Category Archives: featured

DERMATITA ATOPICA

  • Dermatita atopica este o boala ce apare cu precadere in primele luni de viata insa sunt si cazuri care debuteaza mai tarziu, dupa varsta de 2-3 anisori sau chiar mai tarziu. In ultimii ani s-a inregistrat o crestere a cazurilor de dermatita atopica printre bebelusi fara a se putea stabili cu certitudine cauzele acestei cresteri. Afecteaza 10-20% din populatia pediatrica, peste 50% din cazuri debuteaza in primul an de viata (cu precadere in primele 4-5 luni), iar un  procent semnificativ se amelioreaza pe masura ce bebelusul creste, astfel incat spre pubertate doar un numar redus de copii mai prezinta simptome ale dermatitei atopice. Cei la care boala se manifesta si dupa varsta de 10 ani prezinta si alte afectiuni alergice : rinita, conjunctivita, astm bronsic.

Ce este dermatita atopica?

Dermatita atopica este prin definitie o boala inflamatorie cronica (evolutie oscilanta cu perioade de acutizare alternand cu perioade de remisie) a pielii care are ca si manifestari principale prezenta unor leziuni rosiatice la nivelul pielii, leziuni care provoaca un prurit intens (mancarime) responsabil de manifestarile clinice : scarpinare, iritabilitate cu un risc crescut de suprainfectie a leziunilor respective; de asemenea pielea este uscata.

Cuvantul dermatita inseamna inflamatie a pielii iar atopia este definita  ca si o susceptibilitate genetica crescuta a unui individ de a dezvolta in cursul vietii una sau mai multe afectiuni alergice (conjunctivita, rinita, astm bronsic). Important de specificat este faptul ca dermatita atopica nu este o boala contagioasa, copilasii cu dermatita atopica putand fi incadrati in colectivitate ( crese, gradinite). Afecteaza mai frecvent sexul feminin iar numarul cazurilor este de departe mai crescut in mediul urban si in tarile dezvoltate ( secundar poluarii si factorilor de mediu).

De ce apare?

Cauzele care determina aparitia bolii nu sunt in intregime elucidate, dermatita atopica fiind considerata o boala multifactoriala, in aparitia careia au un rol important factorii genetici, factorii de mediu, precum si factorii care contribuie la declansarea, respectiv accentuarea bolii.

1. Factorii genetici:

– peste 70 % din cei cu dermatita atopica au in familie (parinti, bunici, frati, surori) cazuri de afectiuni alergice ( dermatita atopica, rinite alergice, conjunctivite, astm bronsic); studiile au demonstrat ca exista mai multe gene ( anormale) care se asociaza cu aceasta susceptibilitate crescuta de a dezvolta boala, in prezenta unor factori declansatori, favorizanti.

2. Anomalii imonologice cu alterarea barierei cutanate : sunt inca studii care se efectueaza in acest sens, suspicionandu-se o alterare a metabolismului lipidelor ( grasimilor) la nivel cutanat; aceasta ipoteza este justificata si de ameliorarea vizibila a leziunilor atunci cand se folosesc lotiuni emoliente, grase.

3. Factori de mediu:

Considerati de departe cei mai importanti, fiind cei care declanseaza si intretin boala; se pare ca tot ei sunt responsabili si de cresterea frecventei cazurilor de dermatita atopica si aici trebuie mentionate  in primul rand schimbarile din mediul inconjurator si stilul de viata. Acesti factori determina o sensibilizare crescuta ( hiperreactivitate cutanata) la nivelul pielii, responsabila de manifestarile clinice ale bolii.

Cei mai importanti factori sunt:

  • umiditatea scazuta
  • supraincalzire ( temperatura in casa prea mare, imbracamintea prea groasa sau stramta, bai cu apa fierbinte)
  • contact cu animale, polen, acarienii din praful de casa,mucegai, pene, puf
  • produse de curatare pe baza de clor, detergenti si sapunuri agresive
  • haine din lana si fibre sintetice ( atentie si la hainele din bumbac insa colorate)
  • produse de curatare a hainelor ( detergenti, agenti de inalbire, balsam de rufe)
  • toxine produse de anumite bacterii care se gasesc la nivelul pielii
  • alimente alergenice : lapte de vaca, oua, fructe de padure, capsuni, peste, fructe de mare, nuci, arahide, alune, rosii, citrice, ciocolata
  • agitatia din jur, nervozitatea mamei si a celor din anturaj
  • expunere constanta la fumul de tigara(fumat pasiv)

 

 

Cum se manifesta?

Manifestarile clinice  si localizarea leziunilor difera  in functie de varsta la care apare dermatita atopica. De altfel cea mai frecventa clasificare a dermatitei atopice are la baza momentul aparitiei acesteia, descriindu-se 3 forme principale: forma infantila ( cea mai frecventa cu debut in primii doi ani de viata, cel mai frecvent in primele luni), forma copilului mic ( intre 2 si 12 ani) si forma adolescentului/adultului(dupa varsta de 12 ani). Indiferent de forma de manifestare si de varsta la care apare in centrul afectiunii sta pruritul(mancarimea) responsabil de cercul vicios caracteristic dermatitei: prurit-mancarime-scarpinare-intretinerea si agravarea leziunilor.

 

 

1. Forma infantila ( 0-2 ani):


 

– debutul este frecvent in primele luni de viata ( varful incidentei fiind la sfarsitul celei de-a doua luni si inceputul celei de-a treia luni de viata);

-prezenta leziunile exudative ( umede) sub forma unor papulo-vezicule, zemuinde (placarde, pete rosii, slab delimitate acoperite cu mici vezicule care se usuca si cad) pe un fond aspru al tegumentelor;

-piele aspra, lipsita de elasticitate;

-localizarea este tipica afectand in special fata (scalpul-pielea capului, obrajii-pometii, fruntea si regiunea din spatele urechilor) dar si suprafetele de extensie ale membrelor (cot, genunchi); sunt insa si forme in care localizarea este atipica de exemplu afectand zona din spatele genunchiului ( zona poplitee); mai rar leziunile apar la nivelul trunchiului;

-prurit intens, responsabil de agitatia, iritabilitatea bebelusului; acesta se accentueaza noaptea determinand treziri frecvente din somn, insomnie care duce la iritabilitate, indispozitie;

leziunile  de grataj( apar in urma scarpinatului) sunt caracteristice la varste putin mai mari (in general peste 4-5 luni) cand bebelusul dobandeste abilitatea de a-si folosi manutele pentru a se scarpina; aceste leziuni sunt foarte periculoase, existand sanse mari de aparitie a suprainfectiei ( cu virusi, bacterii sau chiar ciuperci);

-nu exista febra, apetitul copilasului nu este influentat.

Foarte important de subliniat ca, dermatitat atopica nu este acelasi lucru cu intoleranta la proteinele din laptele de vaca ( detalii), desi proteinele din laptele de vaca pot constitui un factor declansator si de intretinere a manifestarilor clinice.

Simptomele pot sa se amelioreze spectaculos ( fie spontan, fie sub influenta tratamentului) sau dimpotriva se pot accentua sub actiunea factorilor favorizanti ( caldura excesiva, alimente noi introduse, bai fierbinti, etc). Din acest motiv unul din pasii foarte importanti in tratamentul dermatiei atopice este identificarea factorilor ce favorizeaza accentuarea leziunilor si, pe cat posibil indepartarea acestora. Din acest motiv si diversificarea in cazul copilasilor cu dermatita atopica este mai laborioasa, alimentele trebuind a fi introduse cu mare precautie cu pastrarea unui interval liber mai mare intre doua alimente noi ( ideal cel putin 72 de ore).

2. Forma copilului mic ( intre 2 si 12 ani):

– este de cele mai multe ori o continuare a formei infantile, insa cu un aspect si cu o distributie modificata a leziunilor, desi ca si element central persisita pruritul ( mancarimea) ;

 

 

 

 

-frecvent pielea devine ingrosata, lichenificata iar leziunile sunt cu precadere la nivelul liniilor de flexie (genunchi, cot, glezne) dar si la nivelul gatului si chiar la nivel facial unde cu precadere sunt afectate pleoapele si regiunea din jurul ochilor ( eritem, edem in jurul ochilor); leziunile sunt sub forma unor papule uscate, pe un fond eritematos ( roseata), indurat, ingrosat; se produc descumari ale pileii, fisuri sau chiar formarea de cruste sau solzi, precum si cicatrici sau zone hiperpigmentate secundare scarpinatului cronic.

– sunt posibile si alte manifestari alergice : rinite, conjunctivite, astm bronsic

3. Forma adolescentului/adultului:

– dispozitia leziunilor este la nivelul fetei, in special la nivelul pleopelor si in jurul gurii dar si la nivelul zonelor de flexie ( cot, genunchi,etc);

-leziunile sunt reprezentate de pete, placarde uscate, ingrosate (lichenificate), hiperpigmentate cu descumari si fisurari frecvente;

-de cele mai multe ori este prezneta si o alta afectiune alergica ( rinita, conjunctivita, astm bronsic);

Cum se diagnosticheaza?

De cele  mai multe ori este un diagnostic clinic, fara efectuarea de analize, bazat pe distributia si aspectul leziunilor si pe excluderea altor afectiuni dermatologice. De aceea este foarte importanta colaborarea pediatru-dermatolog sau chiar alergolog pentru un diagnostic corect si un tratament care sa asigure o evolutie cu cat mai putine recaderi.

Sunt doua categorii de criterii care se folosesc pentru diagnosticul dermatiei ( sunt necesare 3 criterii majore si cel putin un criteriu minor):

A) Criterii Majore:

  • antecedente in familie de ATOPIE
  • leziuni tipice de dermatita localizate la nivelul fetei sau pe suprafetele de extensie
  • prezenta leziunilor de grataj (secundare scarpinatului)

B) CriteriiMinore:

  • cruste la nivelul scalpului (pielea paroasa a capului)
  • fisuri retroauriculare ( in spatele urechilor)
  • accentuare perifoliculara (in jurul firelor de par)

Nu exista un marker de laborator specific pentru diagnostic desi sunt analize care pot sugera prezenta unor manifestari alergice; cel mai frecvent se detrmina eozinofilele si IgE totale, respectiv specifice; acestea din urma sunt utile pentru identificarea factorilor declansatori sau agravanti (ex: IgE specifice pt capsuni, ou, etc); IgE specifice sunt de fapt niste anticorpi (produsi de organism in urma contactului cu o substanta straina, pe care organsimul o percepe ca si nociva) care sunt implicati in aceste reactii alergice si care actioneaza ca niste mediatori intre sistemul imunitar si factorii de mediu.

Ce complicatii pot sa apara?

Cele mai frecvente complicatii care pot sa apara sunt infectiile frecvent favorizate de scarpinare si de aparitia de leziuni sangerande care constituie o poarta de intrare pentru diversi microbi; un aspect esential al tratamentului il constituie impiedecarea acestui prurit (scarpinare) si prevenirea pe cat posibil a acestor infectii ( taierea periodica a unghiilor, masuri de igiena riguroase in special la nivelul manutelor, respectiv unghiilor).

  • bacteriene : stafilococ, streptococ
  • virale: herpes simplex, molluscum contagiosum, veruci vulgare
  • fungice (ciuperci): candida

Mai rar poate fi vorba de instalarea unor cicatrici permanente secundare unui tratament insuficient la care se adauga efectele adverse ale medicatiei (de multe ori bazata pe cortizon) precum si afectarea curbei de crestere printr-un regim restrictiv secundar exacerbarilor dermatitei in contextul administrarii diferitelor alimente( ex: banane, citrice, capsuni, lapte, ou, etc)

Care este tratamentul?

