

Ce fel de apa trebuie consumata?

Apa ce se administreaza bebelusilor trebuie sa indeplineasca anumite conditii tinand cont de imaturitatea tubului digestiv si a aparatului urinar, la care se adauga susceptibilitatea crescuta la infectii atunci cand apa nu intruneste calitatile microbiologice necesare. Astfel:

  • apa trebuie sa provina dintr-o sursa potabila;(nu se recomanda apa de izvor,direct de la sursa, netestata din punct de vedere al continutului de minerale si/sau microorgansime);
  • continutul in nitrati trebuie sa fie sub 15mg/l; nitratii sunt deosebit de periculosi in primele luni in special datorita transformarii acestora in organism in nitriti, ce au un efect toxic asupra organsimului impiedecand oxigenarea corespunzatoare a tesuturilor si organelor datorita faptului ca se fixeaza de hemoglobina, cea care transporta oxigenul la celule; intoxicatia cu nitrati /nitriti apare frecvent atunci cand bebelusii consuma apa de fantana netestata, fie ca atare fie, folosita la prepararea ceaiului sau laptelui;
  • continutul in minerale trebuie sa fie unul redus datorita incapacitatii rinichilor de a filtra corespunzator apa cu riscul de supraincarcare; astfel continutul de minerale nu trebuie sa depaseasca 120mg/l iar sodiul continut sa fie sub 20mg/l.

Apa de robinet versus apa imbuteliata

Controverse multiple exista si in aceasta privinta, in ultima vreme fiind tot mai des promovat consumul de apa imbuteliata, apa plata, respectiv apa carbogazoasa. Ce trebuie precizat de la bun inceput este faptul ca apa plata este de fapt apa minerala fara dioxid de carbon, deci cu un continut crescut de minerale, minerale care in exces nu sunt potrivite pentru bebelusi. Exista un paradox in acest sens, adica nu se introduce sare in primul an de viata in alimentatia bebelusului, aspect sustinut de tot mai multi medici insa se recomanda apa plata chiar si la prepararea hranei care are de cele mai multe ori un continut ridicat de sodiu, acelasi mineral care intra in compozitia sarii de bucatarie.

Apa de robinet:

 

– este o apa potabila, adica potrivita pentru consumul general; sunt norme care trebuiesc indeplinite pentru ca o sursa de apa sa fie considerata potabila, norme stabilite si verificate periodic de Directia de Sanatate Publica;

– sufera un intens proces de tratare prin adaugarea diferitelor substante (ex:clor) tocmai pentru a indeplini standardele de siguranta;

– transportul prin conducte are uneori efecte nocive, prin adaugarea suplimentara de “constituienti” mai ales daca conductele sunt invechite si nu sunt conforme cu noile standarde;

  • calitatile ei sunt variabile de la un oras la altul, in functie de sursa majora de alimentare;
  • poate fi profund imbunatatita prin folosirea filtrelor de apa ce indeparteaza toate impuritatile, metalele grele, eventualii microbi, virusi, paraziti, cloruri, suflati care pot avea efecte nocive asupra organismului; mai mult, prin folosirea acestor filtre se poate realiza o oxigenare si o ionizare controlata a apei.

Apa imbuteliata:

-continut crescut de minerale; exista si varianta apelor oligominerale, adica cu un continut mai redus de minerale;

-imbutelierea in recipiente de plastic; riscul major este atunci cand apa este depozitata la temperaturi inalte si  se produce o dizolvare a straturilor superficiale ale ambalajului, cu eliberare consecutiva de substante toxice; mai mult prin expunerea directa la razele de soare pentru mai mult de 48 de ore se pot dezvolta in interior bacterii, intr-un numar mult mai mare comparativ cu apa de robinet;

-riscul de contaminare cu bacterii nu este nul, fiind foarte multe cazuri in care, in diverse sortimente de apa, de la diferiti producatori s-au descoperit diverse bacterii, virusi, paraziti;

  • exista pe piata si varianta apelor destinate bebelusilor, comercializate in general de firme cu traditie in nutritia pediatrica; costul acestora este insa unul destul de ridicat si putini parinti isi permit consumul acestora.

In concluzie as putea spune ca recomandarea mea ramane apa de robinet(cu conditia ca aceasta sa intruneasca toate normele sanitare) insa cu aplicarea unui filtru suplimentar.Aceasta apa se poate folosi atat la prepararea formulei de lapte si alimentelor dupa varsta de 6 luni cat si pentru consum ca atare.In cazul pompelor individuale de apa se recomanda testarea periodica a apei in special in ceea ce priveste continutul de minerale, metale grele, dar si bacterii, virusi, paraziti.

>>>

CRESTEREA SI DEZVOLTAREA – GENERALITATI

Dragi parinti, voi incepe o noua serie de articole de aceasta data dedicate cresterii si dezvoltarii copiilor punctand initial aspecte generale legate de acest complex proces, urmand ca, in articolele viitoare sa detaliez cele mai importante situatii care se pot ivi, incepand cu tulburarile de greutate si cele legate de cresterea in inaltime, pana la aspecte legate de dezvoltarea pubertara si alte tulburari endocrine.

Cresterea este un proces complex, unic prin multitudinea factorilor care o conditioneaza si/sau influenteaza, un proces ce debuteaza intrauterin si care se continua pana in adolescenta o data cu inchiderea cartilajelor de crestere (zone situate la limita dintre diafiza si epifiza si pe seama carora are loc crestere in lungime o osului).

Exista mai multe clasificari pe grupe de varsta, cea mai elocventa imi pare a fi cea in care este punctata si varsta pubertatii, o varsta caracterizata prin mari schimbari atat de ordin fizic cat si psihic care practic pregateste copilul pentru viata de adult. Astfel am putea considera ca exista 6 mari grupe de varsta:

  • intauterina(0-9luni): foarte importanta pentru “bagajul” genetic cu care vine pe lume bebelusul, perioada petrecuta in burtica mamei avand un rol major in procesul de dezvoltare ulterior;
  • perioada de bebelus (nou nascut in primele 28 de zile, ulterior sugar pana la 12 luni);
  • mica copilarie (1-3 ani);
  • copilaria propriu-zisa(3-10ani);
  • pubertatea (10-14 ani) cu diferentierea ei in functie de varsta: mai devreme la fete decat la baieti;
  • adolescenta(14-18 ani) care se finalizeaza cu stoparea procesului de crestere prin inchiderea, osificarea cartilajelor de crestere.

Care sunt factorii ce influenteaza cresterea?

Asa cum spuneam sunt o multitudine de factori ce conditioneaza si/sau influenteaza cresterea, acestia putand fi subimpartiti in factori genetici, respectiv factori de mediu( externi si interni).

a) factorii genetici:

  • constelatia cromozomilor, cei care prin intermediul genelor pe care le contin reprezinta “bagajul” cu care vine pe lume bebelusul si care va conditiona in mare parte cresterea si dezvoltarea prin actiunea asupra sistemului osos si a celui endocrin cei care detin rolul primordial in acest proces;
  • rasa, talia parintilor.

b)factorii de mediu :

1. intrinseci(interni, proprii organismului):– factori hormonali, endocrini care practic moduleaza procesul de crestere si dezvoltare potrivit informatiei genetice existente deja.Cei mai importanti hormoni implicati in procesul de crsetere sunt:

  • STH-ul(somatotropul) sau hormonul de crestere care detine de departe rolul central in crestere si care are variatii fiziologice ale secretiei cu doua pick-uri importante, unul in primul an de viata iar celalalt la pubertate;
  • hormonii tiroidinei(tiroxina si triiodotironina) care stimuleaza mineralizarea osoasa, dezvoltarea sistemului nervos central, maturatia dintilor;
  • parathormonul si calcitonina implicati in mineralizarea osului si in mentinerea constanta a calciului in sange;
  • hormonii sexuali, gonadotropi cu rol important la varsta pubertatii;
  • insulina, cortizolul.

2.extrinseci:– factori care actioneaza din exterior si care pot influenta cresterea:

  • antenatali : nutritia embrionului si fatului, boli ale mamei, afectiuni ale placentei, lipsa de oxigen intrauterin, expunerea la substante chimice, toxice(medicamente, fumat, etc);
  • postnatali: boli cronice, infectii recurente, tulburari acute si cronice de digestie, tipul alimentatiei, activitatea fizica,tratamente cronice;
  • factori de mediu:poluare,expunere la radiatii ultaviolete, fumat pasiv,etc; un rol important il au si factorii socioeconomici, acestia influentand in mod direct accesul la o alimentatie sanatoasa si la o ingrijire adecvata.

Cum apreciem dezvoltarea fizica?

Sunt mai multe criterii utilizate de medici pentru aprecierea cresterii si dezvoltarii, asa-numitele criterii antropometrice care iau in calcul cei mai fideli parametrii :

  • greutatea;
  • lungimea/inaltimea;
  • perimetrul cranian,perimetrul toracic,abdominal;
  • raportul intre lungimea trunchiului(in pozitie sezanda) si lungimea membrelor inferioare;
  • varsta osoasa;
  • variatia curbei de crestere sau mai exact determinarea vitezei de crestere(daca se monitorizeaza evolutia lungimii de la nastere)
  • talia genitorilor

In acest sens s-au intocmit harti, grafice de crestere care au la baza compararea parametrilor somatometrici  ai unui copil cu niste valori de referinta obtinute prin studii pe loturi mari de copii sanatosi pe baza carora s-au intocmit curbe “Gaussiene” şi curbe dinamice, sau “canale” continui, derivate matematic, denumite “ percentile”, sau derivaţii standard (în raport cu formula utilizata).Compararea datelor obţinute la un copil cu graficele permit evaluarea caracterului creşterii:

  • regulată: dacă se situează constant pe aceeasi curba;
  • neregulată: cu perioade de încetinire şi accelerare cel mai adesea sub influenta unor factori externi;

1. GREUTATEA:

  • este de departe cel mai des parametru folosit pentru monitorizare atat in perioada de sugar cat si dupa aceea. Este important ca nou-nascutul sa fie cantarit de 2-3 ori pe saptamana, urmand ca din cea de-a doua luna de viata, cantarirea sa se faca saptamanal pana la varsta de 6 luni, bineinteles daca nu exista situatii cand se impune o monitorizare mai frecventa a greutatii. Dupa varsta de 6 luni si pana la 1 an cantarirea se face de doua ori pe luna, urmand ca dupa primul an de viata si pana la 3 ani sa se efectueze trimestrial. Dupa varsta de 3 ani copilasul trebuie cantarit semestrial daca nu sunt probleme legate de obezitate sau deficit ponderal.
  • evolutia greutatii: in primul an de viata are loc o crestere extraordinara, teoretic la varsta de 1 an ajung sa-si tripleze greutatea de la nastere: in prima luna cresc in medie 500g/luna (se ia in calcul greutatea de la nastere si nu cea cu care iese din maternitate), in urmatoarele 3 luni sporul este de aproximativ 750g/luna, pentru ca in urmatoarele 4 sa scada la 500 g/luna, iar in ultimele 4 luni ajung sa creasca doar 250g/luna. Dupa varsta de 1 an ritmul de crestere scade, in medie copilasii crescand cu 200-250g/luna. De la 2 si pana la 6 ani cresc in medie cu 2 kg/an, pentru ca dupa varsta de 6 ani si pana la 10 ani la baieti, respectiv 12 ani la fete plusul sa fie de 3-3,5kg/an. Exista si o formula mai simpla de calcul, mai mult orientativa, dar care se poate folosi pentru o valoare estimativa a greutatii pentru o anumita varsta : G= 9+2 x varsta(ani). Acestea sunt niste valori medii si niciodata nu se interpreteaza singure ci corelate in primul rand cu talia copilului, “bagajul” genetic si/sau eventualele afectiuni asociate. De aceea nu voi insista asupra graficelor dedicate exclusiv greutatii ci le voi prezenta pe acelea in care greutatea se coreleaza cu lungimea.
  • in primii ani( 0-30/36luni) de viata se folosesc doi indici pentru a aprecia greutatea, unul dintrei ei Indicele Ponderal reprezinta raportul intre greutatea actuala a copilasului si greutatea ideala raportata la greutatea de la nastere, valorile normale ale indicelui incadrandu-se in intevalul 0,9-1,1.( ex: bebelus de 7 luni cu greutatea actuala = 7500g si  greutate la nastere 3500 : IP= 7500/( 3500 +4250)=0,96; deci, valoare normal desi greutatea actuala este cu 250g sub valoarea ideala.

