Category Archives: Cresterea si dezvoltarea 0-18ani

ALIMENTATIA NATURALA-ALAPTAREA

Alimentaţia naturală reprezintă forma ideală de nutriţie a nou-născutului şi sugarului sănătos, laptele de mamă fiind alimentul ideal, cel care are o compoziţie perfect adaptată nevoilor nutritive ale bebelusului aflat intr-un proces accelerat de crestere si dezvoltare. Compozitia sa  face mult mai usoara tranziţia de la mediul intrauterin la viata extrauterina, initial secretandu-se colostru, apoi laptele de tranzitie si abia dupa 10-20 de zile de la nastere laptele matur.

Alăptarea este un act natural,firesc  dar  care trebuie învăţat si, mai ales sustinut si incurajat atat de membrii familiei cat mai ales de medical curant.

In primele zile sunt unele mici incidente care pot sa apara insa cu multa rabdare si cu ajutor specializat aproape orice mamica poate alapta.

Se indica alaptarea la cerere mai ales in primele saptamani pentru a stimula secretia lactata si pentru a preveni aparitia unor complicatii de nedorit(infundarea canalelor, sau mai rau mastita).Ulterior, fiecare bebelus isi va face propriul sau ritm de masa, ceea ce insemana de fapt tot alaptare la cerere; este important sa nu impunem ore fixe de alaptat deoarece fiecare bebelus are alte nevoi, nevoi care nu pot fi generalizate si incluse intr-un tipar foarte rigid.
Startul este foarte important, chiar daca este partea cea mai dificila.

In maternitate insistati ca bebelusul sa fie adus la san cat mai repede(ideal sa fie si “ora magica”) si cereti personalului sa va arate exact cum se pozitioneaza bebelusul la san si ce inseamna sa prinda bine mamelonul. Majoritatea dificultatilor de alaptare au la baza o pozitie incorecta a bebelusului la san.Chiar daca sunteti foarte obosita e important sa petreceti cat mai mult timp cu bebelusul in maternitate, aceasta ajutandu-va foarte mult cand veti ajunge acasa si veti sti exact ce aveti de facut.

Pregatirea pentru alaptare:

In general nu trebuie luate masuri inainte de nastere, doar in cazul mamicilor care au mameloame malformate, ombilicate se pot face mici exercitii pentru a stimula dezvoltarea acestora; este important de precizat ca si mamicile cu mameloame ombilicate pot alapta, nu trebuie sa va descurajati.Mai mult, sunt mameloame artificiale care pot fi folosite inca de la nastere si care fac posibila alaptarea.

Avantajele alimentatiei naturale:

a) pentru bebe:
• este alimentul ideal, care asigură o creştere fizică şi psihică echilibrată;
• conţine substanţe care facilitează funcţionarea optimă a organismului copilului si are o compozitie adaptata imaturitatii organelor;
• conţine factori care protejează copilul de infectii, factori care nu se regasesc in nicio formula de lapte praf;
• reduce riscul alergiei (este importantă şi alimentaţia mamei, care dacă este alergică trebuie să evite alimentele alergizante);
• este steril, oricand la indemana, la o temperatura optima;
• suport emotional, confort, siguranta;
• amelioreaza durerile dentare, scurteaza durata si evolutia oricarei infectii;

b) pentru mama:
• ajută involuţia uterină rapidă după naştere, contribuind la recuperarea mai rapida a mamicii;
• ajuta la pierderea surplusului de kg câştigat în timpul sarcinii;
• efectul contraceptiv nu este 100%; se recomanda masuri suplimentare de contraceptie(la sfatul ginecologului);
• protectie împotriva cancerului de sân şi ovar precum şi impotriva  osteoporozei;
• economie substantiala in bugetul familiei tinand cont de cantitatea de lapte praf care ar trebui achizitionata pentru primii ani.

Organizatia Mondiala a Sanatatii, Societatea Europeana de Nutritie Pediatrica dar si alte zeci de foruri internationale, recomanda alaptarea exclusiva pana la varsta de 6 luni si continuarea alimentatiei naturale si dupa inceperea diversificarii atata timp cat este posibil. Este important de precizat ca doar un procent redus de mamici nu pot alapta, majoritatea 97-98% pot sa alapteze, indiferent de varsta, numarul de sarcini sau dimensiunea sanilor.

Laptele nu-si pierde din calitati dupa varsta de 1 an, asadar si dupa aceea ,laptele de mama este recomandat in locul celui de vaca sau al formulelor de lapte praf.

Compoziţia laptelui de mamă:

• fiecare mamica are laptele adecvat copilului ei, compozitia se adapteaza de la o luna la alta; nu există lapte slab sau gras; laptele mamicii care a nascut  prematur are si el o compozitie aparte, continand mai multe proteine şi lipide decât cel matur, deoarece prematurul are nevoie de un regim hiperproteic pentru creştere(pentru a sustine un ritm de crestere accelerat comparativ cu cel din viata intrauterina);
laptele de mamă îşi schimbă compoziţia în funcţie de nevoile copilului si de varsta acestuia; astfel se poate alapta si dupa varsta de 1 an,laptele avand acelasi calitati;
• îşi menţine calitatea indiferent de alimentaţia mamei; pentru a-si mentine constanta compozitia va “fura” de la mama, din rezervele acesteia; cu toate acestea, alimentatia mamei trebuie sa fie una echilibrata, altfel vor aparea carente si dezechilibre nutritionale ce pot afecta uneori sever sanatatea mamei;
• la începutul suptului este mai apos iar pe masura ce sanul este “golit” devine mai gras de aceea trebuie încurajată golirea sânului de către bebelus;
colostrul – este primul lapte , secretat inca din timpul sarcinii şi in primele 3-4 zile după; este un lapte hiperproteic, foarte bogat în anticorpi; de aceea este important sa-l alaptati din prima zi pentru a-i oferi acest lapte atat de bogat in nutrienti;
laptele de tranzitie – face trecerea de la colostru la laptele matur si se secreta incepand cu a 4-5-a zi pana in a 10-a- 14-a zi de viata;
laptele matur– este laptele de baza care va asigura cresterea si dezvoltarea bebelusului; contine multa lactoza(zaharul din lapte), grasimi si vitamine din grupul B foarte importante pentru dezvoltarea sistemului nervos;este mult mai usor de digerat decat laptele de vaca, contine calciu si fosfor intr-un raport optim in asa fel incat absorbtia acestor minerale atat de utile sa fie maxima; de asemenea contine enzime, factori de crestere si hormoni ce ajuta la maturarea tractului gastro-intestinal pregatindu-l pentru un alt tip de alimentatie(diversificarea).