Fiind vorba despre o boala cronica tratamentul nu vizeaza vindecarea bolii ci ameliorarea pana la disparitie a leziunilor.Este foarte important educarea si informarea parintilor cu privire la caracterul cronic al bolii la posibilitatea unei evolutii oscilante cu ameliorari spectaculoase alternand cu recaderi.

Obiective :

  • identificarea si evitarea factorilor declansatori
  • reducerea pruritului(mancarimii)- antihistaminice(antialergice)
  • suprimarea inflamatiei(corticoterapia)
  • refacerea barierei cutanate – unguente emoliente, grase

Masuri generale:

  • alaptare exclusiva pana la varsta de 6 luni
  • evitarea supraincalzirii camerei; umidificarea aerului
  • folosirea hainutelor din bumbac de culoare alba; acestea trebuie sa nu fie foarte stramte, sa fie spalate cu un detergent balnd, fara inalbitori, fara balsam cu clatiri suplimentare
  • inlaturarea prafului, mucegaiului; aerisire frecventa a camerei
  • evitarea bailor lungi si cu apa fierbinte- una pe zi, cu temepratura de 37C, cu durata de maxim 10 minute; dupa baie nu se sterge, se aplica direct unguentul emolient pentru a “sechestra”apa la nivelul pielii
  • efectuarea vaccinarilor doar in afara puseelor

Tratament local :

  • se foloseste zilnic, alegandu-se (la sfatul medicului) un emolient pentru utilizare continua, chiar si in afara puseelor de minim 2 ori pe zi;

Corticoterapia:

  • sta la baza reducerii inflamatiei in situatiile de exacerbare a leziunilor
  • se foloseste strict la recomandarea medicului
  • sunt mai multe clase de substante in functie de potenta ( nu voi detalia denumirile comerciale, tratamentul cu unguente, creme sau solutii pe baza de cortizon trebuie administrat doar la indicatia medicului ( pediatru/dermatolog/alergolog).

Antibioticele:

  • se aplica local, tot la indicatia medicului atunci cand sunt semne de suprainfectie bacteriana

Tratament sistemic ( oral):

1. Antihistaminice:

  • fac parte din tratamentul de baza, pe termen lung al dermatitei
  • se recomanda pentru calmarea pruritului(mancarimii), acesta fiind cel care intretine cersul vicios din dermatita
  • sunt doua categorii de antihistaminice : o categorie ce are ca si efecte secundare somnolenta si care se prescriu in cazul in care somnul este alterat din cauza bolii si o alta categorie care nu are efecte sedative
  • alegerea antihistaminicului se face de catre medicul pediatru/dermatolog/alergolg

2. Corticoterapia:

  • se administreaza doar in cazuri severe care nu raspund la tratamentele locale

3. Antibioticele:

  • se administreaza atunci cand exista suprainfectie bacteriana si cand unguentele cu antibiotice nu sunt suficiente  pentru controlul bolii

Evolutie

In general evolutia este buna, avand desigur la baza caracterul cronic al bolii. Sub tratament corect leziunile se amelioreaza spectaculos, existand desigur posibilitatea reaparitiei acestora in conditiile actiunii factorilor favorizanti.

 

Urmatorul articol :…………………FIMOZA SI PARAFIMOZA

>>>

Ce trebuie sa stiti despre febra?

Ce este febra?

Febra este poate cel mai frecvent motiv pentru care parintii se adreseaza camerei de garda si cabinetelor medicale. Trebuie de la inceput inteles ca nu este o boala ci un simptom, o parte a unei afectiuni care, la copii cel mai frecvent e reprezentata de o infectie (virala sau bacteriana); este un semn  ce arata ca organismul lupta impotriva unei infectii iar in aceasta lupta se genereaza caldura(termoliza) in exces ce ajunge la nivelul capului si membrelor de unde este eliminata prin piele.La copii valorile temperaturii sunt de obicei mult crescute, ceea ce-i alarmeaza in plus pe parinti.

De ce apare febra?

– este o reactie de raspuns a organismului care apare in urmatoarele situatii
  • infectii – virale sau bacterine cu diferite localizari : respiratorii, digestive, urinare, osteo -articulare, ale  sistemului nervos, etc.; acestea sunt cazurile cele mai frecvente de febra la copii. Febra in sine nu reprezinta o indicatie de instituire a tratamentului antibiotic;
  • boli infecto – contagioase: varicela, rubeola, rujeola, oreion(mai rar in ultima vreme datorita introducerii vaccinarii), etc;exista doua infectii destul de frecvente care din pacate deseori sunt diagnosticate gresit: roseola infantum frecvent diagnosticata ca si rubeola si, boala “gura-mana-picior interpretata ca si varicela;
  • tumori, leucemii, afectiuni neurologice, endocrine, metabolice, boli inflamatorii ale tesutului conjunctiv(artrita idiopatica juvenila, lupus eritematos sistemic, etc.), infarct, arsuri, interventii chirurgicale, reactii alergice;
  • iatrogena(medicala) – ex: dupa adminstrarea vaccinurilor;
  • insolatie-obligatoriu sa poarte palariuta de soare si sa-i protejati pielea cu creme cu factor de protectie mare( 35-50) si sa evitati expunerea la soare in intervalul 10.00-16.00 pe timp de vara;
  • febra de sete-copii prea ” infofoliti” , in camere supraincalzite, insuficient hidratati.


    Cum masuram temperatura?
La sugari se masoara in general intrarectal desi in prezent sunt multe termometre ce permit determinarea temperaturii la nivelul fruntii, pavilioanelor auriculare. Se considera ca un sugar are febra atunci cand temperatura intrarectala depaseste 38C; destul de util, cel putin in prima faza este si testul atingerii cu o sensibilitate de 75 %; nu se recomanda ca si metoda de urmarire a temperaturii mai ales daca va veti adresa unui  medic, caruia ii este necesara o ” istorie” a evolutiei febrei. Este foarte important atunci cand copilasul dumneavoastra are temperatura sa o determinati, pentru a sti cu exactitate care au fost valorile acesteia, precum si evolutia sub tratamentul antitermic.
In prezent nu se mai recomnda termometrele cu mercur datorita riscului de accidente; la sugari si copii mici ( 1-3 ani) se recomanda masurarea intrarectala a temperaturii; dupa varsta de 3 ani se poate recurge la termometrele ” de ureche” sau la metoda clasica de masurare la nivelul axilei.
Trebuie stiut faptul ca, in cursul zilei temperatura corpului variaza, inregistrand valori mai mari in cursul serii( uneori diferenta de temperatura poate fi si de 1C intre valorile matinale, respetiv cele vesperale).
Ce anunta febra?
De cele mai multe ori anunta o infectie la nivel respirator(adenoidita, rinofaringita, amigdalite, otite,etc) dar sa nu va mire faptul ca alte simptome(nasuc infundat, secretii nazale, tuse, diferite eruptii la nivelul pielii) pot sa apara abia dupa 2-3 zile. Acesta este motivul pentru care de multe ori un bebelus este examinat de medic si acesta nu identifica nici o cauza a cresterii temperaturii.
Alte simptome de “acompaniament”:
  • inapetenta, apatie, somnolenta/agitatie, irascibilitate;
  • adinamie, astenie; facies palid, incercanat;
  • eruptii cutanate;
  • dureri de cap(cefalee), dureri musculare, articulare;
Sunt si afectiuni ce evolueaza “surd” adica  cu persistenta  febrei timp de  cateva zile fara alta simptomatologie(in aceste cazuri se impune un consult medical de specialitate):
  • infectiile urinare;
  • rujeola, rubeola, varicela, etc;
  • otita medie;
  • rar – infectii grave de tipul meningitei.
In timpul febrei apar si alte reactii din partea organismului :
  • bataile inimii sunt mai rapide(tahicardie);
  • respiratia este mult accelerata;
  • transpiratii, frison;
  • facies “vultuos” – rosu intens, cu buze uscate.

Cand anuntam medicul?
In principiu orice crestere a temperaturii ar trebui sa constituie un imperativ pentru o vizita la medic, mai ales daca e vorba despre copii sub un an sau daca  febra e insotita de modificarea starii genearle, varsaturi, diaree, dificultati de respiratie.
1. daca e vorba de un bebelus sub 3 luni care prezinta temperatura peste 38C; nu-i administrati nici un fel de antitermice pana nu luati legatura cu medicul; sunt medicamente care pot provoca grave efecte secundare daca se admnistreaza in doze mai mari; la copii toate dozele de medicamente sunt calculate in functie de greutate(acesta este motivul pentru care doi copilasi de aceeasi varsta dar cu greutati diferite, vor primi doze diferite de medicamente);
2. daca febra e insotita de alterarea starii generale, somnolenta, frison sau nu raspunde la administarea de antitermice(paracetamol, ibuprofen, algocalmin);
3.daca se produce o crestere brusca a temperaturii peste 39 ,5C este un motiv sa va prezentati la camera de garda intrucat necesita examinare de specialitate.
Foarte des am intalnit in practica interpetarea cresterii temepraturii pe seama eruptiei dentare, intarziind astfel prezentarea la medic si tratarea “dupa ureche”; intr-adevar eruptia dentara constituie o cauza de crestere a temperaturii insa frecvent valorile se incadreaza intre 37-38C, interval denumit subfebrilitate si niciodata peste 38,5C; de aceea, ori de cate ori apare o crestere a temperaturii, mai ales in primul an de viata trebuie sa va adresati medicului, febra cauzata de aparitia dintisorilor fiind practic un diagnostic de excludere(se elimina, de catre medic, in urma consultului medical alte cauze ce ar putea determina cresterea temeperaturii).

La valori ale febrei care depasesc 38 C pot sa apara asa numitele convulsii febrile care sunt secundare unei hiperexcitabilitati a creierului determinata de cresterea temperaturii; au o componenta genetica importanta(riscul de a prezenta aceste convulsii febrile este mai mare la copilasii ai caror parinti, frati au avut asemenea episoade). Convulsiile febrile reprezinta o urgenta medicala!!!

Cum tratam febra?

1.Daca este vorba de bebelus mic, sub 3 luni nu adminstrati nici un fel de medicament decat la indicatia medicului; sunt medicamente care pot determina efecte adverse severe de tipul sangerarilor la nivelul stomacului sau afectari ale ficatului.Orice crestere a temepraturii la un bebelus sub 3 luni constituie un imperativ pentru un consult medical!
2.Pentru copilasii peste 3 luni foarte eficienta este terapia alternativa cu paracetamol (Panadol, Eferalgan, Calpol, supozitoare cu Paracetamol) si ibuprofen(Nurofen,Ibalgin,Algin,Paduden, Ibugesic, Marcofen) insa aceasta trebuie adminstrata doar la indicatia medicului si in dozele prescrise de acesta(nu adminsitrati aceleasi doze de la o infectie la alta intrucat se calculeaza in functie de greutatea copilului si s-ar putea sa fie ineficinete);frecvent medicul va indica un tratament alternativ cu antitermice; este important sa respectati dozele recomandate de medic si durata de administrare; spun asta deoarece in practica frecvent m-am confruntat cu situatii in care medicatia era intrerupta de catre parinti in momentul cand copilasul nu mai prezenta febra cu reaparitia acesteia datorita duratei insuficiente de administrare.