Celalalt indice folosit, se numeste Indice Nutritional si reflecta mult mai fidel dezvoltarea copilului deoarece ia in calcul si lungimea acestuia; acest indice poate fi calculat doar de medic pe baza unor tabele in care sunt redate greutatile ideale ce corespund anumitor lungimi.

  • dupa varsta de 3 ani in aprecierea dezvoltarii se foloseste IMC (indicele de masa corporala) care reprezinta raportul dintre greutate si respectiv patratrul lungimii; si pentru IMC exista grafice de interpretare in functie de sex.

2. Lungimea/Talia:

  • parametru deosebit de important in aprecierea dezvoltarii atat in perioada de sugar cat si dupa varsta de 1 anisor;
  • foarte important este modul in care se masoara, ideal ar fi ca pana la varsta de 3 anisori sa fie determinata in pozitie culcata si cu ajutorul unui dispozitiv denumit pediometru; masurarea cu ajutorul centimetrului de croitorie sau cu alte dispozitive metrice nu este foarte elocventa, putand sa apara diferente mari chiar si de 4-5 cm;
  • la nastere lungimea este variabila, in medie 52+/- 2-4cm , cu rezerva ca si in sala de nastere frecvent se masoara cu ajutorul metrului de croitorie iar pozitia fetala nu permite o masurare foarte fidela;in general in primul an de viata bebelusii cresc 20-30 cm: cate 4 cm in prima luna, apoi 3 cm in urmatoarele 2 luni, 2 cm in luna a 4-a pentru ca din luna a cincea sporul sa fie doar de 1cm/luna. Dupa primul an de viata cresterea in lungime “incetineste” vizibil, la 12 cm /an de la 1 la 2 anisori pentru ca dupa varsta de 2 ani si pana la 5 ani cresterea sa fie doar de 6-8cm/an;se mai inregistreaza un pick de crestere la varsta pubertatii, pentru ca apoi prin osificarea cartilajelor de crestere sa se produca incetarea cresterii, la varste variabile in functie de debutul si progresia pubertatii, la fete in general cresterea inceteaza in medie la 16-17 ani, pe cand la baieti la 19-20 de ani). Exista o formula de calcul orientativa si pentru lungime: 80+5 x varsta.
  • IMC-ul: indicele de masa corporala, utilizat in cuantificarea dezvoltarii in special dupa varsta de 3 ani; este foarte fidel deoarece ia in calcul atat greutatea cat si lungimea;exista grafice si pentru IMC care se interpreteaza astfel:

Normoponderal:valori intre percentilele(curbele)5-85

Supraponderal:valorile cuprinse intre 85, respectiv 95

Obezitate:valori ce depasesc percentila 95

Subponderal:valori situate sub percentila 5

3.Perimetrul cranian:

  • un alt indice important ce apreciaza dezvoltarea cutiei craniene si implicit a creierului;
  • la nastere este in medie cuprins intre 33, respectiv 35 de cm iar in primul an creste cu aproximativ 10 cm, 5 cm in primele 3-4 luni;pana la varsta de adult, cresterea este foarte lenta, totalizand 10 cm, astfel incat la adult perimetrul cranian se situeaza intre 54-58cm;
  • cresterea sa este posibila datorita fontanelelor: cea anterioara, de forma rombica, de 2,5/3,5cm care se inchide in jurul varstei de 18-24 de luni si cea posterioara de forma triunghiulara care este prezenta doar la 25-30% din copilasi,  are dimenisuni mult mai mici decat cea anterioara(1/1cm) si se inchide in primele saptamani de viata.

4. Maturatia osoasa (varsta osoasa):

  • cel mai fidel indicator al cresterii generale;
  • ideal trebuie sa existe concordanta intre varsta osoasa si cea cronologica;
  • procesul de osificare debuteaza in luna a 5-a a vietii intrauterine si se finalizeaza in adolescenta;
  • se evalueaza prin radiografie osoasa ce evidentiaza: numarul si dimensiunea nucleilor de osificare, forma si densitatea lor, delimitarea contururilor capetelor osoase si distanta ce separa centrii epifizari; se poate efectua si  la sugar si este important sa nu refuzati efectuarea acesteia daca medicul o considera necesara pentru evaluarea cazului;

5.Viteza de crestere:

  • poate fi evaluata daca periodic pe harta de crestere au fost consemnate valorile lungimii;
  • este utila pentru a preciza momentul debutului eventualelor tulburari de crestere.

6.Raportul intre lungimea trunchiului(in pozitie sezanda) si cea a membrelor inferioare:

  • este folosita mai ales atunci cand exista tulburari de crestere, pentru a aprecia caracterul proportionat/disproportionat al acestora

7. Alte criterii de apreciere a cresterii:

  • diametrul biacromial si biiliac;
  • circumferintele bratului si coapsei;
  • grosimea plicii cutanate- tricipital, subscapular – valoaroase in aprecierea starii de nutritie a elasticitatii cutanate, dezvoltarea tesutului adipos;
  • aprecierea maturizarii psiho-motorii.

In concluzie se poate spune ca, o urmarire atenta atat in primul an de viata cat si dupa aceea, cu examene medicale periodice, poate evidentia din timp diferite situatii patologice cum ar fi hipostatura, deficitul ponderal, supraponderea sau chiar obezitatea, si astfel se pot lua masuri in timp util pentru a le putea corecta.

>>>

ANEMIA NUTRITIONALA

Anemia reprezinta un diagnostic frecvent in pediatrie si, de cele mai multe ori se datoreaza carentei de fier(prin aport alimentar); mult mai rar este vorba de boli ce afecteaza absorbtia intestinala a fierului, situatie in care rezolvarea bolii de baza, regleaza de cele mai multe ori asimilarea fierului din alimentatie.

De cele mai multe ori aceasta suplimentare cu fier poate fi evitata daca se respecta principalele reguli ale diversificarii, peste  80%  din anemiile prin deficit de fier datorandu-se unor greseli alimentare, in special excesului de lapte, diversificarii tardive(peste  varsta de 8 luni) si absentei carnii, ficatului si galbenusului de ou din alimentatia bebelusilor; de asemenea, excesul de cereale in alimentatie poate duce la formarea unor compusi la nivel intestinal(fitati) ce inhiba absorbtia fierului(chiar daca aportul alimentar este unul optim). Astfel, in contextul unei alimentatii corecte si in absenta altor afectiuni este putin probabil sa apara anemia prin deficit de fier.

Ce este anemia?

  • este definita ca si scaderea numarului de globule rosii (hematii), respectiv a hemoglobinei produsa de o multitudine de cauze, de departe cea mai frecventa dintre ele fiind deficitul de fier;hemoglobina, pigmentul rosu este o molecula ce are in componenta ei fier;rolul principal este de a  trasnporta oxigenul de la plamani spre toate organele din corp;daca fierul este deficitar, si hemoglobina va fi redusa, astfel ca o cantitate mai mica de oxigen va ajunge la tesuturi si organe, determinand astfel aparitia simptomelor caracteristice anemiei;
  • sunt mai multe tipuri de anemie, in stabilirea diagnosticului avand importanta numarul, forma, culoarea, volumul hematiilor, precum si alti parametrii in functie de tipul de anemie suspicionat pe baza semnelor clinice si investigatiilor efectuate.

Cauzele anemiei:

Asa cum spuneam cel mai frecvent tip  de  anemie este cel prin  deficit de fier insa sunt si alte cauze, pe care doar le voi mentiona, neinsistand asupra lor:

a)nou – nascut :

  • prematuritate, gemelaritate;
  • cefalhematom, bose(in urma traumatismului la nastere);
  • copii proveniti din mame multipare (cu multe nasteri);
  • hemoragii materne, sarcini apropiate intre ele;
  • ligatura precoce a cordonului ombilical.

b)sugar si copil mic:

  • anemia prin deficit de fier, acid folic;
  • malformatii cardiace congenitale;
  • deficite enzimatice,  anemii hemolitice ereditare, autoimune;
  • anemii prin pierderi acute(hemoragii, traumatisme) sau cronice(cantitati mici de sange care se pierd constant, asa-numitele hemoragii oculte) caracteristice diareilor cronice cu prezenta sindromului de malabsorbtie;
  • infectii severe(septicemii), infectii repetate, infectii cronice;
  • unele tratamente medicamentoase;
  • leucemii, limfoame

c)scolari si adolescenti:

  • practic sunt aceleasi cauze de anemie ca si la copilasii mai mici cu mentiunea ca anemia prin deficit de fier este mai putin prezenta decat in primii 3 ani de viata iar la adolescente apare anemia posthemoragica(in urma aparitiei ciclurilor menstruale)

ANEMIA PRIN DEFICIT DE FIER

De ce apare?

  • este consecinta reducerii fierului din organism, fier care intra in compozitia hemoglobinei cea care transporta oxigenul tuturor celulelor din organism. Totodata este un constituient important al mioglobinei, intrand in structura fibrelor musculare(musculatura scheletica, inima,etc); de asemenea are un important rol in dezvoltarea imunitatii, precum si un rol  energetic existand in compozitia unor enzime;
  • cantitatea de fier din organism este variabila, in functie de varsta,astfel la nastere este de aproximativ 250-300mg, pentru ca la varsta de adult sa ajunga la 3,5 – 4 grame. Prematurii nu au aceste depozite de fier astfel incat in cazul lor este necesara administrarea profilactica de fier cu atat mai mult cu cat, au un ritm de crestere foarte alert (comparabil cu cel din viata intrauterina).

Rezervele de fier de la nastere ajung pana in jurul varstei de 4- 6 luni dupa care, fierul necesar pentru crestere si dezvoltare depinde de sursele alimentare. De aceea este importanta diversificarea alimentatiei si evitarea excesului de lapte. Laptele de mama contine o cantitate redusa de fier dar cu o absorbtie foarte buna iar formulele de lapte praf sunt imbogatite cu fier in proportii variabile(0,7-0,9 mg fier/100 ml pentru formulele de inceput, respectiv 0,7 – 0,14 mg fier/100 ml pentru formulele de continuare). Laptele de vaca are o cantitate minima de fier si nu se recomanda in alimentatia copilului in primul an.

Cantitatea recomandata  de fier pentru o crestere armonioasa este de :

6 mg fier/zi pana la varsta de 6 luni

10  mg fier/zi de la 6 la 12 luni

Surse alimentare bogate in fier:

  •  ficat pui, vita, carne de pui, vita, curcan, peste, galbenus de ou;

  • spanac, brocoli, mazare, fasole rosie, linte

  • paine integrala, cereale, orez brun;

Trebuie mentionat ca doar o cantitate mica de fier se absoarbe din alimente, astfel, spre exemplu doar 1-2% din fierul continut in spanac se absoarbe, pe cand fierul continut in carne se absoarbe in proportie de 10-20%.

Absorbtia fierului e influentata si de alti factori:

  • vitamina C(portocale, kiwi, lamai, grapefruit, avocado, catina, fructe de padure) creste absorbtia fierului, aceeasi influenta avand-o si
  • Vitamina A dar si cuprul;

In schimb:

  • fitatii (continuti in cerealele integrale), fosfatii (componenta a bauturilor carbogazoase), oxalatii (prezenti in ciocolata, spanac) si polifenolii, tanina( componente ale ceaiurilor) scad dramatic absorbtia de fier chiar in contextul unui aport crescut din aceste alimente; de aceea o alimentatie sanatoasa presupune un echilibru intre nutrienti.