Sfaturi practice:

  • primele supturi pot fi fără succes, suptul se invata de la zi la zi.Nu contează durata suptului; unii bebelusi sug mai încet, într-o oră, alţii mai repede in 20-30 minute.; dacă pozitia bebelusului la sân este corectă nu apare durere si nici disconfort; cand se formeaza ragade, acestea se datoreaza unei pozitii incorecte; este important ca inca din maternitate sa invatati corect cum sa pozitionati bebelusul la san pentru a preveni formarea ragadelor;
  • inainte de fiecare supt este indicat sa va spalati pe maini cu apa calda si sapun; după terminarea suptului masati mamelonul cu lapte de mama (protejam astfel sânul de infecţii) şi lasati sanii liberi, la aer pentru 5-10 minute; nu aplicati unguente pe san, nici uleiuri sau alte produse cosmetice; incercati sa nu folositi deodorante, deoarece prin pulverizare pot ajunge si la nivelul sanului;
  • intre alaptari e bine sa purtati sutiene comode, din bumbac, special create pentru alaptat; sunt indicate si tampoanele absorbante pentru a preveni umiditatea crescuta care poate sa apara prin scurgerea laptelui, fiind o conditie favorizanta pentru aparitia ragadelor;
  • la inceput cantitatea de lapte va fi redusa insa bebelusul va suge des in asa fel incat ii va fi suficient. De aceea este bine sa-l puneti des la san, doar asa se va stimula secretia de lapte si veti avea lapte suficient fara a fi nevoie de completare.In primele saptamani se recomanda sa fie pus la ambii sani la aceeasi masa, ulterior poate suge doar dintr-un san, iar la masa urmatoare din celalalt san;
  • in primele zile bebelusul este mai somnoros, uneori si prezenta icterului contribuie la aceasta somnolenta; nu trebuie trezit decat daca de la suptul anterior au trecut mai mult de 5 ore. Aceasta somnolenta nu va dura foarte mult si dupa primele zile, bebelusul se va trezi frecvent, uneori la fiecare ora; acesta nu trebuie sa constituie un motiv de ingrijorare si nu este nici un indiciu al unei secretii lactate insuficiente; supturile frecvente sunt cheia unei stimulari eficiente a secretiei de lapte;
  • nu se recomanda folosirea suzetei;
  • pozitia mamei in timpul alaptarii trebuie sa fie una comoda dar in acelasi timp una corecta, astfel incat sa nu acopere nasul bebelusului si sa-i permita acestuia sa suga;mamelonul nu trebuie sa fie tensionat iar bebelusul trebuie sa “apuce” atat mamelonul cat si areola mamara iar buza inferioara sa acopere in totalitate areola mamara. Daca sanii sunt foarte plini, tensionati, copilasul nu va putea suge; in acest caz se recomanda sa mulgeti putin lapte inainte de a pune bebelusul la san pentru a decongestiona putin sanii; eventual cu 5-10 minute inainte de supt aplicati comprese calde la nivelul sanilor; dupa terminarea alaptarii, aplicarea de comprese reci faciliteaza suplimentar detensionarea sanilor. Aceste dificultati apar in general in primele doua saptamani, ulterior alaptarea decurge firesc si este o bucurie atat pentru mamica cat si pentru bebelusul acesteia;
  • este foarte important sa nu-i oferiti suplimente de lapte praf. Trebuie stiut ca, plansul nu semnifica numai senzatia de foame ci in general un disconfort al bebelusului; cu cat ii veti oferi mai repede lapte praf cu atat exista riscul de pierdere a secretiei lactate. Daca bebelusul creste corespunzator inseamna ca secretia de lapte este suficienta, chiar daca suge foarte des sau se trezeste noaptea de nenumarate ori; se poate face si proba suptului adica, cantarirea inainte si dupa-masa pentru a afla cantitatea per masa; este important de stiut ca mesele pot fi inegale si trebuie facut un total per 24-48 de ore. Pentru orice dificultati, sunati medicul si cereti-i sfatul;in marile orase exista consilieri in alaptare;de asemenea,este disponibil un serviciu telefonic:07ALPATARE unde vor fi oferite sfaturi si recomandari pentru sustinerea alaptarii.
  • pentru a stimula secretia de lapte este indicat pe langa suptul frecvent mulgerea suplimentara si colectarea laptelui in exces; nu veti face altceva decat sa puneti lapte deoparte pentru situatii neprevazute si sa stimulati continuu lactatia.Aceasta se recomanda mai ales la inceput, pana secretia de lapte se va stabiliza; ulterior, functioneaza foarte bine principiul “cererii si ofertei”, adica se va produce lapte pe masura ce bebelusul suge.

Alaptarea in situatii speciale:

a) prematurii:

In functie de gradul de prematuritate se poate administra lapte de mama si prematurilor; cei cu greutate mica(sub 1500g) vor fi hraniti frecvent cu sonda datorita imaturitatii reflexului de deglutitie(de inghitire); se poate folosi si chiar este indicat laptele de mama datorita compozitiei( multe proteine, fier, grasimi si mai putina lactoza; de asemenea este foarte bogat in antioxidanti, taurina, hormoni si factori de crestere) care-i ofera bebelusului un ritm de crestere rapid comparabil cu cel intrauterin. Pentru cei cu greutate mai mare la nastere(peste 1800g) se recomanda alaptarea direct de la san, dupa evaluarea capacitatii de supt/inghitire. Oricum prematurii necesita spitalizare prelungita cu supraveghere atenta pana se ajunge la o greutate optima(in general 2500g) care sa le permita iesirea din maternitate. Cu siguranta in maternitate vor beneficia de toate ingrijirile necesare si veti fi invatata si sfatuita cum sa procedati cand veti ajunge acasa.

b) gemenii:

Si gemenii pot fi alaptati exclusiv pana la varsta de 6 luni, continuandu-se alaptarea si dupa varsta de 6 luni; chiar daca sunt doi copilasi, sanul este capabil sa produca lapte pentru ambii bebelusi. Ideal este ca alaptarea sa fie simultana, exista in acest sens perne de alaptare special concepute pentru astfel de situatii. Este mult mai dificil decat in cazul unui singur bebelus insa este posibil; am cateva mamici care au reusit si, pe aceasta cale le felicit si le asigur de admiratia mea.

In primele 6 luni nu au nevoie de altceva, nici macar de apa sau ceai, setea fiind potolita foarte bine de laptele de mama. Nevoiele de apa ale bebelusului(articol detaliat) sunt satisfacute exclusiv de laptele de mama.

Ce incidente pot sa apara?

1. Ragade:

• apar in primul rand datorita pozitiei incorecte de supt dar si prin utilizarea incorecta a pompei de muls; mai rar atunci cand bebelusul sau mama are candidoza; o alta cauza posibila este un fren lingual/labial prea scurt care sa impiedece o atasare corecta a bebelusului;
• frecvent favorizate de mameloamele malformate: plate sau ombilicate;
• sapunurile, gelurile de dus, cremele pot favoriza aparitia lor;
• se manifesta prin inrosirea mamelonului apoi aparitia de fisuri din care se poate exteriorize sange; suptul devine extreme de dureros;
• le putem preveni evitand factorii favorizanti; purtarea de sutiene de bumbac cu evitarea umezelii(se folosesc tampoane care se schimba periodic); de asemenea dupa fiecare alaptat se unge mamelonul cu lapte si se lasa la aer pentru 5-10 minute; pentru igiena folositi doar apa, evitati sapunurile iritante, gelurile de dus, cremele; in caz de mameloame malformate apleati la mameloamele artificiale;
• daca au aparut, folosirea de comprese speciale( ex:multi mam) sau lanolina(unguent, pudra) ajuta foarte mult la vindecare; sanul trebuie expus cat mai des la aer, pentru 30-60 minute; poate fi folosit si un unguent, garmastan, avantajul acestuia fiind ca nu trebuie indepartat atunci cand bebelusul este pus la san.