Nu voi insista asupra dozelor si ritmului de administrare deoarece acest site nu constituie o modalitate de autodiagnostic si autotratament si nu poate inlocui sub nicio forma un consult medical.

3. Aerisiti camera; temperatuta optima 18-19C;
4. Nu-l infofoliti, nu-l acoperiti cu paturi, nu-i puneti caciulita in cap;
5. Dati-i sa bea cat de multe lichide ( apa, ceai, sucuri de fructe, supe) in cantitati mici si dese pentru a preveni deshidratarea;
6. Puteti sa-i faceti o baita cu apa calduta ( 37C) sau o baie racita progresiv (se foloseste apa la temperatura uzuala si apoi se raceste cu 1-2 grade prin adaugarea de apa rece); nu-i aplicatii frectii cu alcool deoarece exista riscul absobtiei la nivelul pielii sau inhalarii vaporilor de alcool;se pot aplica comprese reci (pe frunte, la nivelul talpilor) sau se pot face impachetari (un prosop ud cu care se inveleste copilasul si care se schimba in momentul in care s-a “incalzit”);
7. Nu-l duceti in coletivitate daca are febra.

Nu administrati copiilor sub 12 ani ASPIRINA deoarece poate sa apara o boala rara dar grava ( Sindrom Reye)
In general dupa administrarea antitermicelor febra incepe sa scada dupa aproximativ 30 – 45 minute; sunt totusi situatii in care apare o crestere brusca a temperaturii ( ” criza febrila” ) cand, e bine sa va adresati unui medic.
In cadrul unei infectii, febra persista pana la distrugerea ” cauzei” ( bacterii sau virusuri); astfel va persita mai mult in infectiile virale, comparativ cu cele bacteriene in care, se reduce in primele 36-48 ore de la instituirea tratamentului antibiotic.
Administrarea de antibiotice intr-o infectie virala nu scade durata infectiei si nu previne suprainfectia bacteriana.
Este important sa reusiti scaderea temperaturii insa acesta este doar un prim pas pentru ca, asa cum spuneam febra apare in cadrul anumitor boli, motiv pentru care  e necesar un consult medical pentru a stabili diagnosticul si a administra daca se impune si alta medicatie.

 

 

 

>>>

URGENTELE COPILARIEI – CURS PRACTIC- 7-14 DECEMBRIE 2017

Dragi parinti,

 CURSUL  DE  URGENTE este  un curs interactiv in care vom dezbate cele mai frecvente situatii de urgenta care se ivesc in perioada copilariei, vom discuta despre boli, semnele acestora, precum si despre prevenirea lor.

Vom dezbate impreuna care este  atitudinea si tratamentul optim in situatii de urgenta, de ce este important un consult medical si cand acesta este imperios necesar, in asa fel incat sa stiti cand si mai ales cum sa interveniti, cand sa anuntati medicul sau sa va prezentati la camera de garda.

De asemenea vom aborda  micile accidentele casnice, arsurile, traumatismele, intoxicatiile(medicamentoase, alimentare, cu produse casnice) si multe altele in asa fel incat sa fiti pregatiti si sa interveniti corect atunci cand este cazul.

Vom discuta si despre mica farmacie de acasa si din calatorii.

Printre subiectele care vor fi abordate in cadrul acestui curs se regasesc:

1. Febra/Convulsiile febrile

2.Infectiile respiratorii/digestive/urinare

3.Bolile eruptive

4.Varsaturile/Diareea/Constipatia

5. Hemoagiile(sangerarile) nazale, digestive

6. Traumatisme(zgarieturi, taieri, rani deschise, fracturi, lovituri la cap, etc)

7. Intepaturi de insecte/muscaturi de animale

8. Diverse(lesin, inec cu mancare, aspirare de corp strain, etc)

9. Alergiile medicamentoase

10. Farmacia de acasa

Cursul este structurat in doua sedinte a cate trei ore fiecare si se va desfasura in 7, respectiv 14 DECEMBRIE 2017  incepand cu ora 17.00  la sediul cabinetului,   situat pe strada Tache Ionescu  nr.20.

La sfarsitul fiecarei sedinte va exista sesiune speciala de intrebari iar parintii participanti vor primi suportul tiparit al cursului.

Pretul cursului este de 150 Ron/persoana(pentru ambele sedinte).Parintii participanti vor primi un voucher de 20% reducere la o consultatie de pediatrie.

Inscrierile se pot face  prin SMS 0720032120(Dr. Delia Chira) sau  pe mail:pediatru@pediatrucluj.ro .

Va astept cu drag!

 

>>>

CURS DIVERSIFICARE 18-25 IANUARIE 2018

Dragii mei,

 Diversificarea este o piatra de incercare pentru parinti, o provocare pentru bebelusul obisnuit doar cu gustul dulce al laptelui, o perioada de tranzitie/adaptare la noi gusturi, consistente, la un alt mod de a manca. Toate aceste schimbari necesita timp si rabdare dar si o informare corecta,bazata pe dovezi stiintifice si recomandari de ultima ora, diversificarea reprezentand fara doar si poate fundatia solida pentru o  alimentatie sanatoasa in urmatorii ani si implicit pentru o dezvoltare armonioasa

  Din rezumat:

  • Regulile generale ale diversificarii in consens cu recomandarile Societatii Europene de Nutritie Pediatrica si ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii;
  • Grupe de alimente,importanta acestora, ordinea introducerii;
  • Suplimentele alimentare– sunt necesare sau nu?
  • Alimentatia in situatii speciale(reflux gastro-esofagian, dermatita atopica, intoleranta la proteinele din laptele de vaca, gastroeneterocolite, constipatie, alergii alimentare);
  • Necesarul de lichide– apa/suc/ceai?
  • Exemple practice;
  • Borcanasele – pro/contra ?;
  • Probleme care pot sa apara in diversificare(tulburari digestive/reactii alergice/accidente);
  • Autodiversificarea -argumente pro/contra;
  • Alimente interzise bebelusului;
  • Controverse privind alimentatia bebelusilor;
  • “Caietul” cu retete pentru bebei;
  • Discutii libere, raspunsuri la intrebari;
  • Suport online dupa inceperea diversificarii

Cursul va avea loc la sediul cabinetului din str. Tache Ionescu nr 20 in zilele de 18, respectiv 25 IANUARIE 2018 incepand cu ora 17.00, durata fiecarei intalniri fiind de 3 ore; costul este 150ron/pers pentru ambele sedinte si include suportul tiparit al cursului.

INSCRIERI:

  • prin e-mail (pediatru@pediatrucluj.ro),
  • sms  (tel:0720032120) sau
  • telefonic: 0364738907( L-V intre orele 8-17.00). Pentru buna desfasurare a cursului si pentru ca dumneavoastra sa puteti participa activ si sa fiti 100% “ACOLO” nu este recomandat sa veniti cu piticii din dotare; cel mult, acestia pot fi adusi de catre tatici/bunici/bone pentru alaptare.    

                                                                         Va astept cu drag!

>>>

SUFLUL SISTOLIC

Suflul sistolic este de multe ori prezent de la nastere sau, poate sa apara pe parcurs  si, ii nelinisteste teribil pe parinti cu atat mai mult cu cat se mentioneaza implicarea inimii.

Apare la peste 50-60% din copii si, in marea majoritate a  cazurilor(peste 90%), este inocent, fiziologic si nu semnifica o boala cardiaca.Cu toate acestea, atunci cand este detectat, va fi monitorizat de catre medic iar daca se asociaza si alte semne tipice, se va recomanda consult cardiologic si ecocardiografie pentru a exclude o eventuala malformatie cardiaca.

Ce este suflul sistolic?

  • NU este o boala ci este un semn clinic, mai exact,un zgomot suplimentar care se aude cu stetoscopul atunci cand medicul asculta inimioara;
  • in mod normal, la auscultatia inimii, se percep 2 zgomote, unul produs de inchiderea valvelor care fac legatura intre cavitatile inimii, celalalt produs de inchiderea valvelor care sunt situate la emergenta marilor vase(aorta, respectiv pulomnara); orice zgomot in afara celor doua mentionate, va fi descris de catre medic ca si intensitate(gradul suflului), tonalitate, localizare, respectiv iradiere;
  • in functie de intensitate, se descriu 6 grade, gradul I, cel mai putin intens, abia audibil cu stetoscopul, respectiv gradul VI, foarte intens care in marea majoritate a cazurilor semnifica o boala cardiaca(malformatie) severa.

Clasificarea suflurilor sistolice:

1. suflul sistolic inocent, non-organic, functional:

  • foarte frecvent, fara semnificatie de boala;
  • apare la diferite varste, poate fi prezent de la nastere sau  apare pe parcurs, in diferite etape de dezvoltare;
  • este determinat de circulatia fiziologica a sangelui la nivelul cavitatilor inimii;
  • nu este insotit de alte semne sau simptome;
  • poate sa apara si la copiii cu anemie(in formele severe), respectiv la cei cu afectiuni tiroidiene(hipertiroidism);
  • in general are grad mic- I/II si este localizat frecvent la nivelul spatiului IV-V intercostal;intensitatea poate creste in stare de boala infectioasa(febra),  efort fizic, plans;
  • nu necesita investigatii suplimentare, nu reprezinta o afectiune cardiaca;
  • nu reprezinta un motiv pentru evitarea efortului fizic, copilul poate efectua orice fel de activitate fizica(chiar si de performanta) si, in niciun caz nu poate reprezenta un motiv pentru scutirea copilului de la orele de educatie fizica la scoala;

2. suflul sistolic patologic:

  • semnifica un semn al unei afectari cardiace, fie o malformatie cardiaca(copilul se naste cu ea), fie afectiuni cardiace dobandite(afectiuni valvulare, endocardite-infectii la nivelul inimii);
  • este mult mai intens, grad III-VI si frecvent insotit si de alte zgomote suplimentare; orice suflu cardiac cu intensitate peste II, impune investigatii suplimentare: EKG, ecocardiografie, radiografie toracica, eventual si analize de sange; necesita obligatoriu consult cardiologic si eventual chirugical;
  • de cele mai multe ori este prezent de la nastere si este insotit de alte semne si simptome care ii determina pe neonatologi sa completeze investigatiile inca din maternitate;
  • in functie de boala de baza, poate fi insotit de oboseala la efort(bebelusii nu se pot hrani corespunzator si, implicit apare un retard de crestere), cianoza peri-oro-nazala(coloratie albastruie in jurul guritei, nasului) atat in repaus cat mai ales la efort, dificultati de respiratie(dispnee);
  • necesita obligatoriu evaluare cardiologica si, in functie de boala de baza, interventie chirurgicala si/sau tratament medicamentos;
  • copilasii cu malformatii cardiace sau cei operati pe cord necesita ingrijiri suplimentare, evitarea contactului infectios fiind un imperativ, orice infectie pe o inimioara bolnava necesita mult mai multe precautii;

Care sunt factorii ce cresc riscul unei malformatii cardiace?

