Category Archives: Boli respiratorii

INFECTIA CU STREPTOCOC

Infectiile streptococice sunt foarte frecvente in copilarie, cel mai adesea localizate la nivelul cailor respiratorii superioare (amigdalite/faringite, otite, sinuzite, scarlatina) dar si la nivelul pielii (impetigo); in cazuri mai rare apar infectii severe de tipul pneumoniei, meningitei sau complicatii ale infectiei cu streptococ: reumatismul articular acut (febra reumatica), respectiv glomerulonefrita acuta (afectare a rinichiului de tip inflamator cu perturbarea functiei renale).

Aceasta multitudine de manifestari deriva din faptul ca exista foarte multe grupe de streptococi, de departe cel mai frecvent fiind grupul A si acesta cu peste 80 de tipuri. Cel mai frecvent este Streptococul beta hemolitic grup A care poate sa determine infectii la nivelul cailor respiratorii superioare dar si la nivelul pielii. Streptococul grup B este implicat in aparitia unor infectii severe la nou -nascut prin transmitere materno-fetala.

O categorie aparte este reprezentata de streptococul pneumoniae (pneumococul) ce determina infectii severe de tipul pneumoniei, respectiv meningitei si impotiva caruia exista posibilitatea de aparare prin efectuarea vaccinarii antipneumococice .

Datorita frecventei crescute voi insista asupra faringitei/amigdalitei determinate de streptococul betahemolitic grup A, urmand ca Scarlatina(articol detaliat) sa constituie subiectul unui alt articol.

FARINGITA/AMIGDALITA CU STREPTOCOC BETA HEMOLITIC GRUP  A:

Ce este faringita/amigdalita?


– inflamatie la nivelul faringelui (gatului) si amigdalelor  produsa de cele mai multe ori de virusuri (pana la 85%) si mai rar de bacterii (15-30%); dintre bacterii cel mai frecvent e implicat streptococul grup A dar pot fi si alti streptococi precum si alte bacterii : Mycoplasma, Chlamydia (mult mai rar).

– amigdalele sunt niste structuri ce intervin in apararea organismului, formate din tesut limfatic si care sunt situate deasupra si in spatele limbii, de o parte si de alta a gatului ce reactioneaza (cresc in dimensiuni si se inrosesc) in momentul in care organismul vine in contact cu diverse virusuri sau bacterii. Sunt copilasi care fac multe episoade de amigdalite, astfel incat amigdalele raman marite de volum (si in afara episoadelor infectioase) asa numita amigdalita cronica, hipertrofica, care uneori necesita indepartarea chirurgicala a amigdalelor (partial sau total).

-cel mai frecvent afectati de infectia cu streptococ sunt copilasii cu varste cuprinse intre 5 si 15 ani, infectia fiind rara in primul an de viata.

Cum se transmite?

Avand in vedere localizarea preponderenta la nivelul nasului si gatului se transmite foarte usor prin stranut, tuse, secretii nazale sau prin intermediul obiectelor contaminate (jucarii, obiecte de mobilier, etc) astfel incat in colectivitati se inregistreaza adevarate epidemii mai ales in sezonul rece; un copil cu faringita/amigdalita streptococica este contagios in primele 24-48 de ore de la instituirea tratamentului antibiotic.

O categorie aparte este reprezentata de purtatorii sanatosi de streptococ care nu prezinta nici o manifestare insa care pot transmite cu usurinta infectia.

Cum se manifesta?

Exista o serie de asemanari intre faringitele/amigdalitele virale si cele bacteriene, pentru confirmarea cu certitudine a infectiei streptococice fiind necesare investigatii suplimentare ( analize de sange, secretie faringiana),

Astfel :

debut: – brusc cu :

  • febra uneori inalta ( > 39C) –  sugestiva pentru streptococ;
  • alterarea starii generale, indispozitie, iritabilitate;
  • refuzul mancarii, varsaturi ( mai ales la copilasii mai mici);

perioada de stare:

  • dureri in gat severe (disfagie) ce fac imposibila alimentatia;
  • cresterea in dimensiuni a ganglionilor  ( laterocervicali si submandibulari) cu durere si sensibilitate la atingere;

  • hiperemie faringiana ( gat rosu) cu cresterea in dimensiuni a amigdalelor care uneori chiar se unesc pe linie mediana; amigdalele sunt intens congestionate si pot prezenta depozite albicioase, galbui ( depozite pultacee).