2. Canale infundate:

• apar frecvent tot datorita unei pozitii incorecte insa si golirea incompleta a sanilor poate fi o cauza frecventa;mai rar se datoreaza unor haine prea stramte care exercita presiune suplimentara asupra sanului;
• pentru a le preveni se recomanda alaptare frecventa, comprese calde pe san inainte de fiecare alaptare,masaj bland al sanului(si aici ar fi nevoie de putin ajutor pentru a fi invatate cum sa va masati astfel inca disconfortul sa fie minim iar rezultatul maxim);
• pentru tratament pe langa comprese calde si masaj se recomanda alaptare cat de des, eventual folosirea pompei pentru o golire completa a sanului; medicatie doar la indicatia medicului; de departe alaptarea este cea mai eficienta metoda, bebelusul poate desfunda canalele mai bine decat cea mai performanta pompa de pe piata.

3. Furia laptelui(angorjarea):

• apare frecvent in primele zile dupa nastere si uneori face imposibila alaptarea, motiv pentru care foarte multe mamici aleg varianta laptelui praf iar cand situatia se amelioreaza din pacate bebelusul refuza de cele mai multe ori sanul;
• poate fi prevenita prin alaptare frecventa, fara a impune un orar fix; daca sanii se umple cu lapte iar bebelusul inca doarme, se mulge o parte din lapte; nu se trezeste bebelusul decat daca distanta fata de suptul anterior este mai mare de 5 ore;
• aparitia durerii, tensiunii la nivelul sanilor este un prim semnal; daca nu se intervine, durerea se accentueaza, sanul devine foarte tare, se inroseste, mamelonul se aplatizeaza; poate sa apara si febra;
• daca nu se intervine prompt se poate ajunge la mastita, abces;
• pentru tratament este important masajul sanilor, aplicarea de comprese calde inainte de fiecare alaptat; intre supturi comprese reci, cu gheata( nu se aplica direct pe piele, eventual infasurata intr-un prosop); golirea completa a sanului dupa fiecare alaptare; daca apare febra este important sa luati legatura cu medicul.

4. Mastita:

• reprezinta o inflamare a tesutului mamar secundara stagnarii laptelui; de cele mai multe ori este neinfectioasa insa daca sunt prezente si ragade risul de infectare este foarte mare; este vorba de o infectie a tesutului si nu a laptelui, de aceea alaptarea trebuie continuata;renuntarea la alaptare poate duce la complicatii severe care uneori necesita interventie chirurgicala;
• se manifesta cu durere foarte mare la nivelul sanilor, acestia devin foarte tensionati, rosii, calzi; apare febra, frison, stare generala alterata(asemanatoare cu cea din debutul unei raceli);
• se continua alaptarea; se mulge surplusul de lapte dupa fiecare supt;
• se ia urgent legatura cu medicul; la recomandarea acestuia se pot administra antialgice, antiinflamatoare( paracetamol, ibuprofen, algocalmin) si, de cele mai multe ori antibiotic(Augmentinul poate fi folosit fara probleme cu adaos de probiotice), antimicotice(Nistatin, Stamicin).

Alimentatia mamei in alaptare:

• hipercalorică, echilibrată, bogată în proteine de origine animala si vegetala, produse  lactate(exceptand bebelusii cu intoleranta la proteinele din lapte, dovedita prin investigatii suplimentare), legume, fructe, pâine,cereale cu evitarea grasimilor si ducliurilor concentrate; se recomanda 5 mese pe zi, trei principale(mic dejun, pranz, cina) si 2-3 gustari(ideal fructe sau produse lactate);se recomanda grasimi “bune”, cele continute in produsele lactate(unt, iaurt, branza, samantana), oua, peste, ulei de masline, avocado; somonul, macroul, sardinele vin cu un plus de acizi omega cu rol esential in dezvoltarea sistemului nervos al bebelusului.
nu există alimente interzise, mama va testa toleranta bebelusului la fiecare aliment; daca observa intoleranta atunci va renunta o perioada la alimentul respectiv; nu se recomanda prajeli, rantasuri, afumaturi, preparate foarte condimentate, ciocolata, cacao, sucuri; se exclude alcoolul, cafeaua si tutunul.Nu se administreaza medicamente decat strict la recomandarea medicului; sunt multe medicamente compatibile cu alaptarea asa ca, eventualele afectiuni ale mamei trebuie tratate tinand cont si de acest aspect, pentru a nu intrerupe alaptarea decat atunci cand nu exista alternative(www.e-lactancia.org);

hidratare corespunzatoare: apa, ceaiuri(inclusiv cele de stimulare a lactatiei), sucuri naturale de fructe(proaspat preparate in casa), lapte. Nu se consuma bere pentru stimularea lactatiei, chiar daca este fara alcool.
Pentru mentinerea secretiei lactate se recomanda odihna(cat este posibil),relaxare , incredere in sine, plimbari in aer liber. O stare psihica echilibrata contribuie suplimentar la o secretie optima de lapte; de aceea mamica poate lasa la o parte alte treburi casnice si sa se ocupe strict de bebelus; unele activitati pot fi preluate de catre tatic sau de catre bunici, si as mentiona aici siesta bebelusului de dupa masa(“ridicarea” acestuia pentru a elimina aerul inghitit, schimbarea, plimbarea, etc) in asa fel incat mamica sa poata profita de orice clipa libera pentru a se odihni.

Conservarea laptelui muls:

•laptele proaspat muls se poate păstra la frigider la temperatura de 2-4 C între 3 -4 zile, la congelatorul de la frigider in recipiente speciale pe o durata de maxim 3-6 luni( exista recomandari in acest sens pe fiecare din recipentele speciale pentru congelare); aveti mare grija la manipularea pomei, la sterilizarea acesteia;
• laptele congelat se incalzeste in apa calda, nu se foloseste cuptorul cu microunde; dupa decongelare nu se recongeleaza si se consuma in maxim 1 ora; la frigider se poate pastra 24 de ore dupa decongelare; inainte de administrare se gusta iar daca gustul este modificat nu se administreaza bebelusului;
• laptele proaspat muls poate fi pastrat 4 ore la o temperatura sub 25C;

În final ţin să subliniez încă o dată beneficiile imense ale alimentaţiei naturale; chiar daca inceputul va fi dificil veti reusi cu siguranta sa depasiti toate obstacolele si, va veti bucura impreuna de aceste beneficii. Pana la varsta de 6 luni nu este nevoie de nimic altceva in alimentatia bebelusului; necesarul de lichide este asigurat de laptele de mama si nu au nevoie de completare cu apa/ceai/sucuri de fructe.

>>>

BOALA CELIACA – INTOLERANTA LA GLUTEN

Ce este boala celiaca?

  • intoleranta la gluten sau boala celiaca sau enteropatia gluten sensibilia este o boala CRONICA a intestinului subtire, multifactoriala(in aparitia careia sunt implicati factori genetici,imunologici dar si factori de mediu) cu rasunet asupra intregului organism si care se datoreaza unui raspuns imunologic anormal al organismului la gluten o proteina de origine vegetala care se regaseste in faina graminaceelor(grau, secara, orz, ovaz);practic, nu este o alergie, este o boala autoimuna.
  • organismul celor afectati, detecteaza glutenul ca substanta straina si astfel se produc anticorpi impotriva glutenului, anticorpi care determina o serie de modificari, in special la nivelul intestinului subtire care, fiind organul principal de absorbtie a nutrientilor va suferi si, in consecinta apare un grav sindrom de malabsorbtie manifestat cel mai frecvent prin diaree cronica iar secundar multiple carente si consecutiv tulburari de crestere;
  • exista uneori asocieri cu alte boli, cel mai frecvent cu Diabetul Zaharat tip I(insulino-dependent)- de 50 de ori mai frecvent la cei cu boala celiaca decat in populatia generala, tiroidita Hashimoto(o afectiune autoimuna a tiroidei),deficit selectiv de IgA(deficit imun), trombocitopenie autoimuna, etc;
  • nu este o boala  foarte frecventa, incidenta este variabila 1 caz la 100- 300-10.000 locuitori in functie de zona geografica;
  • poate sa apara in orice moment al vietii, insa de cele mai multe ori apare in copilarie, intervalul 8 luni-2 ani fiind cel mai frecvent, dupa introducerea fainoaselor in alimentatia copiilor.

