Category Archives: Chirurgie pediatrica

APENDICITA ACUTA LA COPII

Pe scurt:

apendicita 4Apendicita acuta reprezinta iritatia, inflamatia si infectia apendicelui (un tub ingust si gol care se ramifica din intestinul gros,portiunea numita cec).

          • in primii ani de viata apendicele functioneaza ca parte a sistemului imunitar;
          • dupa aceasta perioada apendicele inceteaza sa functioneze si alte organe preiau functia sa de combatere a infectiilor;
          • Apendicita in copilarie reprezinta cea mai frecventa urgenta chirurgicala.

Pentru ca apendicele inflamat poate perfora si astfel poate aparea o problema serioasa, contactati medicul imediat ce suspectati o apendicita la copilasul dumneavoastra.

Pe larg:

apendicita 3

 

Cine sau ce determina aparitia apendicitei?

             Apendicita apare cand interiorul apendicelui se umple cu ceva strain ce determina „umflarea” acestuia, cum ar fi mucus, materii fecale sau paraziti; apoi o serie de evenimente se succed:

                      1. apendicele devine iritat si inflamat;

                 2.aportul sanguin al apendicelui este intrerupt pe masura ce edemul si iritatia cresc.

3.cand fluxul sanguin este mult redus apendicele incepe sa „moara”;

4.ruptura(sau perforatia) se produce cand apar gauri in peretele apendicelui permitand materiilor fecale, mucusului si altor substante sa patrunda in cavitatea abdominala;

5. prin perforarea apendicelui se produce o infectie grava abdominala: peritonita

Cat de frecventa este apendicita acuta?

  • majoritatea cazurilor apar cand pacientul are intre 6 si 20 de ani;
  • apare rar la copilasi sub varsta de 4 ani , dar rata de perforatie este mare in acest grup deoarece copii nu pot spune exact cum se simt si „unde doare”;
  • apendicita apare cu aceeasi frecventa si la fetite si la baietei;
  • statistic, se efectueaza 4 apendicectomii (indepartarea chirurgicala a apendicelui) la fiecare 1000 de copii pana la varsta de 14 ani.

De ce reprezinta apendicita un motiv de ingrijorare?

Un apendice iritat poate deveni rapid infectat sau perforat, uneori in decurs de cateva ore.Un apendice perforat poate sa ameninte viata.Cand acesta perforeaza, bacteriile infecteaza organele din cavitatea abdominala, cauzand peritonita.Infectia bacteriana se poate raspandi repede si poate fi dificil de tratat.

Care sunt simptomele din apendicita?

Fiecare copil poate experimenta simptome diferite, dar iata o lista cu cele mai frecvente:

  • dureri abdominale care:
    • pot debuta in epigastru(zona stomacului) sau in jurul ombilicului, ca mai apoi sa se localizeze in dreapta jos sau pot sa inceapa direct in cadranul abdominal inferior drept;
    • de regula cresc in intensitate pe masura ce trece timpul;
    • pot sa se agraveze la miscare, respir profund, la atingere, la tuse sau stranut;
    • se raspandesc in intreg abdomenul daca apendicele perforeaza.
  • greturi si varsaturi;
  • lipsa poftei de mancare;
  • febra sau frisoane;
  • schimbari de comportament;
  • diaree sau constipatie.

Simptomele din apendicita sunt asemanatoare cu cele prezente in alte afectiuni(enterocolita acuta, infectia urinara, etc).

Consultati medicul dumneavoastra pentru un diagnostic exact!!!

Cum se diagnosticheaza apendicita acuta?

Pe langa un istoric medical complet si o examinare clinica, pentru diagnosticul apendicitei mai avem la dispozitie:

  • Ecografia abdominala– o procedura care foloseste ultrasunetele si un computer pentru a crea imagini ale vaselor sanguine, tesuturilor si organelor.Ecografia se utilizeaza pentru a vizualiza organele interne si fluxul sanguin prin acestea;
  • Tomografia computerizata– destul de rar folosita in tara noastra , dar care ofera imagini mai detaliate ale organelor interne;
  • Analize de sange– pentru a evalua prezenta infectiei sau pentru a determina daca sunt probleme cu alte organe intraabdominale cum ar fi pancreasul sau ficatul;
  • Analiza de urina– pentru a detecta o infectie a aparatului genito-urinar, care poate avea uneori simptome asemanatoare cu ale apendicitei.

Care este tratamentul?:

  • datorita probabilitatii ca apendicele sa perforeze si sa determine o infectie severa, medicii recomanda indepartarea chirurgicala a acestuia:
  • exista doua metode chirurgicale:
    • Metoda clasica – in anestezie generala, se practica o incizie in cadranul abdominal inferior drept.Chirurgul identifica apendicul si il indeparteaza.Daca este perforat, un mic tub de dren poate fi montat pentru a se elimina puroiul si alte fluide din abdomen.Tubul se indeparteaza dupa cateva zile, cand chirurgul este convins ca infectia a cedat;
    • Metoda laparoscopica – procedeu care foloseste cateva mici incizii prin care se introduc o camera(laparoscop) si instrumente pe care chirurgul le foloseste la indepartarea apendicelui.In apendicita perforata se foloseste rar.

apendicita 1apendicita 2

Dupa interventie, copilul nu va avea voie sa bea lichide sau sa manance pentru o anumita perioada, pentru ca intestinul sa se vindece.(de la cateva ore la cateva zile in functie de gravitate).

  • fluidele vor fi administrate intravenos prin perfuzii pana cand copilasul poate sa consume lichide;
  • copilul va primi de asemenea antibiotic si alte medicamente intravenos, pentru a se simti cat mai confortabil;
  • in cele din urma va putea sa consume lichide(apa, suc de mere, ceai, supa) si treptat sa treaca la alimentatia solida;

Un copil cu apendicita perforata va ramane in spital mai multe zile(6-14 zile) decat un copil cu apendicele indepartat inainte de a perfora(2-4 zile).

Ce se intampla dupa ce copilul este externat?

Medicul va recomanda de regula evitarea efortului fizic intens( ridicarea de greutati, sporturi de contact) pentru cateva saptamani postoperator.