  • istoric de malformatii cardiace in familie;
  • diverse boli in timpul sarcinii(rubeola este cel mai des incriminata dar poate fi si un diabet gestational necontrolat, precum si alte infectii materne);
  • medicatie teratogena in sarcina(diverse medicamente administrate fara sfat medical care pot determina diverse “greseli” in formarea cavitatilor inimii) sau consumul de alcool in sarcina;
  • prezenta unor sindroame genetice(trisomia 21-sindrom Down, trisomia 13,18, etc);

Cele mai frecvente malformatii cardiace in care apare suflul sistolic sunt:

1.PCA(persistenta de canal atrial):

  • 5-10% din totalul malformatiilor cardiace(se exclud prematurii la care acest defect este mult mai frecvent);
  • necesita monitorizare cardiologica periodica;
  • in cazul prematurilor, uneori se recomanda tratament medicamentos(indometacin) pentru inchiderea defectului;

2.DSA(defect de sept atrial):

  • 5-10% din totalul malformatiilor cardiace;
  • in peste 40% din cazuri se inchide spontan;
  • necesita monitorizare cardiologica; in general copii cu defect sub 8 mm nu prezinta categorie de risc; in celelalte situatii, mai ales daca se asociaza complicatii care nu raspund la tratament medicamentos se ia in discutie o interventie chirurgicala;

3.DSV(defect de sept ventricular):

  • una din cele mai frecvente malformatii cardiace(20-25% din malformatiile cardiace);
  • de cele mai multe ori, este vorba de un mic defect(o portiune foarte ingusta ce permite comunicarea intre cele 2 ventricule);
  • in peste 75-8-0% din cazuri, defectul este mic si se inchide spontan pana la 1-2 ani, copilasul necesitand doar monitorizare cardiologica si ecocardiografica;
  • in restul situatiilor este necesara de cele mai multe ori “inchiderea” chirurgicala si eventual tratament medicamentos in functie de complexitatea defectului si de eventuale complicatii asociate

Pe langa acestea mai sunt si ale malformatii cardiace, unele foarte complexe(o asociere de malformatii) care de cele mai multe ori necesita interventii chirurgicale iar din pacate, unele sunt incompatibile cu viata.

Alte cauze dobandite de sufluri sistolice anormale:

1. Endocardita:

  • infectie severa la nivelul endocardului care necesita frecvent spitalizare si tratament antibiotic;

2.Reumatismul articular acut:

  • complicatie a infectiei cu streptococ(articol detaliat:aici);

  In concluzie, as putea spune ca, detectarea unui suflu sistolic impune o discutie cu medicul curant care, in functie de caracteristicile suflului si de eventualele semne constatate la examenul copilasului va poate confirma daca este vorba despre un suflu inocent sau exista o suspiciune de malformatie cardiaca care urmeaza sa fie investigata.

 

 

>>>

PRINCIPII NUTRITIVE IN ALIMENTATIA COPIILOR

„Omul trebuie să mănânce pentru a trăi, nu să trăiască pentru a mânca”

 Ce presupune o  alimentaţie sănătoasă?:

  • moderaţie, cu evitarea excesului de orice fel;
  • varietate: permite un aport complex de nutrienţi şi evitarea unei alimentaţii unilaterale;
  • calitate: conţinut adecvat în nutrienţi esenţiali, în cantităţi suficiente care să susţină toate activităţile organismului;

Poza curs nutritie site

  • cantitate: aportul energetic controlat şi adaptat nevoilor metabolice individuale;
  • echilibru: asigurarea tuturor grupelor alimentare în proprţii optime;

Alimentaţia contemporană a copiilor este destul de monotonă, din cauza lipsei de complianţă a acestora sau din faptul că nu au fost obişnuiţi de mici cu varietatea în farfurie, acest fapt scade considerabil calitatea vieţii şi provoacă dezechilibre nutritionale cu urmări pe termen lung.

Educaţia nutriţională trebuie să înceapă cât mai devreme, imediat după vârsta de 6 luni, în acest fel copilul având toate şansele să se dezvolte într-un adult sănătos.

Părinţii trebuie să ia la cunoştinţă câteva aspecte ale alimentaţiei sănătoase pe care le pot implementa cu răbdare şi succes acasă:

  • copilul mic, cu vârsta cuprinsă între 1 şi 3 ani are nevoie de aproximativ 100kcal/kg corp/zi, nevoi ce pot fi satisfăcute de o alimentaţie echilibrată în care se încearcă a fi introduse toate grupele de alimente. Nevoile hidrice ale copilului mic sunt de 100ml/kg corp/zi, cantitate ce însumează consumul de apă dar şi de laptele oferit, supe/ciorbe sau alte alimente care conţin apă, ceaiuri, limonadă sau fresh de fructe;
  • copilul mai mărişor, între 3 şi 7 ani, are nevoie de aproximativ 80-90kcal/kg corp/zi (1300kcal la vârsta de 3 ani, urcând până la 1800 kcal la vârsta de 7 ani). Necesarul de lichide scade puţin, la 70-100ml/kg corp/zi, fiind acoperit  de asemenea de alimentele consumate dar si lichide.

O menţiune importantă despre aceste calorii este aceea ca ele să provină din alimente brute, adevărate, sănătoase (exemplu carne, brânză, legume etc.) şi nu din alimente foarte procesate, pline de aditivi (dulciuri, chips-uri, prăjeli etc.)Se recomandă ca aceste calorii să fie împărţite în decursul a 5 mese inegale, 3 dintre ele să fie principale şi 2 gustări:

 

Masa Mic dejun Gustare 1 Prânz Gustare 2 Cină
Calorii 20% 15% 30% 15% 20%

Să luăm fiecare principiu nutritiv în parte:

 

1.Carbohidraţii (glucidele):

  • au rol energetic şi structural, fără ei copii ar fi lipsiţi de energie şi nu s-ar dezvolta corespunzător;
  • sunt necesare 10-12 grame de carbohidraţi pentru fiecare kilogram al copilului, ca şi total reprezentând 50-55% din totalul caloric zilnic;
  • se împart în două mari categorii: simpli şi complecşi.

a)Carbohidraţii simpli :

  • sunt reprezentaţi de făina albă (şi toţi derivaţii ei – pâine albă, paste albe, orez alb etc.), zaharurialimente ce conţin zahăr);au proprietatea de a se absorbi rapid în sânge sub formă de glucoză, fapt ce determină creşterea bruscă a glicemiei, precum şi regresia ei în acelaşi mod alert. Acest lucru conferă o stare de energie de scurtă durată, urmată apoi de o stare de moleşeală, somnolenţă şi dificultate de concentrare (din cauza oscilaţiilor glicemice);
  • fructele conţin de asemenea zaharuri cu absorbţie rapidă dar faptul că au şi o cantitate mare de fibre, efectele nu sunt asemănătoare cu a celorlalte alimente prezentate mai sus;

VITAMINE-300x160

b)Carbohidraţii complecşi:

  • sunt reprezentaţi de varianta integrală a făinii şi toţi derivaţii ei (pâine integrală, paste integrale, orez sălbatic/integral), cartofi, legume şi leguminoase(articol detaliat);
  •  au proprietatea de a se absorbi lent în sânge, nu provoacă o creştere rapidă a glicemiei şi astfel conferă energie de lungă durată;
  • sunt de  preferat  în detrimentul celor simpli.

 2.Fibrele:

  • sunt o categorie a carbohidraţilor complecşi, compuşi ce au acţiune asupra tranzitului intestinal, fără ele, buna funcţionare a sistemului digestiv nu ar fi posibilă;
  • au proprietatea de a absorbi apa, zahărul sau grăsimile din stomac, formează un gel şi apoi avansează prin tubul digestiv până la eliminare;

cereale

  • sunt extrem de eficiente în cazul constipaţiei şi se recomandă consumul a 30 grame în fiecare zi;
  • alimente bogate în fibre sunt: cerealele integrale(grâu, secară, ovăz), tărâţele, seminţele de psyllium, seminţe de in sau chia, cartofi, orez, legume sau leguminoase.

 3. Proteinele:

  •  rol decisiv în alimentaţie copiilor, fără ele nefiind posibilă creşterea şi dezvoltarea muşchilor, părului, pielii şi a organelor interne; mai mult, anticorpii sunt formaţi majoritar de proteine, astfel că rezistenţa sistemului imunitar în lupta cu infecţiile ar fi scăzută fără aportul acestora;

Lapte

  • ca şi cantitate, 1-1,2gr/kg corp/zi sunt suficiente pentru a acoperi necesarul celor mici (respectiv 15% din totalul caloric zilnic); se recomandă ca jumătate din acestea să fie de origine animală (pui, găină, curcan, peşte, vită, ouă, lactate şi derivate lactate) şi jumătate de origine vegetală (ciuperci, leguminoase – fasole, mazăre, linte, năut, soia – nuci, migdale, caju, arahide, seminţe şi legume).

Există o diferenţă între cele două tipuri de proteine şi anume valoarea lor biologică. În organism, proteinele se descompun în aminoacizi (în total există în număr de 30, 8 dintre ei fiind esenţiali – adică nu pot fi sintetizaţi de organism şi este necesar aportul acestora din alimentaţie). Proteinele de origine animală conţin toţi cei 8 aminoacizi esenţiali, fiind catalogate drept proteine de calitate superioară, cu „valoare biologică mare”. Cele de origine vegetală nu conţin toţi aminoacizii esenţiali, excepţie făcând soia. Astfel, ele trebuie să fie combinate cu alte alimente ce conţin alţi aminoacizi, cu scopul de a forma proteine complete. De exemplu, ciupercile pot fi combinate cu broccoli sau porumb sau leguminoasele cu cereale sau legume.

 4.Lipidele (grăsimile):

  • sunt extrem de importante în alimentaţia copiilor, având un rol bine determinat în dezvoltarea sistemului nervos; astfel, dietele care presupun restricţionarea grăsimilor nu sunt indicate sub nici un motiv celor mici, produsele degresate nefiind indicate acestora;
  • fără aportul acestora, vitaminele liposolubile(ce se dizolvă în grăsimi) A, D, E, K nu s-ar absorbi în organism;
  • ca şi cantitate, acestea trebuie să reprezinte 30% din totalul caloric zilnic;
  • provin, ca şi proteinele, din două origini: grăsimi de origine animală şi de origine vegetală.

Există mai multe categorii de grăsimi şi le vom explora pe fiecare pe rând:

  • grăsimile saturate: prima categorie de grăsimi găsite în produsele de origine animală, care trebuie să nu se găsească în procent mai mare de 7% din totalul caloric zilnic. Le întâlnim în: unt, lapte, brânză etc. Şi unele produse vegetale conţin grăsimi saturate şi anume untul/uleiul de cocos şi de palmier;
  • grăsimile mononesaturate: sunt un tip de grăsimi găsite preponderent în produsele vegetale şi trebuie să existe în alimentaţia copiilor în procent de 20% din totalul caloric zilnic. Se găsesc în: uleiul de măsline, avocado, unt de arahide şi seminţe;
  • grăsimile polinesaturate: sunt catalogate ca fiind grăsimi sănătoase şi reprezentate în principal de cei doi acizi graşi esenţiali, omega 3 şi omega 6. Îi numim esenţiali asemenea aminoacizilor, deoarece nu pot fi sintetizaţi de organism şi astfel este necesar aportul lor din alimentaţie; aceste grăsimi se găsesc în: nuci, seminţe de in, ulei de in, somon – surse de omega 3, porumb şi soia – surse de omega 6.Alimentaţia actuală furnizează o cantitate suficientă de omega 6 dar nu şi omega 3, astfel că se recomandă consumul de peşte de cel puţin 3 ori/săptămână;
  • grăsimile trans: de departe cele mai periculoase, sunt grăsimi hidrogenate parţial sau total (un proces de stabilizare sau conservare ce presupune modificarea chimică a unor grăsimi sănătoase şi rezultă un tip ce nu au o structură naturală). Trebuie să se găsească sub procentul de 1% în alimentaţia celor mici, aşa că atenţie la următoarele produse: prăjituri din comerţ, patiserie, checuri, fursecuri, biscuiţi, chipsuri, margarină sau produse rafinate/procesate.