Care sunt cauzele?

Exista un complex de factori implicati in aparitia bolii celiace:

1.factorii genetici:

  • sunt cei predispozanti; s-au identificat mai multe gene implicate, majoritatea fiind localizate pe cromozomul 6; 

2. factorii de mediu:

  • sunt factorii care declanseaza boala in contextul predispozitiei genetice;
  • daca nu exista predispozitie genetica, acesti factori nu declanseaza boala celiaca;
  • glutenul este o proteina de origine vegetala care exista in special in grau si secara; cantitati mai mici dar suficiente pentru aparitia manifestarilor clinice se regasesc si in orz si ovaz; glutenul este compus din alte doua proteine, glutemina si gliadina, cea din urma este cea “toxica”; introducerea tardiva a glutenului in alimentatia bebelusului nu are efect protector; mai mult, ultimele recomandari ale Societatii Europene de Nutritie Pediatrica sustin introducerea glutenului in alimentatie nu mai devreme de 4 luni dar nici mai tarziu de 7-8 luni; de asemenea este indicat ca  introducerea glutenului sa se faca cand inca copilasul este alaptat, rolul protector al laptelui matern este indiscutabil.

3. factorii infectiosi:

  • infectiile virale sau bacterine pot declansa diverse modificari la nivelul intestinului subtire in cazul in care exista predispozitie genetica;
  • de foarte multe ori, simptomele caracteristice apar dupa trecerea printr-o infectie digestiva(cel mai adesea a  fost implicat APC-adenovirus 12);

Ce se intampla de fapt?

Elementul esential il constituie raspunsul imunologic anormal al organismului la ingestia de gluten care este perceput ca un “agresor”;astfel,  se formeaza o serie de anticorpi(dozarea lor este esentiala pentru stabilirea diagnosticului) care produc leziuni distructive la nivelul mucoasei intestinale, asa numita atrofie vilozitara facand astfel imposibila absorbtia nutrientilor. Apare asadar malabsorbtie cu maldigestie care vor duce la instalarea simptomelor caracteristice.

Malabsorbtia este globala, adica pentru toti nutrientii(proteine, glucide, lipide, vitamine, minerale), predominand malabsorbtia lipidelor(grasimilor); din acest motiv in scaun, la proba de digestie se constata pierderi mari de grasimi; in paralel, este afectata si absorbtia vitaminelor liposolubile(cele care au nevoie de grasimi pentru a fi absorbite): D- rahitism, A- tegumente uscate, aspre, K- hemoragii, petesii, echimoze(vanatai la traumatisme minime).

sursa foto:www.youngwomenshealth.org

Maldigestia este secundara deficitului de enzime(se gasesc la nivelul mucoasei intestinale si sunt “distruse” de leziunile care se instaleaza dupa producerea de anticorpi); astfel mare parte din carbohidratii si proteinele ingerate nu pot fi digerate si implicit absorbite; aproximativ 50% din pacienti prezinta si intoleranta secundara la lactoza(zaharul din lapte).

Consecinta este aparitia diareei cronice cu sindrom carential sever ce va avea un rasunet global asupra intregului organism.

Cum se manifesta?

In general la copii manifestarile clinice sunt foarte zgomotoase, astfel incat diagnosticul este stabilit relativ repede. Sunt totusi situatii cand manifestarile sunt fruste si este prezenta doar anemia si eventual un deficit ponderal usor.La adult, boala poate evolua foarte silentios, de multe ori fiind diagnosticata intamplator(cu ocazia unor investigatii pentru alte afectiuni, de exemplu amenoree secundara sau infertilitate).

I. Formele simptomatice:

a) manifestari digestive:

  • diareea cronica: este simptomul cardinal al bolii si, se datoreaza reducerii suprafetei de absorbtie a intestinului si tulburarilor secundare de digestie; scaune frecvente, voluminoase,pastoase si/sau semiconsistente/apoase, frecvent deschise la culoare(asemanatoare cu argila), cu aspect lucios si care contin resturi alimentare nedigerate;
  • inapetenta, astenie, adinamie(copilasi apatici, fara chef de joaca, somnorosi);
  • varsaturi recurente, fara context infectios;
  • dureri abdominale recurente, colici abdominale, meteorism(acumulare excesiva de gaze);
  • stagnare/scadere in greutate;

b) sindrom carential:

  • deficit statural(in formele in care diagnosticul se stabileste tardiv si carentele “isi spun cuvantul”);
  • anemie prin deficit de fier, acid folic;
  • rahitism prin malabsorbtia vitaminei D; deformari osoase, fracturi;
  • tetanie hipocalcemica;
  • hipoproteinemie, hipoalbuminemie: scaderea fractiunilor proteice; secundar pot sa apara edeme(umflarea picioarelor prin retentie de lichide);
  • hemoragii: la nivelul gingiilor in special dupa periaj; epistaxis(sangerare nazala); echimoze(vanatai) la traumatisme minore, etc; toate acestea sunt secundare malabsorbtiei vitaminei K si deficitului de proteine;

c) manifestari extradigestive:

  • retard al achizitiilor psiho-motorii(cu atat mai evident cu cat boala apare la o varsta mai mica);
  • intarziere in aparitia dintilor, dinti implantati vicios, distrofii dentare, carii dentare;
  • stomatita comisurala(“zabaluta”): la nivelul buzelor apar leziuni ale mucoasei cel mai frecvent datorate deficitului de acid folic;
  • dermatita herpetiforma:este o eruptie sub forma de vezicule prezenta cel mai adesea la nivelul coatelor si genunchilor dar si la nivelul feselor;
  • infectii respiratorii recurente; un rol important il are si deficitul de IgA, secundar distrugerii mucoasei intestinale;
  • tulburari de concentrare(evidente la copilasii mai mari la care apare o scadere a performantelor scolare);
  • retard in aparitia pubertatii; la varsta postpubertara si adulta pot sa apara tulburari de ciclu menstrual, amenoree(lipsa ciclului menstrual), infertilitate;
  • dureri osoase, articulare;
  • parestezii(amorteli, furnicaturi la nivelul membrelor superioare si inferioare);

Aspectul clinic este cel al unui copil slab, cu memebrele superioare si inferioare subtiri(diminuarea testului adipos si muscular), abdomenul mult marit de volum, palid cu modificari comportamentale:copil apatic, trist, introvertit.

II. Formele asimptomatice:

  • un procent destul de mare de pacienti nu prezinta simptome sau prezinta simptome minime, nesugestive;
  • s-a demonstrat ca  10-15% din cazurile de anemie feripriva(prin deficit de fier) fara cauza evidenta ar putea sa fie secundare bolii celiace;
  • obsoseala cronica, incapacitatea de concentrare pot fi singurele semne ale bolii;
  • pot exista doar tulburari de tranzit intestinal(balonare, diaree alternand cu constipatie) frecvent interpretate ca si sindrom de colon iritabil;

Ce complicatii pot sa apara?