  • daca tubul de dren este pastrat la externare(de obicei nu se intampla), copilul nu va face baie pana cand tubul este indepartat;
  • este posibil sa fie nevoie de tratament antibiotic si la domiciliu pentru combaterea infectiei;
  • de asemenea sunt prescrise medicamente pentru durere, asigurand astfel confortul copilasului la domiciliu;
  • miscarea cat mai multa in locul repausului la pat ajuta la reluarea tranzitului intestinal si evitarea constipatiei;
  • odata cu trecerea la alimentatia solida este recomnadat de asemenea consumul de sucuri de fructe, fructe, cereale integrale si legume pentru evitarea constipatiei.

Dr. Adrian Surd,

medic specialist chirurgie pediatrica

Clinica Chiurgie Pediatrica, Cluj-Napoca,

Tel:0740069239

www.chirurgpediatrucluj.ro

>>>

TESTICUL NECOBORAT – CRIPTORHIDIE

Testiculul necoborat – afectiune cunoscuta si sub denumirea de criptorhidie– reprezinta o afectiune destul de frecventa.Denumirea de criptorhidie este uneori derutanta, motiv pentru care este folosita denumirea de “testicul necoborat.”

de ce?

  • in criptorhidie testiculul nu coboara niciodata din abdomen in scrot, pe cand testiculul necoborat se deplaseaza inspre scrot- dar nu complet.Acest lucru se intampla in cele mai multe cazuri, motiv pentru care folosim denumirea de testicul necoborat.Afectiunea poate afecta unul sau ambele testicule.
  • testiculul necoborat sau criptorhidia reprezinta o afectiune nedureroasa;
  • afectiunea este congenitala(adica prezenta de la nastere);
  • sunt afectati 1-2% din baietei;prematurii sunt afectati mai frecvent, cu cat copilul este mai prematur(varsta gestationala mai mica), cu atat sansele de a avea testicul necoborat sunt mai mari;
  • testiculul care nu coboara in scrot este mai expus traumelor si torsiunii testiculare(cand fluxul sangvin este intrerupt), facand testiculul neviabil(necrozat);
  • in unele cazuri(aproximativ 20%)- un testicul necoborat se va rezolva de la sine in primele 3-4 luni de viata ale copilului;in acest caz nu este nevoie de interventie chirurgicala. 

Parintii copilasului diagnosticat cu testicol necoborat se ingrijoreaza adesea, “Va putea fiul meu sa aiba copii?” Din fericire, raspunsul este DA in majoritatea cazurilor cu testicul necoborat unilateral.

Consecintele pe termen lung sunt rare, dar trebuie sa le aveti in vedere:

  • testiculul necoborat poate creste riscul de infertilitate, mai ales cand sunt afectate ambele testicule;totusi, baietii care au testicul necoborat unilateral au aceeasi rata de fertilitate precum cei care nu au avut aceasta afectiune.
  • baieteii care au testicul necoborat bilateral(un procent mult mai mic de pacienti)- poseda o rata de fertilitate cu mult scazuta;
  • testiculul necoborat este usor mai predispus sa dezvolte cancer testicular, chiar cu interventia chirurgicala efectuata;cu toate acestea, interventia efectuata oportun poate sa reduca riscul dezvoltarii cancerului.Parintii trebuie sa stie ca sunt rare cazurile de cancer legate de testiculul necoborat.

Adisurd1    AdiSurd2

Pe larg…

Ce reprezinta un testicul necoborat ?


In timpul dezvoltarii fetale, testiculul se formeaza in abdomen langa rinichi.Pana la nastere, testiculul trebuie sa migreze asa incat la nastere sa se afle in scrot.Daca unul sau ambele testicule nu coboara, baietelul are afectiunea denumita testicul necoborat.

Este interventia chirurgicala intotdeauna necesara pentru a trata testiculul necoborat?

  • unele testicule necoborate se vor deplasa in final in pozitia adecvata fara niciun fel de tratament, in primele 3-4 luni de viata ale bebelusului; cand nu se intampla asta, ele trebuie coborate chirurgical.

Care sunt problemele asociate cu testiculul necoborat?

  • testiculele necoborate pot creste riscul de infertilitate.In mod normal, cand testiculele se afla in scrot, sunt cu 3-5 grade mai reci decat daca ar ramane in cavitatea abdominala.Temperaturile mai inalte din corp pot sa dauneze dezvoltarii testiculului si pot afecta producerea de lichid spermatic sanatos;
  • testiculul necoborat este putin mai predispus sa dezvolte cancer testicular, chiar cu interventia chirurgicala efectuata.Avantajul interventiei este reprezentat de faptul ca aduce testiculul in pozitia corecta si permite autoexaminarea de rutina, ceea ce duce la depistarea timpurie a unor anormalitati mai tarziu in timpul vietii;

Ce duce la aparitia acestei afectiuni?

Expertii au inca de identificat orice cauza care ar putea duce la apritia afectiunii.Urmatorii factori pot sa afecteze descinderea normala si dezvoltarea testicului:

  • anatomia anormala;
  • sanatatea mamei in timpul sarcinii;
  • probleme hormonale;
  • influenta mediului inconjurator;

Care sunt simptomele testiculului necoborat?

  • la un baietel afectat de testicul necoborat, unul sau ambele testicule fie par sa lipseasca din scrot sau nu pot fi palpate in scrot;
  • daca ambele testicule sunt necoborate, scrotul este de regula mic si aplatizat.Daca doar un testicul este necoborat ,scrotul poate aparea asimetric;
  • daca testiculul pare sa fie “uneori acolo si alteori nu,” spunem ca este retractil sau flotant;aceasta situatie nu este patologica si nu necesita tratament.

Intrebari frecvente:

  • Testicolul necoborat produce durere?

Nu, copilul dumneavostra nu simte niciun disconfort asociat cu afectiunea;

  • Are copilul nevoie de investigatii radiologice?

In multe cazuri, un medic nu reuseste sa palpeze un testicul necoborat prin palpare.Totusi, investigatiile imagistice nu sunt necesare pentru a evalua un testicul care nu a coborat in scrot.

Ecografia, computer-tomograful(CT) si rezonanta magnetica nucleara(RMN) nu s-au dovedit a fi benefice sau de ajutor in managementul testiculului necoborat.

  • Are nevoie copilul meu de interventie chirurgicala?

