Category Archives: Boli infectioase eruptive

BOALA GURA-MANA-PICIOR

Boala GURA-MANA-PICIOR este o infectie virala care apare in epidemii in special in colectivitati (crese, gradinite), cei mai afectati fiind prescolarii (2-6 ani) insa si bebelusii si copilasii mai mari pot face aceasta infectie, datorita faptului ca se transmite deosebit de usor. De asemenea in cazul femeilor insarcinate exista riscul de a transmite infectia virala fatului  recomandandu-se pe cat posibil evitarea contactului cu persoane infectate.

De cine este produsa?

Virusul implicat face parte din categoria enterovirusurilor(virusuri “digestive”) si se numeste COXACKIE. Sunt mai multe subtipuri care pot determina acesta infectie, cel mai frecvent implicat fiind tipul A-16. Imbolnaviri pot determina si subtipurile A5,7,9,10 , B5 iar subtipul 71 este asociat cu o infectie severa cu manifestari neurologice de tipul meningitei/encefalitei/mielitei si care necesita internare obligatorie cu supraveghere si tratament de specialitate.In tarile asiatice Taiwan, Singapore, Malayesia au fost inregistrate multiple infectii cu subtipul 71 care s-au soldat cu evolutii severe, letale.

Cum se transmite?

  • se transmite foarte usor, fiind  responsabila de adevarate epidemii, mai ales in crese si gradinite, fiind de departe cauza cea mai frecventa de ulceratii la copii;
  • calea de transmitere cea mai frecventa este cea oral-fecala, virusul fiind prin definitie un enterovirus, adica un virus care patrunde in organism pe cale bucala orala) si se multiplica in intestin de unde se raspandeste in intreg corpul.De asemenea se transmite prin tuse, stranut, prin contactul direct cu leziunile de la nivelul pielii dar si prin intermediul obiectelor contaminate sau materiilor fecale. Din acest motiv sunt foarte importante  masurile de igiena, spalarea frecventa pe maini cu apa calda si sapun, aerisirea incaperilor,evitarea spatiilor aglomerate si a contactului cu persoanele infectate;
  • izolarea la domiciliu a copilasilor bolnavi este un imperativ prevenind de multe ori raspandirea infectiei;chiar daca copilul are o stare generala buna nu este indicat sa fie dus in locuri publice(parcuri, spatii special amenajate pentru copii)

Cum se manifesta?

Perioada de incubatie, adica timpul scurs din momentul infectarii si pana la aparitia semnelor si simptomelor este variabila, in medie 3-7 zile.

Debutul:

– necaracteristic, frecvent sugestiv pentru o infectie respiratorie:

  • stare generala alterata;
  • indispozitie, astenie, adinamie;
  • cefalee(dureri de cap);
  • anorexie (lipsa poftei de mancare, in special pentru solide);
  • mai rar varsaturi si dureri abdominale;
  • febra – precede cu 24-48 de ore aparitia eruptie; frecvent este  usoara/moderata : 38-39C

Perioada de stare:

-caracteristica este eruptia care are mai multe stadii:

  • initial apar niste macule(pete) rosii in jurul guritei dar si in interiorul cavitatii bucale ( limba, gingii, fata interna a obrajilor, palat -“cerul gurii”, faringe) care se transforma in 24-48 de ore in mici vezicule (besicute) cu contur clar, perete subtire, culoare gri, inconjurate de un halou eritemtos(rosu).Sunt foarte dureroase, impiedeca alimentatia iar in cazul in care aportul de lichide este deficitar se poate ajunge la deshidratare care necesita spitalizare si perfuzare endovenoasa.

  • leziunile veziculoase se ulcereaza si lasa adevarate rani in gurita copilasilor facand imposibila alimentatia; se pare ca, cel mai bine tolerat este laptele rece/iaurtul, singurul care nu determina usturimi in momentul contactului cu mucoasa bucala;
  • pe langa leziunile bucale tipice sunt si leziunile de la nivelul palmelor si talpilor(de unde si denumirea bolii…mana-gura -picior); au aceeasi evolutie, initial macule rosii apoi vezicule situate in special pe palme, intre degete si la nivelul talpilor; mai rar apar la nivelul coapselor si pe trunchi. Spre deosebire de alte boli eruptive ( in special varicela cu care se si confunda uneori) nu sunt insotie de prurit ( mancarime).

  • leziunile de la nivelul pielii se vindeca in general in 7  maxim 10 zile si nu lasa sechele (cum se intampla de exemplu in cazul varicelei cand raman cicatrici daca au fost inlaturate crustele respective).

Indiferent de gravitatea manifestarilor generale(febra, refuzul alimentatiei, dureri de cap) sau a elementelor eruptive este recomandat sa va adresati unui medic singurul in masura sa stabileasca diagnosticul corect si implicit tratamentul specific.

Cum se diagnosticheaza?

  • diagnosticul este relativ usor, bazat pe contactul copilasului cu cineva deja infectat si pe aspectul clinic al leziunilor;
  • sunt rare cazurile cand sunt necesare investigatii suplimentare(analize), de obicei in situatii severe sau care apar la copilasi cu alte probleme de sanatate asociate;

Cum se trateaza?

Tratamentul este suportiv si simptomatic, ceea ce inseamna ca nu poate fi tratata cauza ci doar alinate simptomele. De subliniat ca tratamentul antibiotic nu-si justifica utilizarea fiind vorba de o infectie virala;sunt insa cazuri cand se poate suprapune o infectie bacteriana si atunci sunt necesare antibioticele insa strict la racomandarea medicului.

Obiectivele majore sunt:

  • tratamentul febrei;
  • hidratarea corespunzatoare cu aport suplimentar de lichide; ideal este ca lichidele sa fie reci sau servite la temperatura ambianta, cu evitarea lichidelor fierbinti sau a sucurilor;
  • calmarea durerilor (ibuprofen, paracetamol) sau sprayuri cu efect antiinflamator si anestezic(Tantum Verde, Gatulet Fericit, etc);
  • badijonari ale mucoasei bucale(solutii cu glicerina la care se adauga anestezice : anestezina, lidocaina, reepitelizante ale mucoasei – Vitamina A, Vitamina E) sau antihistaminice (difenhidramina);
  • probiotice, antidiareice(smecta), antisecretorii(hidrasec)daca se asociaza diaree;
  • diminuarea raspandirii infectiei prin izolarea la domiciliu a copilasilor bolnavi.

In cazul copilasilor cu leziuni masive la care este imposibila hidratarea se recomanda internare pentru perfuzare si tratament de specialitate. De asemenea infectiile cu manifestari neurologice (produse de subtipul 71) necesita internare obligatorie.

Ce complicatii pot sa apara?

  • deshidratarea;
  • suprainfectia bacteriana a leziunilor ce impune administrare de antibiotic chiar daca la baza infectia este virala;
  • pericardita/miocardita (rar);
  • meningita/encefalita (foarte rar);

Care este evolutia?

  • in formele usoare si moderte evolutia este autolimitanta cu vindecare in 7-10zile;
  • incepand cu cea de-a 7-a zi de boala se formeaza anticorpi care elimina virusul din organism;cu toate acestea s-a stabilit ca, virusul se mai elimina prin fecale timp de aproape 1 luna, ceea ce inseamna ca, pericol de contagiozitate exista. Insist inca o data asupra importantei masurilor de igiena mai ales in cazul copilasilor mici, ce frecventeaza gradinitele;
  • imunitatea dobandita in urma infectiei este durabila, rar apare reinfectia insa este posibila infectia cu un alt subtip al virusului Coxackie;

Adultii de obicei manifesta forme mult mai usoare decat copilasii.

In cazul femeilor insarcinate daca infectia s-a produs in primul trimestru de sarcina se poate produce avort spontan. In schimb infectiile din trimestrul 2, respectiv 3 s-au soldat cu retard al cresterii intrauterine a fatului.

Cum ne putem proteja?

Fiind o boala ce se raspandeste usor, posibilitatile de protectie sunt minime si se reduc la aplicarea riguroasa a masurilor de igiena si in special spalatul frecvent pe maini cu apa calda si sapun si obligatoriu dezinfectia obiectelor cu care copilasii vin in contact (de exemplu virusul ramane foarte mult timp activ pe suzeta sau pe o jucarie)..

>>>

ERITEMUL INFECTIOS -BOALA “OBRAJILOR PALMUITI”

Eritemul infectios  sau” boala obrajilor palmuiti” face parte din categoria bolilor infectioase eruptive, alaturi de mult mai cunoscutele rujeola,rubeola, scarlatina,etc. Este relativ usor de recunoscut doar dupa eruptia caracteristica si, din fericire are o evolutie usoara, complicatiile fiind extrem de rare( in special la cei cu deficite imune-congenitale sau dobandite si boli cronice).

Ce este eritemul infectios?

  • o infectie virala, determinata de PARVOVIRUSUL B19- foarte frecvent, peste 80% din adulti prezinta anticorpi specifici;
  • afecteaza in special copiii de varsta scolara(5-14ani);
  • apare cu predilectie iarna si primavara;

Cum se transmite?