Cum se manifesta?

Este necesara o perioada relativ lunga de timp pana la aparitia simptomatologiei, aceasta de multe ori nefiind specifica.

Printre cele mai frecvnte simptome se numara:

  • paloarea(tegumente palide) mai evidenta la nivelul unghiilor si palmelor; nu se aprecieaza in functie de culoarea lobului urechii (mai ales la sugar datorita excesului de morcovi in alimentatie poate sa apara o hiperpigmentare-o coloratie in portocaliu , asa numita carotenodermie in termeni medicali);
  • astenie, adinamie(copilul devine apatic, mofturos, plangacois, mereu indispus), oboseala;
  • creste susceptibilitatea la infectii, fierul avand un rol important in functionarea optima a sistemului imunitar; se creeaza astfel un cerc vicios, infectiile repetate agravand deficitul de fier(anemia intrainfectioasa);
  • inapetanta, consecinta fiind o curba ponderala nesatisfacatoare, chiar stationara;
  • tahicardie(accelerarea batailor inimii), uneori chiar suflu sistolic(un “zgomot” suplimentar perceput atunci cand medicul asculta inima copilasului cu stetoscopul). De multe ori in practica prezenta suflului sistolic duce la diagnosticarea anemiei, celelalte semne si simptome fiind minore sau chiar absente;
  • mai rar sunt prezente la copii cheilita angulara(leziuni situate la nivelul unghiului format de buza superioara cu cea inferioara), unghii fragile, casante;
  • prezenta altor deficite nutritionale : semne de rahitism evolutiv, respectiv sechelar ; mult mai rar este prezenta malnutritia;

Cum se diagnosticheaza?

Cel mai frecvent pe baza anamnezei(discutia cu parintii,antecedentele copilului, meniul zilnic, eventualele acuze prezente) si examenului clinic(consultatia propriu-zisa) medicul ridica suspiciunea de anemie stabilind diagnosticul de Sindrom Anemic, pentru ca,in urma investigatiilor efectuate sa precizeze exact cauza si tipul anemiei si sa recomande tratamentul optim, igieno-dietetic si medicamentos daca este cazul.

Astfel se va efectua:

  • hemoleucograma – precizeaza numarul, marimea, culoarea hematiilor, valoarea hemoglobinei, respectiv a hematocritului;
  • fierul seric(sideremia) si feritina (fierul existent in organism sub forma de depozite in ficat si splina);
  • numarul de reticulocite(hematii tinere)-folosit mai ales pentru a aprecia eficienta tratamentului substitutiv cu fier, numarul lor incepand sa creasca dupa 3- 7 zile de tratament cu fier;

Anemia prin deficit de fier este o anemie(scaderea hemoglobinei)hipocroma(hematii slab colorate) microcitara( dimensiuni mai reduse a hematiilor) hiposideremica (valoare redusa a fierului seric).

Cum se trateaza?

Tratamentul este simplu, odata diagnosticat deficitul de fier, acesta trebuie corectat prin administrare suplimentara de fier pentru a normaliza fierul seric dar si pentru a reface depozitele de fier din organism.

Aceasta inseamna ca tratamentul este de lunga durata, in medie 3-4 luni. Dupa initierea tratamentului se evalueaza raspunsul organismului la 1 luna, timp in care hemoglobina ar fi trebuit sa se normalizeze si se mai continua inca 2-3 luni, in functie de evolutie si de tolerabilitatea tratamentului substitutiv.

Sunt mai multe tipuri de preparate ce contin fier, nu voi insista asupra lor, medicul curant fiind in masura sa stabileasca doza, modul de administrare si durata terapiei.Este important insa, indiferent de tipul de preparat sa se asocieze si vitamina c (fie sub  forma farmaceutica fie combinarea cu suc proaspat de portocale-30-50ml per doza administrata) pe toata durata tratamentului, aceasta facilitand absorbtia fierului.

Efecte secundare ale tratamentului:

  • dureri abdominale, greturi;
  • tulburari ale tranzitului intestinal(diaree/constipatie)- acestea pot sa fie corectate din alimentatie; in foarte rare situatii e necesara schimbarea preparatului farmaceutic; colorarea in negru a scaunului;

Sunt rare situatiile in care se impune transfuzia de sange( masa eritrocitara).

Tratament profilactic:

  • este recomandat in primul rand in cazul prematurilor si gemenilor dar sunt si alte categorii de copilasi care beneficiaza de acest tratament profilactic (incidente la nastere, traumatisme cu pierderi de sange, hemoragii materne, etc);
  • de obicei este recomandat din maternitate de catre medicul neonatolog care cunoaste cel mai bine circumstantele nasterii si eventualii factori care ar putea determina aparitia anemiei;
  • nu administrati tratament cu Fier decat la indicatia precisa a medicului si doar in urma efectuarii analizelor ce obiectiveaza scaderea fierului intrucat nici excesul de fier nu este benefic organismului, conducand la aparitia hemocromatozei.

Cum prevenim instalarea anemiei?

Regula de baza este reprezentata de alimentatia echilibrata si diversificare corecta:

  • alaptare exclusiva pana la 6 luni;
  • evitarea introducerii laptelui de vaca inainte de varsta de 2 ani(ca si masa de sine statatoare, poate sa fie insa folosit ca si ingredient(unt, smantana, iaurt,branza de vaci, etc);
  • limitarea  consumului de lapte odata cu diversificarea meselor(la 10 luni maxim 400-500ml/zi);
  • meniu bogat in alimente de origine animala(ficat, carne pui, vita, peste, galbenus de ou) asociate cu legume, fructe (datorita continutului crescut de Vitamina C care potenteaza absorbtia fierului).

Dieta vegetariana nu este potrivita unui organsim in crestere, cu atat mai mult unui sugar!!!!

 Pentru detalii s-ar putea sa va fie de folos si articolul dedicat fierului in alimentatia celor mici.

>>>

ALIMENTATIA COPILULUI MIC (1-3 ANI)

Alimentatia copilasilor dupa implinirea varstei de 1 an nu difera semnificativ fata de alimentatia bebelusului din lunile 11-12, fiind considerata  o “trecere” catre alimentatia adultului prin adaugarea in meniul celor mici si a altor alimente pe masura maturarii functiei digestive, respectiv renale, in paralel cu dezvoltarea abilitatilor psiho-motorii si a dentitiei temporare.

Foarte important este de subliniat fapul ca ritmul de crestere dupa varsta de 1 an este semnificativ incetinit fata de primul an de viata astfel incat si necesarul caloric este mai redus. In medie copilasii cresc cu 200-250 g/luna, respectiv 10-12 cm pe an; pentru o crestere armonioasa  fiind nevoie in continuare de o alimentatie diversificata care sa includa toate principiile nutritionale.
Alimentatia in primii ani de viata  reprezinta  o  “fundatie” durabila pentru deprinderea  unor obiceiuri alimentare sanatoase  si pentru un ritm de crestere corespunzator in anii ce urmeaza. La fel de importante sunt obiceiurile din familie acestea influentand in mod considerabil comportamentul alimentar al copiilor. Din pacate, s-a constatat in ultima vreme ca, aceste deprinderi sanatoase dispar dupa varsta de 4-5 ani(uneori, mult mai devreme), parintii nu mai acorda o asa mare importanta nutritiei, iar  pana la aparitia problemelor de greutate, a diferitelor carente si tulburari digestive mai este doar un pas. De aceea este foarte important sa-i invatati de mici sa manance sanatos, sa nu abandonati niciodata aceste obiceiuri si, mai presus sa fiti un exemplu prin propriul comportament alimentar.

Dupa varsta de 1 an se modifica si comportamentul copilasului la masa, fiind mult mai activi si mai curiosi de explorare, isi pierd repede rabdarea la masa, accepta cantitati mici de alimente, doar cat sa-si potoleasca foamea, fara sa apara senzatia de satietate; e important sa gestionati corect aceste situatii, sa evitati mancatul la televizor sau stiu eu, in fata calculatorului/tabletei, sa gasiti solutii pentru a evita mesele fractionate(din ora in ora spre exemplu).

In principiu copilasii intre 1 si 3 ani au nevoie de 100 kcal /kg corp/zi (de exemplu pentru un copilas de 12 kg sunt necesare 1200kcal/zi) dupa cum au nevoie si de un aport hidric in medie de 100 ml/kgcorp/zi.  Acestea sunt niste valori orientative, nu trebuie sa ajungeti sa cantariti alimentele si sa calculati caloriile; atata timp cat un copil este activ, se dezvolta bine din punct de vedere psihic si motor iar cresterea in inaltime si greutate respecta “curba” corespunzatoare varstei si sexului, inseamna ca necesarul ii este asigurat si nu este nevoie sa-l “indopati” cu suplimente alimentare pentru a-i creste pofta de mancare. La modul orientativ, portia unui copil mic(1-3 ani) reprezinta un sfert din cea a unui adult.

Asa cum spuneam, trebuie sa existe un echilibru intre Proteine, Glucide(hidrati de carbon) si Lipide(grasimi), precum si un aport corespunzator de Fibre(articol detaliat), Vitamine(articol detaliat) si Minerale. Nu exista un regim standard, apetitul si nevoile energetice(numarul de calorii) fiind variabil astfel incat dieta trebuie adaptata fiecarui copilas in parte; mai mult apetitul devine capricios la aceasta varsta, foarte multe din alimentele care-i faceau placere le refuza si are nevoie in permanenta de ceva ” nou”.

Proportia intre proteine, glucide si lipide trebuie sa fie una corespunzatoare pentru varsta evitand atat carentele cat si excesele.

1. PROTEINELE

  • rol esential in procesul de crestere si dezvoltare reprezentand suportul material al vietii;
  • ar trebui sa reprezinte 10-15% din totalul de calorii, 1 gram de proteine furnizand 4,1 kcal;
  • in medie sunt necesare 1-1,2 g de proteine pentru fiecare kilogram,  jumatate de origine animala, jumatate provenind din vegetale(cereale, legume, fructe,seminte, fructele oleaginoase-nuci,alune,migadale, caju,etc);
  • prin “decompunere” in organism elibereaza aminoacizi; exista 30 de aminoacizi dintre acestia, 8 fiind esentiali (adica nu pot fi produsi de organism ci trebuie adusi direct din alimentatie);
  • cele cu valoare biologica mare(“de calitate”) sunt proteinele de origine animala(lapte, oua, carne), acesta fiind si motivul pentru care alimentatia vegetariana nu este indicata copiilor;

a)carnea:

  • pui,gaina, curcan, peste, vita,iepure, ficat de pui/curcan – 40-60 g zilnic;
  • poate fi oferita la masa de pranz sau cina(daca este refuzata  poate fi “camuflata” sub forma de perisoare, chiftele, tarte, budinci, placinte);
  • carnea de porc,oaie, vanatul nu sunt recomandate copiilor mici, la fel mezelurile si conservele de tip pate!!!!

b)ouale:

  • alimente indispensabile in regimul unui copil(recomandabil de 3-4 ori /saptamana, chiar 5-6 mai ales acolo unde carnea este refuzata), de  gaina, consumate intotdeauna proaspete si suficient preparate termic(dupa varsta de 1 an se poate oferi “ou moale”-timpul corect de gatire 4 minute si jumatate);pot fi oferite si oua de prepelita insa nu se recomanda ca acestea sa fie consumate crude(“celebrele” cure de imunizare);
  • dupa varsta de 1 an poate fi introdus cu precautie(mai ales la cei cu antecedente de alergii) si albusul de ou; se admite totusi introducerea acestuia dupa varsta de 9-10 luni cu conditia ca pana la acea varsta sa nu fi existat reactii alergice de niciun fel.

c)lactatele:

  • laptele a trecut de mult pe locul 2 in alimentatia copiilor asa incat nu trebuie sa depaseasca 400-500 ml/zi ; se recomanda in continuare formulele de lapte praf adaptate varstei deoarece chiar daca contin mai putine proteine decat laptele de vaca sunt imbogatite cu fier si acizi grasi nesaturati extrem de benefici organismului;la cei alaptati se continua alaptarea, calitatile laptelui de mama raman aceleasi si dupa varsta de 1 an;
  • excesul de lapte dupa varsta de 1 an poate sa duca la deficiente nutritionale prin evitarea consumului altor alimente, laptele aducand numarul de calorii necesare insa nu si toti nutrientii de care e nevoie; mai mult, in unele cazuri excesul de lapte poate duce la perturbari ale tranzitului intestinal, cel mai adesea fiind vorba de constipatie la care se adauga si o componenta psihologica(inhibarea refexului de defecatie de frica durerii);

  • iaurt natural, branza de vaci, telemea de vaca,capra, urda, riccota, mozarella(bulgari), smantana,unt(consumat ca atare nu prajit);
  • se pot prepara diverse creme de branza prin adaugarea de smantana, iaurt, verdeata (le imita foarte bine pe cele existente in comert insa sunt mult mai sanatoase si nu contin aditivi);

150 ml lapte =1 iaurt=30g branza de vaci cu samantana=60 g branza de vaci

branza topita si iaurturile cu fructe din comert nu sunt indicate!!!