Daca testiculul nu coboara de la sine, chirurgul pediatru va recomanda cel mai probabil interventia chirurgicala pentru a aduce testiculul in scrot pana la prima aniversare a baietelului.Interventia, denumita orhidopexie, este necesara pentru a imbunatati imaginea despre sine a copilului in timpul adolescentei si perioadei de adult, si cel mai important, pentru a reduce riscurile pe termen lung de cancer sau infertilitate. 

Testiculele necoborate pot creste riscul de infertilitate.In mod normal, cand testiculele se afla in scrot, sunt cu 3-5 grade mai reci decat daca ar ramane in cavitatea abdominala.Temperaturile mai inalte din corp pot sa dauneze dezvoltarii testiculului si pot afecta producerea de lichid spermatic sanatos.

Orhidopexia, de asemenea face posibila pentru tineri examinarea de rutina a testiculului pentru depistarea oricaror anomalii, inclusiv cancer.

  • Cum poate orhidopexia sa reduca sansele de infertilitate sau de a dezvolta cancer testicular pentru baietelul meu?

Orhidopexia aduce testiculul in scrot unde temperatura de functionare este cea adecvata, imbunatatind prin urmare sansele ca el sa devina un adult fertil.

Orhidopexia, de asemenea face posibila pentru tineri examinarea de rutina a testiculului pentru depistarea oricaror anomalii, inclusiv cancer.

  • Vor arata normal organele genitale ale baietelului meu?

Chirurgul trebuie sa faca tot ce ii sta in putere pentru ca organele genitale ale copilului sa arate normal.Interventiile ulterioare nu sunt de regula necesare.Totusi copilul va fi evaluat periodic pe parcursul ingrijirii si in etape diferite ale dezvoltarii.

  • Va trece copilul meu prin etapa pubertara? 

Da, copilul dumneavostra va trece prin aceasta etapa ca toti ceilalti..

  • Daca voi mai avea un baiat, va fi si el afectat de testicul necoborat?

Nu exista nici o dovada cum ca afectiunea ar avea o componenta genetica.

  • Va putea fiul meu sa practice sport?

Cu siguranta!!!Ne asteptam ca fiul dumneavoastra sa aiba o copilarie normala, activa exact ca fratii, prietenii si colegii sai de clasa.

  • Va putea fiul meu sa procreeze?

Testiculul necoborat poate creste riscul de infertilitate, mai ales cand sunt afectate ambele testicule.Totusi, baietii care au testicul necoborat unilateral au aceeasi rata de fertilitate precum cei care nu au avut aceasta afectiune.

Baieteii care au testicul necoborat bilateral – un procent mult mai mic de pacienti- poseda o rata de fertilitate cu mult scazuta.

  • Care sunt sansele ca fiul meu sa dezvolte cancer testicular mai tarziu?

Baieteii cu testicul necoborat sunt usor mai predispusi sa dezvolte cancer testicular, chiar daca se efectueaza interventia, cu o incidenta de sub 10%.Totusi, studii recente sugereaza ca pozitionarea adecvata ajuta la detectarea timpurie a anomaliilor, care ajuta la reducerea incidentei malignitatilor.Vestea buna este ca la varsta asta si la progresele medicinei rata de vindecare este foarte mare.

Cum va diagnostica medicul testicolul necoborat?

  • Un medic de familie va efectua o inspectie amanuntita a organelor genitale si va incerca sa localizeze testiculul daca acesta nu este prezent in scrot;daca nu se poate palpa testiculul micul pacient va fi trimis catre un chirurg pediatru pentru o examinare mai detaliata si pentru a exclude doua conditii:

1.Testiculul ectopic – daca scrotul este gol , medicul va incerca intai sa determine daca baietelul are testicul ectopic, o afectiune inrudita, cand, testiculul este deviat de la calea sa normala de coborare si ca urmare , este situat intr-o pozitie anormala inafara caii normale de decindere.Pentru a verifica, medicul va palpa zonele unde testiculul ectopic este frecvent situat.

2.Testiculul retractil– testiculul retractil intra si iese din scrot.Medicul va incerca sa excluda aceasta conditie incercand sa aduca testiculul in jos.Daca testiculul poate fi adus in scrot, este retractil si nu necesita tratament.Daca medicul determina ca testiculul nu este ectopic sau retractil, diagnosticul este de testicul necoborat.

Cum se trateaza testiculul necoborat?

Daca testiculul nu coboara de la sine in primul an de viata, medicul trebuie sa recomande interventia numita orhidopexie pentru a aduce testiculul in scrot. 

Orhidopexia

  • daca testiculul se palpeaza in regiunea inghinala, orhidopexia se va face printr-o mica incizie in zona inghinala.Chirurgul va elibera testiculul din locatia sa abdominala si il va aduce in scrot.Copilasii se vor externa in ziua interventiei sau a doua zi dimineata;
  • daca testiculul nu poate fi palpat(asa cum se intampla la unul din 5 baietei), acesta poate fi situat intra-abdominal sau poate fi absent.O explorare amanuntita(prin interventie chirurgicala) este necesara pentru a ne asigura ca testiculul nu este lasat in abdomen, pentru a functiona corect si a evita riscul de cancer .
  • unele testicule au coborat in scrot dar nu au crescut si nu sunt functionale.Este mai bine ca ele sa fie excizate.

AdiSurd3

 

Este interventia necesar din punct de vedere medical?

  • nu este obligatorie dar este foarte recomandata pentru evitarea infertilitatii si a cancerului testicular.

De cate interventii are copilul meu nevoie?

  • in marea majoritate, o singura interventie este suficienta;

la ce varsta are loc interventia?

  • cele mai multe trebuie efectuate intre 6 luni si 1 an de varsta;

Care pot fi complicatiile interventiei?

  • complicatiile sunt relativ rare dar in unele cazuri pot aparea sangerari sau infectii(ca la orice interventie);
  • cea mai comuna este cand testiculul urca in abdomen din nou si va fi nevoie de o alta interventie;
  • extrem de rar testiculul isi poate pierde aportul vascular si va deveni neviabil;

Cat va ramane fiul meu in spital?

  • copii vor fi externati in ziua interventiei sau a doua zi dimineata.

Ce se intampla dupa interventie?

  • fiul dumneavoastra poate simti un disconfort dupa interventie , dar majoritatea se simt mai bine dupa prima zi;
  • medicul poate sa recomande evitarea sezutului sau calaritul de jucarii pentru doua saptamani pentru a evita traumatizarea testiculului;
  • va puteti astepta la contrale anuale pentru monitorizarea dezvoltarii testiculului.