 

Nutritionist-Iulia-Hadarean2Iulia Hădărean

Nutriţionist-dietetician

iulia.hadarean@yahoo.com

https://www.facebook.com/IuliaHadareanNutritieSiDietetica

>>>

NOU – CONSULTATII NUTRITIE PITICI SI MAMICI

Un serviciu nou in echipa  PEDIATRU CLUJ si un nou  Colaborator – IULIA HADAREAN, Nutritionist -Dietetician

  Consultatii de Nutritie pentru Copii si Mamici

Consultatia cuprinde:

  • evaluarea statusului de sanatate si a celui nutritional;
  • masuratori antropometrice(greutate, talie, indici nutritionali);
  • ancheta alimentara;
  • elaborarea unui plan nutritional individualizat;
  • monitorizarea dietei;

Cui ne adresam?

  • copii mici si mari(1-18 ani);
  • viitoare mamici interesate de o alimentatie echilibrata inainte de sarcina;
  • gravidute;
  • mamici care alapteaza;
  • mamici care-si doresc o alimentatie echilibrata si o revenire rapida dupa nastere;

Orar consultatii:

     Marti: 12.00-20.00

    Sambata: 9.00-16.00

Onorariu:

 130 lei/prima consultatie;

70 lei/urmatoarele evaluari

Unde ne gasiti?

Pediatru Cluj – str. Tache Ionescu nr 20

Consultatiile se fac pe baza de programare la tel: 0364738907  sau 0720032120

 

 

>>>

99 MITURI SI SUPERSTITII – PRIMA PARTE(1-33)

poza mituriDragii mei,

Prin aceste serii de  articole vreau sa va aduc la cunostinta niste mituri si superstitii care, spre surprinderea mea sunt foarte greu de demontat, uneori chiar recomandate de medici si care, din pacate pot interveni negativ in ceea ce priveste cresterea si dezvoltarea unui copil.

1. NU exista CURENT, CURENTUL este o “boala romaneasca”:

  • curentul, conjunctivita si otita nu au nicio legatura, atat conjunctivita cat si otita sunt infectii, adica sunt provocate de un virus si/sau bacterie;
  • camera bebelusului/copilului se poate aerisi(trebuie aerisita), usa poate ramane deschisa, cu atentie la variatiile de temperatura,mai ales iarna;

2. STRANUTUL  sau SUGHITUL nu sunt indicii ca bebelusului/copilului ii este frig:

  • stranutul izolat este determinat de patrunderea la nivelul nasului a unor particule straine(factori de mediu) care prin stranut sunt eliminate;desigur ca atunci cand este foarte frecvent sau se asociaza si alte simptome respiratorii(secretii nazale, infundarea nasului, tuse, etc) este parte a unei infectii respiratorii;
  • sughitul este fiziologic, si se datoreaza excitarii unui nerv care determina contractia diafragmului; sunt si situatii medicale in care acesta este considerat un simptom(de exemplu in cazul refluxului gastroesofagian la bebelusi) insa, in nici un caz nu semnifica senzatie de frig.

3.Apa in ureche=OTITA:

  • otita este o infectie si nu este cauzata pe patrunderea apei in ureche, infectia se produce in general de la nivelul cailor respiratorii prin trompa lui Eustachio;
  • exista o varianta de otita, insa externa, asa numita “otita a  inotatorilor” care apare cu predilectie la cei care frecventeaza des bazinele publice si care reprezinta o infectie(cel mai adesea cu stafilococ sau pseudomonas), infectie favorizata de existenta unor leziuni superificiale in canalul auditiv;
  • bebelusii pot fi imbaiati fara a lua niciun fel de masuri de protectie a urechilor, cerumenul(ceara) care se formeaza zilnic are rolul de protectie la nivel local.

 4. Vitamina D(Vigantol):

  • de la deschidere este valabila cat indica prospectul cu conditia de a respecta indicatiile de pastrare; termenul de valabilitate a diverselor medicamente este stabilit in urma a numeroase studii efectuate in laboratoarele fiecarei firme producatoare, informatiile care circula cu privire la cele 2-3 saptamani de valabilitate sunt eronate, producatorul  ar specifica acest aspect, intentia sa fiind sa vanda cat mai mult;mai mult, prospectele sunt actuaizate cu regularitate.

 5.Vaccinarea si baia:

  • dupa efectuarea vaccinurilor clasice(atat cele incluse in Programul National cat si cele facultative) se poate iesi afara, la fel cum se poate face baie bebelusului; singura mentiune este aceea de a aplica o compresa la locul injectiei in prima zi potsvaccinare pentru a preveni formarea de noduli si a atenua durerea; in cazul in care apare febra(ca si reactie postvaccinare) este indicat sa ramaneti in casa si sa monitorizati evolutia temperaturii luand in acelasi timp legatura cu medicul curant pentru indicatii suplimentare.

6. Hernia ombilicala si…banutul:

  • nu se aplica banut peste buric, nici centuri sau diferite benzi elastice; hernia ombilicala este fiziologica pana la o varsta inaintata(articol detaliat).

7. Poftele bebelusului:

  • un bebelus de 4-5 luni nu pofteste la mancarea adultilor; este doar curios de mimica si gesturile pe care le efectueaza  cei din anturaj atunci cand servesc masa; asadar, nu folositi POFTA ca si argument pentru “pregatirea” bebelusului in ceea ce priveste diversificarea; aceasta, indiferent de tipul alimentatiei lactate(alaptare sau lapte praf) nu ofera niciun beneficiu daca este precoce; ba mai mult, poate cauza mari probleme in crestere si dezvoltare(detalii despre alimentatia in primul an gasiti si aici);

8. CEAIUL ca si “panaceu” universal:

  • nu trebuie administrat in primele 6 luni decat la indicatia precisa a medicului si doar in scop medicinal(colici, constipatie,diaree) si niciodata indulcit(nici macar cu glucoza/fructoza);
  • consumate in exces pot determina tulburari in absorbtia fierului, calciului prin polifenolii si taninii care se formeaza in intestin;
  • atentie la pliculete…multe dintre ele contin zaharuri “ascunse” si pot crea o falsa senzatie de satietate, conducand la refuzul laptelui si implicit la aparitia tulburarilor de crestere si dezvoltare.

9. CACIULA  in casa:

  • in conditiile unei temperaturi corespunzatoare(20-22C) caciula nu este indicata, nici macar dupa baie; chiar din primele zile de viata poate fi folosit prosopul pentru stergerea capului dupa baie, la fel cum poate fi folosit foenul pentru uscarea parului;
  • prezenta fontanelei nu predispune la raceli si, in niciun caz la meningita; rolul ei este in primul rand de a permite nasterea naturala si apoi, de a permite cresterea perimetrului cranian;

10. RACEALA  si BAIA:

  • apa si sapunul nu au facut niciodata rau si, cu siguranta nu vor face asta nici cand copilasul este bolnav; ba mai mult, mai ales atunci cand va confruntati cu nas infundat si multe secretii care par ca nu raspund la niciun tratament, o baie prelungita, in atmosfera de aburi, eventual si cu putin ulei de eucalipt sau menta aplicate pe un prosp ud, fac adevarate minuni;
  • singura contraindicatie la baie este otita supurata si varicela(chiar si aici se permit dusuri rapide);

11. IARNA  si PLIMBAREA  BEBELUSULUI:

  • anotimpul rece, temperaturile negative si zapada nu sunt dusmani ai copilului, acesta trebuie scos zilnic afara indiferent de temperatura si de varsta; sunt doua exceptii, temperaturile negative(sub-15C) si starile infectioase, in special infectiile respiratorii a caror evolutie favorabila poate fi incetinita, frigul si umezeala ingreunand vindecarea mucoasei respiratorii;
  • aerul rece de multe ori este asociat cu un somn mai profund si implicit cu o crestere a apetitului;
  • riscul de a contacta diverse infectii este mult mai mare daca stau in spatii inchise, neaerisite si aglomerate;
  • dupa varsta de 1 an, daca sunt imbracati corespunzator este indicat jocul in zapada,  saniuta iar pentru cei mai mari(dupa 3 ani) o alternativa este schiatul(ideal cu monitori specializati);

12. INFOFOLIREA:

  • este o practica curenta si deseori la cabinet fac comentarii cu privire la imbracamintea copiilor; cel mai frecvent e vorba de ciorapei si haine groase de fas, la temperaturi de peste 15 grade; ca si o regula generala, as putea spune ca, ciorapii si caciula nu sunt necesare la temperaturi de peste 15 grade, cel mult o caciulita subtire din bumbac intre 15-18 grade, mai ales daca exista si vand sau se face tranzitie din zone   cu soare in zone cu umbra;
  • exista o “regula” de a imbraca copilasul ca si adultul cu un strat suplimentar; atentie, la acel strat suplimentar, precum si la varsta copilului, aceasta regula se aplica in general in primele 6 luni, ulterior, copilasul poate fi imbracat ca si adultul;
  • tineti cont de varsta copilului atunci cand il imbracati si de miscarile pe care acesta le efectueaza; nu putem imbraca la fel un bebelus de 3 luni care cel mai probabil doarme afara cu unul de 1 an care este intr-o continua miscare “browniana” si consuma foarte multa energie;
  • pana va obisnuiti cu tipul de hainute si numarul acestora, luati in calcul orice  bubita aparuta in special in jurul gatului, in zona cefei si putin mai jos, la nivelul pliurilor(axila-sub brat, in spatele genunchilor) sau chiar pe fata anterioara a toracelui(zona pieptului); s-ar putea sa se datoreze caldurii si reprezinta un indiciu important pentru a revizui imbracamintea;

13. BOTEZUL, PLIMBAREA  si  BAIA:

  • nou-nascutii trebuie scosi afara la plimbare, indiferent de anotimp si, in niciun caz nu se asteapta pana la botez care, de multe ori are loc dupa 6 saptamani,uneori mult mai tarziu;
  • baia este de asemenea obligatorie, nu putem lasa nespalat un copilas pana la botez;

14. CARUCIORUL  si  EPILEPSIA:

  • recunosc ca acesta superstitie am auzit-o de curand si trebuia sa o mentionez fiind cat se poate de ridicola si fara nicio acoperire medicala;
  • asa cum stiti,unele carucioare(atat de tip landou cat si sport)  au orientat corpul principal inspre parinte, astfel incat, atunci cand este plimbat copilasul sta cu fata inspre parinte si, evident, fiind impins, va merge  oarecum cu “spatele”; ei bine, de aici pleaca si superstitia conform careia, plimbatul cu spatele poate duce la aparitia epilepsiei; asa cum spuneam, nu exista nicio acoperire medicala si, va puteti achizitiona orice tip de carucior indiferent de sensul de plimbare.