Complicatiile sunt consecinta sindromului de malabsorbtie si, antreneaza la randul lor alte complicatii cu ecou asupra cresterii si dezvoltarii.

Exista cateva afectiuni cu care se asocieaza boala celiaca, cele mai frecvente fiind:

1. Diabetul zaharat tip I(frecvent, pacientii cu boala celiaca sunt testati pentru diabet, la fel cum cei cu diabet sunt periodic investigati pentru boala celiaca);

2. Alte afectiuni autoimune: trombocitopenie, tiroidita Hashimoto, sindrom Sjogren, deficit selectiv de IgA, etc.

Cum se diagnosticheaza?

Uneori diagnosticul se stabileste taridv datorita multitudinii de simptome nespecifice si datorita faptului ca, de multe ori sunt  tratate simptomele(carentele in primul rand) fara a se cauta cauza acestora.

Societatea Europena de Nutritie Pediatrica a stabilit un consens in ceea ce priveste investigatiile care trebuiesc efectuate atunci cand exista suspiciunea de boala celica.

Investigatii suplimentare:

1) anticorpii specifici:

  • anticorpi antitransglutaminaza(IgA/IgG)- au sensibilitate si specificitate mare pentru diagnostic dar si pentru urmarirea in dinamica(se urmareste evolutia bolii dupa excluderea glutenului din alimentatie);
  • anticorpi antigliadina;
  • anticorpi antiendomisium:folositi complementar in situatii in care dozarea anticorpilor antitransglutaminaza poate fi fals pozitiva/negativa(in diferite afectiuni autoimune asociate, deficitul de IgA,etc)

2) endoscopie digestiva superioara cu recoltare de biopsie pentru stabilirea gradului de lezare a mucoasei intestinale; este investigatia de electie in stabilirea diagnosticului; in prezent nu se mai considera absolut necesara repetarea biopsiei dupa instituirea tratamentului(excluderea glutenului din alimentatie) insa pentru diagnostic este esentiala.

3) tipizare HLA folosita pentru evaluare genetica si eventual extinderea investigatiilor la membrii familiei.

4) bilant general: constituie totalitatea investigatiilor efectuate pentru evidentierea diverselor carente secundare sindromului de malabsorbtie:

  • hemoleucograma, fier, reticulocite, feritina, transferina, etc(pentru diagnosticul si clasificarea anemiei);
  • proteine totale, proteinograma;
  • ionograma serica: sodiu, potasiu, calciu, fosfor, fosfataza alcalina;
  • dozarea vitaminei D, a vitaminei B12 si eventual a acidului folic;
  • examen de scaun: proba de digestie(prezenta in exces a grasimilor, acizi grasi, saponine, celuloza,etc) coprocitograma, coprocultura(pot exista infectii intestinale secundare scaderii capacitatii de aparare a mucoasei intestinale), examen coproparazitologic;
  • functie hepatica(transaminaze: ASAT/ALAT,etc) si renala(uree/creatinina/examen sumar de urina, sediment);
  • trigliceride, colesterol total, HDL colesterol;
  • dozarea calprotectinei din scaun(valorile crescute semnifica un proces inflamator intestinal);
  • diverse teste imunologice, utile pentru diagnosticul diferential(excluderea altor afectiuni) si eventual al unor boli asociate;
  • dozari hormonale(STH, IGF1- pentru un eventual deficit statural asociat, hormonii tiroidieni, hormonii sexuali,etc);

Aceste investigatii se efectueaza tintit, in functie de varsta, simptomele prezente, eventualele afectiuni asociate. Au scopul de a stabili diagnosticul cu certitudine si carentele care pot insoti sindromul de malabsorbtie. Se efectueaza atat in momentul diagnosticului cat si in evolutie pentru a obiectiva rezultatul tratamentului instituit.

Care este tratamentul?

Tratamentul de electie este excluderea permanenta a glutenului din alimentatie. Eventual se asociaza tratament suportiv pentru a corecta carentele si/sau afectiunile asociate.

1. Dieta fara gluten:

  • se renunta la consumul graului, secarei, orzului, ovazului; acestea pot fi inlocuite de porumb, orez dar si de cerealele “atipice”: quinoua, mei, amaranth, tapioca, naut;
  • se recomanda a fi respectata toata viata; reintroducerea glutenului va determina reaparitia manifestarilor clinice;
  • trebuie avuta in vedere prezenta glutenului in produsele de patiserie, biscuiti, conserve, iaurturi cu fructe, sosuri,mezeluri etc; din acest motiv, citirea etichetelor trebuie facuta cu mare atentie;produsele ce contin proteine vegetale hidrolizate sau texturate trebuie evitate deoarece poate fi prezent glutenul; in mod normal pe etichetele produselor este specificat daca contin sau nu gluten
  • in unele cazuri, cand se asociaza intoleranta secundara la lactoza(secundara si reversibila) se recomanda si excluderea laptelui sau inlocuirea acestuia cu o formula fara lactoza pe o perioada de cateva luni, pana la refacerea completa a capacitatii de abosrbtie a intestinului;
  • alimentatia trebuie sa fie bogata in produse ce contin fier(articol detaliat), calciu(articol detaliat), proteine de origine animala, fructe si legume;

2. Tratament medicamentos:

  • corectarea anemiei;
  • suplimentare enzimatica(daca este cazul) cu pre/probiotice;
  • corectarea deficitului de calciu, vitamina D, etc;
  • suplimentare cu vitamine, acid folic,etc;
  • corticoterapie( oral sau intravenos): in formele severe.

Cum evolueaza in timp?

Dupa instituirea dietei si a tratamentului incepe evolutia favorabila. Astfel, ameliorarea apetitului, a aspectului si consistentei scaunelor se produce dupa 7-10 zile cu reluarea cresterii ponderale dupa 3-4 saptamani. Negativarea testelor de malabsorbtie se produce in medie dupa 2-3 luni, la fel dozarea anticorpilor specifici care vor fi urmariti periodic, in dinamica.

In orice moment se poate produce recadere clinica si biologica daca se administreaza din nou produse ce contin gluten.

>>>

INTOLERANTA LA LACTOZA

Am ales acest subiect nu neaparat din cauza frecventei acestei afectiuni in pediatrie cat mai ales a confuziei care se face cu intoleranta la proteinele din lapte; lactoza este un dizaharid(“zaharul” din lapte) si face parte din categoria glucidelor(carbohidratilor), pe cand proteinele apartin altei categorii de nutrienti. Asadar, sunt doua boli diferite care beneficiaza de regim igieno-dietetic diferit si implicit tratament diferit.

 

Ce este intoleranta la lactoza?