In speranta, ca v-am ajutat cu informatii utile, va doresc multa snatate!

Dr.Adrian Surd, medic specialist Chirurgie Pediatrica.

Spitalul Clinic De Urgenta pentru Copii, Cluj-Napoca

Tel. 0740069239

Email. adisurd@yahoo.com

>>>

COALESCENTA LABIILOR MICI

Acesta nu este un subiect despre care se discuta frecvent in cercurile de parinti;insa, fiti convinsi ca aceasta afectiune este frecventa, rareori inconfortabila, usor de tratat si de obicei se rezolva chiar si in absenta tratamentului.

Desi afectiunea pare problematica, nu trebuie sa reprezinte o cauza de ingrijorare.Cateva sfaturi simple va vor ajuta sa treceti peste acesta problema si sa evitati cateva greseli comune.

Ce este coalescenta labiilor?

  • in general marginile cutaneo-mucoase(labiile mici) care marginesc intrarea in vagin sunt separate, cu o dechidere evidenta intre ele.La unele fetite, labiile se unesc si blocheaza aceasta deschidere partial sau complet;
  • cea mai frecventa forma de obstructie vaginala la fetite este coalescenta labiilor mici datorata aderentelor labiale;
  • cea mai mare ingrijorare este data de predispozitia la infectii repetate de tract urinar;

Cand apare coalescenta labiilor?

  • coalescenta labiilor este diagnosticata de obicei la fetite cu varsta intre 6 luni si 6 ani;
  • urina, materiile fecale, eritemul de scutec(iritatiile la nivel ano-genital), infectiile, substante iritante sau traume mecanice cauzeaza in general inflamatia cronica a labiilor;
  • ocazional, inflamatia este rezultatul abuzului sexual cronic!!!!!!

Indiferent de cauza, in timp labiile incearca sa se refaca, tesut fibros lipeste labiile una de cealalta.Unele fetite sunt predispuse sa formeze aderente indiferent cat de atenti sunt parintii.

Cum se manifesta?

  • aderentele duc la formarea unei membrane fine peste deschiderea vulvara cu aparitia unei linii subtiri si mai pale in mijloc;membrana incepe a se forma de obicei din partea posterioara a orificului vulvar si se inchide ca un fermoar inspre partea anterioara;in general, ramane o deschidere suficienta anterior pentru a permite eliminarea urinii si a secretiilor vaginale.

Este coalescenta de labii contagioasa?

NU!!!!

Cat timp dureaza aceasta afectiune?

  • aderentele labiale dispar frecvent dupa ce fetitele nu mai folosesc scutecul;cand acestea persista, puseul de estrogen de la pubertate va corecta problema;
  • cu tratament corespunzator, coalescenta se va rezolva rapid, in general intr-o saptamana.

Cum este diagnosticata coalescenta de labii?

  • afectiunea este diagnosticata pe baza examenului clinic;
  • pe parcursul persitentei afectiunii fetitele trebuie urmarite de un medic(medicul de familie, pediatrul sau chirurgul pediatru);daca nu raspund la terapie, sau daca coalescenta a fost prezenta de la nastere, fetita trebuie investigata pentru a cauta alte afectiuni ale sistemului genito-urinar, mult mai putin frecvente.

Cum se trateaza coalescenta labiilor?

  • daca nu sunt complicatii, cum ar fi infectia sau obstructia, aderentele vulvare nu trebuie tratate;
  • nu incercati niciodata sa separati labiile cu forta, este dureros si traumatic.Mai mult, de obicei aceasta manevra duce la formarea unor aderente si mai accentuate;
  • daca este necesar sau preferat tratamentul, procesul natural de vindecare poate fi accelerat prin aplicarea de unguent pe baza de estrogeni;un astfel de unguent ar trebui sa duca la dezlipirea labiilor de cele mai multe ori  in 7-10 zile; rareori, crema trebuie aplicata pentru o luna sau doua;cand aplicarea cremei este intrerupta, labiile refuzioneaza frecvent, pentru ca se pot forma noi aderente , mult mai usor decat inainte de a se fi intervenit!!!;
  • pentru a  preveni formarea de noi aderente, trebuie aplicata o crema cu vitamina Asi D in fiecare seara pentru 2-3 luni;in cele mai multe cazuri, va fi suficient sa rupem cercul vicios, dar daca aderentele apar din nou, este necesara repetarea tratamentul cu crema estrogenica si continuat tratamentul de prevenire pentru cel putin un an;
  • sa va asigurati ca evitati orice substante  iritante(ex baile cu spuma), ca tratati orice infectii asociate, orice eritem de scutec si sa educati fetitele sa aiba o igiena genitala riguroasa si corecta(mai ales stergerea din fata in spate la toaleta);
  • daca folositi crema cu estrogen , trebui sa stiti ca unele fetite prezinta efecte adverse pasagere cum ar fi crestrea in dimensiuni a tesutului mamar sau modificarea culorii labiilor si mameloanelor;aceste efecte dispar cand tratamentul este terminat;
  • atunci cand fuziunea este completa sau aderentele dense, este posibil sa fie nevoie de interventie minima fie in ambulator , fie in sala de operatie(extrem de rar).Este o manevra ce dureaza o secunda si e de preferat sa evitam o anestezie pentru atat.Sigur aceasta interventie este urmata apoi de tratamentul de prevenire a reaparitiei aderentelor.

Cum prevenim coalescenta labiilor?

  • prevenind iritatiile locale prevenim uneori si formarea aderentelor.Acesta insemnand folosirea de scutece de calitate sau care nu o irita pe fetita, schimbarea frecventa a scutecului si tratand eritemul de scutec imediat ce apare.Pe masura ce fetita creste educati-o sa se stearga dinspre fata in spate.Daca iritaiile incep sa se dezvolte puteti aplica lubrifiant sau unguent cu Asi D pentru prevenirea aderentelor.

In speranta ca v-am fost de folos, va doresc multa sanatate!!!