15. IMOBILIZAREA  PICIOARELOR:

  • practica destul de frecventa care “garanteaza” picioare drepte dar care insa nu este deloc recomandata, mai ales ca se practica in primele saptamani dupa nastere cand, se asociaza si mult temutele colici iar una din masurile “antidurere” ale bebelusilor este tocmai flectarea(adunarea) coapselor pe abdomen(“chircirea”);mai mult, este nevoia de miscare atat de mult reprimata in burtica din cauza spatiului limitat; la toate astea, se adauga pozitia clasica, ghemuita, pozitie data de imaturitatea sistemului nervos si care nu trebuie restrictionata;
  • picioarele cu siguranta nu se vor deforma daca bebelusul este corect alimentat, daca profilaxia rahitisimului se face corect iar copilasul este monitorizat periodic de medicul pediatru; deformarea semnifica un semn de rahitism si nu are nicio legatura cu aceasta practica;
  • in situatia unui deficit de vitamina D cu siguranta va aparea deformarea membrelor inferioare chiar daca au fost “imobilizate”

16. FRIGUL, TRANSPIRATIA si RACEALA:

  • zilnic auzim in parc atentionari de genul” nu alerga, o sa transpiri si racesti”  sau “haide acasa, este prea frig afara” sau “nu sta jos ca te racesti”…am spus-o de atatea ori si, o sa repet la nesfarsit…raceala este o boala infectioasa, determinata cel mai adesea de contactul cu un virus(mult mai rar o bacterie este responsabila); este adevarat ca, frigul si eventuala transpiratie pot “activa” un virus care “doarme”(pe care organismul a reusit oarecum sa-l neutralizeze dar care poate fi activat in anumite conditii) insa, niciodata transpiratia nu va putea fi incriminata ca si cauza a unei raceli;
  • indicat este sa va imbracati copilasii corespunzator, sa tineti cont de faptul ca alerga, se catara, sa nu restrictionati aceste activitati de frica racelilor; cel mai potrivit este ca imbracamintea sa fie una corespunzatoare, sa fie mai multe straturi(in functie de temperatura) care se pot indeparta usor in caz de activitate fizica mai intensa.

17. LAPTELE  si  MUCII:

  • nu exista nicio legatura medicala intre consumul de lapte si productia de mucus in exces la nivelul cailor respiratorii; exceptand desigur situatiile in care exista o implicare de natura alergica; in general, atunci cand consumam lapte, la nivelul mucoasei intestinale se produce mai mult mucus pentru a neutraliza acidul lactic care rezulta prin procesarea lactozei(zaharul din lapte); de aici si pana la a exclude lactatele din alimentatie in cursul racelilor(foarte frecvente la copii) este cale lunga si nu exista suficiente date medicale care sa sustina acest curent; sunt si alte alimente asociate cu productia in exces de mucus, in special cele “acide”: dulciurile, inghetata, bananele, citricele, prajelile, cerealele dulci dar si cele bazate pe grau si ovaz.
  • mucusul este o reactie de aparare a cailor respiratorii(in special a mucoasei nazale) la diferite agresiuni, cel mai frecvent de natura infectioasa; in raceli, se produce o inflamatie la acel nivel iar mucoasa reactioneaza prin producerea de mucus in exces;
  • consumul de lapte nu trebuie restrictionat, mai ales ca, de cele mai multe ori apetitul este prabusit si doar laptele ramane de multe ori singurul aliment acceptat.

18. PREMERGATORUL – intre DA si NU:

  • Academia Europeana de Ortopedie recomanda utilizarea acestuia abia dupa 9-10 luni, pana la acea varsta existand un risc foarte mare pentru deformari osoase prin presiunea exercitata la nivelul soldului, coloanei vertebrale; numeroase studii retrospective au demonstrat rolul nociv al acestuia la varsta de adult, coxartroza fiind una din afectiunile incriminate(favorizata si de infasarea/imobilizarea din primele saptamani de viata);
  • nu dezorienteaza copilul in spatiu insa, ii da o falsa idee de independenta si poate determina retard in dobandirea unui mers corect, de cele mai multe ori  premergatorul este “impins” cu pieptul si astfel modifica centrul de greutate determinand intarzierea dobandirii fiziologice a unui mers corect;
  • fiecare copilas are o dezvoltare motorie proprie, unii umbla nesustinuti de la 10 luni, altii doar de la 13-14 luni; atata timp cat copilasul este monitorizat de medic si acesta nu deceleaza modificari patologice(anormale) in dezvoltare(atat fizica cat si motorie si psihica) nu incercati sa grabiti evolutia fireasca a fiecaruia dintre bebelusi;

19. BATISTA  BEBELUSULUI – NECESITATE sau NOCIVITATE?

  • aparitia pe piata a acestor dispozitive a “revolutionat” lupta cu secretiile in exces si, din fericire au dus la scaderea “dramatica” a cazurilor de otita(frecvent complicatii ale unor banale raceli prin suprainfectarea secretiilor de la nivel nazal si migrarea acestora inspre ureche);
  • poate fi utilizata de la nastere, chiar daca multe dintre ele presupun atasarea la aspirator; se folosesc atunci cand este nevoie, mai exact cand sunt secretii in exces la nivelul cailor respiratorii, secretii care impiedeca atat somnul cat si alimentatia(mai ales in primele luni de viata); este indicata lubrefierea secretiilor prin aplicarea la nivel nazal de ser fiziologic sau apa de mare, usor incalzite la 35-36 C, mai aproape de temepratura corporala;
  • nu se utilizeaza zilnic, de rutina, mai ales daca bebelusul este sanatos;  in general, cand nu este racit nu sunt atat de multe secretii incat sa fie necesara utilizarea ei, este suficienta toaleta cu ser fiziologic si apoi aspirarea cu pompele de cauciuc; prin utilizare excesiva si fara rationament, se pot produce leziuni la nivelul mucoasei nazale care constituie porti de intrare pentru diversi microbi;
  • aspirarea nu este dureroasa si nici periculoasa, bebelusul se poate speria insa de sunetul aspiratorului sau poate sa-si manifeste neplacerea din cauza imobilizarii; pe masura ce cresc, foarte multi copii isi tin singuri  dispozitivul sau chiar il cer atunci cand simt ca au secretii pe care nu le pot elimina;
  • mitul potrivit caruia cu cat se aspira mai des cu atat se produc mai multe secretii trebuie demontat; in raceli, una din principalele reactii care se produce in organism este inflamatia, inflamatie care determina producerea in exces de mucus; stagnarea acestui mucus in caile respiratorii poate duce la dificultati de respiratie, alimentatie, impiedeca somnul si, cel mai important, constituie un factor favorizant pentru suprainfectie bacteriana; este ca si cum un copil mai mare(in general peste 3 ani) sau un adult nu si-ar sufla nasul de frica producerii de secretii in exces…acestea oricum se produc din cauza infectiei.

20. CRESA/GRADINITA – ABANDON  sau SOCIALIZARE?

Deseori, in discutiile cu parintii, mai ales dupa varsta de 1 an ajungem la acest subiect si, spre surprinderea mea, din ce in ce mai des parintii nu mai percep cresa, gradinita ca si pe un “rau” necesar,  la care apeleaza fiind nevoiti de imprejurari; initial, multi parinti se simt “vinovati”, considera ca si-au abandonat copilul, ca l-au incredintat unor persoane straine, persoane care nu se vor dedica 100% copilului asa cum faceau dansii acasa; ba mai mult, apar inevitabil probleme de adaptare si acomodare(anxietatea de separare) la care se adauga infectii frecvente care  reduc mult prezenta in colectivitate iar parintii isi pun nenumarate intrebari daca au luat sau nu decizia corecta. Din fericire, timpul trece, adaptarea se produce(in cele mai multe cazuri), copilasii ajung sa mearga cu placere in colectivitate iar de la an la an frecventa si severitatea infectiilor se reduce semnificativ. In plus apar progrese uriase in ceea ce priveste dezvoltarea cognitiva, cunoasterea, autonomia(aici “scapa” foarte usor de suzeta, biberon, pampers,etc), socializarea, imitarea,emotiile si trairile.

Decizia finala apartine fiecarei familii in parte, punand evident in centru starea de bine a copilului. Ce vreau eu sa subliniez este ca, integrarea unui copil in colectivitate(chiar si la varsta de 1-2 ani) nu trebuie privita ca si pe un abandon,ca si o solutie extrema ci ca un prim pas in viata, ca o “desprindere” usoara si lenta, avand bineinteles ca si centru gravitational casa si familia.

21. Tunsul la “zero” indeasa firul de par ?:

  • categoric NU;
  • foliculii pilosi(radacinile firului de par) sunt determinati genetic(fiecare copilas se naste cu un anume numar de foliculi pilosi) iar numarul lor  nu poate fi crescut oricat am tunde copilasii; daca ar fi macar pe jumatate adevarat, milioane de barbati nu ar mai suferi de calvitie(chelie);
  • mitul deriva din schimbarea firului de par dupa 10-12 luni, atat ca si textura cat si de cele mai multe ori ca si culoare si aspect; la nastere unii copilasi au foarte mult par, altii dimpotriva sunt aproape lipsiti de par; parul in exces sau dimpotriva lipsa acestuia la nastere nu constituie un precedent si nu “prevesteste” in niciun caz cum va fi podoaba capilara in anii ce urmeaza;abia in jurul varstei de 3 ani textura, aspectul si culoarea parului se definitiveaza;

22. DECALOTAREA – NECESITATE  sau PERICOL?

  • cu siguranta PERICOL(articol detaliat)
  • am mentionat de nenumarate ori efectele nocive ale acestei practici si, continui sa ma declar indignata de recomandarile pe care le aud zilnic, multe dintre ele venind din partea unor reputati medici; ma bucur totusi sa vad din ce in ce mai multi medici care contraindica aceasta practica si, am convingerea ca, in cativa ani va ramane “uitata”;

23. SETEA, APA si CEAIUL:

  • setea este o nevoie stringenta a organismului si, din prima zi de viata bebelusilor le este sete; aceasta sete este potolita in TOTALITATE de lapte, fie ca este vorba de laptele de mama, fie de o formula de lapte praf(cu conditia sa fie preparat corect, sa nu fie mai multe masuri de “dragul” de a primi o masa mai consistenta);
  • oricat de cald ar fi afara, setea este “semnalata” prin plans si, evident copilasul va primi lapte, lapte care ii acopera necesarul de lichide;
  • dupa 6 luni, pe masura ce inaintati cu diversificarea se poate oferi apa(articol detaliat) pentru hidratare insa, de multe ori veti fi surprinsi de refuzul acesteia, nu pentru ca nu le place ci pentru ca isi satisfac nevoile de lichide din alimentatie;
  • ceaiul se foloseste in scop strict medicinal, nu pentru hidratare;

24. BAIA ZILNICA  – NECESITATE sau RITUAL?

  • apa este un mediu cunoscut si agreat de bebelusi de aceea poate face parte din rutina zilnica, baia de seara este recunoscuta pentru efectele benefice in ceea ce priveste relaxarea si somnul; cu toate acestea, sunt copilasi care “detesta” baia si care isi manifesta vehement disconfortul cand vine vremea de baita; in aceasta ultima situatie, trebuie cautate “greselile” care au fost facute si care l-au determinat pe bebe sa nu se simta confortabil(agitatie, apa prea calda sau prea rece, atmosfera tensionata,baia inainte sau chiar dupa masa, etc);
  • in scop igienic baia se recomanda de 2-3 ori pe saptamana, tinand cont bineinteles si de varsta copilului, de temperaturile de afara si de “activitatile” copiilor’;vara spre exemplu, temeperaturile ridicate pot fi destul de greu tolerate si atunci o baie(chiar daca este in mijlocul zilei) este mai mult decat binevenita;
  • nu exista o durata maxima pentru baie, mai ales daca copilasul participa activ si-i face placere, cu conditia de a mentine constanta temperatura apei;
  • baia poate fi facuta si in cada dupa varsta de 2-3 luni, in functie de dezvoltarea motorie a copilului, putandu-se folosi  acele dispozitive pentru sustinere(colacei de baie care se aplica in jurul gatului); de asemenea, in orasele unde exista bazine speciale pentru bebelusi, dupa varsta de 4 luni pot fi luate in considerare aceste “cursuri” de inot(despre beneficiile inotului:articol detaliat)
  • produsele de igiena folosite trebuie sa fie cat mai limitate, exceptand cazurile medicale(dermatita atopica de ex);

25.MUCII, TUSEA si COLECTIVITATEA:

  • marea ingrijorare a parintilor legata de colectivitate este reprezentata de imbolnavirile frecvente, mucii si tusea compunand adesea tabloul clinic al infectiilor respiratorii, ajungand sa devina o obisnuinta. Din acest motiv, multi dintre parinti(uneori fortati de imprejurari si de imposibilitatea de a-si lasa copilasul acasa) isi duc copiii in colectivitate cu muci si tuse, invocand “scuza” ca sunt transparenti sau ca lipseste febra. Chiar daca copilasul dvs are o infectie usoara, manifestata doar cu cateva secretii nazale, aceeasi infectie poate fi contactata de un alt copil care poate reactiona mult mai sever, in directa relatie cu capacitatea proprie de aparare. Mai mult, copilasul dvs fiind intr-o infectie(chiar si banala) poate fi expus la alte infectii ce pot duce la o evolutie trenanta a infectiei de baza sau, mult mai grav la o suprainfectare cu complicatii inerente(infectii bacterine, otite, pneumonii, etc);
  • asadar, pe cat este posibil, pe durata unei infectii(indiferent de natura acesteia) copilasul trebuie izolat la domiciliu si, reintegrat in colectivitate abia dupa ce este examinat de medic iar acesta constata ca nu mai sunt semne de boala acuta si poate emite aviz de reintegrare in colectivitate.