2. GLUCIDELE ( hidratii de carbon sau zaharurile)

  • au un important rol energetic si structural (creierul, inima, celulele sangvine, muschii nu pot functiona in absenta lor), cele mai importante fiind cele complexe de tipul amidonului din cereale (grau, porumb,orz, ovaz, secara, orez,etc), leguminoase, cartofi, banane, urmand apoi lactoza, fructoza si galactoza; zaharul nu trebuie sa depaseasca 10 g/zi(ideal ar fi sa lipseasca);
  •  ideal reprezinta 50-55% din totalul de calorii, 1 gram de glucide furnizand 4,1 kcal;
  • in medie sunt necesare 10-12 g pentru fiecare kilogram, de mare utilitate fiind hidratii de carbon cu absorbtie lenta(mentin un nivel constant al glicemiei) de tipul celor care exista in cereale, legume, fructe;
  • painea trebuie inclusa in alimentatia celor mici, de preferat cea obtinuta din faina integrala  in cantitate de 2 felii/zi, la fel orezul, grisul, pastele(mai ales cele integrale), porumbul, meiul,ovazul, orzul, tapioca; de asemenea exista o mare varietate de cereale pe piata ideale pentru micul dejun sau pentru o gustare mai consistenta;o optiune sunt si pseudocerealele care au in compozitie si o cantitate mare de proteine si alti nutrienti benefici organismului(hrisca, quinoua, amaranth); pentru produsele in comert, cititi cu mare atentie eticheta, sunt multe sortimente care contin cantitati foarte mari de zahar;
  • cerealele sub forma de fulgi, foarte apreciate de copii pot constitui alaturi de un produs lactat un mic dejun consistent si sanatos care sa furnizeze suficienta energie piticului pana la masa de pranz; de asemenea este benefic adaosul  de seminte(in, chia, canepa, dovleac crud, etc), la piureul de fructe sau la produsele lactate consumate ca si gustari (iaurt, branza de vaci);
  • dulciurile (ciocolata, napolitane, sucuri, etc)- sunt usor asimilate, dau o senzatie de bine insa interfera cu apetitul si nu sunt recomandate; foarte mare atentie la sucurile de fructe din comert acestea continand o cantitate foarte mare de zahar;  in general se recomanda prajiturile de casa: chec, prajitura cu fructe , cozonac, branzoici, etc(pentru a evita in continuare zaharul, la prepararea acestora pot fi folosite alternative:sirop de arar, agave, stevie). ciocolata nu trebuie administrata sub varsta de 3 ani.
  • fructe: – in general nu exista restrictii doar in cazul celor cu antecedente alergice la care trebuie evitate fructele cu potential alergenic crescut( capsuni, fructe de padure, etc); o mare atentie trebuie acordata in continuare semintelor (alune, nuci, migdale) in special datorita pericolului de inecare/aspiratie; pot fi servite proaspete (piureuri, sucuri) sau sub forma de compoturi, incorporate in tarte, prajituri.


  • legumele : – preparate sau crude trebuie neaparat sa existe in meniul zilnic al copiilor, incercand o cat mai mare diversitate

3. LIPIDELE (grasimile):

  • foarte importante in alimentatia copiilor, avand un rol esential in crestere si dezvoltare dar mai ales in  maturarea sistemului nervos, dezvoltarea creierului, precum si in absorbtia unor vitamine (vitaminele liposolubile: Vit A,D,E,K), asta pe langa rolul energetic, 1 gram de lipide furnizand 9,1 kcal;
  • trebuie sa reprezinte 30-35 % din ratia calorica
  • exista 3 categorii de grasimi, saturate, monosaturate si polinesaturate

a)grasimile saturate:

  • provin din carne, lapte, smantana, unt si trebuie folosite cu precautie, evitand carnea grasa, slanina, untura, mezelurile;
  • se  recomanda indepartarea grasimii vizibile(slanina), respectiv a grasimii subcutanate(pielea) de la carnea de pasare;
  • laptele, smantana trebuie sa aiba un continut mediu/ridicat in grasimi, niciodata nu se va administra unui copil normoponderal lapte sau iaurt dietetic;
  • untul este indispensabil si contine cantitati importante de vitamina A si D  insa consumat ca atare(pe o felie de paine, incorporat in piureuri, adaugat la o salata) nu folosit la prajeli.

Nu inlocuiti untul cu margarina, este unul din cele mai nesanatoase produse folosite in alimentatia copiilor.

b)grasimile mononesaturate:

  • uleiul de masline al carui rol benefic este stiut de toata lumea trebuie sa faca parte din regimul unui copil insa sa nu depaseasca 1-2 linguri/zi; poate fi adaugat la prepararea salatelor, piureurilor de legume deoarece contine o multitudine de acizi grasi esentiali (acizi grasi de care organismul are mare nevoie insa pe care nu-i poate sintetiza, procurandu-i doar din alimentatie ); uleiul de rapita este o optiune continand acizi omega in proportii ideale pentru nevoile organismului;

c)grasimile polinesaturate:

  • pestele este un reprezentat de seama al acestei categorii si asta in primul rand datorita continutului mare de acizi grasi omega 3; este vorba despre pestele gras(somon, somn, sardine, ton, macrou) care poate fi inclus in dieta piticilor chiar si de 2-3 ori pe saptamana; pe langa continutul de acizi grasi, are si o mare cantitate de fosfor, precum si un continut ridicat de vitamine (D, A, grupul vitaminelor B). Oferiti deci copiilor cat mai mult peste si renunati la suplimentele cu acizi omega 3 exitente pe piata care nu inlocuiesc un regim variat;
  • uleiul de floarea soarelui – poate fi utilizat la prepararea mancarii , desi ideal ar fi sa optati pentru cel de masline; mancarea celor mici nu trebuie preparata prin prajire, mult mai indicate fiind fierberea, prepararea la abur, cuptor, gratar;

Mezelurile,(articol detaliat), afumaturile, carnea tocata, branza topita, margarina, produsele de patiserie( mai ales foietaje) nu-si justifica utilizarea in dieta unui copil de 1-3 ani, fiind cu atat mai nocive cu cat procedeele de industrializare si de conservare sunt mai complexe.

Astfel, practic, meniul unui copil intre 1 si 3 ani se bazeaza pe 5 mese inegale(mic dejun20-25 %, gustarea 110-15%, pranzul30% , gustarea 210-15%, cina 20-25% care trebuie  sa includa toate cele 5 grupe de alimente:

  • grupa I : lactate – pentru proteine, calciu, fosfor, grasimi (untul, smantana, iaurtul, etc);
  • grupa II: carne, peste, organe, oua – furnizeaza proteine de calitate fiind si o sursa considerabila de fier cu o biodisponibilitate net superioara fierului continut in vegetale;
  • grupa III:grasimi de origine animala(carne, peste, unt,etc) si vegetala(ulei masline, floarea soarelui,rapita) necesare pentru aportul de acizi grasi;
  • grupa IV:cereale(grau, secara, porumb, orz, ovaz,etc) pentru aportul de glucide la care se adauga vitaminele , proteinele si procentul crescut de fibre alimentare;
  • grupaV: fructele(100-150 g/zi) si legumele(200-300 g/zi):crude sau preparate termic pentru aportul de vitamine, minerale si fibre alimentare; daca refuza legumele acestea pot fi “camuflate” sub forma de supe creme, piureuri, rulade, budinci, etc.

Ideal ar fi ca toate  aceste grupe de alimente sa se regaseasca zilnic in meniul unui copilas, distribuite in cadrul celor 5 mese. Foarte important este si modul in care-i serviti mancarea…aceasta trebuie sa arate apetisant, sa-i starneasca curiozitatea de a gusta; de asemenea le face placere sa se serveasca, sa manance singuri(chiar daca nu prea reusesc) si trebuie sa-i incurajati in aceasta directie pentru ca servitul mesei sa fie o bucurie pentru ei, altfel riscati sa transformati totul intr-un eveniment neplacut cu refuzuri, plansete si multa truda din partea dumneavoastra.

La un copil sanatos nu trebuie impusa o cantitate fixa, apetitul si preferintele lui vor determina consumul zilnic. La aceasta varsta sunt interesati de alimentele fragmentate de tipul “soldateilor”, experimenteaza lingurita, furculita, canita; trebuie incurajati si ajutati astfel incat spre varsta de 3 anisori dobandesc indemanare si sunt capabili sa serveasca singuri masa. Apetitul este variabil de la o zi la alta, puternic influentat de programul zilnic si de obiceiurile alimentare ale familiei de aceea rolul parintilor este unul esential, puterea exemplului fiind deosebit de importanta pentru ca cei mici sa dobandeasca obiceiuri alimentare sanatoase.

Dintre alimentele interzise bebelusului (articol detaliat) se pot introduce treptat in cantitati progresiv crescande : sarea ( 1 g/zi crescand la 2 g/zi pana la varsta de 3 ani), zaharul (maxim 10 g/zi- ideal sa lipseasca), albusul de ou, mierea de albine(la micul dejun pe o tartina cu unt sau folosita la indulcirea ceaiului), fructele de padure (cu precautie la cei cu antecedente alergice).