  • incapacitatea de a digera si implicit de a absorbi LACTOZA(secundara consumului de lapte si derivate din lapte);
  • se datoreaza insuficientei sau lipsei enzimei care digera lactoza; mai exact, lactoza ajunsa in intestin este scindata(divizata) in doi compusi: glucoza si galactoza sub actiunea unei enzime-LACTAZA; doar sub aceste forme se poate produce absorbtia in intestin; in absenta acestei scindari, lactoza nu poate fi procesata, ajunge in forma “bruta” in intestinul gros unde determina un intens proces de fermentatie, raspunzator in mare parte de simptomele digestive caracteristice;
  • exista o importanta componenta genetica, fiind considerata cea mai frecventa insuficienta enzimatica(per total, incluzand si patologia adultului);
  • luand in calcul cauza acestui deficit enzimatic, se descriu 3 forme de intoleranta:

1. Forma genetica- intoleranta congenitala la lactoza:

  • afectiune foarte rara;
  • este transmisa genetic, modul fiind autozomal recesiv(mai exact daca unul din parinti sufera de aceasta boala, riscul ca descendentii sa fie afectati este de 25%);
  • debut de la nastere, indiferent de tipul de alimentatie;

2. Forma primara-intoleranta primara la lactoza:

  • este foarte frecventa si apare cu predilectie in randul populatiei adulte;
  • se datoreaza scaderii activitatii enzimatice a lactazei, pana la disparitia acesteia(in formele severe); sunt studii care apreciaza un declin al activitatii enzimatice incepand chiar din copilarie( dupa varsta de 2-6 ani) insa cu aparitia simptomatologiei  doar in adolescenta sau chiar la varsta de adult;
  • si in aceasta forma exista o componenta genetica importanta-varsta si nivelul de scadere a lactazei sunt determinate genetic(exista chiar teste de biologie moleculara pentru a determina aceasta predispozitie genetica);
  • cei afectati, frecvent asociaza si demineralizari osoase- osteopenie/osteoporoza si implicit risc crescut de fracturi;
  • in functie de zona geografica, se estimeaza  ca un procent de 70-75% din populatia adulta are un nivel scauzt de lactaza(2-3% tarile nordice, respectiv 65-70% Italia si Turcia);

3. Forma secundara- intoleranta secundara la lactoza:

  • este cea mai frecventa forma intalnita la copii;
  • apare secundar afectarii mucoasei intestinale in cursul bolilor acute, infectioase(gastroenterocolita acuta, paraziti intestinali) sau a celor cronice(boli inflamatorii intestinale: boala celiaca, boala Crohn,etc) dar si dupa unele tratamente medicamentoase(unele antibiotice, chimioterapia);
  • este tranzitorie/reversibila(in general 4-6-8 saptamani), toleranta la lactoza se reface dupa “repararea” mucoasei intestinale;

Suplimentar, as adauga o forma fiziologica de intoleranta la lactoza, care apare in special la prematuri(nu a fost timp suficient  pentru maturarea mucoasei intestinale) dar si la cei nascuti la termen, in general dupa varsta de 4-6 saptamani cand, cantitatea de lapte si implicit de lactoza este din ce in ce mai mare iar intestinul, insuficient pregatit pentru a produce cantitati optime de lactaza;frecvent se confunda cu colicile abdominale, simptomatologia fiind similara, exceptand diareea;

Cum se manifesta?

Simptomele in general apar dupa 30-120 minute de la ingerarea produselor ce contin lactoza; sunt cu atat mai intense cu cat aceste produse sunt mai des regasite in alimentatie(de exemplu, sunt cvasipermanente la copilasii cu intoleranta la lactoza-forma congenitala sau cea secundara si care primesc exclusiv alimentatie lactata); severitatea simptomelor depinde de forma de intoleranta, de nivelul de enzima disponibil in intestin; sunt situatii cand apar dupa ingestia a 100 ml de lapte, la fel cum, in alte situatii poate fi tolerata o cantitate mai mare de lapte(500-700ml).

  • greturi;
  • regurgitari, varsaturi;
  • dureri colicative, crampe abdominale;
  • senzatie de plenitudine, satietate precoce(la cantitati foarte mici de lapte/produse lactate);
  • meteorism abdominal, exces de gaze, flatulenta(eliminarea in exces de gaze);
  • diaree: scaune moi, apoase, spumoase cu  miros acid, eventual cu “bulgarasi” de lapte nedigerat daca se manifesta timp indelungat poate duce la o stagnare/scadere in greutate; orice modificare a tranzitului intestinal impune examinari suplimentare, in primul rand excluderea unei infectii; asadar, examenul de scaun este esential pentru un diagnostic corect si implicit un tratament eficient atunci cand copilasii prezinta scauen modificate.

Cum se diagnosticheaza?

In general, daca sunt prezente simptomele mentionate mai sus, se ridica suspiciunea intolerantei care poate fi confirmata prin teste specifice:

1. test de incarcare cu lactoza:

  • se administreaza o cantitate variabila de lactoza(in functie de greutatea copilului) si apoi se determina glicemia, la intervale diferite de timp- pe o durata de 2 ore, din 30 in 30 de minute;
  • testul se considera pozitiv(confirma intoleranta la lactoza) daca nu apare o crestere a glicemiei dupa consumul de lactoza; aceasta demonstreaza ca, nu se produce scindarea lactozei in glucoza si galactoza;

2.testul hidrogenului expirat:

  • rar folosit in pediatrie;
  • prespune ingerarea unei cantitati variabile de lactoza(in functie de greutatea copilului) si apoi determinarea cantitatii de hidrogen din aerul expirat la diferite intervale de timp;

3. testul aciditatii scaunului:

  • neinvaziv, presupune doar recoltarea de scaun; este foarte important insa ca, testul sa se faca imediat dupa recoltare,altfel, sub actiunea bacteriilor, apar modificari ale ph-ului si testul poate iesi fals pozitiv;
  • se considera pozitiv  daca ph-ul scaunului este sub 5,5:lactoza nedescompusa(in lipsa enzimei) duce la o crestere a aciditatii scaunelor consecutiv producerii de acid lactic si alti acizi grasi;

4. proba terapeutica:

  • in caz de suspiciunea de intoleranta la lactoaza, pentru  o perioada scurta(1-2 saptamani) se recomanda excluderea lactatelor; daca simptomatologia se remite se considera test pozitiv;aceasta metoda nu poate diferentia intoleranta la lactoza de intoleranta la proteinele din lapte;

5. teste genetice:

  • sunt teste de inalta specificitate, ce folosesc biologia moleculara;
  • nu sunt influentate de alte boli asociate;
  • sunt utile pentru a diferentia intoleranta primara de cea secundara;
  • in functie de rezultat exista 3 situatii posibile:

1. genotip 13910C/C-homozigot-predispozitie clara pentru intoleranta;

2. genotip 13910T/C-heterozigot-se poate asocia o intoleranta primara insa o forma foarte usoara;

3. genotip 13910T/T-homozigot– nu exista predispozitie pentru intoleranta

 Ce complicatii pot sa apara?