  • aerogen, prin intermediul  stranutului, tusei dar si a obiectelor contaminate cu aceste secretii;
  • de la mama la fat, femeile insarcinate au un risc mai mare de a face forme severe;
  • prin intermediul sangelui sau produselor din sange;

Perioada de incubatie:

  • durata din momentul infectarii pana la aparitia simptomelor;
  • variabila, intre 4 si 14 de zile(media 7-10 zile) de la momentul contactarii virusului;

Perioada de contagiozitate:

  • 1-3 zile inaintea aparitiei simptomatologiei(febrei); practic copilul este aparent sanatos insa transmite infectia;
  • pe toata durata febrei, momentul eruptiei fiind faza finala a bolii, perioada in care copilasul nu mai este contagios chiar daca eruptia poate persisita si 2-3 saptamani, uneori chiar luni;

Cum se manifesta?

debut:

  • stare generala alterata;
  • indispozitie, somnolenta;
  • inapetenta, oboseala;
  • mialgii(dureri musculare);

perioada de stare:

  • tipica pentru o viroza respiratorie, mai rar digestiva;
  • cefalee(durere de cap);
  • subfebrilitati(37-38C)/febra(38-39, rar peste 39);
  • obstructie nazala sau rinoree(secretii nazale seroase);
  • dureri de gat secundare inflamarii si congestiei faringo-amigdaliene;
  • rar simptome digestive:greturi, varsaturi, diaree;
  • dureri articulare: lipesc la copii insa la adult pot fi singura modalitate de manifestare a bolii, cel mai frecvent fiind implicate articulatia mainii, genunchiului si gleznei; afecteaza preponderent sexul feminin si pot fi prezente saptamani in sir, manifestandu-se in special dimineata la trezire; tipic este afectarea simetrica a articulatiilor

perioada eruptiva:

  • se manifesta la cateva zile, uneori chiar la o saptamana de la debutul simptomelor;
  • initial apare la nivelul fetei, acestia avand aspectul de “obraji palmuiti”, culoarea fiind rosu aprins, cu tenta stralucitoare;

parvovirus fata

sursa foto:http://symptomstreatment.org/

  • poate sa fie prezent pruritul(mancarimea), mai ales la copilasii mai mari si adulti;
  • concomitent cu eruptia faciala sau chiar la cateva zile dupa apare  o eruptie fina, mai rozalie, cu aspect dantelat si in restul corpului, cel mai adesea la nivelul trunchiului si membrelor superioare;

parvovirus-mana

sursa foto:http://symptomstreatment.org/

 

  • eruptia persista cateva zile dar poate sa reapara in conditii de efort fizic, emotii, bai fierbinti,expunere la soare pana la 2-3 saptamani(foarte rar chiar si pe durata a 1-2 luni);
  • din momentul aparitiei eruptiei, copilasul nu mai este contagios si poate fi integrat in colectivitate(chiar daca eruptia persisita);

Cum se diagnosticheaza?

  • clinic, pe baza simptomelor caracteristice(a eruptiei mai exact, restul simptomatologiei nefiind tipica ci mai degraba prezenta in marea majoritate a infectiilor virale) si a contactului cu o persoana infectata;
  • se pot efectua analize de sange ce evidentiaza o infectie virala(cresterea leucocitelor cu predominanta limfocitelor si absenta reactantilor de faza acuta:PCR, specifici pentru o infectie bacteriana);
  • confirmarea necesita dozarea anticorpilor de tip IgM(antivirus B19)care reflecta o infectie acuta- incep sa apara in sange la 10 zile dupa infectare si persisita cateva luni; anticorpii de tip IgG reflecta trecerea la un moment dat prin infectie si sunt prezenti incepand cu 14-21 de zile de la infectare si persisita toata viata;

Care este evolutia?

  • in general usoara cu recuperare rapida si complicatii minime;
  • la anumite categorii de varsta pot sa apara forme severe, de mentionat in primul rand riscul de afectare fetala in cazul femeilor insarcinate; in aceste cazuri prezentarea la medic este un imperativ;
  • forme severe de anemie intrainfectioasa pot sa apara la pacientii cu afectare hematologica(siclemie) sau la cei imunodeprimati, situatii in care este absolut necesara spitaliarea pentru monitorizarea evolutiei;

Cum se trateaza?

Fiind o infectie virala tratamentul este simptomatic, antibioticele nu se regasesc printre recomandari; atrag inca o data atentia asupra excesului de antibiotice si a obiceiului de a indica antibiotic dupa 1-2 zile de febra, fara a se stabili cu certitudine daca este sau nu o infectie bacteriana(analize de sange, secretie faringiana, etc);

  • antitermice: se adaministreaza in functie de evolutia temperaturii, fie la 8 ore, fie la 4-6 ore, alternand preparatele de ibuprofen cu cele de paracetamol; articol detaliat despre febra;
  • dezinfectante bucale: albastru de metil, tantum verde, gatulet fericit, etc;
  • dezobstrunate nazale: ser fiziologic, apa de mare hipertona, etc;
  • antihistaminice(aerius, zyrtec, etc) daca este prezent pruritul(mancarimea);
  • izolare la domiciliu pentru a preveni raspandirea infectiei;
  • hidratare corespunzatoare;

Cum putem preveni infectia?

  • cel mai important este izolarea la domiciliu a celor bolnavi;
  • masuri corespunzatoare de igiena-spalare frecventa pe maini cu apa calda si sapun;
  • desi se efectueaza teste in prezent nu exista un vaccin impotriva parvovirusului B19;
>>>

STOMATITA HERPETICA

Stomatita herpetica este o infectie destul de frecventa in primii ani de viata, cu o contagiozitate foarte mare, mai ales in colectivitati.

www.theherpesblueprint.com

Infectiile produse de virusul herpes simplex(VHS) sunt larg raspandite in toata lumea, astfel incat peste 90% din adulti prezinta anticorpi impotriva tipului 1 (VHS-1) chiar daca peste 80% din ei nu au prezentat simptomatologia tipica.

Ce este stomatita herpetica?

O infectie virala, de cele mai multe ori cu evolutie autolimitanta, localizata la nivelul mucoasei bucale care afecteaza cu predilectie grupa de varsta 6 luni-5 ani cu o incidenta maxima intre 1-3 ani. Procentul copilasilor infectati este ridicat, insa doar o mica parte (10-20%) dezvolta simptomele specifice virusului herpetic.

De cine este produsa?

Virusul herpetc tip 1(VHS-1) este responsabil de infectare; tipul 2(VHS-2) al virusului determina afectare genitala si apare dupa debutul vietii sexuale sau in timpul nasterii daca mama este infectata cu tipul 2 iar nasterea este naturala.

Dupa infectare, virusul ramane cantonat in ganglionii spinali, putand astfel determina reactivari ale infectiei, reactivari favorizate de anumite conditii predispozante:

  • imunitate scazuta(infectii respiratorii recidivante, tratamente antibiotice prelungite, corticoterapie, deficit imun congenital, etc);
  • infectii virale(respiratorii, digestive) si/sau bacterine;
  • expunere prelungita la soare;
  • alergii alimentare;
  • leziuni deschise la nivelul buzelor, cavitatii bucale;
  • stres, oboseala, etc;

Cum se transmite?

Transmiterea este extrem de facila, aceasta explicand si incidenta mare a acestei infectii in populatia generala, omul fiind unicul “rezervor” al acestei infectii. Perioada de incubatie(durata din momentul infectarii pana la aparitia simptomelor) este in medie cuprinsa intre 3-10-12 zile.

Principalele cai de transmitere sunt:

  • contact direct pe cale orala;
  • indirect prin stranut, tuse, contact cu saliva contaminata(atentie la jucarii, vesela,tacamuri, periute de dinti,etc);
  • prin intermediul instumentelor medico-chirurgicale(ORL, stomatologie,etc): risc mult diminuat datorita masurilor de sterilizare;

De departe riscul cel mai mare de transmitere este in colectivitati. Asadar daca copilasul dvs este diagnosticat cu stomatita herpetica cel mai indicat este sa nu-l duceti in colectivitate pana la vindecarea completa, astfel il feriti de eventuale complicatii(suprainfectie bacteriana) dar ii protejati si pe ceilalti copilasi.

Cum se manifesta?

a)debut:

  • brusc;
  • iritabilitate, indispozitie, plans necontrolabil(secundar durerii din cavitatea bucala),somnolenta marcata;
  • inapetenta, miros aparte al cavitatii bucale;
  • febra: 37-39C, uneori peste 39C, existand pericolul convulsiilor febrile;

b)perioada de stare:

  • persistenta febrei(2-3 zile);
  • refuzul alimentatiei cu pericolul instalarii sindromului de deshidratare cu atat mai sever cu cat varsta este mai mica;
  • dureri atroce la nivelul cavitatii bucale, accentuate de alimentatie;
  • inflamarea gingiilor;
  • secretie salivara crescuta;
  • persista starea generala alterata;
  • adenopatie satelita(inflamarea ganglionilor de vecinatate, in special a celor submandibulari si laterocervicali) care poate accentua durerea de la nivelul cavitatii bucale;
  • tipic insa este aparitia leziunilor herpetice, initial sub forma unor vezicule cu continut clar, mucoasa bucala din jurul lor este rosie si inflamata; veziculele se pot localiza in orice zona a cavitatii bucale insa mai frecvent apar la nivelul gingiilor, limbii si mucoasei jugale(mucoasa ce “captuseste”obrajii); se pot insa localiza si la nivelul palatului(cerul gurii) precum si la nivelul amigdalelor(in aceasta situatie este dificil de diferentiat de o amigdalita pultacee, infectie bacteriana care necesita alt tratament); in evolutie, continutul veziculelor se elimina si raman mici ulceratii care au mijlocul deprimat si mariginile rosii, fiind acoperite de o membrana galbuie care daca este indepartata lasa in urma o zona sangeranda; evolutia in general este autolimitanta si slab influentata de tratament, in medie vindecarea se produce dupa 7-10 zile.

c)convalescenta:

  • durata medie de evolutie a acestei infectii este de 7-10 zile; dupa primele 2-3 zile febra se remite, durerea se amelioreaza dupa 4-6 zile de la debut iar leziunile ulcerative se reepitelizeaza in medie dupa 7-10 zile daca nu apar complicatii, in special suprainfectare bacteriana care va incetini vindecarea.