In schimb ramane o interdictie clara pentru:

  • mezeluri, conserve de carne, peste, pate
  • carne de porc, afumaturi, carne de miel, oaie, vanat
  • margarina
  • ciocolata
  • condimente de tipul vegeta
  • laptele de vaca ( macar pana la varsta de 2 ani) consumat ca atare

Practic(cateva exemple):

a)mic dejun :

  • 200-250 ml lapte( formula adaptata varstei sau lapte de mama) eventual cu o felie de paine cu unt, pasta de branza, unt + dulceata de casa, pate de casa;
  •  lapte cu cereale(ideal brute);
  • 200-250 ml lapte(formula sau lapte de mama)+ omleta (dintr-un ou) + o felie paine, bucatel de legume crude;
  • ou, branza paine, legume crude, iaurt
  • clatite(fara zahar) cu branza, fructe, ciuperci, etc
  • briose avand la baza legume, branza, etc

b)gustarea 1:

  • fructe proaspete(100-150 g) – feliute sau piure de fructe cu seminte, cereale; nu se recomanda sucurile de fructe intre mese;
  • iaurt natural (100-150 g) cu fructe, cereale, seminte adaugate;
  •  branza de vaci cu fructe /cereale/seminte;

c)pranz:

  • supa de legume, carne de pui, vita, perisoare(din pui, vita), galuste de gris, paste(taietei) – 100-150ml;nu se adauga paine la supa, aceasta aduce calorii suplimentare si va duce la refuzul piureului;
  • carne(pui,gaina, curcan ,iepure vita, peste, ficat)-40-60 g sau 1 oua fiert incorporate in piureul de legume sau alt tip de garnitura(orez, paste, mamaliguta, sufleu de conopida, cartofi, spanac, musaca, tarte, placinta cu carne, legume, etc) – 100 g;pot fi servite alaturi si bucatele de legume crude:rosie, castravete, ardei gras pentru a incuraja si consumul de legume crude;
  • desert (optional): cateva bucati dintr-un fruct, compot de fructe, tarta cu fructe, chec , etc.

gustarea 2:

  • fructe proaspete (100-150 g) – feliute sau piure de fructe cu cereale/seminte;
  • iaurt natural ( 100-150 g) cu fructe, cereale adaugate;
  • branza de vaci cu fructe /cereale/seminte;

cina:

  • mamaliga cu branza si smantana – 100-120 g + lapte 200ml
  • budinca de macaroane/orez+branza + 200 ml lapte
  • cereale cu lapte/gris cu lapte + 200 ml lapte

Cele mai frecvente greseli:

  • excesul de lapte(peste 700ml pe zi este considerat exces, dezavantajul major fiind refuzul altor alimente, necesarul de calorii fiind acoperit insa din punct de vedere calitativ nu sunt asigurati nutrientii necesari);
  • abandonarea produselor proaspete;
  • excesul de proteine(printr-un consum exagerat de carne) si glucide(in special bauturile dulci:carbogasoase/necarbogasoase);
  • rontaielile intre mese, indulcirea sucurilor de fructe, oferirea acestora intre mese;
  • folosirea din ce in ce mai des a alimentelor de tip fast-food chiar si la varste atat de mici;
  • impunerea meselor, uneori chiar fortarea copilului aceasta putand duce in timp la anorexie psihogena (din ce in ce mai frecventa la varste mici);

Sfaturi practice:

  • respectati orarul meselor;
  • mesele ar trebui luate in familie, nu in fata televizorului sau in timpul unor activitati (de exemplu foarte multi copii mananca in timp ce se joaca);
  • portiile sa fie mici, adaptate varstei, apetisante si atractive;
  • nu-i oferiti alternative daca refuza una din mese  si nici rontaieli pana la masa urmatoare;
  • vorbiti-i despre mancare, in functie de varsta, implicati-l in alegerea meniului, dati-i “atentie” cand mergeti la cumparaturi, implicati-l in preprarea/servirea mesei;
  • oferiti-i in familie exemple de alimentatie sanatoasa.

>>>

ALIMENTATIA PRESCOLARILOR(3-7ANI)

 

 

Prescolarii sau “gradinarii” cum imi place mie sa-i alint pe copilasii cu varsta curpinsa intre 3 si 7 anisori au nevoie de o alimentatie diversa care sa includa toate principiile alimentare deoarece la aceasta varsta principala lor activitate este joaca care presupune foarte multa miscare si in consecinta au nevoie de  multa energie . Mai mult, daca practica si un sport in cadru organizat mesele trebuie sa fie consistente si adaptate pentru a sustine ritmul de crestere si cheltuielile suplimentare de energie. De asemenea alimentatia trebuie sa contribuie la cresterea capacitatii de aparare impotriva infectiilor, atat de frecvente o data cu intrarea in colectivitate.

Alimentatia in primii ani de viata  reprezinta  o  ” fundatie” durabila pentru deprinderea  unor obiceiuri alimentare sanatoase  si pentru un ritm de crestere corespunzator in anii ce urmeaza.

La fel de importante sunt obiceiurile din familie acestea influentand in mod considerabil comportamentul alimentar al copiilor. Din pacate, s-a constatat in ultima vreme ca, aceste deprinderi sanatoase dispar dupa varsta de 4-5 ani, parintii nemaiacordand o asa mare importanta nutritiei, iar  pana la aparitia problemelor de greutate mai este doar un pas. De aceea este foarte important sa-i invatati de mici sa manance santatos, sa nu abandonati niciodata aceste obiceiuri si, mai presus sa fiti un exemplu prin propriul comportament alimentar.

Incepand cu varsta de 3 ani este recomandata trecerea la obiceiurile alimentare din familie cu conditia ca acestea sa respecte un orar regulat al meselor si sa evite alimentele nesanatoase , in special cele care sufera o prelucrare industriala (semipreparate, conserve, mezeluri, afumaturi, etc). Este important si procesul termic de preparare, in continuare nefiind recomandate prajelile, rantasurile, excesul de grasimi de origine animala.O atentie deosebita trebuie acordata excesului de dulciuri, sucuri dar si rontaielilor intre mese.

In medie intre 3 si 7 ani necesarul de calorii este de 80-90 kcal/kg corp/zi, necesar care se adapteaza in functie de varsta, sex si bineinteles activitatea fizica mai ales daca este una sustinuta. Astfel la 3 ani au nevoie in medie de 1300kcal/zi, 1500kcal la 4 anisori, 1600 kcal la 5 ani, pentru ca la 7 ani nevoia de calorii sa creasca la 1800 kcal/zi. Acestea sunt niste valori orientative, nu trebuie sa ajungeti sa cantariti alimentele si sa calculati caloriile; atata timp cat un copil este activ, se dezvolta bine din punct de vedere psihic si motor iar cresterea in inaltime si greutate respecta “curba” corespunzatoare varstei si sexului, inseamna ca necesarul ii este asigurat si nu este nevoie sa-l “indopati” cu suplimente alimentare pentru a-i creste pofta de mancare.

Dupa varsta de 3 ani ritmul de crestere nu mai este unul continuu, ci in salturi, explicand astfel apetitul variabil corelat cu perioadele de stagnare, respectiv de crestere in greutate/inaltime. Astfel, daca copilul nu creste in greutate cateva luni nu trebuie sa va ingrijoreze, cu siguranta va urma o perioada de crestere accelerata; evident, cu conditia sa nu existe semne de boala(dureri cu diverse localizari, varsaturi, tulburari de tranzit, acuze din parte copilului:obosela, astenie, pierderea apetitului).

 

Asa cum spuneam, trebuie sa existe un echilibru intre ProteineGlucide ( hidrati de carbon) si Lipide ( grasimi), precum si un aport corespunzator de Fibre ( articol detaliat), Vitamine ( articol detaliat) si Minerale ( calciu, fosfor, fier, zinc, magneziu, seleniu, etc)

 

 

 

1. PROTEINELE:

  • rol esential in procesul de crestere si dezvoltare reprezentand suportul material al vietii;
  • ar trebui sa reprezinte 14-16% din totalul de calorii, 1 gram de proteine furnizand prin “ardere” 4,1 kcal;
  • 70% din totalul de proteine ar trebui sa fie de origine animala(carne pui,curcan, iepure, vita, curcan,muschiulet de porc,ficat de pui/vita, ou,lactate), restul de 30 % provenind din vegetale(cereale,pseudocereale:hrisca, quinoua, amaranth, legume, fructe);
  • prin “descompunerea” lor in organism se elibereaza aminoacizi; exista 30 de aminoacizi dintre acestia 8 fiind esentiali( adica nu pot fi produsi de organism ci trebuie adusi direct din alimentatie);
  • cele cu valoare biologica mare(”de calitate”) sunt proteinele de origine animala(lapte, oua, carne), acesta fiind si motivul pentru care alimentatia vegetariana nu este indicata copiilor;

a)carnea:

  • pui, curcan, peste, iepure, vita, ficat de pui/vita, muschiulet de porc(o data pe saptamana) – 60-80 g zilnic;
  • poate fi oferita la masa de pranz sau cina(daca este refuzata  poate fi “camuflata” sub forma de perisoare, chiftele, tarte, budinci, placinte);

  • trebuie evitata administrarea sub forma de snitele, chiftele, procesul termic de prajire in ulei fiind unul nesanatos cu acumulare excesiva de grasimi in detrimentul altor nutrienti;
  • mezelurile, pate-ul din conserva nu constituie substituienti ai carnii; aceste produse nu ar trebui sa se regaseasca in meniul copiilor!

b)ouale:

  • alimente indispensabile in regimul unui copil (recomandabil de 3-4 ori /saptamana, chiar 4-5 mai ales daca lipseste carnea), de  gaina, consumate intotdeauna proaspete si suficient preparate termic;
  • pot fi utilizate si ouale de prepelita insa niciodata consumate crude ci preparate termic; la aceasta varsta se pot folosi si oua de gasca/rata;

c)lactatele:

  • laptele trebuie sa se regaseasca zilnic in alimentatia “gradinarilor” insa acesta nu trebuie sa depaseasca 400-500 ml/zi ; se poate folosi laptele de vaca (3,5-3,8%) sau laptele de capra; sursa de provenienta trebuie sa fie una sigura, care sa respecte conditiile igienico-sanitare;

  • iaurt natural (2-4-10%), branza de vaci, telemea de vaca/capra, urda, cas dulce de vaca/oaie, smantana(15-30%),unt; se pot prepara diverse creme de branza prin adaugarea de smantana, iaurt, verdeata ( le imita foarte bine pe cele existente in comert insa sunt mult mai sanatoase si nu contin aditivi);
  • branza topita, margarina, iaurtul cu fructe nu sunt indicate in alimentatia copiilor;

150 ml lapte =1 iaurt=30g branza de vaci cu samantana=60 g branza de vaci;

2. GLUCIDELE ( hidratii de carbon sau zaharurile)

  • au un important rol energetic si structural(creierul, inima, celulele sangvine, muschii nu pot functiona in absenta lor), cele mai importante fiind cele complexe de tipul amidonului din cereale(grau, porumb,orz, ovaz, secara, orez), leguminoase, cartofi, banane, urmand apoi lactoza, fructoza si galactoza; zaharul nu trebuie sa depaseasca 15-20 g/zi;
  • ideal reprezinta 50-55% din totalul de calorii, 1 gram de glucide furnizand prin “ardere” 4,1 kcal;
  • in medie sunt necesare 200-240 g/zi, de mare utilitate fiind hidratii de carbon cu absorbtie lenta(mentin un nivel constant al glicemiei) de tipul celor care exista in cereale/derivate de cereale, legume, fructe;

a)cerealele:

  • painea trebuie inclusa in alimentatia celor mici, de preferat cea obtinuta din faina integrala in cantitate de 120-140 g/zi;

  • orezulgrisulpastele(mai ales cele integrale); de asemenea exista o mare varietate de cereale pe piata ideale pentru micul dejun sau pentru o gustare mai consistenta( mei, orz, ovaz,hrisca,quinoa,amaranth,etc); cerealele sub forma de fulgi, foarte apreciate de copii pot constitui alaturi de un produs lactat un mic dejun consistent si sanatos care sa furnizeze suficienta energie pana la masa de pranz;cititi cu mare atentie etichetele,sunt disponibile foarte multe tipuri de cereale cu adaos urias de zahar;
  • nu sunt recomandate cerealele indulcite, care au adaugat mult zahar, arome, aditivi;

b)dulciurile:

  • foarte apreciate de toti copilasii, constituie un real pericol daca sunt oferite in exces; se creeaza asa numita dependenta de dulce care in timp se accentueaza, si interfera cu aportul caloric si cu ceilalti nutrienti deosebit de importanti pentru echilibrul nutritional;
  • ciocolata, napolitanele, sucurile (acidulate/neacidulate), acadelele, bomboanele, etc- sunt usor asimilate, dau o senzatie de bine insa interfera cu apetitul si nu sunt recomandate; foarte mare atentie la sucurile de fructe din comert acestea continand o cantitate foarte mare de zahar;  in general se recomanda prajiturile de casa: chec, prajitura cu fructe , cozonac, branzoici,etc.
  • sunt disponibile cateva preprate(in magazinele naturiste, farmacii) care pot inlocui cu success ciocolata si dulciurile “clasice”;
  • siropul de artar, cel de curmale, smochinele, curmalele, prunele uscate pot fi folosite la indulcirea diverselor preparate;

c)fructele:

  • in general nu exista restrictii doar in cazul celor cu antecedente alergice la care trebuie evitate fructele cu potential alergenic crescut( capsuni, fructe de padure, etc); o mare atentie trebuie acordata in continuare semintelor (alune, nuci, migdale) in special datorita pericolului de inecare/aspiratie; pot fi servite proaspete (salate de fructe, bucatele de fructe,piureuri, sucuri) sau sub forma de compoturi, incorporate in tarte, prajituri.