In functie de severitatea simptomelor, se descriu diverse complicatii, mai ales daca diagnosticul se tergiverseaza; o complicatie severa la copii este determinata de intoleranta congenitala(foarte rara) si se traduce prin falimentul cresterii(malnutritie) secundar diareei trenante; este important de mentionat ca, orice stagnare/scadere in greutate trebuie insotite de investigatii suplimentare pentru a cauta cauza; nu este o solutie administrarea de suplimente de lapte praf sau de diversificare precoce fara sa stim ce anume a determinat stagnarea/scaderea in greutate;

  • deshidratare: cu atat mai severa cu cat varsta copilului este mai mica; necesita de cele mai multe ori spitalizare pentru refacerea pierderilor;
  • malnutritie: apare rar, atunci cand se intarzie diagnosticul;
  • osteopenie/osteoporoza: complicatie a regimului fara lactate/produse lactate si, in general sunt tipice adolescentilor/adultilor cand, deseori este necesara o suplimentare cu calciu si/sau vitamina D(obligatoriu sub control al calcemiei si nivelului de vitamina D);

 Cu ce alte boli poate fi confundata?(diagnostic diferential):

1. alergia la proteinele din lapte:

  • confuzie in special printre parinti(personal am intalnit foarte multe situatii in care se suspiciona o intoleranta la proteine iar parintii administrau formule fara lactoza, evident, fara ameliorarea simptomatologiei);
  • este o afectiune de tip imun, pe cand intoleranta la lactoza este o boala digestiva;
  • beneficiaza de regim diferit: pentru cei alaptati se recomanda ca mama sa excluda din alimentatie lactatele iar pentru cei alimentati artificial se alege o formula speciala(HA-hipoalergenica sau cu proteine hidrolizate complet- in formele severe);

2.alte alergii alimentare:

  • sunt multe  alergii alimentare care se pot manifesta similar; in astfel de situatii se recomanda testari suplimentare(fie testele cutanate, fie dozarea IgE specifice pentru alimentele “suspecte”);

3. deficit de diaminoxidaza(DAO):

  • o enzima ce degradeaza histamina; in absenta acestei enzime, apar manifestari tipice de alergie;

4. colicile abdominale:

  • principala diferenta o constituie absenta scaunelor modificate si consecintele negative asupra cresterii;

5. sindromul de colon iritabil:

  • tulburare functionala a tubului digestiv, prezenta in 5-20% din copii(procent mult mai mare la adulti), cu o componenta genetica importanta, favorizata si de contextul emotional(anxietate/frica/depresie:integrarea in colectivitate, stress scolar, conflicte familiale, aparitia unui nou membru in familie, etc);
  • se caracterizeaza prin alternarea episoadelor de diaree cu a celor de constipatie, insotite de dureri abdominale difuze, crampe, balonari, meteorism abdominal;
  • nu este o boala si printr-o alimentatie echilibrata insotita de “rezolvarea” factorului emotional simptomatologia remite sau se reduce considerabil.

Care este tratamentul?

1. regim igieno-dietetic:

  • excluderea laptelui si produselor lactate sau consumul unor cantitati minime pentru care nu apar smptome; asa cum spuneam, cantitatea de enzima disponibila este variabila, astfel incat regimul se stabileste in functie de gradul de tolerabilitate al fiecaruia;
  • pentru copiii mici exista formule de lapte praf fara lactoza; acestea se recomanda chiar si preventiv, atunci cand copilasii trec printr-un episod de diaree(de natura infectioasa); aceasta deoarece, in infectii se produce o afectare a mucoasei intestinale si implicit o scadere a acestei enzime; administrarea in continuare a unei formule simple de lapte, va intretine diareea;
  • unele produse lactate, in special iaurtul pot sa fie tolerate, de aceea se recomanda diete “personalizate”, nu o excludere a tuturor produselor lactate; untul de asemenea, de cele mai multe ori este tolerat; la fel, cascavalul maturat(cu cat este mai maturat, cu atat e mai sarac in lactoza);
  • se recomanda precautie in ceea ce priveste alte produse care pot contine lactoza:mezeluri, supe la plic, cartofi instant, sosuri,faina, produse de patiserie, torturi, ciocolata, inghetata,margarina, indulcitori, ketchup, maioneaza, mustar;

2. substitutie enzimatica:

  • exista in prezent preparate de LACTAZA care se pot administra fie inainte de consumul de lapte/produse lactate, fie concomitent cu acestea(unul dintre cele mai folosite preprate este Colieful, care se administreaza si in primele luni de viata, atunci cand apare acea intoleranta fiziologica);

3. tratamentul bolii de baza(cea care a determinat deficitul) pentru formele de intoleranta secundara:

  • gastroenterocolita infectioasa: tratamentul diareei in functie de cauza acesteia(virala/bacteriana) asociata fie cu excluderea laptelui si produselor lactate, fie cu administrarea unei formule fara lactoza, pe durata scurta de timp, in functie de evolutia bolii;
  • tratament antiparazitar in caz de parazitoze intestinale;
  • boala celiaca: regim fara gluten care va determina vindecarea mucoasei intestinale si, implicit va asigura cantitatea optima de lactaza;

4. substitutie cu calciu si/sau vitamina D:

  • in functie de varsta si regim alimentar, sub control al parametrilor metabolismului fosfo-calcic(calciu, fosfor, fosfataza alcalina, dozarea vitaminei D);

 

 

 

>>>

NOU – CONSULTATII NUTRITIE PITICI SI MAMICI

Un serviciu nou in echipa  PEDIATRU CLUJ si un nou  Colaborator – IULIA HADAREAN, Nutritionist -Dietetician

  Consultatii de Nutritie pentru Copii si Mamici

Consultatia cuprinde:

  • evaluarea statusului de sanatate si a celui nutritional;
  • masuratori antropometrice(greutate, talie, indici nutritionali);
  • ancheta alimentara;
  • elaborarea unui plan nutritional individualizat;
  • monitorizarea dietei;

Cui ne adresam?

  • copii mici si mari(1-18 ani);
  • viitoare mamici interesate de o alimentatie echilibrata inainte de sarcina;
  • gravidute;
  • mamici care alapteaza;
  • mamici care-si doresc o alimentatie echilibrata si o revenire rapida dupa nastere;

Orar consultatii:

     Marti: 12.00-20.00

    Sambata: 9.00-16.00

Onorariu:

 130 lei/prima consultatie;

70 lei/urmatoarele evaluari

Unde ne gasiti?

Pediatru Cluj – str. Tache Ionescu nr 20

Consultatiile se fac pe baza de programare la tel: 0364738907  sau 0720032120

 

 

>>>

FONTANELA LA BEBELUSI SI COPII MICI

Fontanela sau mai exact fontanelele pentru ca sunt mai multe reprezinta o particularitate a nou-nascutului si ulterior a bebelsului care frecvent ingrijoreaza parintii, multi dintre ei chiar se feresc sa o/le atinga,uneori mergand pana la a evita zona respectiva cand vorbim de ingrijirea bebelusului(spalat, pieptanat, tuns, etc).

Ce este fontanela?

  • o zona neosificata(o membrana dura) situata  intre oasele craniene(imature si incomplet osificate), zona care pe masura ce bebelusul si implicit perimetrul cranian creste, scade in dimensiuni pentru a se inchide definitiv, intr-un interval de timp foarte variabil tinand cont de o serie de particularitati(dimensiunea acesteia la nastere, ritmul de crestere al bebelusului, eventualele afectiuni/carente asociate);
  • la nastere sunt 4 fontanele, uneori chiar 6, dintre acestea doar 2 sunt importante din punct de vedere clinic:

fontanela 1   1. fontanela anterioara(mare sau moalele capului in limbaj popular):

  • se urmareste la fiecare monitorizare a bebelusului;
  • are forma de romb, dimensiunea este variabila la nastere, unii copilasi au o fontanela mare(4/4cm-diagonalele rombului), altii dimpotriva, se nasc cu o fontanela mica(1/1cm); evident, varsta de inchidere este variabila, intre 3 si 24 de luni, in functie de dimensiunea pe care fontanela a avut-o la nastere dar si in functie de factori constitutionali, ritmul de crestere al perimetrului cranian, carente(in special rahitism carential);

fontanela 2

  • dimenisunea medie este de 2/2cm si va fi monitorizata periodic de catre medicul curant; uneori dimenisunea poate sa fie mai mare de la o vizita la alta, mai ales daca in acel interval de timp s-a produs o crestere mai accelerata a perimetrului cranian(prin cresterea rapida, oasele craniului se departeaza usor unul de altul si atunci implicit fontanela se mareste);
  • este situata intre osul frontal(partea din fata a craniului) si oasele parietale(oasele situate pe partile laterale ale capului);