Surd Adrian, medic specialist Chirurgie Pediatrica,

Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii, Cluj Napoca

Tel. 0740069239

Email. adisurd@yahoo.com

>>>

FIMOZA

Am ales acest subiect  pentru ca reprezinta una din cele mai frecvente probleme cu care ma confrunt.Se pare ca toata lumea cunoaste un copil care a ”trebuit” operat datorita unui preput ingustat, cunoscut de asemenea ca fimoza.Cand oamenii aud aceste intamplari, majoritatea nu pun la indoiala validitatea dignosticului si tratamentului si il accepta pur si simplu ca si ”ceea ce trebuie facut”.Se poate ca atat de multi baietei sa se nasca cu un asemenea defect sau exista o epidemie a interpretarii gresite a diagnosticului raspandita atat de larg printre medici?

In acest articol, voi trece in revista dezvoltarea firesca a organului genital masculin si voi explica de ce diagnosticul de fimoza la copii este aproape in totalitate gresit.In plus, voi sublinia ce reprezinta cu adevarat fimoza , tratamentul adecvat si de ce medicii sunt atat de confuzi, ca sa nu folosesc alt termen.
In primele luni si ani de viata preputul este intim aderent de glandul(capul) penisului.Tesutul in sine este fibros si dens la aceasta varsta, continand o retea de fibre musculare;deschiderea preputului functioneaza ca un sfincter si se relaxeaza doar pentru a permite evacuarea urinei.Aceasta comformatie are cateva functii importante:

  • protejeaza penisul aflat in dezvoltare de materiile fecale, bacterii si alti patogeni daunatori.Acest lucru este important mai ales in perioada folosirii scutecelor cand bebelusul este mereu expus la propriile materii fecale(E-coli si alte bacterii/virusuri daunatoare);
  • protejeaza glandul si impiedica desensibilizarea si keratinizarea sa;
  • asigura protectie impotriva infectiilor de tract urinar.

Pe masura ce copilul creste, preputul se va separa de gland.Acest lucru poate dura ani de zile pentru unii baietei iar pentru altii avem impresia ca separarea preputului de gland se produce brusc.In timpul sau dupa procesul de separare, pot sa apara conglomerate da celule epiteliale descuamate(moarte) sub forma de smegma.Aceste conglomerate de celule moarte ajuta la separarea preputului de gland.Nu este necesar a se incerca indepartarea smegmei situata intre gland si preput.Se va elimina de la sine in timp prin orificiul ingustat.Chiar daca preputul s-a diferentiat complet de gland aceasta nu inseamna ca decalotarea este posibila.Decalotarea este o functie separata servind actului sexual.

Decalotarea permite preputului sa glisese peste glandul penisului.Glisarea stimuleaza terminatiile nervoase atat de la nivelul preputului, cat si de la nivelul glandului.Pentru ca decalotarea sa aiba loc, preputul trebuie sa se fi separat complet de gland si deschiderea acestuia sa se fi largit pentru a permite alunecarea din nou peste gland.Cum se largeste deschiderea preputului?In timpul copilariei si in adolescenta exista descarcari hormonale.Pe masura ce nivelul hormonilor creste, tesutul dens fibros de la nivelul preputului este inlocuit cu un tesut mai elastic.Odata cu trecerea timpului si pe masura ce se dezvolta, un baietel va incepe sa-si exploreze organele genitale si tesutul elastic va permite largirea orificiului preputial.Aceasta se poate intampla la orice varsta dar este rara la baietii sub 2-3 ani.De fapt, doar la 50% din baietii cu varsta pana la 6 ani se poate retracta preputul.Ceilalti 50% vor avea un preput retractabil intre varsta de 6 ani pana la incheierea pubertatii.

Deci, de ce atata zarva pe seama decalotarii?

Ei bine, multi parinti se tem ca daca penisul baietelului lor nu se decaloteaza, acesta va face infectii.Aceasta teama provine din dezimformarea data de catre medicii lor si din grija pentru lipsa de igiena.In primul rand, parintii trebuie sa stie ca nu este deloc necesar sa toaleteze zona aflata sub preput.Cum am mentionat mai sus, smegma produsa nu este decat o colectie de celule epiteliale moarte, nefiind daunatore si nefavorizand cresterea bacteriilor.Incercarea de a toaleta preputul unui baietel prepubertar este echivalentul toaletarii vaginului unei fetite!!!!Este totalmente fara beneficii, dimpotriva este daunator.Decalotarea prematura permite inocularea de germeni daunatori, perturba flora naturala, creeaza tesut cicatricial, fibros, deterioreaza structurile implicate si poate duce la complicatii pe termen lung.In al doilea rand, parintii trebuie sa stie ca decalotarea glandului nu reprezinta o functie necesara in copilarie.Decalotarea este destinata exclusiv relatiilor sexuale.
Singura functie a penisului in copilarie este mictiunea(eliminarea urinei).Cu alte cuvinte, daca un baitel urineaza, atunci penisul sau face exact ce trebuie sa faca.

FALSUL DIAGNOSTIC

Cand un medic diagnosticheaza un baietel cu fimoza este pentru ca el/ea nu cunoaste dezvoltarea normala a preputului.In primul rand, pentru a diagnostica acesta boala, medicul va trebui fie sa incerce decalotareaglandului, fie sa incurajeze micul pacient sa o faca.Acest lucru reprezinta un “NU, NU” urias din motivele enumerate mai sus.In al doilea rand nu exsita o data de expirare in ceea ce priveste dezvoltarea preputului retractabil.Fiecare baietel este unic in ceea ce priveste momentul separarii preputului de penis si largirii orificiului preputial.Asa cum fiecare fetita va avea prima menstruatie la momentul potrivit, fiecare baietel va avea un preput retractabil la momentul potrivit.Deorece hormonii joaca un rol important in modificarea compozitiei tesutului preputial, nu este anormal daca procesul nu este complet pana la terminarea pubertatii.Odata ce preputul unui adolescent devine retractabil, el isi poate decalota cu usurinta glandul la dus, toaleta cu apa si readuce preputul peste gland.Majoritatea barbatilor fac asta natural in timpul manipularii organului genital in timpul dusului.In cazul in care preputul unui baiat devine retractabil inainte de pubertate acesta nu este nevoit sa toaleteze sub preput , decat daca doreste.In cazul in care un adolescent nu are preputul retractabil , nu exista motive de ingrijorare in ceea ce priveste toaleta locala.Sa nu uitam ca preputul poate deveni retractabil doar la sfarsitul pubertatii.