Alte forme clinice ale infectie cu VSH:

1. Angina herpetica:

  • apare in general la copilul mai mare si la adult;
  • se manifesta cu febra mare, adenopatie(inflamarea ganglionilor) subangulomandibulara si laterocervicala, cresterea in dimensiuni a amigdalelor cu prezenta de leziuni exudative si/sau ulcerative;
  • necesita obligatoriu consult medical pentru tratament corect;

2.Keratoconjunctivita herpetica:

  • forma de conjunctivita care afecteaza unul sau ambii ochi si care se caracterizeaza prin recurente frecvente;

3. Encefalita herpetica:

  • foarte rara insa posibila;
  • se datoreaza tot tipului 1 cu mentiunea ca atunci cand apare la nou nascut apare prin infectarea in timpul nasterii cu VSH tip 2;
  • necesita obligatoriu spitalizare cu investigatii si tratament corespunzator;

4. Eczema herpeticum:

  • mai frecventa la copilasii atopici, cu dermatita exudativa, dermatita atopica, etc;
  • eruptia este generalizata pe un fond eritematos(piele rosie) si evolueaza cu febra mare, stare generala alterata, adenopatie(inflamarea ganglionilor) generalizata;

5.Infectie congenitala:

  • foarte rara;
  • se produce intrauterin si determina microcefalie(perimetru cranian sub limita normala), microftalmie(diametru redus al orbitei), corioretinita(afectare oftalmologica), leziuni cutanate neonatale;

6.Infectie neonatala:

  • se produce in momentul nasterii;
  • manifestarile pot sa fie usoare cu leziuni tegumentare si/sau oculare, insa exista riscul afectarii sistemului nervos central si al diseminarii infectiei cu evolutie grava.

Cum se diagnosticheaza?

De cele mai multe ori este suficient examenul clinic pentru un diagnostic corect. Doar in situatii speciale sunt necesare investigatii suplimentare sau atunci cand este necesar un diagnostic diferential cu alte afectiuni.

Care este tratamentul?

a) masuri generale:

  • repaus la pat, izolare la domiciliu in cazul copilasilor din colectivitati;
  • hidratare corespunzatoare, riscul de aparitie a sindromului de deshidratare acuta este cu atat mai mare cu cat varsta copilasului este mai mica; daca copilasul refuza orice fel de lichide adresati-va cat mai repede unui serviciu de urgenta;
  • regim alimentar, lichid-semisolid, cu evitarea alimentelor solide, sucurilor acidulate, condimentelor; administrati progresiv cantitati mici de lichide(supe, ceaiuri, apa, compoturi); lichidele reci si in special iaurtul calmeaza durerea de la nivelul guritei si scade inflamatia; la recomandarea medicului se pot administra si saruri de rehidratare daca exista deja semne de deshidratare( tegumente uscate, buze uscate, piele flasca, somnolenta marcata, deprimarea fontanelei in cazul bebelusilor, etc);
  • temperatura ambientala optima, 21-22C cu scaderea acesteia cu 1-2 grade daca se asociaza febra;

b) tratament local:

  • sunt diferite solutii care se aplica la nivelul mucoasei afectate, unele sub forma de preparate farmaceutice(Aftolizol, Plantagingival, etc), altele preparate in farmacie la indicatia medicului(Glicerina cu anestezina, solutii pe baza de bicarbonat, vitamina A, etc);
  • se efectueaza badijonari locale, cu blandete pentru a nu accentua durerea; se recomanda ca dupa o astfel de badijonare sa nu primeasca lichide/solide cel putin in primele 15 minute dupa aplicare;

c)tratament antipiretic(al febrei), antialgic(al durerii):

  • se pot administra preparate pe baza de ibuprofen sau paracetamol in dozele si ritmul recomandat de medic;

d) tratament etiologic(al cauzei):

  • se folosesc preparate antivirale atat sub forma de unguent cat si sub forma de medicatie insa sunt rezervate cazurilor cu evolutie moderata/grava;
  • se administreaza strict la indicatia medicului;

Ce complicatii pot sa apara?

a) sindromul de deshidratare:

  • cea mai frecventa complicatie;
  • la copilasii mici este necesara de cele mai multe ori internarea pentru reechilibrare prin perfuzii;

b)suprainfectie bacteriana:

  • pentru confirmare este nevoie de un nou consult medical;
  • este suspicionata de reaparitia febrei dupa o perioada de afebrilitate sau in urma unei evolutii nefavorabile a infectiei, cu persistenta simptomatologiei sau aparitia de noi simptome;
  • necesita asocierea antibioterapiei;

c)convulsiile febrile:

d) afectare oculara(keratoconjunctivita);

e) afectarea sistemului nervos: encefalita, meningita, etc;

Cum putem preveni imbolnavirea?

  • evitarea contactului cu persoane bolnave;
  • spalarea frecventa pe maini cu apa calda si sapun;
  • spalarea jucariilor in special atunci cand sunt folosite de mai multi copii;
  • evitarea folosirii in comun a obiectelor personale(periuta de dinti, vesela, tacamuri, etc).

 

 

 

>>>

ROSEOLA INFANTUM – A SASEA BOALA ERUPTIVA

Roseola infantum, a sasea boala eruptiva sau exantemul subit este o infectie virala ce afecteaza cu preponderenta copilasii mici, incidenta maxima fiind la grupul de varsta 6 luni- 2 ani.

In linii mari se caracterizeaza prin cresteri mari ale temperaturii pe o durata de cateva zile, urmata de aparitia unei eruptii caracteristice moment in care febra dispare.

Este o boala cu evolutie buna, autolimitata, prognosticul fiind excelent, complicatiile rare, insa posibile.

 

De cine este produsa?

Este o infectie virala produsa de virusul herpetic, mai exact de tipurile 6 si 7.

  • incubatia: perioada scursa intre momentul infectarii si aparitia simptomelor este in medie 5-15 zile;
  • transmiterea: facila prin intermediul stranutului, tusei dar si prin intermediul obiectelor contaminate.

Cum se manifesta?

www.roseolarashpictures.com

  • prodrom(debut): brusc cu febra mare, frecvent fara alta simptomatologie;poate sa apara o stare de agitatie, de iritabilitate, inapetenta; febra mare poate duce la aparitia convulsiilor febrile;

 

  • perioada de stare:

-febra persista cateva zile,uneori chiar si 7 zile;

apatie, somnolenta;

adenopatie cervicala, occipitala(cresterea in volum a  ganglionilor din zona cefei precum si a celor de sub barbie si de pe                partile laterale ale gatului);

-scaderea poftei de mancare;

amigdale marite de volum, congestionate(“gat rosu”);

rinoree mucoasa sau seromucoasa(secretii nazale apoase);

conjunctivita ( ochi rosii, senzatie de nisip in ochi, mancarime,secretii la        nivelul ochiului);

-foarte rar apar simptome digestive: dureri abdominale, greturi, varsaturi   scaune diareice.

  • eruptia:

 

debuteaza in medie dupa 3-4 zile (uneori chiar mai mult) de la aparitia febrei si  se manifesta sub forma de macule (mici pete) de culoare roz , usor iesite in relief, localizate mai ales la nivelul fetei si gatului, in partea superioara a toracelui, precum si la nivelul membrelor superioare si inferioare; daca se apasa cu degetul acele mici pete dispar pentru a reaparea dupa indepartarea degetului; foarte caracteristic este faptul ca, eruptia nu determina mancarime; in evolutie nu apar vezicule cu lichid sau puroi.

Odata cu disparitia eruptiei,in medie dupa 2-4 zile, copilasul nu mai este contagios.

Cum se diagnosticheaza?

Se spune despre roseola ca este inselatoare, mai ales in primele zile cand frecvent este vorba doar de febra, fara alte simptome. Practic diagnosticul se stabileste dupa aparitia eruptiei.

Exista posibilitatea confirmarii diagnosticului prin analize de laborator:

  • hemoleucograma care frecvent arata o crestere a numarului de globule albe(leucocite) cu predominanta limfocitelor(sugestive pentru o infectie virala);
  • absenta cresterii reactantilor de faza acuta(in special PCR- proteina C reactiva);
  • detectarea anticorpilor anti HHV, initial de tip IgM care sugereaza o infectie acuta, ulterior IgG(care persista toata viata) si care semnifica trecerea prin infectie.

Care este evolutia?

Evolutia in general este usoara, febra cedeaza in medie dupa 3-5 zile, odata cu aparitia eruptiei care nu necesita niciun fel de tratament.

Ce complicatii pot sa apara?

Complicatiile sunt rare insa totusi posibile:

  • convulsiile febrile;
  • deshidratarea mai ales daca febra este insotita si de manifestari digestive(varsaturi/diaree);
  • suprainfectie bacteriana: peste infectia virala se suprapune o infectie cu bacterii, necesitand astfel administrarea de antibiotic(doar la indicatia precisa a medicului pediatru si in dozele recomandate de acesta); administrarea profilactica de antibiotic nu previne suprainfectia bacteriana!!!
  • encefalita – foarte rar
  • purpura trombocitopenica imuna (apare o eruptie petesiala, mici bubite rosii diseminate pe intreaga suprafata a corpului cu predilectie la nivelul membrelor inferioare)

Cum se trateaza?

Fiind vorba de o afectiune virala tratamentul este unul simptomatic, adica indreptat impotriva simptomelor ; nu se administreaza antibiotic decat in acele cazuri in care exista suprainfectie bacteriana si/sau examinarile suplimentare(analizele de sange) confirma acest lucru.