  • caracteristic este lipsa disfoniei (raguseala), tusei, rinoreei (curgerea nasucului), manifestari care pot sugera mai degraba implicarea unui virus decat a unei bacterii.

convalescenta:

  • dupa 24-48 de ore de la instituirea tratamentului (obligatoriu antibiotic, de electie PENICILINA) copilasul nu mai  este contagios iar simptomele se amelioreaza spectaculos; cu toate acestea, tratamentul trebuie continuat 7-10 zile in functie de recomandarea medicului.

Este important de a diferentia faringita/amigdalita streptococica de cea virala pentru a stopa administrarea inutila de antibiotice, din ce in ce mai frecventa. Antibioticele nu scad durata de evolutie a unei infectii virale, la fel cum nu previn suprainfectia bacteriana. Asadar dragi mamici nu administrati antibiotice doar pentru ca la o alta “raceala” un anumit antibiotic a fost eficient. Singurul in masura sa recomande tratament cu  antibiotice este medicul de familie sau pediatrul.

Cum se diagnosticheaza?

In general pe baza simptomelor copilasului si pe baza examenului clinic (consultatia propriu-zisa) se ridica suspiciunea de infectie cu streptococ care este obligatoriu sa fie confirmata/infirmata prin efectuarea unei secretii faringiene. Chiar si asa, aproximativ 30% din cei cu suspiciune de infectie streptococica au secretia negativa (nu se confirma prezenta streptococului) dupa cum la un procent variabil, cuprins intre 20 -40% se confirma prezenta streptococului, desi acestia nu au nici un fel de manifestare.

In practica se foloseste Scorul McIsaac care ajuta la incadrarea etiologica a amigdalitei.

Astfel, pentru fiecare din urmataorele simptome se acorda cate 1 punct:

1. temperatura ce depaseste 38C;

2. absenta tusei;

3. adenopatie dureroasa (cresterea in dimensiuni a ganglionilor);

4. cresterea in dimensiuni a amigdalelor cu congestie ( roseata) eventual depozite de puroi;

5. varsta cuprinsa intre 3 si 14 ani;

Un scor curpins intre 1 si 3 ridica suspiciunea unei infectii streptococice, pe cand un scor de 4-5 este aproape sigur pentru o infectie bacteriana, in speta streptococica.

Pe langa secretia faringiana frecvent se indica si efectuarea ASLO = Anticorpiantistreptolozina care reprezinta un raspuns al organsimului la infectia cu streptococ;  astfel spus, organismul produce “soldatei” (anticorpi) impotriva streptolizinei (o enzima produsa de catre streptococ) care pot fi determinati din sange si reflecta infectia cu streptococ. Nu prea se folosesc in diagnosticul fazei acute, mai mult sunt utili in dinamica, pentru a urmari evolutia. Trebuie specificat faptul ca ASLO creste in prima saptamana de la producerea infectiei, ingregistreaza o valoare maxima in urmatoarele 2-4 saptamani dupa care in decurs de 6 -12 luni revine la valoarea normala. De aceea persistenta unor valori crescute in decurs de cateva luni impune o reevaluare.

In situatii mai sevre se pot efectua si analize de sange care vor confirma suspiciunea de infectie bacteriana prin prezenta sindromului inflamator (VSH- crescut, PCR – Proteina C Reactiva pozitiva), leucocitoza cu neutrofilie (cresterea numarului de globule albe si a unei fractiuni a acestora sugestive pentru infectie bacteriana), eventual si o anemie usoara (intrainfectioasa).

Ce complicatii pot sa apara?

  • persistenta infectiei – se datoreaza existentei unor bacterii mai rezistente, de obicei stafilococul aureu care produce beta lactamaza, fiind necesara in acest caz schimbarea antibioterapiei;
  • recurenta infectiei – frecvent datorita nerespectarii recomandarilor medicale in special renuntarea precoce la tratamentul antibiotic;
  • adenita ( submandibulara, laterocervicala) – inflamare dureroasa a ganglionilor;
  • flegmon amigdalian – care necesita pe langa tratamentul antibiotic evacuarea puroiului ( de catre medicul specialist ORL) si eventual amigdalectomie ( indepartarea chirurgicala a amigdalelor) in functie de recomandarile medicului orl-ist; dezvoltarea sa este sugerata de o sensibilitate crescuta la deschiderea gurii, uneori cu imposibilitatea de a se alimenta chiar si cu lichide ( trismus);
  • otite, sinuzite prin diseminarea infectiei in zonele invecinate;
  • fasciita necrozanta – o complicatie severa determinata de asa-numita “bacterie carnivora” care distruge tesuturile;
  • reumatismul articular acut ( RAA) – o boala extrem de frecventa in urma cu zeci de ani dar a carei frecventa s-a redus semnificativ prin tratamentul si profilaxia corecta a infectiilor streptococice; pe langa afectarea articulatiilor este posibila si afectarea inimii cu consecinte grave;
  • glomerulonefrita acuta poststreptococica – afectare a glomerulilor renali cu perturbarea functiei renale.