  • se recomanda ca si desert dupa masa de pranz sau ca si componenta (integrala/partiala) a gustarilor dintre mese.

d)legumele:

  • preparate sau crude trebuie neaparat sa existe in meniul zilnic al copiilor, incercand o cat mai mare diversitate;

  • se pot folosi orice fel de legume (radacinoase, salata, spanac, brocoli, conopida, cartof, sfecla, varza, gulii, fasole verde/galbena, mazare, fasole uscata, linte,dovlecel, rosii, ardei, vinete, ciuperci,etc).

 

3. LIPIDELE ( grasimile):

  • foarte importante in alimentatia copiilor, avand un rol esential in crestere si dezvoltare dar mai ales in  maturarea sistemului nervos, dezvoltarea creierului, precum si in absorbtia unor vitamine ( vitaminele liposolubile: Vit A,D,E,K), asta pe langa rolul energetic, 1 gram de lipide furnizand prin “ardere” 9,1 kcal;
  • trebuie sa reprezinte 35-40% din ratia calorica, 75% de origine animala(unt, smantana, etc), restul de origine vegetala(ulei, oleaginoase, etc);
  • exista 3 categorii de grasimi, saturate, monosaturate si polinesaturate:

a)grasimile saturate:

  • provin din carne, lapte, smantana, unt si trebuie folosite cu precautie, evitand carnea grasa, slanina, untura, mezelurile;
  • se  recomanda indepartarea grasimii vizibile (slanina), respectiv a grasimii subcutanate (pielea) de la carnea de pasare;
  • laptele, smantana trebuie sa aiba un continut mediu/mare in grasimi, niciodata nu se va administra unui copil normoponderal lapte sau iaurt dietetic;
  • untul este indispensabil si contine cantitati importante de vitamina A si D  insa consumat ca atare (pe o felie de paine, incorporat in piureuri, adaugat la o salata) nu folosit la prajeli.

Nu inlocuiti untul cu margarina, este unul din cele mai nesanatoase produse folosite in alimentatia copiilor.

b)grasimile mononesaturate:

  • uleiul de masline al carui rol benefic este stiut de toata lumea trebuie sa faca parte din regimul unui copil insa sa nu depaseasca 1-2 linguri/zi; poate fi adaugat la prepararea salatelor, piureurilor de legume deoarece contine o multitudine de acizi grasi esentiali (acizi grasi de care organismul are mare nevoie insa pe care nu-i poate sintetiza, procurandu-i doar din alimentatie);o alternativa o constituie si uleiul de rapita,deosebit de bogat in acizi omega;

c)grasimile polinesaturate:

  • pestele este un reprezentat de seama al acestei categorii si asta in primul rand datorita continutului mare de acizi grasi omega 3; este vorba despre pestele gras (somon, somn, sardine, ton, macrou) care poate fi inclus in dieta piticilor chiar si de 2-3 ori pe saptamana; pe langa continutul de acizi grasi, are si o mare cantitate de fosfor, precum si un continut ridicat de vitamine (  D, A, grupul vitaminelor B). Oferiti deci copiilor cat mai mult peste si renunati la suplimentele cu acizi omega 3 exitente pe piata care nu inlocuiesc un regim variat;
  • uleiul de floarea soarelui – poate fi utilizat la prepararea mancarii , desi ideal ar fi sa optati pentru cel de masline/rapita; mancarea celor mici nu trebuie preparata prin prajire, mult mai indicate fiind fierberea, prepararea la abur, cuptor, gratar;

Necesarul de lichide :

Nevoia de lichide este si ea variabila, cuprinsa intre 70-100ml/kgcorp/zi, in functie de varsta, sex si bineinteles corelata cu activitatea fizica.In general aceasta nevoie este acoperita prin consumul de fructe si legume, supe, lapte, sucuri de fructe,astfel incat apa ca atare este consumata in cantitati mai mici. Este important sa oferiti apa copiilor (ideal slab mineralizata) mai ales intre mese, in cantitati mici (50-100ml).

Astfel, practic, meniul unui copil intre 3 si 7 ani se bazeaza pe 5 mese inegale ( mic dejun15-20 %gustarea 1 10-15%pranzul 35-40%gustarea 2 – 10-15%cina15-20% care trebuie  sa includa toate cele 5 grupe de alimente:

  • grupa I: lactate – pentru proteine, calciu, fosfor, grasimi (untul, smantana);
  • grupa II: carne, peste, organe, oua – furnizeaza proteine de calitate fiind si o sursa considerabila de fier cu o biodisponibilitate net superioara fierului continut in vegetale;
  • grupa III: grasimi de origine animala (carne, peste, unt,etc) si vegetala (ulei maslinerapita, floarea soarelui) necesare pentru aportul de acizi grasi;
  • grupa IV: cereale (grau, secara, porumb, orz, ovaz) pentru aportul de glucide la care se adauga vitaminele , proteinele si procentul crescut de fibre alimentare;
  • grupaV : fructele(150-200 g/zi) si legumele(200-300 g/zi):crude sau preparate termic pentru aportul de vitamine, minerale si fibre alimentare; daca refuza legumele acestea pot fi “camuflate” sub forma de supe creme, piureuri, rulade, budinci, chiftelute(pregatite pe gratar sau in cuptor).

Ideal ar fi ca toate  aceste grupe de alimente sa se regaseasca zilnic in meniul unui copilas, distribuite in cadrul celor 5 mese. Foarte important este si modul in care-i serviti mancarea…aceasta trebuie sa arate apetisant, sa-i starneasca curiozitatea de a gusta; de asemenea le face placere sa se serveasca, sa manance singuri  si trebuie sa-i incurajati in aceasta directie pentru ca servitul mesei sa fie o bucurie pentru ei, altfel riscati sa transformati totul intr-un eveniment neplacut cu refuzuri , plansete si multa truda din partea dumneavoastra.

La un copil sanatos nu trebuie impusa o cantitate fixa , apetitul si preferintele lui vor determina consumul zilnic. Apetitul este variabil de la o zi la alta, puternic influentat de programul zilnic si de obiceiurile alimentare ale familiei de aceea rolul parintilor este unul esential, puterea exemplului fiind deosebit de importanta pentru ca cei mici sa dobandeasca obiceiuri alimentare sanatoase.

Ce trebuie evitat?

  • mezelurile, conservele de carne, peste, pate;
  • afumaturi in exces, preparate de carne prajite in ulei;
  • margarina, branza topita, cremele de branza, smantana(din comert);
  • excesul de dulciuri si gustari sarate (sticksuri, snacksuri, biscuiti sarati, chipsuri, grisine, etc);
  • rontaielile intre mese, consumul de lichide dulci intre mese (sucuri, limonade, ceaiuri indulcite);
  • exista o interdictie clara in ceea ce priveste folosirea biberonului.

Practic:(cateva exemple)

mic dejun :

a) 200-250 ml lapte  cu o felie de paine cu unt, pasta de branza, unt + dulceata de casa, pate de casa, miere; eventual si cateva bucati de legume crude;cacao instant nu ar trebui adaugata laptelui, aceasta putand fi inlocuita cu succes de pudra de roscove, cicoare, malt;

b) lapte cu cereale;

c) 200-250 ml lapte+ omleta sau ou fiert/”ochi”(fara prajire) + o felie paine; legume crude

gustarea 1:

a) fructe proaspete (150-200 g) – feliute sau piure de fructe; daca refuza fructele ca atare se poate oferi un fresh (portocale, mere, pere, sfecla, telina, morcov, etc);

b) iaurt natural (150-200 g) cu fructe, cereale adaugate;

c) branza de vaci cu fructe /biscuit(ideal fara zahar) rondele de cereale,etc;

pranz:

  • supa de legume, carne de pui, vita, perisoare (din pui, vita), galuste de gris, paste ( taietei) – 100-150ml;
  • carne (pui, vita, peste, ficat) – 60-80 g sau 1 oua fiert incorporat in piureul de legume sau alt tip de garnitura (orez, paste, mamaliguta, sufleu de conopida, cartofi, spanac, musaca, tarte, placinta cu carne, legume, etc) – 100-150 g ,servite alaturi si bucatele de legume crude : rosie, castravete, ardei gras, salata verde, ridichi, etc.
  • desert ( optional): cateva bucati dintr-un fruct, compot de fructe, tarta cu fructe, chec , etc.

gustarea 2:

a) fructe proaspete (150-200 g) – feliute  sau sub forma de compot sau suc proaspat de fructe; se pot adauga cativa biscuiti, seminte sau fructe oleaginoase(nuci, alune, migdale, caju, fistic, etc)

b) iaurt natural (150-200 g) cu fructe, cereale adaugate;

c) branza de vaci cu fructe /biscuiti/rondele de cereale;

cina:

a) mamaliga cu branza si smantana – 120 -150 g + lapte 200ml;

b) budinca de macaroane/orez+branza + 200 ml lapte;

c) cereale cu lapte/gris cu lapte + 200 ml lapte;

Cele mai frecvente greseli:

  • excesul de lapte(peste 500 ml/zi);
  • abandonarea produselor proaspete(legume/fructe);
  • excesul de proteine (printr-un consum exagerat de carne) si glucide ( in special bauturile dulci carbogasoase/necarbogazoase)
  • rontaielile intre mese, indulcirea sucurilor de fructe,prezenta sucurilor din comert;
  • folosirea din ce in ce mai des a alimentelor de tip fast-food chiar si la varste  mici;
  • impunerea meselor, uneori chiar fortarea copilului aceasta putand duce in timp la anorexie psihogena (din ce in ce mai frecventa);

Sfaturi practice:

  • respectati orarul meselor;
  • mesele ar trebui luate in familie, nu in fata televizorului sau in timpul unor activitati ( de exemplu foarte multi copii mananca in timp ce se joaca);
  • portiile sa fie mici, adaptate varstei, apetisante si atractive;
  • nu-i oferiti alternative daca refuza una din mese  si nici rontaieli pana la masa urmatoare;
  • folosisti sistemul de comunicare ( ex:”  mergem la masa ca apoi sa putem merge in parc la joaca”, etc), nu cel de santaj ( ex: “daca nu mananci tot nu-ti mai cumpar jucaria”, etc;
  • oferiti-i in familie exemple de alimentatie sanatoasa; daca sunt interesati lasati-i sa participe la cumparaturi, explicandu-le de ce sunt necesare alimentele pe care le cumparati; sau lasati-i sa va ajute in bucatarie la prepararea si servirea mancarii.

 

 

 

 

 

 

 

>>>

ALIMENTE INTERZISE BEBELUSULUI

Desi nu-mi place deloc acest cuvant “INTERZIS” cand vine vorba de primul an de viata(si nu numai) trebuie sa recunosc ca-l folosesc destul de des si asta din dorinta de a sensibiliza mai mult mamele, de a accentua faptul ca un anumit aliment  nu este recomandat. Oricum tipul de alimentatie ramane la latitudinea mamei insa aceasta trebuie informata, trebuie sensibilizata si, mai mult trebuie convinsa de ce un anumit aliment nu este indicat bebelusului. E simplu sa spui…”X”, “Y”, etc…nu se administreaza pana la varsta de 1, 2, 3 ani. Intrebarile care se pun:….”De ce?”, “Ce se poate intampla?”, etc…Voi incerca in acest articol sa acord o atentie deosebita acelor alimnente “interzise”, in speranta ca, cunoscand potentialele consecinte efectul va fi pozitiv.
Motivul interzicerii acestor alimente este reprezentat de imuturitatea organelor bebelusului, in particular a sistemului digestiv si a aparatului renal. Asa cum, sistemul nervos se dezvolta treptat, lucru concretizat de achizitiile motorii(sustinerea capului, statul in fundulet, mersul, etc) si psihice(zambit, vorbit, etc) tot asa si celelalte organe sunt imature si necesita timp pentru a se dezvolta si a functiona la fel ca si in cazul adultului.
 