  • repaus la domiciliu daca copilasul este in colectivitate;
  • hidratare corespunzatoare ( apa, ceai caldut, sucuri de fructe, lapte, supe de legume) in cantitati mici si dese;
  • scaderea temperaturii:foarte eficienta este terapia alternativa cu paracetamol ( Panadol, Eferalgan, Calpol, supozitoare cu Paracetamol) si ibuprofen ( Nurofen, Ibalgin, Ibugesic, Marcofen) insa aceasta trebuie adminstrata doar la indicatia medicului si in dozele prescrise de acesta ( nu adminsitrati aceleasi doze de la o infectie la alta intrucat se calculeaza in functie de greutatea copilului si s-ar putea sa fie ineficinete);frecvent medicul va indica un tratament alternativ cu antitermice; este important sa respectati dozele recomandate de medic si durata de administrare; spun asta deoarece in practica frecvent m-am confruntat cu situatii in care medicatia era intrerupta de catre parinti in momentul cand copilasul nu mai prezenta febra cu reaparitia acesteia ulterior datorita duratei insuficiente de administrare.
Nu voi insista asupra dozelor si ritmului de administrare deoarece acest site nu constituie o modalitate de autodiagnostic si autotratament si nu poate inlocui sub nicio forma un consult medical;
  • aerisiti camera; temperatuta optima 18-19C;
  • nu-l infofoliti, nu-l acoperiti cu paturi, nu-i puneti caciulita in cap;
  • puteti sa-i faceti o baita cu apa calduta (36- 37C) sau o baie racita progresiv (se foloseste apa la temperatura uzuala si apoi se raceste cu 1-2 grade prin adaugarea de apa rece); nu-i aplicatii frectii cu alcool deoarece exista riscul absobtiei la nivelul pielii sau inhalarii vaporilor de alcool;se pot aplica comprese cu apa “calaie”, nu foarte rece(pe frunte, la nivelul talpilor) sau se pot face impachetari(un prosop ud cu care se inveleste copilasul si care se schimba in momentul in care s-a “incalzit”);
Nu administrati copiilor sub 12 ani ASPIRINA deoarece poate sa apara o boala rara dar grava ( Sindrom Reye)!!!
In general dupa administrarea antitermicelor febra incepe sa scada dupa aproximativ 30 – 45 minute; sunt totusi situatii in care apare o crestere brusca a temperaturii( ”criza febrila” ) cand, e bine sa va adresati unui medic.
In cadrul unei infectii, febra persista pana la distrugerea ” cauzei” ( bacterii sau virusuri); astfel va persita mai mult in infectiile virale, comparativ cu cele bacteriene in care, se reduce in primele 36-48 ore de la instituirea tratamentului antibiotic.
Este foarte important ca pe durata febrei (mai ales ca poate persista cateva zile) sa pastrati permanent legatura cu medicul copilasului caruia sa-i puteti semnala orice modificare aparuta.
  • daca apar semne de afectare respiratorie se administreaza picaturi in nasuc (ser fiziologic cu aspirarea secretiilor in special inainte de masa si inainte de somn pentru a usura respiratia); in cazuri mai severe medicul va va recomanda tratamentul potrivit in functie de simptomatologie;
  • in situatia in care exista afectare digestiva cu varsaturi si diaree, exista pericolul deshidratarii, astfel incat de mare folos sunt sarurile de rehidratare (echivalentul perfuziilor care insa pot fi administrate oral in formele usoare) care se gasesc fie sub forma de pliculete care trebuie preparate, fie gata preparate sub forma unui suc ce are adaugat morcovi ,orez.mar(Hipp ORS); si aceste saruri de rehidratare se administreaza strict la indicatia medicului; acesta va va recomanda si un regim igieno dietetic( supa de morcovi, mucilagiu de orez, prepararea laptelui praf in decoct de orez,branza de vaci, inlocuirea formulei de lapte cu una fara lactoza,etc) si/sau un tratament antidiareic pentru a stopa scaunele moi care prin frecventa lor pot creste riscul de deshidratare cu atat mai mare cu cat copilasul este mai mic;
  • aparitia eruptiei nu impune administrarea niciunui medicament, eruptia evoluand fara complicatii si fara mancarime; nu exista riscul suprainfectarii bubitelor;

In general infectia dureaza in medie 7 zile, evolutia este usoara iar tratamentul poate fi efectuat la domiciliu dupa un consult medical si respectand recomandarile pediatrului.


>>>

RUJEOLA SAU POJARUL

Rujeola sau in limbaj popular pojarul este una din cele mai contagioase boli infectioase, raspunzatoare de adevarate epidemii pana la introducerea vaccinarii in programul national. Inainte de vaccinare aparea cu predilectie la varstele mici, in special sub varsta de  8-9 ani, cu un varf de incidenta intre 2 si 5 ani. In prezent adultii sunt mai susceptibili de a dezvolta boala datorita “epuizarii” anticorpilor indusi prin vaccinare.

Este o boala cu evolutie in general usoara/medie  insa in tarile sarace este raspunzatoare de numeroase decese. In linii mari se caracterizeaza prin febra inalta, semne de infectie respiratorie(raceala) si eruptie caracteristica.

De cine este produsa?

Rujeola este o infectie virala produsa de virusul rujeolic care este foarte sensibil la caldura, solventi organici(solutii de curatare), ultraviolete insa rezista foarte bine la frig(ca si o curiozitate poate fi conservat ani de zile la -70C).

Cum se transmite?

Transmiterea se realizeaza prin intermediul picaturilor de saliva si a secretiilor nazale (tuse, stranut) dar si indirect prin aerul contaminat, contactul cu diferite suprafete contaminate(jucarii, obiecte de mobilier, etc).

Sursa de infectie este omul bonav, perioada de contagiozitate incepand cu 1-2 zile inainte de aparitia simptomelor si pana la 5-7 zile de la momentul aparitiei eruptiei.

Perioada de incubatie, timpul scurs intre momentul infectarii (contactul cu un bolnav) si aparitia simptomelor : este in medie de 8-12 zile.

Receptivitatea este generala, cei mai expusi fiind copiii nevaccinati, contagiozitatea fiind foarte mare (peste 95% din cei expusi virusului fac diferite forme de rujeola); bebelusii sub 6 luni sunt protejati de anticorpii transmisi de la mama in timpul sarcinii, cu conditia ca mama sa fi dezvoltat boala la un moment dat.

Cum se manifesta?

a) Debutul : – in general brusc cu febra ce poate depasi uneori 39-39,5C, la care se adauga : indispozitie, inapetenta, dureri de cap(cefalee) iar, in scurt timp apar semnele unei infectii respiratorii:

  • secretii nazale abundente, mucoase, stranut
  • hiperlacrimare, inrosirea mucoasei conjunctivale(albul ochiului), fotofobie( nu suporta lumina), umflarea (edemul) pleoapelor
  • dureri de gat(disfagie), amigdale crescute in volum, rosii(congestionate)
  • raguseala (disfonie), tuse uscata, iritativa sau, dimpotriva productiva

Datorita acestor simptome, fata copilasului are un aspect “buhait”, “plans”.

b) Perioada de stare: apare dupa 24-48 de ore de la debutul febrei si are in prim plan accentuarea simptomelor tipice unei infectii respiratorii :

  • congestie (roseata) intensa la nivelul mucoasei bucale, uneori cu aparitia a mici pete, puncte sangerande (pichete) care fac foarte dificila alimentarea; aceasta congestie poate afecta intreg tubul digestiv, astfel putand aparea varsaturi, diaree; in unele cazuri chiar si mucoasa genitala(vulvovaginita) este afectata (intens eritematoasa, provocand usturimi la urinare si accentuand disconfortul creat de celelalte simptome);
  • limba incarcata, cu depozite albicioase si cu marginile rosii;
  • tipic pentru rujeola este semnul Koplik: pe fata interna a obrajilor dar si la nivelul gingiilor apar niste depozite albicioase uneori chiar albastrui inconjurate de o zona foarte rosie; acestea pot fi unice sau grupate; trec dupa 2-3 zile de la aparitia eruptiei insa ramane o mica depresiune in locul lor, intens eritematoasa(rosie)

sursa: www.meddic.sp
  • inflamarea, cresterea in dimensiuni a ganglionilor, in special a celor din zona gatului (sub barbie, de o parte si de alta a gatului)
  • persista febra, uneori cu valori mari, existand chiar riscul de convulsii febrile.

c) perioada eruptiva:

  • tipic este o accentuare a febrei(39-40C) si chiar a semnelor generale (raceala pare ca se exacerbeaza) imediat inainte de aparitia eruptiei, dupa care temperatura scade usor, ajungand in 2-3 zile la valori normale. De obicei apare noaptea, inital la limita dintre urechi si pielea paroasa a capului, apoi pe fata(in prima zi) si coboara inspre gat( a doua zi), in 2-3 zile generalizandu-se la nivelul intregului corp; in momentul in care apare la nivelul membrelor, la nivelul fetei incepe sa paleasca, retragandu-se in ordinea in care a aparut;
  • sunt pete(macule) de difeite dimensiuni ( mici, cat gamalia unui ac sau mai mari pana la 1-3 cm), de culoare roz/rosu, neregulate usor iesite in relief  insa la palpare sunt catifelate si au tendinta de confluenta; dispar prin apasare (digitopresiune);

 

sursa: www.mikadokids.com

  • in general persista 3-4 zile iar dupa disparitie la nivelul pielii ramane o zona de culoare cafeniu-galbui (“piele de vagabond”);
  • in formele severe eruptia poate fi cu vezicule/bule, cu hemoragii (in formele toxice, amenintatoare de viata) sau chiar cianotica (albastruie) atunci cand se complica cu afectare pulmonara.

d)Perioada posteruptiva(convalescenta):

  • normalizarea temperaturii (pe masura ce eruptia dispare); daca febra nu dispare sau reaapare dupa retragerea eruptiei se suspicioneaza o suprainfectie bacteriana;
  • ameliorarea celorlalte simptome;
  • imunitate scazuta, existand astfel riscul de suprainfectii bacteriene.

Forme de rubeola:

1. Rujeola atenuata :

  • apare la bebelusii sub 9 luni care partial sunt protejati de anticorpii care trec de la mama la fat in timpul sarcinii(daca mama a avut rujeola) sau ca si efect advers al vaccinarii la un procent redus de copii;
  • este o forma usoara de boala, toate simptomele descrise sunt mult estompate;
  • chiar daca este vorba de o infectie foarte usoara, copiii sunt contagiosi si pot transmite infectia si altor persoane.