Cum se trateaza?

Obiectivele principale sunt :

1. eradicarea infectiei – tratamentul antibiotic, conform antibiogramei;

2.controlul temeperaturii si al durerii – antitermice, antialgice;

3. masuri igienico-dietetice;

1. Eradicarea infectiei:

In cazul in care suspiciunea de infectie streptococica se confirma prin pozitivarea secretiei faringiene, tratamentul de electie este cel antibiotic, de prima intentie fiind PENICILINA.

Singurul in masura sa stabileasca aceasta suspiciune respectiv sa recomande tratamentul antibiotic este medicul, fie cel de familie fie medicul pediatru.

In practica exista 2 situatii:

a) se recolteaza secretia faringiana dupa care se instituie tratamentul antibiotic pana la confirmarea infectiei ; daca antibiograma confirma sensibilitatea streptococului la antibioticul initial se contiunua cu acesta timp de 10 zile; in schimb, daca streptococul nu este sensibil la antibioticul initial, se administreaza alt antibiotic, conform antibiogramei.

b) se recolteaza secretia faringiana si se asteapta pana la confimarea respectiv infirmarea infectiei cu streptococ fara a administra un tratament antibiotic.

Penicilina se administreaza oral in cazurile usoare/moderate,respectiv intravenos/intramuscular daca copilasul este spitalizat.

Pentru cei alergici la Penicilina se pot folosi alte antibiotice : Eritromicina, Claritromicina ( Fromilid, Klabax, Klacid), Azitromicina ( Azitrox, Sumamed), Amoxicilina+Acid clavulanic ( Augmentin, Enhancin), mai rar Cefuroxim ( Zinnat).

Durata tratamentului este de 10 zile, mai putin in cazul Azitromicinei ( 3-5 zile). Chiar daca simptomatologia s-a ameliorat si copilasul pare ca nu mai are nimic trebuie sa continuati sa administrati antibioticul. Daca la 3 zile de la instituirea tratamentului nu se inregistreaza o evolutie favorabuila atunci trebuie sa solicitati o noua evaluare medicala ( ideal ar fi la acelasi medic care a evaluat prima data copilasul).

In pararel cu tratamentul antibiotic se administreaza probiotice ( Biotics, Enterolactis, Ecoflorina, Linnex) pentru a preveni o eventuala disbioza ( distrugerea bacteriilo”bune” din intestin sub actiunea antibioticului care nu are actiune selectiva).

In functie de antecedentele copilasului se recomanda tratament cu Penicilina retard ( MOLDAMIN) injectii intramusculare cate 1/saptamana timp de 3 saptamani, pana la 3 luni cu scopul de a preveni instalarea unor complicatii la distanta.

2. Tratamentul antipiretic:

are la baza un consum crescut de lichide la care se adauga medicamente de tipul Ibuprofen ( Nurofen, Ibugesic, Marcofen), respectiv Paracetamol ( Panadol, Calpol, Eferalgan). Detalii suplimentare se gasesc in articolul dedicat febrei.

nu se administreaza aspirina copiilor sub 14 ani

3. Regim -igieno-dietetic

  • izolare la domiciliu, eventual repaus la pat in functie de severitatea infectiei;
  • consum crescut de lichide ( ceaiuri caldute, nu fierbinti la care se poate adauga lamaie si miere, apa, sucuri de fructe, compoturi supe de legume);
  • gargara cu apa cu sare de 3-4 ori pe zi pentru copilasii mai mari, complianti ( la 200 ml apa calduta se adauga o lingurita sare);
  • atmosfera umeda, evitarea supraincalzirii locuintei;
  • evitarea fumatului in preajma copiilor.

Cand e necesara amigdalectomia?