FIMOZA ADEVARATA


Fimoza adevarata apare cand un barbat postpubertar nu isi poate decalota glandul sau ajunge sa nu il poata decalota si simte discomfort in timpul actului sexual.Un mic procentaj de barbati au un gland care nu se decaloteaza niciodata.Aceasta poate fi o varianta anatomica normala atata timp cat nu afecteaza activitatea sexuala.Daca exista repercursiuni asupra vietii sexuale, atunci trebuie apelat la tratamentul conservator.90% din barbati cu aceasta conditie rara isi pot corecta problema prin aplicatii de creme cu steroizi si exercitii de largire a orificiului preputial.Barbatii trebuie sa se ingrijoreze daca un medic ii propune circumcizia sau debridarea dorsala inaintea testarii tratamentului conservator.

MEDICI CONFUZI / IGNORANTI


De ce sunt medicii confuzi sau ignoranti in ceea ce priveste dezvoltarea normala a preputului? .Aceasta intrebare are cateva raspunsuri.In primul rand, daca aruncam o privire asupra recomandarilor AAP(American Academy of Pediatrics), abia in 1990 acesta a avertizat asupra daunelor produse de catre decalotarea fortata a glandului penian si a subliniat mecanismele dezvoltarii preputului( sunt 22 de ani de atunci).Inainte de acesta avertizare, era larg raspandita convingerea ca parintii trebuie sa decaloteze fortat glandul pentru toaleta.Aceste obiceiuri, care din pacate le noi exista din plin, au dus la multe complicatii care au necesitat circumcizii ce puteau fi evitate.In al doilea rand, s-a efectuat un studiu preliminar pe 300 de baietei pentru a determina varsta medie la care glandul se poate decalota.Studiul a concluzionat ca majoritatea baietilor au un preput retractabil pana la varsta de 3 ani.Acest studiu depasit a intiparit o data de expirare in mintea medicilor.Un studiu recent pe mii de baietei a concluzionat ca , de fapt, doar 50% din baieti au un preput retractabil pana la varsta de 6 ani.Multi medici, nefiind la curent cu studiile recente, lucreaza dupa informatiile gresite din studiile vechi.In al treilea rand, dezvoltarea preputului nu este predata in scolile de medicina.Nu exista nici o discutie despre structura preputului, cum se modifica de-a lungul copilariei si depre rolul protector si senzorial.In esenta, singurul lucru pe care il invata studentii la medicina e cum se rezeca preputul.Unii studenti la medicina invata despre fimoza dar nu stiu ca diagnosticul se aplica doar la adulti si ca preputul copiilor e proiectat sa fie ingustat.

Sfaturi pentru parinti:

  • nu va grabiti sa decalotati glandul penian al baietelului dumneavoastra.Daca ati facut-o pentru ca v-au recomandat medicii sau prietenii atunci nu renuntati la decalotare acum.Fisurile tegumentare s-au produs deja si fibroza s-a accentuat.Daca nu continuati decalotarea atunci se va produce asa numita Fimoza cicatriciala care mai devreme sau mai tarziu va trebui operata.S-ar putea ca bietelul sa numai accepte decalotarea din pricina durerii.Nu-l mai necajiti si consultati un chirurg pediatru;
  • trebuie sa constientizati ca mai devreme sau mai tarziu glandul se va decalota;
  • exista baietei cu hipertrofie de preput (preput marit) in care stagneaza urina inainte de a fi eliminata , favorizand infectiile.Aceasta conditie e posibil sa necesite interventie chirurgicala!!!
  • daca baieteii prezinta inflamatii frecvente ale preputului si al glandului, asa zisele balano-postite, fara ca decalotarea sa fi avut loc , s-ar putea de asemenea sa fie nevoie de interventie chirurgicala.

-Nu in ultimul rand, pentru ca traim in Romania, sa nu uitam de asa-zisa chirurgie comerciala care ii indeamna pe unii medici sa forteze diagnosticul.

Dr. Adrian Surd,

medic specialist chirurgie pediatrica

Clinica Chiurgie Pediatrica, Cluj-Napoca,

Tel:0740069239

 

Daca doriti mai multe imformatii despre acest subiect consultati articolele de mai jos.


AAP Guidelines For the Care and Development of the Intact Male


Development of a Retractable Foreskin in a Child/Adolescent

Avoiding Circumcision after the Neonatal Period

Dangers of Forcible Retraction

Protect Your Intact Son, Expert Medical Advice
Answers to Your Questions About Your Intact Son

 

 

>>>

HERNIA OMBILICALA

Hernia ombilicala reprezinta o afectiune frecvent intalnita la copii, chirurgul pediatru fiind de multe ori consultat pentru a o evalua si la nevoie trata.Desi defectul herniar este prezent de la nastere, spre deosebire de alte hernii prezente in copilarie o hernie ombilicala se poate vindeca fara necesitatea unei interventii chirurgicale.Totusi, aceste hernii nu se vindeca intotdeauna(aprox5%) si pot aparea complicatii care necesita interventie chirurgicala de urgenta(<0,2%).Intelegerea embriologiei, anatomiei,  incidentei, evolutiei si complicatiilor este importanta pentru chirurgul care trateaza aceasta afectiune la copii.

Ce este hernia ombilicala si de ce apare?

 

Cordonul ombilical contine de obicei doua artere, o vena, ductul omfalo-enteric,ramasite ale uracei si tesut conjunctiv.

Dupa nastere, inchiderea inelului ombilical este rezultatul interactiunilor complexe intre peretii laterali ai abdomenului care se pliaza inspre linia mediana, muschii drepti abdominali care fuzioneaza pe linia alba si contractia orificiului ombilical favorizata de fibrele elastice ale arterelor ombilicale obliterate.Proliferarea fibroasa a tesutului conjunctiv din regiunea ombilicala si stresul mecanic exercitat de contractia  muschilor drepti abdominali  contribuie la inchiderea orificiului ombilical.

 

Toate herniile ombilicale la copii sunt congenitale si apar ca o protuberanta prin inelul ombilical persistent.

Sacul herniar este reprezentat de peritoneu , care este frecvent aderent de dermul tegumentului ombilical.Defectul fasciei ombilicale poate varia de la cativa milimetrii la 5 cm sau mai mult.Marimea protruziei tegumentare nu este intotdeauna direct proportionala cu dimensiunile defectului fasciei.Uneori , defecte mici pot determina formatiuni gigante, alarmante pentru parinti..Este important sa palpam defectul fasciei prin reducerea blanda a continutului sacului herniar pentru a stabili daca interventia chirurgicala trebuie sau nu sa fie efectuata.