1. Zaharul:
  • in primul an de viata  bebelusul nu are  nevoie de zahar, laptele de mama, formulele de lapte praf, iar  mai tarziu legumele, fructele, cerealele, biscuitii adaugati contin suficient zahar;

 

  • nu se indulcesc ceaiurile, sucurile, piureurile de fructe, budincile;
  • ideal ar fi ca nici dupa varsta de 1 an sa nu administrati zahar in exces, sa nu obisnuiti copilul cu dulciuri, sa insistati asupra fructelor, iaurturilor, etc.
  • se pot folosi  “indulcitori” mult mai sanatosi: siropul de artar sau cel de agave, curmale, stevie atunci cand se prepara budinci, tarte cu fructe, etc pentru un plus de savoare.

2. Sarea :
  • nu e necesara a fi adaugata la prepararea mancarii, mai mult e periculoasa, sistemul digestiv si mai ales rinichii neputand “procesa” un eventual exces de sare; mai mult pot sa apara tulburari grave, care pot merge pana la leziuni ale rinichilor si hipertensiune arterialala;
  • din experienta mea  cel mai dificil este  de convins parintii sa nu  adauge  sare in mancare; am auzit de nenumarate ori comentarii de genul …”eu am mancat sarat si uite ce frumos m-am facut”…sau…”nu e buna mancarea  fara sare”. Uneori mamicile inteleg importanta excluderii sarii din alimentatie insa, la primele refuzuri ale bebelusului incep si adauga sare convinse fiind ca acesta este motivul pentru care bebelusul refuza sa manance.Total gresit!
  • necesarul de sare sub 6 luni este in jur de 0,5-0,8g/zi cantitate existenta atat in laptele de mama cat si in formulele de lapte praf; pana la varsta de 1 an, creste pana la 1g/zi , uramand ca in jurul varstei de 3 ani sa ajunga la 2 g sare/zi.
  • atentie la apa pe care o folositi atat la prepararea formulei de lapte cat si pentru consum; apa plata contine o cantitate mare de sodiu, continutul in sodiu ar trebui sa fie sub 20mg/l;
 
3. Carnea de porc:
  •  nu se administreaza sub varsta de 1 an(ideal ar fi pana la 2-3 ani) datorita continutului mare de grasimi si capacitatii reduse a organismului de digestie;
  • dupa varsta de 3 ani trebuie consumata cu moderatie(1-2 ori /saptamana) si evitata administrarea  sub forma de snitele, chiftele in exces(stiu ca sunt preferatele copiilor insa daca nu le primesc si nu se obisnuiesc cu ele din primii ani nu vor fi probleme mai tarziu).
 
4. Laptele de vaca:
  • nu trebuie administrat bebelusilor in continuarea sau in locul alaptarii/alimentatiei cu formule de lapte praf, cel putin in primul an de viata; poate in schimb sa fie folosit ca si ingredient la prepararea piureurilor de legume, a branzicii, iaurtului “de casa”;ideal se alege un lapte bogat in grasimi(3,5%-3,8%) deoarece sistemul nervos al bebelusilor se afla intr-o perioada intensa de dezvoltare si are nevoie de aceste grasimi;
  • are si un inalt potential alergen putand duce la aparitia scaunelor diareice, colicilor abdominale, eruptiilor cutanate mai ales daca este introdus in primele luni de viata;are un rol important in aparitia Intolerantei la proteinele laptelui de vaca fiind considerat factorul “trigger” (declansator).
  • de asemenea spre deosebire de formulele de lapte praf care sunt imbogatite cu fier, laptele de vaca contine o cantitate neglijabila de fier, determinand astfel aparitia anemiei carentiale(articol detaliat);
  • dupa varsta de 1 an ideal ar fi sa administrati in continuare formule de lapte praf (de tip junior) sau sa continuati alaptarea(laptele de mama are aceleasi calitati si dupa varsta de 1 an;) in situatii exceptionale(conditii materiale, refuzul copilasului) se poate administra, cantitatea nu trebuie insa sa depaseasca 500ml/zi si, nici intr-un caz nu mai administrati lapte peste noapte(riscul cariilor dentare este unul foarte mare mai ales dupa varsta de 1 an cand marea majoritate a copilasilor au cel putin incisivii prezenti); cumparati lapte pasteurizat, cu continut mai mare de  grasime 3-3,5-3,8%; evitati laptele de la dozatoare datorita conditiilor igienice precare(in cele mai multe cazuri) si lipsei informatiilor nutritionale si de control sanitar; o optiune este si laptele de capra, care are o compozitie mai aproape de cea a laptelui matern(dezavantajul este insa ca nu este disponibil pe intreaga perioada a anului calendaristic);
5. Albusul de ou:
  • se recomanda prudenta datorita potentialului alergenic foarte crescut , mai ales la copii cu antecedente de alergii; ideal, la cei cu afectiuni alergice este bine sa fie temporizat  pana la varsta de 1 an; la aceasta categorie de copii este indicata prudenta si in ceea ce priveste  galbenusul de ou( introdus treptat in alimentatie cu urmarirea oricaror reactii si, intotdeauna fiert 10 minute);
  • albusul poate fi introdus cu atentie dupa varsta de 1 an deoarece contine  proteine de inalta valoare biologica si asa numitii “aminoacizi esentiali” adica acei aminoacizi de care organismul are mare nevoie insa pe care nu-i poate procura decat din alimentatie; la bebelusii care pana la varsta de 9 luni nu au dezvoltat recatii alergice la niciun aliment este permisa testarea albusului;
 
6. Mezeluri:
  • sunt interzise categoric, nu numai in cazul  bebelusilor ci si al  tuturor copiilor(vezi articol “Spune NU mezelurilor“) avand in vedere ingredientele folosite si procedeele industriale de preparare;
7. Margarina:
  • eu personal recomand excluderea ei din alimentatia oricarui copil indiferent de varsta si, nici o reclama oricat de bine realizata nu va reusi sa ma convinga de valoarea ei biologica si de importanta ei in nutritia copiilor;
  • va recomand sa o inlocuiti cu unt , paste din branza de vaci, etc.
 
8. Conserve:
  • in special cele pe baza de carne si, in mod particular pateul(ca o fi de porc, de pui, gasca sau vegetal); motivul este acelasi ca si in cazul mezelurilor…ingredientele si procedeul de preparare;
  • nici muraturile, produsele afumate sau semipreparatele nu sunt recomandate sugarilor si, in general nici copiilor mici.
 
9. Ciocolata, Cacao:
  •  sunt foarte excitante si induc o stare de agitatie copilului, la care se adauga surplusul caloric; pot fi inlocuite insa cu succes de pudra de roscove care sta si la baza formulelor de lapte antireflux(AR);
  • nici formele instant nu sunt recomandate chiar daca sunt imbogatite cu diferite vitamine si minerale; contin o serie de zaharuri adaugate suplimentar care nu aduc nimic benefic.
 
10. Alune, nuci, seminte, migdale – au un inalt potential alergen si sunt periculoase deoarece bebelusii se pot ineca cu ele; daca  bebelusii nu prezinta antecedente de alergii pot fi incluse dupa varsta de 8 luni ca si componenta a gustarilor; trebuie intotdeauna introduse progresiv si fin rasnitate pentru a evita aspirarea lor in caile respiratorii; se recomanda achizitionarea lor in stare cruda(nu prajite sau sarate);
11. Pop-corn, pufuleti, pufarini, stick-suri, chipsuri,etc:
  • aduc un inutil aport caloric care interfera apoi cu regimul normal al unui bebelus; plus ca acestea contin multi aditivi, coloranti, condimente si nu constituie o recomandare nici in cazul copiilor mai mari;
12. Fructele de padure:
  • mure, fragi, afine, zmeura, coacaze, etc: datorita potentialului risc alergen; se evita la copilasii cu antecedente de alergii; la bebelusii care nu au astfel de  antecedente de alergii pot fi administrate cu precautiesi intorduse progresiv dupa varsta de 7 luni, fiind niste fructe foarte bogate in nutrienti; mai mult, afinele sunt de un real ajutor in episoadele de enterocolita(diaree);
13. Mierea de albine:
  • este foarte laudata datorita efectelor sale benefice si, pe buna dreptate insa in primul an de viata exista riscul de botulism., o boala infectioasa foarte agresiva; dupa varsta de 1 an se permite introducerea ei(exceptand copilasii cu antecedente de alergii) iar ulterior, in functie de toleranta si a altor produse apicole(polen-ucat/crud, propolis, laptisor de matca)

 

14. Sucuri acidulate :
  • desi nici nu ar trebui sa se puna problema existentei acestora in meniul bebelusilor, nu de putin ori am avut surpriza ca acestea inlocuiau “cu succes” masa de fructe;
  • acestea nu ar trebui sa se regaseasca nici la copilasii mai mari, daramite la bebelusi;
  • indiferent de sortiment, bauturile racoritoare(acidulate sau nu) nu contin nutrienti benefici organismului si nu ar trebui sa fie oferite copiilor.
 15. Prajeli, rantasuri:
  • nici una dintre mamici nu ar trebui sa prepare astfel alimentele insa sunt multe aspecte legate de obiceiurile familiei asa incat as interzice categoric administrarea lor sub  varsta de 1 an si, as trage un semnal de alarma in privinta utilizarii lor dupa varsta de 1 an.
In concluzie as putea spune cu convingere ca, prin evitarea acestor alimente puteti sa-i “oferiti” bebelusului o crestere armonioasa, obisnuindu-l in acelasi timp cu o alimentatie echilibrata si dupa implinirea varstei de 1 an. Alimentele considerate alergenice pot fi introduse cu multa precautie dupa varsta de 7-8 luni, cu conditia absentei antecedentelor de alergii(atat la bebe cat si in familia acestuia) si testarii progresive a tolerantei; doar introducerea albusului de ou se amana inspre varsta de 9-10 luni. 
>>>

Vaccinurile FACULTATIVE

Am ales acest subiect din cauza controverselor existente atat in randul mamicilor cat si printre medici, fie ei medici de familie sau pediatri. De la inceput vreau sa subliniez ca nu este o metoda de promovare a vreunei firme producatoare, motiv pentru care nici nu voi mentiona denumirea comerciala a acestor vaccinuri ci doar voi prezenta bolile impotriva carora confera protectie, varsta optima de vaccinare precum si eventualele contraindicatii de administrare, respectiv efectele adverse cele mai frecvente. Se numesc vaccinuri facultative pentru ca nu sunt incluse in Programul National de Vaccinare, respectiv nu sunt gratuite; parintii au dreptul si trebuie sa fie informati de existenta acestora, de indicatiile lor si sfatuiti la modul cel mai obiectiv posibil in ceea ce priveste vaccinarea.

Ce este vaccinul?

Este o substanta imunobiologica ce contine microorganisme vii (dar atenuate) sau inactivate care se administreaza in scopul inducerii imunitatii (formarea de anticorpi) pentru a preveni asftel dezvoltarea bolilor respective; nici un vaccin nu ofera protectie totala, existand astfel riscul de a dezvolta boala respectiva chiar daca copilul a fost vaccinat. Recomandarea utilizarii unui vaccin trebuie sa ia in considerare riscurile bolii respective, beneneficiile vaccinarii si, nu in ultimul rand efectele adverse ale vaccinarii. Practic nu exista vaccin fara efecte adverse, de cele mai multe ori acestea sunt usoare si tranzitorii, astfel ca beneficiile aduse sunt mult mai mari in prevenirea unor boli grave comparativ cu reactiile adverse.
De obicei vaccinurile se administreaza combinate, fara a afecta eficacitatea sau siguranta; nu sunt prea multe vaccinuri, sistemul imun al copiilor putand reactiona prompt prin formarea de anticorpi specifici.
Programul National de Vaccinare include vaccinari pentru : tuberculoza (BCG), Hepatita B, difterie, tetanos, pertusis (DTP), poliomielita, rujeola, rubeola, oreion (ROR) care se realizeaza in mai multe rapeluri (doze) , administrandu-se simultan mai multe vaccinuri.