2. Rujeola atipica:

  • forma rara, care apare cu predilectie la cei vaccinati cu vaccin inactivat la care s-au epuizat anticorpii protectori; foarte rar s-au descris cazuri si la cei vaccinati cu virus viu atenuat(cum se administreaza in prezent).

3. Rujeola maligna (forma foarte severa):

  • apare foarte rar( un caz la 30.ooo de imbolnaviri) si se caracterizeaza printr-o evolutie foarte severa si rapida  cu complicatii nervoase (agitatie, delir, convulsii, coma) respiratorii si cardiovasculare decesul producandu-se in 24-48 de ore.

4. Rujeola la gravida:

  • cand infectia apare in primul trimestru de sarcina (perioada in care se formeaza organele fatului) exista riscul aparitiei malformatiilor congenitale precum si risc de avort spontan sau nastere prematura.

 

Cum evolueaza?

In general evolutia este usoara/medie insa este considerata  boala eruptiva care se soldeaza cu cele mai multe complicatii. Formele mai severe apar la varste mici (sub 2 ani) si la copiii cu deficit ponderal (mai slabi, cu multiple carente) si/sau alte boli asociate.

Imunitatea este durabila dupa trecerea prin infectie, in cele mai multe cazuri pentru toata viata.

Ce complicatii pot sa apara?

Complicatiile sunt produse atat de virusul rujeolic cat si de suprainfectia bacteriana favorizata de scaderea imunitatii pe fondul infectiei virale.

  • angina (rosu in gat) acuta eritemato-pultacee, laringita, bronsita, bronsiolita, pneumonie, bronhopneumonie
  • miocardita, pericardita
  • conjunctivite purulente, stomatite, otite, oto-mastoidite
  • encefalita ( virusul ajunge inclusiv la nivelul sistemului nervos)

O complicatie la distanta, foarte rara ( 1 caz la 100.000 de infectii) este panencefalita sclerozanta, care apare la cativa ani (3-7 ani) distanta dupa infectia cu virusul rujeolic prin persistenta acestuia la nivelul sistemului nervos; evolutia este una severa(afectarea comportamentului, tulburari de mers, ameteli, deteriorare neurologica si fizica progresiva) de cele mai multe ori cu deces in lunile/anii ce urmeaza.

Cum se diagnosticheaza?

Cel mai important element sugestiv este contactul cu o persoana infectata in ultimele 7-14 zile, la care se adauga febra inalta, semnele de infectie respratorie, semnul Koplic si apoi eruptia.

Diagnosticul de certitudine este insa dovedit de prezenta anticorpilor impotriva virusului rujeolic de tip IgM.

Trebuie diferentiata de infectiile virale respiratorii, roseola infantum, rubeola, scarlatina, mononucleoza infectioasa, etc.

Cum se trateaza?

a) Masuri generale:

  • izolare la domiciliu 7-10 zile; spitalizare in caz de forme severe
  • repaus la pat cu evitarea efortului fizic;
  • hidratare corespunzatoare (apa, sucuri naturale de fructe, supe, ceaiuri);
  • evitarea contactului cu femei insarcinate pentru a reduce la minim riscul de transmitere a infectiei.

b) Tratament simptomatic :

Fiind vorba de o infectie virala, tratamentul este doar acela de reducere a simptomelor si in primul rand a febrei care este inalta, putand determina chiar aparitia convulsiilor febrile.

Pentru scaderea temepraturii se folosesc preparatele pe baza de Ibuprofen(Nurofen, Ibalgin, Marcofen) sau Paracetamol(Panadol, Calpol, Eferalgan) iar in cazurile in care temperatura este foarte mare se poate apela la supozitoarele cu Algocalmin(Novocalmin) precum si la alte metode de reducere a temperaturii (bai racite progresiv, impachetari).Dozele si ritmul de administrare se stabilesc intotdeauna de catre medic. Atrag inca o data atentia asupraASPIRINEI care nu trebuie utilizata la copii din cauza riscului de sindrom Reye (apare foarte rar insa poate fi letal).

Daca sunt prezente complicatii de tipul suprainfectiilor bacteriene medicul va va recomanda tratament antibiotic eventual spitalizare cu atat mai necesara cu cat varsta copilului este mai mica. De asemenea spitalizarea se impune in cazul afectarii sistemului nervos (encefalita). Asadar nu refuzati internarea, riscul ca aceste complicatii sa puna in pericol viata copilului fiind foarte mare.

Suplimentarea dietei cu Vitamina A are un efect foarte benefic asupra evolutiei bolii, reducand durata acesteia si scazand riscul de complicatii.

Cum putem preveni infectia?

Vaccinarea este singura metoda certa de prevenire, vaccinul impotriva rujeolei administrandu-se sub forma vaccinului ROR la varsta de 1 an cu rapel(revaccinare) la 7-8 ani, in clasa intai(campanii scolare). Ca si orice vaccin administrat, si acesta poate determina efecte secundare ( durere locala, febra < 38,5C, eruptii cutanate,manifestari ale unei raceli, foarte rar chiar convulsii, encefalita),  insa subliniez ca nu exista nici o asociere intre vaccinare si autism.Este un vaccin sigur ce ofera o protectie mare de peste 95%.

In cazul contactilor siguri se pot administra imunoglobuline standard sau specifice care daca sunt administrate in primele 3-5 zile de la contactul cu o persoana infectata protejeaza fata de infectie; dupa aceasta perioada nu mai ofera protectie insa formele de rujeola sunt mai putin severe.


>>>

RUBEOLA

Rubeola este o boala infecto-contagioasa din categoria bolilor eruptive a carei frecventa s-a redus considerabil de cand s-a introdus vaccinarea in programul national(vaccinul ROR efectuat la implinirea varstei de 1 an si apoi rapeluri-revaccinari periodice).Cu toate acestea, in ultimul an au aparut numeroase cazuri de rubeola, mai ales in colectivitati si la bebelusii sub 1 anisor care inca nu au fost vaccinati. In general este o boala cu evolutie usoara insa pot sa apara diverse complicatii.Situatia cea mai severa este in cazul femeilor insarcinate deoarece infectia cu virusul rubeolei poate determina malformatii grave ale fatului.

De cine este produsa?

Rubeola este o infectie virala produsa de virusul rubeolic care se transmite foarte usor si care a dus la adevarate epidemii care surveneau periodic la cativa ani cu predilectie in timpul iernii si la inceputul primaverii.Virusul rubeolic este sensibil la caldura, solventi organici(produse de curatare si dezinfectie) insa rezista foarte bine la frig.

Cum se transmite?

Calea cea mai frecventa de transmitere este cea aeriana prin tuse, stranut, vorbire dar si prin contactul cu suprafete contaminate (jucarii, vesela,); in cazuri exceptionale exista si posibilitatea transmiterii pe cale sangvina(de exemplu daca exista rani deschise) ; de asemenea exista riscul de transmitere de la mama la fat (rubeola congenitala) daca infectia s-a produs in timpul sarcinii.

Perioada de incubatie (timpul scurs din momentul contactului cu virusul pana la aparitia primelor simptome) este in medie de 14-21 de zile.

De mentionat ca infectia se transmite inca inainte de aparitia simptomelor, facand foarte dificila preventia; de asemenea virusul poate fi detectat in faringe cu 5-7 zile inainte de aparitia simptomelor dar si la 7-10 zile dupa aparitia eruptiei. Din acest motiv este deosebit de importanta izolarea persoanelor bolnave pentru a preveni diseminarea infectiei(dupa 7 zile de la debutul eruptiei se considera ca persoanele infectate nu mai transmit virusul).

Perioada de maxima contagiozitate (riscul cel mai mare de infectie)este in momentul aparitiei eruptiei.

Cum se manifesta?

a)perioada de invazie:perioada in care virusul se inmulteste si determina simptome nespecifice, de multe ori sugestive pentru o infectie respiratorie si care in medie dureaza 2-3 zile:

  • febra in general usoara (38-38,5C);
  • cefalee (dureri de cap);
  • indispozitie, iritabilitate,oboseala;
  • dureri de gat, refuzul alimentatiei, tuse;
  • inflamarea ganglionilor care devine maxima in momentul in care apare eruptia insa cresterea lor in dimensiuni apare cu 4-10 zile inainte de aparitia eruptiei; in general sunt afectati ganglionii din zona capului, cei submandibulari (de sub barbie), cei din partea laterala a gatului, din spatele urechilor, precum si cei din spatele gatului (occipitali), acestia din urma fiind cei mai sugestivi pentru diagnosticul de rubeola; ganglionii cresc in dimensiuni si sunt durerosi.Cresterea in dimensiuni a ganglionilor poate persista 2-4, uneori chiar 6 saptamani fiind considerati “primul si ultimul semn al bolii”

b)perioada de stare(eruptiva):

De obicei cand apare eruptia febra dispare iar simptomele se amelioreaza de la o zi la alta.

  • Eruptia nu este una foarte caracteristica, debuteaza la nivelul fetei( prima date pe frunte si in spatele urechilor) si apoi se extinde progresiv pe trunchi(este foarte accentuata) si membre(mai difuza, nu foarte exprimata);sunt pete (macule) de culoare roz, de diferite dimensiuni, rotunde sau ovalare si care nu conflueaza decat in situatii rare cand sunt foarte numeroase; poate sa dispara in decurs de cateva ore insa frecvent persista 2-3 zile, rar 5 zile; dispar in ordinea in care au aparut.







  • Artralgii (dureri articulare) prezente mai ales la femei iar rareori se asociaza o crestere usoara in dimensiuni a splinei sau chiar o hepatita tranzitorie.

Care este evolutia?