Care este frecventa cu care apare?

Incidenta herniei ombilicale in populatia generala variaza in functie de varsta, rasa, varsta gestationala si afectiuni coexistente.In Statele Unite, incidenta herniei ombilicale in randul copiilor de culoare cu varsta de pana la un an variaza intre 25% si 58%, pe cand in randul copiilor albi de aceeasi varsta incidenta este intre 2% si 18,5%.Copiii nascuti prematur si cu greutate mica la nastere prezinta o incidenta mai mare a afectiunii decat cei nascuti la termen(75% la cei cu greutatea la nastere intre 500 si 1500 de grame).Pacientii cu alte afectiuni precum sindromul Beckwith-Wiedeman, sindromul Hurler, trisomiile 13, 18 si 21,hipotiroidism congenital sau cei care necesita dializa peritoneala, prezinta o incidenta mai mare a herniei ombilicale.

Cum se trateaza?

Se cunoaste de multi ani ca herniile ombilicale se vor inchide spontan, prin urmare este sigur sa tinem pacientii sub observatie pana la varsta de 3-4 ani , varsta pana la care, de obicei,  apare inchiderea spontana a defectului.

Bandajele compresive si alte solutii de a mentine hernia redusa, nu grabesc inchiderea orificiului ombilical si pot cauza iritatii si ulceratii ale pielii, fiind astfel nerecomandate.Studii prospective, atat in randul populatiei albe, cat si in randul populatiei de culoare au demonstrat inchiderea spontana a orificiului ombilical in 83% pana la 95% pana la varsta de 6 ani.Alt studiu a aratat ca 50% din herniile persistente la copii pana la 5 ani se vor inchide pana la varsta de 11 ani.

Pericolul principal asociat cu  terapia conservatoare este reprezentat de posibilitatea aparitiei incarcerarii sau strangularii.Studiile efectuate au aratat ca aceste complicatii au o incidenta foarte mica, de 0,2 %.Pacientii cu defecte mici ale fasciei (0,5 pana la 1.5 cm) sunt mai predispusi la incarcerare, strangularea cu sau fara necroza intestinala fiind extrem de rara.

In general, imformand apartinatorii asupra semnelor si simptomelor incarcerarii (formatiune mai dura decat de obicei,  nerductibila prin presiune, agitatie, varsaturi, oprirea tranzitului  intestinal…), alaturi de consultul periodic, ar trebui sa asigure o perioda de observatie lipsita de riscuri, permitand inchiderea spontana.

In cazul in care pacientul necesita interventie chirurgicala, spitalizarea are o durata  de o zi sau doua.Incizia este semicirculara infraombilicala(smiley incision),se rezeca sacul herniar , iar fascia se sutureaza transversal cu fire nerezorbabile.Tegumentul se sutureaza cu fir intradermic, rezorbabil .Nu exista restrictii alimentare sau de orice alta natura.

SFATURI PENTRU PARINTI:

E posibil sa vi se propuna interventia chirurgicala chiar la varsta de un an sau doi.Sfatul meu e sa cereti o a doua opinie.Este foarte posibil sa nu fie nevoie de interventie si defectul sa se inchida spontan.Refuzati de asemenea bandajele compresive.Nu au absolut nici un efect.

 

Dr. Adrian Surd,

medic specialist chirurgie pediatrica

Clinica Chiurgie Pediatrica, Cluj-Napoca,

Tel:0740069239

 

 

 

>>>

HERNIA INGHINALA

Operatia de hernie inghinala rămâne una din cele mai frecvente interventii chirurgicale la pacienţii de vârstă pediatrică. Din experienta mea, cel mai frecvent sunt diagnosticate pana la varsta de 3 luni, insa pot fi diagnosticate si la copii cu varsta  de peste 10 ani.Varsta optima pentru interventia chirurgicala este intre 1 si 3 ani atunci cand nu apar complicatii.La cei cu hernii strangulate in antecedente interventia se efectueaza cat mai degraba cu putinta.Hernia inghinala afecteaza ambele sexe, fiind insa mult mai frecventa la baieti.

Ce este hernia inghinala?

Herniile inghinale indirecte sunt congenitale, tind să fie familiale şi se pot manifesta clinic la orice vârstă. Sunt mai frecvente la sexul masculin şi pot apărea sub forma unui scrot continand lichid care îşi modifică dimensiunile datorita neinchiderii si persistentei canalului peritoneo-vaginal.

 

Lichidul din jurul testiculului care persistă după varsta de  4-6 luni se consideră a fi cauzat de o comunicare cu cavitatea peritoneală; această comunicare este un sac herniar. Se rezerva termenul de “hidrocel” pentru hidrocelul izolat, observat adesea la nou-născut şi care se remite spontan. Hidrocele mai pot fi întâlnite şi la pacienţi vârstnici. Sunt uneori de cauză inflamatorie sau traumatică şi, cel mai adesea sunt autolimitante(se rezolva spontan, fara interventie din exterior).

Cum se manifesta?

 

O hernie inghinală la sexul masculin se poate prezenta ca o tumefacţie(umflare) deasupra pliului inghinal şi aproape de baza penisului sau se poate extinde în scrot .

 

 

 

 

La sexul feminin, protruzionarea(umflatura) survine în aproximativ acceiaşi zonă dar uneori se va orienta spre cranial, astfel încât tumefierea este simţită puţin mai sus (Fig. 3). Cel mai frecvent organ care ocupă sacul herniar la sexul feminin este ovarul.

 

 

Cum se diagnosticheaza?

De cele mai multe ori medicul de familie sau medicul pediatru este cel care ridica suspiciunea existentei unei hernii, diagnosticul acesteia fiind insa confirmat cu certitudine de medicul chirurg, singurul in masura sa stabileasca daca este sau nu nevoie de interventie chirurgicala.