Pe langa vaccinurile “obligatorii” mai exista pe piata o serie de vaccinuri indreptate impotriva unor boli infectioase (infectia cu rotavirus, pneumonii, meningite, hepatita A, etc) cu potential evolutiv grav; majoritatea acestor vaccinuri sunt  incluse in Programele Nationale ale tarilor dezvoltate la recomandarea OMS(Organizatia Mondiala a Sanatatii). Acest lucru nu se intampla din pacate si in Romania, parintii fiind nevoiti sa aloce sume semnificative pentru achizitionarea acestor vaccinuri.

1. Vaccinarea antirotavirus:

  • ofera protectie fata de infectia cu rotavirus responsabila de dezvoltarea enterocolitei, cu atat mai periculoasa cu cat survine la varste mai mici;
  • vaccinarea se efectueaza incepand cu a 6-a saptamana de viata, pana maxim la 24 saptamani(varsta administrarii ultimei doze);
  • sunt doua varinate(firme producatoare), ambele se administreaza oral, sub forma de picaturi(0.5ml) la interval de 4-6 saptamani; prima varianta e cu 2 doze, cea de-a 2-a cu 3 doze; oricare varianta ati alege, trebuie respectata varsta maxima de administrare iar vaccinarea poate sa fie facuta concomitent cu vaccinurile din schema mationala;
  • efecte adverse : – febra, agitatie, iritabilitate, indispozitie, lipsa poftei de  mancare.

– contraindicatii de administrare:

  • boli febrile acute;
  • gastroenetrocolita acuta;
  • malformatii ale tubului digestiv;
  • antecedente de invaginatie intestinala;

– pret : aproximativ 200-250 Ron/doza in functie de firma producatoare ( 2 variante existente pe piata).

2. Vaccinarea antiHaemophilus influenzae( Hib)

Haemophilus influenzae

– este o bacterie ce se raspandeste cu usurinta si reprezinta o cauza frecventa de infectii in randul copiilor, unele usoare (otite, sinuzite), altele deosebit de severe cu potential evolutiv grav (pneumonii, meningite); exista in caile respiratorii (nas, gura) si se transmite cu usurinta prin stranut, tuse, afectand in special copiii ce frecventeaza crese/gradinite;

pe piata exista 2 tipuri de vaccin – unul care se administreaza separat (monovalent) iar altul combinat ce se administreaza impreuna cu vaccinurile de la 2,4,11 luni(componenta a vaccinului hexavalent, oferit gratuit in cadrul programului national de vaccinare);

este indicat tuturor copiilor cu varsta peste 2 luni; OMS a recomandat introducerea  sa in schema  de vaccinare a tuturor tarilor. Copiii nevaccinati in primul an de viata pot fi vaccinati pana la varsta de 2 ani cu o singura doza de vaccin; copiii peste varsta de 2 ani vor fi vaccinati doar in situatii speciale (risc crescut de infectie invaziva);

– administrare : la nivelul coapsei pentru sugari sau la nivelul bratului pentru copilasii mai mari

– efecte adverse:

  • durere, roseata, tumefiere (umflarea) la locul injectiei;
  • febra;
  • iritabilitate, indispozitie;

– contraindicatii

  • boli acute febrile;
  • anafilaxie la componentele vaccinului;
  • varsta sub 6 saptamani.

3. Vaccinarea antipneumococica

Streptococul pneumoniae(pneumococul):

  • este o bacterie frecvent prezenta in caile respiratorii ce poate determina otite, sinuzite, pneumonii, meningite, septicemii ( infectii generalizate),riscul de aparitie fiind mai mare la copilasii cu varsta sub 2 ani, la cei care frecventeaza colectivitati si in situatiile in care copilasii sunt expusi fumului de tigara. Transmiterea este extrem de facila, prin tuse, stranut;
  • incepand cu 1 august 2017 a fost inclusa in schema nationala de vaccinare(gratuit) insa din pacate, beneficiari sunt doar copilasii nascuti dupa aceasta data; pentru ceilalti, este necesara achizitionarea contacost;

– pe piata exista doua tipuri de vaccin:

a) vaccin polizaharidic 23 valent care insa nu este indicat a se administra sub varsta de 2 ani , indicatiile sale limitandu-se la grupa de varsta 2- 65 de ani cu afectiuni severe(lipsa splinei, boli malingne, infectie HIV, etc);

b) vaccin conjugat

–  se administreaza copiilor cu varste intre 2 luni, respectiv 2 ani; peste varsta de 2 ani se administreaza doar in cazul existentei unor boli grave ce predispun la infectii grave cu pneumococ (cancere, infectie HIV, boli cronice cardiace, pulmonare, imunodeficiente, etc.);

– scheme de administrare :

  • 2,4,6 luni iar a patra doza la 12-15 luni;
  • se pot vaccina si copiii cu varsta peste 6 luni cu 3 doze separate printr-un interval liber de minim 1 luna;
  • cei cu varsta peste 1 an se pot vaccina cu 2 doze intre ele existand un interval liber de minim 2 luni;
  • peste varsta de 2 ani pana la 5 ani se vaccineaza cu o singura doza;
  • pentru copilasii nascuti dupa data de 1 august 2017 a fost inclus in schema nationala(se efectueaza gratuit la medicul de familie) in 3 doze(2,4, respectiv 11 luni);

– se poate administra concomitent cu alte vaccinuri; eficacitate crescuta de pana la 95%;

– administrare – la nivelul coapsei sau bratului;

– reactii adverse:

  • durere, roseata, tumefiere ( umflare) la locul injectiei
  • febra, iritabilitate,indispozitie, eruptii cutanate

– contraindicatii

  • boala acuta;
  • anafilaxie la una din componentele vaccinului;

4. Vaccinarea antimeningococica

Neisseria meningitidis ( meningococul)

  • bacterie existenta la nivelul cailor respiratorii superioare (nas, gura) care poate determina de la infectii usoare localizate, pana la infectii severe de tipul meningitei, respectiv infectie generalizata (meningococemie) cu risc major de vindecare cu sechele sau chiar deces; sunt 5 serotipuri, cele mai frecvente infectii fiind produse de tipurile A,B,C; din pacate nu exista vaccin pentru serotipul B;

Pana in urma cu cativa ani se recomanda vaccinarea doar in situatii speciale (pentru cei care au intrat in contact cu pacienti confirmati, copii cu splenectomie, respectiv cu imunodeficiente congenitale sau dobandite); la noi in tara este disponibil  doar vaccin meningococic bivalent ( A+C);

– vaccinarea se poate efectua incepand cu varsta de 4 luni in cazul in care exista contact cu subiecti infectati, confirmati; in context general, vaccinarea se efectueaza dupa varsta de 2 ani; de asemenea se vaccineaza copii cu splenectomie (absenta splinei) precum si cei cu imunodeficiente congenitale sau dobandite;

contraindicatii:

  • boli acute febrile;
  • anafilaxie la una din componentele vaccinului;

– efecte adverse :

  • durere, roseata, tumefiere (umflare) la locul injectiei;
  • febra, indispozitie, dureri de cap (cefalee);
  • rar manifestari alergice (eruptii, urticarie);
  • foarte rar – 1/1.000.000 – anafilaxie;

5. Vaccinarea antivaricela:

Varicela este o boala infectioasa eruptiva produsa de virusul varicelo-zosterian, detaliata pe larg in cadrul articolului cu acelasi nume, motiv pentru care nu voi insista asupra acestui tip de vaccinare.

6. Vaccinarea antihepatita A:

Virusul hepatitic A

Hepatita A sau boala ” mainilor murdare” este produsa de virusul hepatitic A care spre deosebire de virusul hepatitic B (pentru care exista vaccin gratuit) are o evolutie limitata ca si durata (nu se cronicizeaza); este foarte contagioasa, transmitandu-se cu rapiditate printre membrii aceleiasi familii.

– vaccinarea se recomanda a fi efectuata la intrarea in colectivitate (dar dupa varsta de 2 ani) sau in cazul calatoriilor in tari endemice (cu multe cazuri diagnosticate) : Africa, Asia, zona Mediteraniana, Orientul mijlociu;

– se efectueaza 2 doze la interval de 6-12 luni, protectia oferita fata de infectia cu virus tinzand spre 100%;

contraindicatii :

  • boli acute febrile;
  • anafilaxie la una din componentele vaccinului;

efecte adverse :

  • durere, roseata, tumefiere  umflarea);
  • febra,iritabilitate, indispozitie;
  • inapetenta;
  • dureri musculare, articulare;
  • foarte rar : icter (ingalbenirea tegumentelor si mucoaselor), sindrom Guillain-Barre;

7. Vaccinarea antigripala:

Virusurile gripale:

– sunt 3 tipuri distincte A,B,C3 cu doua componente H si N, realizand diferite combinatii si mutatii, existand permanent un pericol de pandemie cu virusuri gripale; la copii frecvent infectiile gripale se complica cu suprainfectare bacteriana (pneumococ, stafilococ)  putand duce la aparitia unor boli grave chiar amenintatoare de viata; modul de transmitere este extrem de facil prin stranut si tuse dar si prin intermediul obiectelor contaminate de aceea se justifica vaccinarea copilasilor, ideal in lunile septembrie – octombrie;

– exista mai multe tipuri de vaccin, acestea administrandu-se strict la indicatia medicului de familie sau a medicului pediatru;

– vaccinarea poate fi facuta incepand cu varsta de 6 luni; prima vaccinare necesita doua doze la interval de 1 luna, ulterior o singura administrare pe an

contraindicatii:

  • alergie la ou , carne de pui sau alte componente ale vaccinului;
  • boala acuta febrila;
  • varsta sub 6 luni;

efecte adverse :

  • durere, roseata, tumefiere  (umflare);
  • febra, indispozitie, dureri de cap (cefalee);
  • dureri articulare, musculare;
  • manifestari alergice : urticarie, angioedem soc anafilactic (alergie la proteinele din ou);

Vaccinarea antigripala nu protejeaza fata de alte infectii respiratorii  virale ( adenovirusuri, rhinovirusuri, etc)

Situatii speciale ce necesita vaccinare :

a) muscaturi de animale, plagi intepate, taiate:

vaccinare antirabica, antitetanica

b) calatorii in zone endemice :

vaccinare impotriva febrei galbene, etc.

In situatia in care aveti programate concedii in zone ëxotice” este indicat sa va sfatuiti cu medicul curant asupra necesitatii, uneori chiar obligativitatii de a efectua unele vaccinuri(sunt medici epidemiologi care, in functie de zona geografica in care veti calatori o sa va recomande vaccinuri suplimentare)

c) vaccinarea anti papiloma virus extrem de controversata, promovarea in Romania a fost un adevarat esec ce s-a soldat cu un procent mic de fetite vaccinate impotriva unui virus al carui rol in aparitia cancerului de col uterin a fost pe deplin studiat si demonstrat. Avand in vedere complexitatea subiectului voi dedica un articol intreg acestui subiect, in speranta ca voi reusi cat de putin sa sensibilizez parintii in a lua decizia corecta atunci cand vine vorba de prevenirea unei boli atat de parsive cum este cancerul.

In concluzie pot sa va sfatuiesc doar sa alegeti in cunostinta de cauza; informati-va din surse medicale, cereti sfatul medicului ori de cate ori aveti o nelamurire pentru ca doar medicul este in masura sa o faca; sunt boli foarte grave care deja au fost eradicate, altele sunt in curs de eradicare tocmai datorita acestor vaccinuri.

>>>
Sitemap