Evolutia in general este usoara, in rare situatii pot sa apara complicatii. Imunitatea dobandita este durabila (toata viata) chiar daca uneori sunt posibile reinfectii acestea au e evolutie foarte usoara(subclinica).

Ce complicatii pot sa apara?

In general boala evolueaza usor insa sunt situatii in care pot sa apara unele complicatii cele mai frecvente fiind:

  • artrita rubeolica (mai ales la femei) sau  chiar declansarea artritei idiopatice juvenile(AIJ);
  • encefalita, encefalomielita;
  • purpura tombocitopenica:apare foarte rar si se caracterizeaza prin scaderea dramatica a trombocitelor;

Cum se diagnosticheaza?

Cel mai important element sugestiv pentru diagnostic este contactul cu o persoana infectata; la acesta se adauga cresterea in dimensiuni a ganglionilor si prezenta eruptiei; sunt forme atipice care cu greu se diferentiaza clinic (doar prin consult, fara analize suplimentare) de formele usoare de scarlatina , rujeola, roseola infantum, manifestari alergice, etc.

Analize de laborator:

-cele mai specifice care confirma prezenta rubeolei sunt cele prin care se detecteaza prezenta anticorpilor de tip IgM sugetivi pentru o infectie acuta;

Care este tratamentul?

a) Masuri generale:

  • izolare la domiciliu 7-10 zile;
  • repaus la pat cu evitarea efortului fizic;
  • hidratare corespunzatoare (apa, sucuri naturale de fructe, supe, ceaiuri);
  • evitarea contactului cu femei insarcinate pentru a reduce la minim riscul de transmitere a infectiei.

b) Tratament simptomatic :

Fiind vorba de o infectie virala, tratamentul este doar acela de reducere a simptomelor si in primul rand a febrei.

Pentru scaderea temepraturii se folosesc preparatele pe baza de Ibuprofen(Nurofen, Ibalgin, Marcofen) sau Paracetamol(Panadol, Calpol, Eferalgan) iar in cazurile in care temperatura este foarte mare se poate apela la supozitoarele cu Algocalmin(Novocalmin) precum si la alte metode de reducere a temperaturii (bai racite progresiv, impachetari).Dozele se stabilesc intotdeauna de catre medic. Atrag inca o data atentia asupra ASPIRINEI care nu trebuie utilizata la copii din cauza riscului de sindrom Reye (apare foarte rar insa poate fi letal).

 

Care sunt modalitatile de prevenire?

Vaccinarea este singura masura profilactica si de aceea vaccinul impotriva rubeolei s-a inclus in programul national, prima doza administrandu-se la varsta de 1 an impreuna cu vaccinarea antirujeolica si antioreion(ROR); rapelul (revaccinarea) se efectueaza in campanii scolare in clasa I-a iar in clasa a VIII-a se revaccineaza doar fetele tocmai datorita efectelor secundare ale rubeolei in cazul in care apare la o femeie insarcinata. Subliniez inca o data: vaccinul ROR nu se asociaza cu autismul!!!

Femeile aflate la varsta fertila, inainte de programarea unei sarcini ar trebui sa-si efectueze o analiza(Anticorpi impotriva virusului rubeolei de tip IgM sugestivi pentru o infectie acuta, respectiv IgG-evidentiaza faptul ca acea femeie a trecut prin infectie) prin care sa se evidentieze daca au sau nu anticorpi care sa protejeze de o eventuala infectie in timpul sarcinii.Daca nu exista anticorpi se efectueaza vaccinarea.Se recomanda ca vaccinarea sa se efectueze cu minim o luna inainte de conceptie.

RUBEOLA CONGENITALA

 

Infectia cu virusul rubeolei este foarte periculoasa in timpul sarcinii, cu precadere in primul trimestru, cu atat mai periculoasa cu cat femeile insarcinate pot face forme atipice de boala care nu se manifesta cu eruptie si astfel infectia nu este diagnosticata.

 

Momentul infectarii este deosebit de important deoarece virusul se considera periculos atunci cand se formeaza organele embrionului(primele 3-4luni).

Virusul se transmite de la mama la fat prin placenta si “ataca” organele formate sau aflate in formare, fiind raspunzator de producerea a numeroase malformatii unele dintre ele declansand avorturi spontane. Daca nu se produce avortul spontan, sarcina evolueaza bine de obicei nasterea este la termen insa copilul este slab dezvoltat (greutate si lungime sub valorile normale).

Riscul ca un copil sa se nasca cu malformatii daca mama a contactat rubeola in timpul sarcinii este cuprins intre 20% (daca infectia s-a produs dupa luna a 3-a de sarcina), pana la aproape 100% daca infectia se produce in prima luna de sarcina.

Cele mai frecvente malformatii care apar sunt:

  • cataracta congenitala, frecvent bilaterala;
  • surditatea;
  • malformatii cardiace, osoase, musculare, digestive;
  • afectare hematologica;
  • retard psiho-motor.

In general daca se contacteaza rubeola in timpul sarcinii, se recomanda avortul terapeutic.

>>>

SCARLATINA

Scarlatina este o afectiune destul de frecventa in perioada copilariei, deseori evoluand in epidemii, cei mai expusi fiind copiii din colectivitati, un varf al incidentei inregistrandu-se la grupul de varsta 5-10 ani; este rara inainte de 2 ani si peste 12 ani. Tocmai datorita rapiditatii cu care se extinde se recomanda izolare si tratament in spital, urmata de izolare la domiciliu si reintegrare in colectivitate dupa sterilizarea completa a infectiei (demonstrabila prin analize in dinamica care sa ateste vindecarea). Imunitatea dobandita de trecerea prin infectie este durabila, rar survenind un al doilea episod de scarlatina.
Ce este scarlatina ?
  • Boala infecto-contagioasa ce evolueaza in mai multe stadii, caracteristice fiind eruptia tipica si angina eritematoasa ( “rosu in gat”), de foarte multe ori si cu depozite pultacee ( puroi), cu adenopatie satelita ( tumefierea, cresterea in dimensiuni a ganglionilor din zona gatului) insotita de febra , frison, dureri abdominale si care in absenta unui tratament curativ si profilactic corespunzator poate evolua cu complicatii severe.
De cine este produsa?
  • este vorba de streptococul hemolitic grup A insa doar unele serotipuri de streptococ si anume cele ce contin toxina eritrogena produc scarlatina; restul de cele mai multe ori determina angina streptococica.
Cum se transmite?
  • avand in vedere localizarea preponderenta la nivelul nasului si gatului se transmite foarte usor prin stranut, tuse, secretii nazale sau prin intermediul obiectelor contaminate (jucarii, obiecte de mobilier, etc) astfel incat in colectivitati se inregistreaza adevarate epidemii mai ales in sezonul rece; un copil cu faringita/amigdalita streptococica este contagios cu 24 de ore inaintea debutului simptomelor si  in primele 24-48 de ore de la instituirea tratamentului antibiotic;
  • sursa de infectie este reprezentata fie de bolnavi ( angina, scarlatina,impetigo = infectie cutanata cu streptococ) fie de purtatorii sanatosi de streptococ ( au streptococ la nivelul faringelui insa fara nici o manifestare clinica);
  • receptivitatea este generala, mai ales dupa epuizarea anticorpilor proveniti de la mama ( dupa varsta de 6-12 luni), insa, sub varsta de 2-3 ani predomina infectiile cutanate cu streptococ (impetigo);
  • imunitatea dobandita de trecerea prin infectie este durabila insa, ea confera protectie doar pentru scarlatina nu si pentru alte infectii cu streptococ; in 2-3% din cazuri poate sa apara din nou scarlatina insa aceasta este produsa de un alt serotip de streptococ.
Cum se manifesta?
1.Incubatia: perioada din momentul infectarii pana la aparitia simptomatologiei   este variabila intre 3 si 6 zile de la momentul infectarii;
2.Debutul:- brusc, in plina stare de sanatate cu:
  • febra mare (39-40C);
  • cefalee (dureri de cap);
  • stare generala alterata, somnolenta, apatie;
  • dureri de gat (influenteaza alimentatia) determinate de angina;
  • varsaturi sau chiar dureri abdominale ( de multe ori orienteaza diagnosticul spre o infectie digestiva tergiversand instituirea tratamentului antibiotic),
Ce este angina? :
inflamatie la nivelul faringelui (gatului) si amigdalelor  produsa de cele mai multe ori de virusuri (pana la 85%) si mai rar de bacterii (15-30%); dintre bacterii cel mai frecvent e implicat streptococul grup A dar pot fi si alti streptococi precum si alte bacterii : Mycoplasma, Chlamydia (mult mai rar).
– amigdalele sunt niste structuri ce intervin in apararea organismului, formate din tesut limfatic si care sunt situate deasupra si in spatele limbii, de o parte si de alta a gatului ce reactioneaza (cresc in dimensiuni si se inrosesc) in momentul in care organismul vine in contact cu diverse virusuri sau bacterii. Sunt copilasi care fac multe episoade de amigdalite, astfel incat amigdalele raman marite de volum (si in afara episoadelor infectioase) asa numita amigdalita cronica care uneori necesita indepartarea chirurgicala a amigdalelor (partial sau total).
Angina din infectia cu streptococ poate sa fie eritematoasa ( gat rosu, amigdale marite de volum care aproape se unesc pe linia mediana), eritematopultacee ( gat rosu, amigdale marite de volum, puncte de puroi la nivelul amigdalelor) sau pseudomembranoasa ( gat rosu, amigdale marite de volum si cu false membrane la acest nivel). Intotdeauna este insotita de cresterea dureroasa in dimensiuni a ganglionilor subangulomandibulari ( ganglionii de sub barbie), astfel incat de multe ori, diametrul gatului este marit (umflat).
3.Perioada de invazie:
  • dureaza in medie 24-48 de ore , perioada in care streptococul se multiplica la nivelul faringelui si determina inflamatie locala; totodata elibereaza toxine ce ajung pe calea sangelui in intregul organism, determinand sindromul toxic manifestat prin febra, cefalee (dureri de cap), greturi/varsaturi/dureri abdominale precum si eruptia caracteristica din scarlatina.