Diagnosticul herniei inghinale poate fi dificil la copii şi sugari, deoarece sacul nu are întotdeauna conţinut. Poate fi de ajutor palparea cordonului spermatic unde acesta încrucişează tuberculul pubian. Rularea cordonului sub degetul examinatorului va evidenţia frecvent semnul “mănuşii de mătase“, care este o alunecare a deferentului şi a vaselor spermatice, când degetul face mişcări de dute-vino. Experienţa în palparea multor cordoane spermatice normale va permite diferenţierea cordonului un sac herniar .Semnul “mănuşii de mătase” poate fi simţit şi când există un lipom(acumulare de grasime) al cordonului. Deşi nu există deferent şi vase spermatice care să alunece în peretele sacului herniar la femeie, adesea medicul poate avea aceeiaşi senzaţie la palparea ariei corespunzătoare la sexul feminin.

Protruzionarea intestinului în sacul herniar prin inelele intern şi extern produce constricţia fluxului venos în viscerul herniat şi survine incarcerarea acestuia ca rezultat al tumefierii. Strangularea se produce dacă şi când presiunea arterială este depăşită şi începe procesul de necroză. Reducerea herniei este uşurată de apăsarea spre în jos pe peretele abdominal a degetelor chirurgului pentru a disloca intestinul proximal tumefiat. Astfel se creează o pâlnie prin care presiunea porţiunii inferioare a sacului herniar poate fi direcţionată pentru a readuce viscerul în poziţia sa normală în cavitatea abdominală. Încercările de a reduce hernia fără a crea acest efect de pâlnie au puţine şanse de reuşită. Uneori, este necesară o presiune susţinută pentru a repune viscerul în cavitatea abdominală dar se poate observa un progres prin diminuarea treptată fie a edemului fie a conţinutului de ansă intestinală captivă. O hernie care nu poate fi redusă, conţine probabil intestin serios compromis, deci trebuie eviate noi tentative de reducere sub anestezie. Este mai bine să fie explorat pacientul cu sacul de hernie plin, astfel încât ansa implicată să poată fi uşor inspectată înainte de a fi repusă în cavitatea abdominală.

Dacă chirurgul reuşeşte să reducă hernia, pacientul trebuie să fie programat pentru repararea herniei cam peste 48 de ore, oferindu-se edemului inghinal posibilitatea să se remită. La sexul feminin, reducerea ovarului este uneori foarte dificilă, întotdeauna dureroasă şi adesea lipsită de sens, fiindcă, pur şi simplu va “ţâşni” din nou în sacul herniar la un moment dat. Hernia inghinala la fetite cu sac herniar continand ovar, nereductibila, reprezinta o urgenta datorita  riscului de compromitere a fluxului sanguin si aparitiei necrozei ovariene.

Există o controversă în chirurgia pediatrică asupra celei mai bune metode pentru a determina dacă există o hernie şi de partea opusă celei unde este evidentă clinic. Explorarea părţii contralaterale este cea mai simplă cale de a determina prezenţa unui sac herniar iar dacă se găseşte unul, va trebui îndepărtat.Personal nu recomand de rutina efectuarea explorarii contralaterale decat atunci cand este evident ca exista o persistenta de canal peritone-vaginal sau peritoneolabial si pe acea parte.

Cand se intervine chirurgical?

Interventia chirurgicala trebuie efectuata cat mai devreme la micutii carora in sacul herniar s-au decelat viscere(organe) abdominale si in urgenta la cei cu hernie nereductibila, datorita riscului de compromitere vasculara si necroza organului din sacul herniar(ovar, intestin).

La pacientii cu persistenta de canal peritoneo-vaginal, respectiv peritoneo-labial, cu sac herniar ce nu are continut sau are continut lichidian, interventia se efectueaza in jurul varstei de un an, deoarece dupa aceasta varsta sansele ca acesta se se inchida spontan sunt  nule.

Interventia propriu-zisa consta in ligatura la baza a canalului si excizia sacului herniar, la baietei fiind necesara o atentie sporita in disectia ductului deferent si a vaselor spermatice de sacul herniar.Lezarea acestora poate duce la alterarea sau abolirea functiei testicolului de pe acea parte.Spitalizare are o durata de 1-2 zile, plaga se sutureaza cu fir intradermic rezorbabil pentru a evita discomfortul suprimarii firelor.

Ce complicatii pot sa apara?

  • Preoperator sau daca se refuza interventia chirurgicala poate aparea strangularea sau incarcerarea, uneori cu simptomatologie de ocluzie intestinala(agitatie, varsaturi, absenta tranzitului intestinal)cu posibila compromitere a vascularizatiei organului herniat.
  • Postoperator pot aparea hematome scrotale sau inghinale, seroame ale plagii care se rezolva spontan.
  • Recidiva este extrem de rara, mai frecvent la pacientii sub un an datorita dezvoltarii si implicit rezistentei  insuficiente a structurilor anatomice din regiunea inghinala.

Sfaturi pentru parinti:

  • daca aveti un baietel cu varsta sub un an si chirurgul va spune ca are hidrocel si va propune interventia chirurgicala, refuzati categoric, cu exceptia cazurilor in care acesta a crescut brusc in doar cateva zile iar micul pacient da senzatia unui oarecare discomfort.Chiar daca dimensiunile hidrocelului sunt uneori impresionante acesta are sanse mari sa dispara pana la varsta de un an.(nu reprezinta o urgenta);
  • daca aveti un copil cu hernie inghinala bilaterala si vi se propun 2 interventii chirurgicale refuzati categoric.In orice tara civilizata hernia inghinala bilaterala se trateaza intr-o singura sedinta.Se evita astfel o a doua anestezie(desi complicatiile anestezice sunt extrem de rare acestea exista si nu trebuie neglijate).Rezolvarea herniei intr-o singura sedinta nu dubleaza timpul interventiei.Trebuie avut in vedere ca inductia anesteziei si trezirea micului pacient dureaza uneori cat interventia in sine.De asemenea nu trebuie neglijat comfortul parintilor si a micului pacient,  evitand inca o internare si o a doua perioada de recuperare postoperatorie.Timpul de refacere a micului pacient  si vindecara plagii sunt aceleasi indiferent daca interventia este uni sau bilaterala.Acest sfat este valabil si in cazul Testicolului necoborat sau Ectopiei testiculare!!!!!


Dr. Adrian Surd,

medic specialist chirurgie pediatrica

Clinica Chiurgie Pediatrica, Cluj-Napoca,

Tel:0740069239

 

 

 

 

 

>>>
Sitemap