( indepartarea chirurgicala a amigdalelor)

Singurul in masura sa stabileasca acest lucru este medicul specialist ORL. In ultimii ani a scazut dramatic numarul acestor interventii chirurgicale consecinta a diagnosticarii si mai ales a tratamentului corect aplicat.

Sunt totusi cateva criterii care pot stabili aceasta indicatie:

  • infectii frecvente, severe din punct de vedere al evolutiei ( peste 5 episoade/an) intotdeauna confirmate bacteriologic ( secretia faringiana sa stabileasca clar prezenta streptococului beta hemolitic);
  • abcces periamigdalian ( flegmon);
  • amigdalita cronica, recurenta : amigdale marite de volum care deseori se unesc pe linie mediana si afecteaza modul de alimentare precum si respiratia;
  • influentarea activitatii cotidiene prin absenteism scolar, tulburari de somn, etc.

Cum putem preveni infectia cu streptococ?

  • evitarea spatiilor inchise, aglomerate datorita usurintei cu care se transmite aceasta infectie;
  • izolarea la domiciliu a copilasilor bolnavi, prevenind astfel raspandirea infectiei in crese, grainite, scoli;
  • evitarea contactului cu persoane bolnave;
  • spalare frecventa pe maini cu apa calda si sapun;
  • evitarea fumatului in preajma copiilor;
  • dezinfectarea periodica a jucariilor si suprafetelor cu care copilasii vin mai frecvent in contact;
  • educarea copiilor pentru a-si insusi minimele reguli de igiena, in primul rand cele referitoare la obiectele personale (periuta de dinti, pahar, tacamuri); chiar si acasa, fiecare membru al familiei ar trebui sa aiba grija cu atat mai mult cu cat vorbeam de acei purtatori sanatosi care nu au semne de boala dar care  transmit infectia.

In concluzie as putea spune despre temuta amigdalita ca este o boala frecventa (rar existand copilasi care nu au avut infectie cu streptococ)  dar care beneficiind de tratamentul corect se vindeca fara sechele, cea mai buna dovada fiind scaderea dramatica a cazurilor de reumatism articular acut.

>>>

BRONSIOLITA ACUTA

Ce este bronsiolita acuta?
Este o infectie virala produsa in peste 70% din cazuri de  Virusul Sincitial Respirator ( VSR) care afecteaza in special caile respiratorii inferioare (bronhiolele) determinand astfel inflamarea lor cu scaderea calibrului si implicit aparitia dificultatilor de respiratie. Mai poate fi determinata de virusul paragripal tip 3, unele adenovirusuri si chiar Mycoplasma.
Afecteaza in special copii sub 2 ani cu un varf al incidentei in primele 3 – 6 luni iar dintre acestia un risc mai crescut il prezinta copiii care nu au fost alaptati, cei nascuti prematur si cei care sunt constant expusi fumului de tigara; de asemenea este mai frecventa la sexul masculin si la copii paratrofici ( cei grasuti, pufosi)
Apare cu predilectie in anotimpul rece, putand evolua in mici epidemii.
Clasic se caracterizeaza prin : respiratie suieratoare ( weezing) si dificila ( dispnee in special expiratorie), tuse ineficienta, cianoza si chiar refuzul alimentatiei cu aparitia deshidratarii.

Cum se transmite?
Fiind cauzata de unul din cei mai prezenti virusi in mediu, se transmite cu usurinta, in special pe cale aeriana dar si prin contactul cu obiecte contaminate ( jucarii) cu secretii infectante.
In general imunitatea nu este de durata insa reinfectiile evolueaza mai putin sever; prezenta mai multor episoade de bronsiolita acuta din care cel putin una de severitate crescuta ( care a necesitat spitalizare) constituie unul din criteriile majore de diagnostic al astmului bronsic ( sunt necesare mai multe criterii pentru a stabili acest diagnostic – despre relatia bronsiolita – astm intr-un articol viitor)