In aceeasi categorie se incadreaza si:

26.SUGHITUL  si LAMAIA:

  • sughitul este deseori prezent din burtica si, se manifesta si dupa nastere, in special dupa mese sau, cand copilasul este mai mare si rade cu pofta; poate dura cateva minute, uneori chiar 30-60 minute insa, nu determina niciun disconfort bebelusului, motiv pentru care nici nu trebuie sa va ingrijorati si nici sa luati masuri suplimentare;
  • lamaia a fost si din pacate inca este un remediu des folosit in caz de sughit la bebelusi;
  • sughitul este fiziologic, nu trebuie combatut si nici prevenit(multi parinti sunt reticenti in a se “distra” cu bebelusii de frica ca acestia vor incepe sa sughita daca rad in hohote); cel mult, bebelusul poate fi pus la san sau, dupa caz poate primi putin lapte iar dupa 6 luni chiar apa;
  • in rare situatii, cand se asociaza regurgitari/varsaturi, tuse poate fi semn de reflux gastroesofagian, situatie in care este indicat un consult medical pentru diagnostic corect si eventual tratament daca este cazul.

27. CEZARIANA  si ALAPTAREA:

  • mitul potrivit caruia mamicile care au nascut prin cezariana nu vor putea alapta exclusiv este cum nu se poate mai FALS;
  • alaptarea este un act natural, firesc care chiar daca poate fi dificil la inceput devine extrem de agreabil atat pentru mamica cat mai ales pentru bebelus; mai mult reprezinta hrana ideala in primele 6 luni de viata, servind atat ca si aport nutritiv cat si hidric si, bineinteles afectiv;
  • orice mamica care a nascut prin cezariana poate alapta daca este informata corect, indrumata si incurajata; e posibil ca secretia sa se instaleze mai lent, ca alaptarea sa fie mai dificila in primele zile pana cand mamica se recupereaza dupa interventia chirugicala insa  nu este deloc imposibila, dovada sunt sutele de mamici pe care le am in evidenta si care au nascut prin cezariana si si-au alaptat copilasii luni/ani; mai mult, am in evidenta mamici de gemeni, nascuti prin cezariana si alaptati exclusiv pana la 6 luni. Asadar, dragi mamici, SE POATE: informati-va, cereti ajutor specializat, orice efort MERITA!

28. HIDRASECUL – SARE DE REHIDRATARE?

  • clar NU!;
  • substanta activa este RACECADOTRIL, substanta incadrata la categoria antidiareice, mai exact antisecretorii;
  • din pacate, de multe ori a fost recomandat din farmacie ca si sare de rehidratare; inclusiv pe prospectul medicamentului este mentionata necesitatea asocierii sarurilor de rehidratare in cazul in care sunt pierderi(prin varsaturi, diaree sau febra);
  • sarurile de rehidratare reprezinta mai pe “romaneste” un amestec de apa, zaharuri si electroliti, fiind oarecum un  echivalent al perfuziilor si se gasesc atat gata preparate(Hipp-ORS) cat si sub forma de pliculete(humana elektrolyt, sun-lyte, etc); nu este indicat sa le administrati fara sfatul medicului, cantitatea depinde foarte mult de forma de deshidratare si de greutatea copilului; mai mult, varsaturile si diareea reprezinta o urgenta medicala, pericolul de deshidratare este cu atat mai mare cu cat varsta copilului este mai mica;

29. FIERUL – DA sau NU?

  • parereile sunt foarte impartite, existand atat studii care dovedesc necesitatea suplimentarii de rutina cu fier in cazul bebelusilor nascuti la termen cat si studii “opuse” care vin sa argumenteze ca, un bebelus alaptat exclusiv pana la 6 luni sau, dupa caz care primeste o formula de lapte adaptata varstei nu ar necesita suplimentare de rutina;
  • personal recomand administrarea fierului doar in situatia in care, in urma  efectuarii de investigatii suplimentare(hemoleucograma, fier, feritina, reticulocite, etc) se obiectiveaza carenta de fier(anemia si fierul in alimentatia bebelusilor).

30. URECHILE  si LEUCOPLASTUL:

  • practica veche, de pe vremea bunicilor care incercau sa impiedece pavilioanele auriculare sa se deformeze; trebuie precizat ca urechile “clapauge”(decolate) sunt o caracteristica constitutionala si oricat am incerca sa le indreptam nu vom reusi; este ca si cum am incerca sa “micsoram” un nas mai mare sau nasul “carn” sa-l facem “normal”;
  • asadar lasati leucoplastul deoparte, la fel caciulile si bentitele si, iubiti-va bebelusii asa cum sunt iar cand vor creste, pentru a evita problemele emotionale care pot sa apara, puteti alege tunsori care sa mascheze acest “defect” la fel cum dupa varsta de 5-6 ani se poate lua in discutie o interventie de natura estetica daca deformarea este deranjanta.

31. ALAPTAREA si FEBRA:

  • cel mai adesea febra reprezinta semnul unei infectii iar in primele saptamani dupa nastere poate fi parte a unei mastite, la fel cum poate semnala debutul unei infectii(respiratorii, digestive, urinare sau de alta natura);
  • indiferent de varsta bebelusului, mama trebuie sa ia legatura cu medicul pentru recomandari suplimentare in functie si de simptomele asociate pentru diagnostic si tratament corespunzator, tinand cont de medicamentele care sunt permise pe durata alaptarii; sunt foarte putine situatii in care medicatia nu este compatibila cu alaptarea si se recomanda renuntarea la alaptare pe durata tratamentului.
  • se poate alapta fara probleme atunci cand mama sufera de o raceala, diaree, infectie urinara, etc chiar si daca s-a recomandat antibioterapie; este indicat insa sa mentionati intotdeauna medicului care va examineaza ca alaptati iar in situatia in care medicul respectiv nu stie care medicamente sunt compatibile cu alaptarea sa luati legatura cu medicul pediatru care cu siguranta poate veni cu informatii suplimentare.
  • in situatia in care medicatia nu poate fi administrata in alaptare si nu se gasesc alte alternative, pe toata durata tratamentului este indicat mulsul(ca si cum ati alapta copilasul) pentru a putea mentine secretia lactata.

32. BOLILE ERUPTIVE si CALDURA:

  • o practica iarasi destul de frecventa este ca in cazul infectiilor eruptive(rubeola, rujeola, varicela, etc) copilul sa fie tinut la caldura, imbracat cat mai gros si in camere supraincalzite, argumentul fiind acela ca eruptia va fi mai rapida si copilasul va scapa mai repede de infectie;nimic mai FALS, durata eruptiei depinde foarte mult de virusul respectiv, de evolutia bolii respective, de capacitatea de aparare a fiecaruia in parte; mai mult, majoritatea bolilor eruptive evolueaza cu febra iar supraincalzirea si infofolirea  fac mai mult rau decat bine intr-o stare febrila cand, mai degraba se recomanda dezbracarea copilului, o baie racita progresiv, dupa caz, impachetari;

33. ALAPTAREA  DUPA 1 AN- MOFT  sau NECESITATE?

  • laptele de mama nu este “apa chioara” dupa implinirea varstei de 1 an, are acelasi calitati nutritive si, asigura acelasi “suport” afectiv;
  • este adevarat ca, nevoile nutritionale ale unui copilas de un an nu mai pot fi satisfacute integral doar de laptele de mama insa, mesele “clasice”  bazate pe lapte pot sa fie reprezentate(si e chiar indicat) de laptele de mama; mai mult, la aceasta varsta suntem in plin proces de eruptie dentara, la care se asociaza primele viroze  iar laptele de mama este de multe ori singurul acceptat si cel care alina disconfortul prezent atat in eruptie cat si in infectiile respiratorii/digestive;
  • asadar, continuati alaptarea iar daca intampinati dificultati in ceea ce priveste hrana solida luati legatura cu medicul curant, sfatuiti-va in functie de dezvoltarea copilului cum este mai indicat sa procedati pentru a accepta si hrana solida.

Partea  a 2-a……...miturile 34-66

 

 

 

>>>

CRESTEREA SI DEZVOLTAREA – GENERALITATI

Dragi parinti, voi incepe o noua serie de articole de aceasta data dedicate cresterii si dezvoltarii copiilor punctand initial aspecte generale legate de acest complex proces, urmand ca, pe parcurs sa detaliez cele mai importante situatii care se pot ivi, incepand cu tulburarile de greutate si cele legate de cresterea in inaltime , pana la aspecte legate de dezvoltarea pubertara si alte tulburari endocrine.

Cresterea este un proces complex, unic prin multitudinea factorilor care o conditioneaza si/sau influenteaza, un proces ce debuteaza intrauterin si care se continua pana in adolescenta o data cu inchiderea cartilajelor de crestere (zone situate la limita dintre diafiza si epifiza si pe seama carora are loc crestere in lungime o osului).

Exista mai multe clasificari pe grupe de varsta, cea mai elocventa imi pare a fi cea in care este punctata si varsta pubertatii, o varsta caracterizata prin mari schimbari atat de ordin fizic cat si psihic care practic pregateste copilul pentru viata de adult. Astfel am putea considera ca exista 6 mari grupe de varsta:

  • intauterina(0-9luni): foarte importanta pentru “bagajul” genetic cu care vine pe lume bebelusul, perioada petrecuta in burtica mamei avand un rol major in procesul de dezvoltare ulterior;
  • perioada de bebelus ( nou nascut in primele 28 de zile, ulterior sugar pana la 12 luni);
  • mica copilarie (1-3 ani);
  • copilaria propriu-zisa(3-10ani);
  • pubertatea (10-14 ani) cu diferentierea ei in functie de varsta: mai devreme la fete decat la baieti;
  • adolescenta(14-18 ani) care se finalizeaza cu stoparea procesului de crestere prin inchiderea, osificarea cartilajelor de crestere.