  2. fontanela posterioara:

  • are dimensiuni foarte mici la nastere, la unii bebelusi chiar lipseste si se inchide in general in prima luna  de viata, cel tarziu pana la 2-3 luni de viata;
  • este de forma triunghiulara si este situata la intalnirea osului occipital(zona cefei) cu cele doua oase parietale(partile laterale ale capului);

   3. fontanelele laterale(denumite si fontanele temporale):

  • se inchid si ele destul de repede, de multe ori nici nu sunt sesizate de parinti;
  • dimensiunea la nastere este foarte mica;
  • nu sunt monitorizate in evolutie decat in situatia constatarii unor anomalii de dezvoltare(boli genetice, dismorfism craniofacial, diverse malformatii asociate);

Ce importanta are fontanela?

  • permite nasterea naturala; in timpul trecerii bebelusului prin canalul pelvi-genital, oasele craniului se “incaleca” pentru a permite adaptarea dimensiunilor capului la conformatia bazinului mamei; in lipsa fontanelelor, nasterea naturala ar fi practic imposibila;
  • permite cresterea creierului in interiorul cutiei craniene in paralel cu cresterea perimetrului cranian;
  • protejeaza creierul de traumatismele foarte frecvente in primul an de viata; in caz de traumatism, oasele fiind moi si cartilaginoase, pot aluneca unele spre altele datorita fontanelei si astfel nu apar fracturi;
  • prezenta ei permite efectuarea ecografiei transfontanelare indicata in special copilasilor cu afectiuni neonatale(traumatisme la nastere), prematurilor sau celor cu afectiuni neurologice, permitand aprecierea structurilor cerebrale si a cantitatii de  lichid cerebrospinal, precum si eventuale hemoragii sau anomalii de dezvoltare;

 Cand se inchide fontanela anterioara?

  • varsta este variabila, intre 3 si 24 de luni, uneori chiar dupa varsta de 2 ani;
  • inchiderea ei la o varsta mica, nu constituie un criteriu de intrerupere a administrarii vitaminei D; aceasta se administreaza in doze profilactice pentru a sustine ritmul alert de crestere din primii doi ani si nu pentru a inchide fontanela; este o practica gresita care poate avea ca si consecinte instalarea unui rahitism carential!!! Nu sunt dovezi stiintifice, studii care sa ateste oprirea dezvoltarii cerebrale dupa inchiderea fontanelei; sa nu uitam ca, perimetrul cranian mai creste cel putin 10-12 cm dupa varsta de 2 ani cand marea majoritate a copilasilor au fontanela inchisa;

Cand sa ne ingrijoram?

1. Fontanela prea mare:

  • cel mai frecvent este vorba de rahitism carential/sechelar, acompaniata fiind de alte semne de rahitism: bose frontale, torace evazat la baze, membre inferioare deformate; doar o dimenisune mai mare a fontanelei, in lipsa altor semne de rahitism nu permite sustinerea acestui diagnostic si, implicit nu necesita cresterea dozei de vitamina D;
  • se monitorizeaza intotdeauna, de la o examinare la alta, in stransa relatie cu perimetrul cranian si, evident cu dezvoltarea osoasa;
  • in situatia in care este componenta a semnelor de rahitism, se impun investigatii suplimentare pentru a stabili cu certitudine diagnosticul si implicit tratamentul(articol detaliat);
  • foarte rar este componenta a unor boli genetice, congenitale:
  1. sindrom Down(frecvent este suspicionat de la nastere pe baza aspectului tipic);
  2. acondrodisplazia(boala osoasa congenitala);
  3. osteogeneza imperfecta(boala genetica ce se manifesta cu osificare incompleta, oase fragile si risc foarte mare de fracturi repetate la traumatisme minore);
  4. hipotiroidism congenital(diagnostic relativ precoce avand in vedere screeningul neonatal care se efectueaza in maternitati);
  5. hidrocefalie(cresterea presiunii intracraniene) care se asociaza si cu o crestere peste normal a perimetrului cranian;

Toate aceste afectiuni au multe alte semne si simptome asociate si  necesita investigatii complexe si colaborare pediatru/neurolog pediatru, neurochirug/genetician/endocrinolog, in functie de suspiciunea de boala;

2. Fontanela prea mica:

  • este o problema doar atunci cand perimetrul cranian nu creste corespunzator si exista riscul de microcefalie, componenta a unor boli genetice/neurologice;
  • dimenisunea prea mica trebuie stabilita de catre medicul pediatru iar in functie de alte semne si simptome asociate este posibil sa fie necesare investigatii suplimentare: consult neurologic/neurochirugical/genetic, etc;
  • NU se stopeaza administrarea vigantolului, se fac investigatii suplimentare daca medicul pediatru considera ca sunt probleme;

3. Fontanela deprimata:

  • de cele mai multe ori se observa o usoara deprimare a fontanelei, fireasca,avand in vedere ca este vorba de un tesut mai subtire comparativ cu structura oaselor; daca bebelusul nu are simptome asociate(varsaturi, diaree, febra,somnolenta sau dimpotriva agitatie) si apetitul este normal, nu sunt motive de ingrijorare;

fontanela deprimata

pulsarea fontanelei nu semnifica deprimare ci este normala, aceasta pulseaza in ritmul batailor cardiac;

 

  •            in situatia in care deprimarea este vizibila, reprezinta cel mai adesea un semn de deshidratare si este necesar sa luati legatura cu medicul curant sau sa va adresati unui serviciu de urgenta cu atat mai mult cu cat varsta bebelusului este mai mica si/sau se asociaza alte simptome:febra, varsaturi, diaree,etc;

 

 

4. Fontanela bombata:

  • trebuie diferentiata de pulsarea fontanelei, adica “miscarea” acesteia in ritmul batailor cardiace; chiar daca aceasta pulsare poate fi normala, trebuie sa mentionati pediatrului deoarece poate semnifica o afectare neurologica si/sau vasculara;

fontanela bombata 3

  • bombarea de scurta durata, in timpul plansului, tusei sau efortului este absolut fireasca si nu necesita masuri suplimentare;
  • bombarea permamenta necesita un consult urgent deoarece poate semnifica o infectie(meningita/encefalita), o afectare neurologica ;

Necesita fontanela masuri de precautie?

  • categoric NU;
  • copilasul poate fi spalat pe cap, masat, pieptanat, tuns, creierul este protejat de o membrana foarte groasa, dura ce ofera protectie maxima;
  • caciula in casa nu este necesara, ba mai mult, este contraindicata chiar si dupa baie; mitul potrivit caruia dupa baie trebuie caciulita pentru a nu face meningita este FALS, meningita este o infectie(virala/bacteriana) si nu are nicio legatura cu baia;

Atrag inca o data atentia asupra intreruperii/scaderii sau dupa caz cresterii dozei de VIGANTOL in relatie cu dimensiunea fontanelei!!! Modificarea dozei de Vigantol se face doar in cazuri speciale, cand se stabileste un diagnostic concret!!!

 

>>>
Sitemap