4. Perioada de stare :

– incepe in momentul in care apare eruptia din scarlatina si dureaza in medie 7-10 zile.
  • angina manifestata prin dureri severe in gat (disfagie) ce fac imposibila alimentatia;
  • adenopatie subangulomandibula si laterocervicala : – cresterea in dimensiuni a ganglionilor locoregionali ( cei de sub barbie si de pe partile laterale ale gatului); accentueaza durerea determinata de cresterea in dimensiuni a amigdalelor;
  • hiperemie faringiana ( gat rosu) cu cresterea in dimensiuni a amigdalelor care uneori chiar se unesc pe linie mediana; amigdalele sunt intens congestionate si pot prezenta depozite albicioase, galbui ( depozite pultacee).
    Caracteristic este lipsa disfoniei (raguseala), tusei, rinoreei (curgerea nasucului), manifestari care pot sugera mai degraba implicarea unui virus decat a unei bacterii.
  • Eruptia din scarlatina :
    • se manifesta sub forma unei eruptii micropapulare ( mici pete rosii), aspre la palpare, pe un fond intens eritematos ( pielea este rosie iar peste aceasta roseata apar aceste mici “bubite” mai rosii decat pielea);dispare la digitopresiune; uneori “bubitele” sunt atat de numeroase incat parca se unesc, aspectul tegumentului (pielii) fiind asemanat cu un “rac fiert”;
    • poate fi insotita si de prurit ( mancarime);

    caracteristic este ca exista un singur puseu ( bubitele apar toate deodata, nu in valuri cum se intampla in alte infectii virale ce evolueaza cu eruptii cutanate, de exemplu varicela);

    • este foarte intensa la nivelul plicilor ( genunchi, cot, zona inghinala), unde se formeaza adevarate linii rosiatice, hemoragice;
    • nu exista la nivelul fetei; fata este rosie la nivelul pometilor ( aspect palmuit al fetei), insa fara “bubite” iar in contrast, in jurul nasului si gurii exista o paloare marcata;
    • persista in medie 7 zile; dupa disparitie exista o perioada de cateva zile ( in special la cei la care nu se administreaza tratament) in care apare o descuamatie foarte fina ( asemanatoare cu matreata) la nivelul trunchiului iar la nivelul palmelor si talpilor, pielea se poate desprinde in fasii ( lambouri).
    Limba in scarlatina:
    • exista o evolutie foarte tipica la nivelul limbii de multe ori patognomonica ( caracteristica) pentru scarlatina:
    • la debut este saburala, incarcata pentru ca in urmatoarele zile stratul de la suprafata limbii sa se elimine treptat ( de la varf spre baza) astfel incat limba devine foarte rosie cu papilele hipertrofiate asemandandu-se perfect cu zmeura, de unde si denumirea de “limba zmeurie” ( de obicei in a 4-5-a zi de la debutul bolii); pe masura ce boala evolueaza spre vindecare si aspectul limbii se modifica, producandu-se “reepitelizarea” care confera un aspect “lacuit”  limbii( “limba de pisica).
    • dupa 10-12 zile aspectul limbii se normalizeaza;
    • ciclul lingual al limbii este specific si prin evolutia sa in dinamica sustine diagnosticul de scarlatina.
    Forme clinice de scarlatina:
    1. Forme usoare, benigne: majoritatea au o evolutie usoara cu vindecare fara aparitia de complicatii bineinteles in contextul unui tratament antibiotic adecvat.
    2. Forme grave, maligne : cu o evolutie toxica, severa ce presupune si afectarea altor organe ( sistem nervos, inima, rinichi, ficat).
    Complicatii:
      1. TOXICE :
    • apar in timpul evolutiei bolii si sunt secundare difuziunii toxinei in alte organe cu afectarea inimii ( miocardita), rinichiului ( nefrite, glomerulonefrite), ficatului ( hepatita), articulatiilor ( artrite septice);
    2. SEPTICE:
    • de vecinatate – prin difuziune: otite, otomastoidite,sinuzite, flegmon periamigdalian;
    • la distanta – pneumonie, meningita, pericardita, septicemie ( infectie generalizata).
    3. POSTINFECTIOASE:
    • reumatismul articular acut;
    • glomerulonefrita acuta poststreptococica;
    • eritem nodos;

    Cum se diagnosticheaza?

      1. criterii epidemiologice : contact cu bolnav/purtator de streptococ ( existenta de cazuri de scarlatina in colectivitate, familie);
      2. criterii clinice : aspectul sugestiv pentru o infectie cu streptococ ( angina cu eruptia caracteristica si modificarile starii generale);
      3. confirmarea diagnosticului prin date de laborator:
    • prezenta sindromului inflamator, sugestiv pentru o infectie bacteriana:
    a)leucocitoza cu neutrofilie ( cresterea numarului globulelor albe);
    b)VSH, PCR – pozitive ( confirma prezenta unei infectii bacteriene);
    • izolarea streptococcului din secretia faringiana ( cu efectuarea antibiogramei pentru tratament antibiotic specific); uneori rezultate negative  care insa nu exclud diagnosticul mai ales daca secretia a fost efectuata dupa instituirea unui tratament antibiotic;
    • testul ASLO ( anticorpii antistreptolizina) nu este un test utilizat pentru infectia acuta, acesti anticorpi se formeaza in timpul infectiei, crescand progresiv astfel incat in a 3-a saptamana ating un titru (valoare) protector pentru ca in saptamanile 4-5 sa atinga valoarea maxima; acesti anticorpi asigura imunitate specifica antiscarlatinoasa.
    Care este tratamentul?
      Obiectivele principale sunt :
    • eradicarea infectiei ( antibioterapie);
    • controlul temperaturii si al durerii ( antitermice, antiinflamatoare);
    • regim igieno-dietetic cu repaus la pat 7-10 zile;
    • dispensarizare activa pentru urmatoarele 3 luni pentru detectarea eventualelor complicatii.
    1. Tratamentul antibiotic:
    –  este obligatoriu, de electie fiind PENICILINA G ( injectabil) cel putin pentru o perioada de 3-5 zile urmand apoi administrarea orala de Penicilina V (Ospen) pana la 7-10 zile; dozele si ritmul de administrare se stabilesc de catre medicul pediatru/infectionist;
    In practica exista 2 situatii:
    a) se recolteaza secretia faringiana dupa care se instituie tratamentul antibiotic pana la confirmarea infectiei ; daca antibiograma confirma sensibilitatea streptococului la antibioticul initial se contiunua cu acesta timp de 10 zile; in schimb, daca streptococul nu este sensibil la antibioticul initial, se administreaza alt antibiotic, conform antibiogramei.
    b) se recolteaza secretia faringiana si se asteapta pana la confimarea respectiv infirmarea infectiei cu streptococ fara a administra un tratament antibiotic.
    – pentru cei alergici la penicilina exista alte antibiotice ce pot fi utilizate ( Eritromicina, Claritromicina, Azitromicina) sau cefalosporine de generatia I/II.
    In functie de fiecare forma in parte, de antecedentele copilasului se recomanda administrarea de penicilina retard ( benzatinpenicilina), MOLDAMIN, injectii intramusculare  pentru o protectie antiinfectioasa eficienta.

    2. Tratamentul simptomatic:

    –  are la baza un consum crescut de lichide la care se adauga medicamente de tipul Ibuprofen ( Nurofen, Ibugesic, Marcofen), respectiv Paracetamol ( Panadol, Calpol, Eferalgan). Detalii suplimentare se gasesc in articolul dedicat febrei.
    3. Dispensarizare activa:
    fostul bolnav se dispensarizeaza timp de 3 luni cu control clinic ( examen medical) lunar si examinari de laborator ( examen de urina saptamanal in prima luna, ASLO, VSH,PCR lunar) pentru a certifica vindecarea si a depista eventualele sechele poststreptococice;
    Cum putem preveni infectia cu streptococ/scarlatina?
    • evitarea spatiilor inchise, aglomerate datorita usurintei cu care se transmite aceasta infectie;
    • izolarea la domiciliu a copilasilor bolnavi, prevenind astfel raspandirea infectiei in crese, grainite, scoli; contactii din familie si din colectivitati trebuie “cercetati” bacteriologic ( efectuarea de secretii faringiene);
    • evitarea contactului cu persoane bolnave;
    • tratamentul ( antibiotic) purtatorilor sanatosi;
    • spalare frecventa pe maini cu apa calda si sapun;
    • evitarea fumatului in preajma copiilor;
    • dezinfectarea periodica a jucariilor si suprafetelor cu care copilasii vin mai frecvent in contact;
    • educarea copiilor pentru a-si insusi minimele reguli de igiena, in primul rand cele referitoare la obiectele personale (periuta de dinti, pahar, tacamuri); chiar si acasa, fiecare membru al familiei ar trebui sa aiba grija cu atat mai mult cu cat vorbeam de acei purtatori sanatosi care nu au semne de boala dar care  transmit infectia.
    >>>

    VARICELA

    VARICELA sau, in limbaj popular, VARSATUL de VANT, o boala infecto-contagioasa ce face parte din categoria ” bolilor copilariei”, fiind foarte frecventa printre copilasi, mai ales sub varsta de 10 ani. Astfel daca copilul frecventeaza o colectivitate ( cresa/gradinita) probabilitatea de infectie este foarte mare, adesea existand adevarate epidemii odata cu venirea primaverii; in sezonul rece infectia este mai  rara, dar poate exista.
    In copilarie varicela se prezinta de obicei ca si o boala cu evolutie usoara care confera imunitate durabila, reinfectia fiind totusi posibila in conditii de imunodeficienta. ( reactivarea infectiei poarta numele de Zona Zoster si are o evolutie mai severa decat varicela). Forme mai grave apar la femeile gravide ( virusul poate determina in 1-2 % din cazuri varicela neo-natala cu evolutie severa), nou – nascuti, copii cu afectiuni asociate, persoane cu imunitatea compromisa, adolescenti peste 15 ani.