Care sunt factorii ce influenteaza cresterea?

Asa cum spuneam sunt o multitudine de factori ce conditioneaza si/sau influenteaza cresterea, acestia putand fi subimpartiti in factori genetici, respectiv factori de mediu( externi si interni).

a) factorii genetici:

  • constelatia cromozomilor, cei care prin intermediul genelor pe care le contin reprezinta “bagajul” cu care vine pe lume bebelusul si care va conditiona in mare parte cresterea si dezvoltarea prin actiunea asupra sistemului osos si a celui endocrin cei care detin rolul primordial in acest proces;
  • rasa, talia parintilor.

b)factorii de mediu :

1. intrinseci(interni, proprii organismului):– factori hormonali, endocrini care practic moduleaza procesul de crestere si dezvoltare potrivit informatiei genetice existente deja.Cei mai importanti hormoni implicati in procesul de crsetere sunt:

  • STH-ul(somatotropul) sau hormonul de crestere care detine de departe rolul central in crestere si care are variatii fiziologice ale secretiei cu doua pick-uri importante, unul in primul an de viata iar celalalt la pubertate;
  • hormonii tiroidinei(tiroxina si triiodotironina) care stimuleaza mineralizarea osoasa, dezvoltarea sistemului nervos central, maturatia dintilor;
  • parathormonul si calcitonina implicati in mineralizarea osului si in mentinerea constanta a calciului in sange;
  • hormonii sexuali, gonadotropi cu rol important la varsta pubertatii;
  • insulina, cortizolul.

2.extrinseci:– factori care actioneaza din exterior si care pot influenta cresterea:

  • antenatali : nutritia embrionului si fatului, boli ale mamei, afectiuni ale placentei, lipsa de oxigen intrauterin, expunerea la substante chimice, toxice;
  • postnatali: boli cronice, infectii recurente, tulburari acute si cronice de digestie, tipul alimentatiei, activitatea fizica,tratamente cronice;
  • factori de mediu : poluare, expunere la radiatii ultaviolete, fumat pasiv,etc; un rol important il au si factorii socioeconomici, acestia influentand in mod direct accesul la o alimentatie sanatoasa si la o ingrijire adecvata.

Cum apreciem dezvoltarea fizica?

Sunt mai multe criterii utilizate de medici pentru aprecierea cresterii si dezvoltarii, asa-numitele criterii antropometrice care iau in calcul cei mai fideli parametrii :

  • greutatea;
  • lungimea/inaltimea;
  • perimetrul cranian,perimetrul toracic,abdominal;
  • raportul intre lungimea trunchiului(in pozitie sezanda) si lungimea membrelor inferioare;
  • varsta osoasa;
  • variatia curbei de crestere sau mai exact determinarea vitezei de crestere (daca se monitorizeaza evolutia lungimii de la nastere)
  • talia genitorilor

In acest sens s-au intocmit harti, grafice de crestere care au la baza compararea parametrilor somatometrici  ai unui copil cu niste valori de referinta obtinute prin studii pe loturi mari de copii sanatosi pe baza carora s-au intocmit curbe “Gaussiene” şi curbe dinamice, sau “ canale” continui, derivate matematic, denumite “ percentile”, sau derivaţii standard (în raport cu formula utilizata).Compararea datelor obţinute la un copil cu graficele permit evaluarea caracterului creşterii:

  • regulată: dacă se situează constant pe aceeasi curba;
  • neregulată: cu perioade de încetinire şi accelerare cel mai adesea sub influenta unor factori externi;

1. GREUTATEA:

  • este de departe cel mai des parametru folosit pentru monitorizare atat in perioada de sugar cat si dupa aceea. Este important ca nou-nascutul sa fie cantarit de 2-3 ori pe saptamana, urmand ca din cea de-a doua luna de viata, cantarirea sa se faca saptamanal pana la varsta de 6 luni, bineinteles daca nu exista situatii cand se impune o monitorizare mai frecventa a greutatii. Dupa varsta de 6 luni si pana la 1 an cantarirea se face de doua ori pe luna, urmand ca dupa primul an de viata si pana la 3 ani sa se efectueze trimestrial. Dupa varsta de 3 ani copilasul trebuie cantarit semestrial daca nu sunt probleme legate de obezitate sau deficit ponderal.
  • evolutia greutatii: in primul an de viata are loc o crestere extraordinara, teoretic la varsta de 1 an ajung sa-si tripleze greutatea de la nastere: in prima luna cresc in medie 500g/luna (se ia in calcul greutatea de la nastere si nu cea cu care iese din maternitate), in urmatoarele 3 luni sporul este de aproximativ 750g/luna, pentru ca in urmatoarele 4 sa scada la 500 g/luna, iar in ultimele 4 luni ajung sa creasca doar 250g/luna. Dupa varsta de 1 an ritmul de crestere scade, in medie copilasii crescand cu 200-250g/luna. De la 2 si pana la 6 ani cresc in medie cu 2 kg/an, pentru ca dupa varsta de 6 ani si pana la 10 ani la baieti, respectiv 12 ani la fete plusul sa fie de 3-3,5kg/an. Exista si o formula mai simpla de calcul, mai mult orientativa, dar care se poate folosi pentru o valoare estimativa a greutatii pentru o anumita varsta : G= 9+2 x varsta(ani). Acestea sunt niste valori medii si niciodata nu se interpreteaza singure ci corelate in primul rand cu talia copilului, “bagajul” genetic si/sau eventualele afectiuni asociate. De aceea nu voi insista asupra graficelor dedicate exclusiv greutatii ci le voi prezenta pe acelea in care greutatea se coreleaza cu lungimea.
  • in primii ani( 0-30/36luni) de viata se folosesc doi indici pentru a aprecia greutatea, unul dintrei ei Indicele Ponderal reprezinta raportul intre greutatea actuala a copilasului si greutatea ideala raportata la greutatea de la nastere, valorile normale ale indicelui incadrandu-se in intevalul 0,9-1,1.( ex: bebelus de 7 luni cu greutatea actuala = 7500g si  greutate la nastere 3500 : IP= 7500/( 3500 +4250)=0,96; deci, valoare normal desi greutatea actuala este cu 250g sub valoarea ideala.

 

Celalalt indice folosit, se numeste Indice Nutritional si reflecta mult mai fidel dezvoltarea copilului deoarece ia in calcul si lungimea acestuia; acest indice poate fi calculat doar de medic pe baza unor tabele in care sunt redate greutatile ideale ce corespund anumitor lungimi.

 

  • dupa varsta de 3 ani in aprecierea dezvoltarii se foloseste IMC (indicele de masa corporala) care reprezinta raportul dintre greutate si respectiv patratrul lungimii; ai pentru IMC exista grafice de interpretare in functie de sex.

 

2. Lungimea/Talia:

  • parametru deosebit de important in aprecierea dezvoltarii atat in perioada de sugar cat si dupa varsta de 1 anisor;
  • foarte important este modul in care se masoara, ideal ar fi ca pana la varsta de 3 anisori sa fie determinata in pozitie culcata si cu ajutorul unui dispozitiv denumit pediometru; masurarea cu ajutorul centimetrului de croitorie sau cu alte dispozitive metrice nu este foarte elocventa, putand sa apara diferente mari chiar si de 4-5 cm;
  • la nastere lungimea este variabila, in medie 52+/- 2-4cm , cu rezerva ca si in sala de nastere frecvent se masoara cu ajutorul metrului de coritorie iar pozitia fetala nu permite o masurare foarte fidela;in general in primul an de viata bebelusii cresc 20-30 cm: cate 4 cm in prima luna, apoi 3 cm in urmatoarele 2 luni, 2 cm in luna a 4-a pentru ca din luna a cincea sporul sa fie doar de 1cm/luna. Dupa primul an de viata cresterea in lungime “incetineste” vizibil, la 12 cm /an de la 1 la 2 anisori pentru ca dupa varsta de 2 ani si pana la 5 ani cresterea sa fie doar de 6-8cm/an;se mai inregistreaza un pick de crestere la varsta pubertatii, pentru ca apoi prin osificarea cartilajelor de crestere sa se produca incetarea cresterii, la varste variabile in functie de debutul si progresia pubertatii, la fete in general cresterea inceteaza in medie la 16-17 ani, pe cand la baieti la 19-20 de ani). Exista o formula de calcul orientativa si pentru lungime: 80+5 x varsta.
  • IMC-ul: indicele de masa corporala, utilizat in cuantificarea dezvoltarii in special dupa varsta de 3 ani; este foarte fidel deoarece ia in calcul atat greutatea cat si lungimea;exista grafice si pentru IMC care se interpreteaza astfel:

Normoponderal – valori situate intre percentilele(curbele) 5 si 85

Supraponderal– valorile cuprinse intre percentila 85, respectiv 95

Obezitate – valori ce depasesc percentila 95

Subponderal– valori situate sub percentila 5

 

3.Perimetrul cranian:

  • un alt indice important ce apreciaza dezvoltarea cutiei craniene si implicit a creierului;
  • la nastere este in medie cuprins intre 33, respectiv 35 de cm iar in primul an creste cu aproximativ 10 cm, 5 cm in primele 3-4 luni;pana la varsta de adult, cresterea este foarte lenta, totalizand 10 cm, astfel incat la adult perimetrul cranian se situeaza intre 54-58cm;
  • cresterea sa este posibila datorita fontanelelor: cea anterioara, de forma rombica, de 2,5/3,5cm care se inchide in jurul varstei de 18-24 de luni si cea posterioara de forma triunghiulara care este prezenta doar la 25-30% din copilasi,  are dimenisuni mult mai mici decat cea anterioara(1/1cm) si se inchide in primele saptamani de viata.

 

4. Maturatia osoasa (varsta osoasa):

  • cel mai fidel indicator al cresterii generale;
  • ideal trebuie sa existe concordanta intre varsta osoasa si cea cronologica;
  • procesul de osificare debuteaza in luna a 5-a a vietii intrauterine si se finalizeaza in adolescenta;
  • se evalueaza prin radiografie osoasa ce evidentiaza : numarul si dimensiunea nucleilor de osificare, forma si densitatea lor, delimitarea contururilor capetelor osoase si distanta ce separa centrii epifizari; se poate efectua si  la sugar si este important sa nu refuzati efectuarea acesteia daca medicul o considera necesara pentru evaluarea cazului;

5.Viteza de crestere:

  • poate fi evaluata daca periodic pe harta de crestere au fost consemnate valorile lungimii;
  • este utila pentru a preciza momentul debutului eventualelor tulburari de crestere.

6.Raportul intre lungimea trunchiului(in pozitie sezanda) si cea a membrelor inferioare:

  • este folosita mai ales atunci cand exista tulburari de crestere, pentru a aprecia caracterul proportionat/disproportionat al acestora

7. Alte criterii de apreciere a cresterii:

  • diametrul biacromial si biiliac;
  • circumferintele bratului si coapsei;
  • grosimea plicii cutanate- tricipital, subscapular – valoaroase in aprecierea starii de nutritie a elasticitatii cutanate, dezvoltarea tesutului adipos;
  • aprecierea maturizarii psiho-motorii.

In concluzie se poate spune ca, o urmarire atenta atat in primul an de viata cat si dupa aceea, cu examene medicale periodice, poate evidentia din timp diferite situatii patologice cum ar fi hipostatura, deficitul ponderal, supraponderea sau chiar obezitatea, si astfel se pot lua masuri in timp util pentru a le putea corecta.

 

>>>
Sitemap