    Boala este determinata de Virusul Varicello – Zosterian si reprezinta primoinfectia acestuia.

    Virusul VARICELO – ZOSTERIAN

    – face parte din categoria virusurilor herpetice si determina 2 infectii diferite : VARICELA si ZONA ZOSTER
    –  este extrem de contagios, afectand in special copii intre 2 si 10 ani ( infectia este rara sub varsta de 6 luni, bebelusul fiind protejat de anticorpii materni)

    • modul de transmitere
    –  pe cale respiratorie – mucoasa bucala, nas ( tuse, stanut, saliva)
    –  prin intermediul obiectelor contaminate sau a curentilor de aer
    ( de unde si numele de varsat de vant)
    –  prin ruperea veziulelor cu lichid si contactul cu acesta

    • rezervor

    – persoanele bolnave – perioada de contagiozitate incepe cu 1-2 zile inainte de aparitia eruptiei !!!!!!

    • incubatie :
    – perioada de timp scursa din momentul infectarii pana la aparitia primelor semne de boala
    – in general 14 – 21 zile

    • imunitateadurabila, rar reactivari in conditii speciale ( imunodeprimare, stress, varstnici); reactivarea se produce datorita faptului ca virusul ramane in ganglionii sistemului nervos in stare latenta, putandu-se ” manifesta” daca sunt indeplinite acele conditii speciale si atunci determina zona zoster ( nu voi detalia intrucat esre rara la copil)

    Cum se manifesta ?

    Sunt doua categorii de simptome, unele nespecifice ( comune multor altor boli infectioase) care au in prim plan febra si eventual simptome tipice unei raceli, altele specifice care constau in aparitia eruptiei caracteristice. Sunt copii la care infectia poate evolua fara simptomele nespecifice, aparand direct eruptia, la fel cum sunt copii la care infectia se manifesta foarte usor , cu o eruptie minima sau chiar absenta.
    Se descriu mai multe faze in evolutia varicelei. Astfel:

    1. perioada de invazie
    – inaintea eruptiei, dureaza 1-2 zile;
    indispozitie, inapetenta, astenie ( oboseala), dureri de cap ( cefalee);
    febra ( de obicei in jur de 38 – 38,5C); sunt cazuri cand febra poate depasi 39; – 39,5C cu frison, cu agitatie sau chiar cu convulsii;
    adenopatie ( cresterea in dimensiuni a ganglionilor) – reactia fireasca de raspuns a organismului;
    – in unele cazuri poate lipsi sau este foarte usoara, nefiind sesizata.

    2. perioada de stare ( eruptia propriu-zisa)

    – dureaza in medie 7 – 10 zile; poate evolua in valuri ( adica apar noi si noi eruptii, fiecare val eruptiv insotindu-se de febra); de obicei dupa aparitia bubitelor febra dispare;
    – afecteaza toate portiunile pielii, inclusiv pielea paroasa a capului si mucoasele ( bucala, conjunctivala, genitala);
    – initial sunt niste bubite ( asemanatoare celor din urticarie) care evolueaza spre aspectul tipic, acela de vezicula ( bula) care se aseamana in primele zile cu niste picaturi de roua; ulterior lichidul continut se tulbura si se resoarbe, ramanand acele cruste, moment in care teoretic se considera ca persoana nu mai este infectioasa ( nu mai transmite boala ); numarul de vezicule variaza, de cateva pana la zeci, sute;



    – prezenta veziculelor la nivelul guritei poate determina dificultati de alimentatie, asa cum la nivel genital,poate determina usturimi la urinare

    ( sursa foto : www.dermatology.about.com & www. righthealth.com)
    – dupa aproximativ 7 zile, crustele cad, ramanand o zona usor hiperpigmentata ( culoare mai inchisa decat a restului pielii) care va disparea in cateva zile;
    – ce este caracteristic este faptul ca la nivelul pielii exista diferite faze de evolutie, de la vezicule, la cruste sau la zone hiperpigmentate;
    – eruptia este insotita de mancarime ( prurit).

    Evolutia este usoara in cele mai multe cazuri, boala fiind urmata de o imunitate durabila.

    Sunt cateva forme atipice care sunt rare insa merita mentionate, datorita evolutiei severe:

    a) varicela congenitala – apare daca infectia mamei cu virus s-a produs in timpul sarcinii si poate determina malformatii grave; se pot preveni prin vaccinarea femeilor care nu au facut varicela in copilarie si-si doresc o sarcina;

    b) varicela neo-natala – apare daca infectia mamei se produce in ultimele zile de sarcina, cu 3-4 zile inainte de nastere; fatul este afectat datorita lipsei anticorpilor protectori ai mamei dar si datorita imaturitatii sistemului imunitar; fiind foarte vulnerabil, nou – nascutul infectat, face forme grave de boala, cu complicatii serioase de tipul bronhopneumoniei, meningitei/encefalitei, hepatitei.

    Complicatiile varicelei:
    • suprainfectarea – veziculele se infecteaza cel mai frecvent cu stafilococ, streptococ, putand evolua cu abcese, flegmoane ( determinate de stafilococ), erizipel, scarlatina ( infectii provocate de streptococ) daca nu se iau masuri corespunzatoare de igiena.
    • pneumonie – mai frecventa la copii cu deficit imun si la adult ( foarte rara la un copil sanatos anterior infectiei)
    • encefalita – rara, in general in primele zile de boala; daca copilul dumneavoastra acuza...tulburari de vedere, mers nesigur, nu tolereaza lumina, sau apar varsaturi, somnolenta, adresati-va de urgenta unui medic pediatru.
    Cum se diagnosticheaza?

    – diagnosticul se bazeaza pe doua aspecte importante si anume…prezenta contactului cu o persoana infectata , alaturi de eruptia caracteristica
    – se pot efectua si alte teste suplimentare insa de cele mai multe ori nu este necesar datorita evolutiei blande si diagnosticului sugestiv

    Tratament

    – obligatoriu IZOLARE la domiciliu; rar copii sunt internati in spital pentru supraveghere permanenta si tratament specific ( formele grave); copilasii trebuie sa stea izolati cel putin 7 zile, ideal ar fi pana in momentul in care nu mai sunt vezicule ci doar cruste;
    – pe durata febrei se vor administra antitermice de tipul Paracetamolului in asociere cu Nurofen ( pentru detalii suplimentare Ce trebuie sa stiti despre febra);
    – nu sunt necesare masuri dietetice suplimentare ( copilul poate manca orice ii face placere, insistandu-se asupra consumului de lichide);
    – pana la eliminarea crustelor nu se va face baie generala ( este permisa toaleta zilnica, aceasta prevenind suprainfectarea veziculelor respective); tot pentru a preveni suprainfectarea prin scarpinare se recomanda taierea scurta a unghiilor si spalarea frecventa cu apa calduta si sapun a mainilor;
    -fiind vorba despre o infectie virala, tratamentul cazuei vizeaza virusul si consta in administrarea de ACICLOVIR dar acesta se administreaza strict la indicatia medicului pediatru sau specialist in boli infectioase, fiind rezervat cazurilor severe;
    – pentru prurit ( mancarimea ce insoteste eruptia) se recomanda medicamente din categoria antihistaminicelor ( ex. Fenystil) sau lotiune cu calamina;
    – daca sunt prezente vezicule la nivelul guritei atunci ingestia alimentelor va produce disconfort, motiv pentru care se recomanda evitarea sucurilor, prajelilor; se recomanda pasarea alimentelor pana la vindecarea leziunilor;
    – in cazul suprainfectarii se recomanda unguente cu antibiotice sau, dupa caz antibioterapie sistemica ( antibiotice administrate oral sau intravenos, in functie de severitate).

    Cum putem preveni?
    Avand in vedere larga raspandire a virusului precum si marea lui putere de infectare, metodele de prevenire sunt aproape nule, exceptand vaccinarea care, de cativa ani este disponibila si in tara noastra desi, nu este inclusa pe lista vaccinurilor obligatorii/gratuite.

    Vaccinarea
    – ofera o protectie variabila intre 70 pana la 90% ( copii vaccinati care ulterior se infecteaza cu virusul varicelei fac forme usoare de boala deoarece au anticorpi impotriva virusului, dobanditi prin imunizare);
    – se realizeaza in jurul varstei de 1 an dar poate fi facut si copiilor cu varste de peste 10 ani care nu au dezvoltat inca infectia pentru a preveni formele mai severe caracteristice adolescentilor; in general se recomanda inainte de intrarea in colectivitate unde sansele sa contacteze virusul sunt extem de mari;
    – de asemenea se recomanda vaccinarea femeilor care nu au contactat varicela  si doresc sa-si programeze o sarcina pentru a preveni aparitia infectiei in timpul sarcinii( vaccinarea trebuie facuta cu minim 3 luni inainte de aparitia sarcinii);
    Pe piata in momentul de fata exista 2 tipuri de vaccinuri, cel clasic VARILRIX si unul mai nou, tertravalent, care combina virusul varicelei cu cel al rubeolei, oreionului si rubeolei ( PRIORIX – TETRA)

    In concluzie putem spune despre varicela ca este o boala usoara care rar evolueaza cu complicatii si care este extrem de frecventa mai ales primavara, afectand in special copilasii intre 2 si 10 ani si care necesita obligatoriu dupa diagnostic izolare pentru a preveni instalarea unor adevarate epidemii.




    >>>
    Sitemap