Cum se manifesta?
Debutul
– este frecvent sub forma unei infectii de cai respiratorii superioare ( de tip rinofaringita – raceala) cu febra de cele mai multe ori moderata ( sub 39C), obstructie nazala sau secretii apoase care se scurg in gurita si determina tuse; aceste secretii in timp devin mai ” groase” si necesita sa fie fluidificate ; in cateva zile, pot sa  apara dificultati de respiratie ( de la forme usoare pana la forme foarte severe care necesita spitalizare), respiratie zgomotoasa, suieratoare ( weezing) cu folosirea muchilor accesori pentru a usura respiratia.
Perioada de stare :
respiratie rapida ( polipnee) –  de la 40 – 50 respiratii/minut dar care poate  ajunge pana la 60 -80 respiratii / minut in formele severe si dificila in special cand este vorba despre expir ( dispnee expiratorie) – adica aerul existent in plamani nu mai poate fi expirat secundar inflamatiei de la nivelul bronhiolelor
– prezenta weezingului – respiratie suieratoare ( haraiala)
– pentru a-si usura respiratia incerca sa foloseasca mai multi muschi , mai ales cei de la gat, dintre si sub
coaste; in termeni medicali se numeste tiraj ( substernal, intercostal, subcostal); se poate observa cum
respira mai mult cu burtica
tuse iritativa, chinuitoare care in zilele urmatoare devine productiva
– durata este in medie de 5-7 zile, uneori chiar 10-14 zile insa perioada critica este reprezentata de primele 2-3 zile; dupa remisia simptomelor poate persista tusea chiar pana la 3 saptamani.
De asemenea sunt cazuri in care persista weezingul ( respiratia suieratoare) mult diminuat fata de perioada acuta insa care se poate exacerba daca se produce o noua infectie a cailor respiratorii, conducand catre ceea ce in termeni medicali se numeste weezing recurent ( voi detalia pe larg acest subiect intr-un articol viitor).
– prezenta secretiilor in caile respiratorii poate determina aparitia varsaturilor si a mucusului in scaun

Cand ne adresam medicului ?
In principiu ori de cate ori copilul este bolnav trebuie sa solicitati un consult medical si sa nu administrati medicamente ” dupa ureche”. Medicul este singurul in masura sa stabileasca un diagnostic, sa recomande spitalizarea in cazurile severe si sa prescrie un tratament corespunzator. Tin sa subliniez importanta spitalizarii in cazurile severe si doresc pe acesta cale sa va sfatuiesc sa nu refuzati internarea atunci cand un medic specialist recomanda acest lucru.
Este obligatoriu sa solicitati un consult medical de urgenta daca :
  • sugarul are  sub 3 luni;
  • copilul este nascut  prematur
  • exista  si alte boli asociate ( malformatii congenitale ale inimii, imunodeficiente, boli cronice cardio – pulmonare);
  • stare generala este  alterata cu febra mare, apatie, somnolenta
  • sunt prezente  crizele de apnee ( oprirea pentru perioade scurte de timp a respiratiei)
  • exista  cianoza medie/severa ( perioronazala – in jurul guritei, la nivelul extremitatilor)
  • copilul respira foarte greu, si repede ( peste 60 -80 respiratii/minut), are dificultati la expiratie( nu poate da aerul afara) sau face pauze scurte la respiratie ( apnee)
In unele cazuri e necesara spitalizarea deoarece este nevoie de oxigen pentru a usura respiratia si administrare de lichide pentru a corecta deshidratarea.

Complicatii :
1. Insuficienta respiratorie
2. Acidoza metabolica ( hipoxie = scaderea oxigenarii si hipercapnie = cresterea nivelului dioxidului de carbon)
3. Sindrom de deshidratare acuta
4. Suprainfectie bacteriana cu aparitia  pneumoniei/bronhopneumoniei
5. Convulsii febrile ( in ascensiunile termice bruste)

Cum se trateaza ?
In privinta tratamentului sunt doua aspecte pe care le voi trata separat si anume, tratamentul si urmarirea la domiciliu ( pentru cazurile usoare) si tratamentul in cazurile severe care necesita spitalizare.
Fiind vorba de o infectie virala nu se administreaza antibiotice; acestea nu scad durata infectiei si nici nu previn suprainfectia bacteriana.
Tratamentul la domiciliu :
Aceta este tratamentul uzual…NU ADMINISTRATI MEDICAMENTE decat daca au fost prescrise de un medic pediatru si daca acesta  decide ca este vorba de o infectie usoara si poate fi tratata acasa ( sub supraveghere permanenta)
Masuri generale :
temperatura ambientala : 20 C; aer umed ( ideal umidificator) daca nu …vas cu apa pus pe calorifer sau un prosop in permanenta umed
evitarea expunerii copilului la fumul de tigara ( prin efectul iritant mentine inflamatia si obstructia bronsica)
hidratare corespunzatoare ( cantitati mici de lichide administrare la intervale scurte) nu fortati copilul sa bea  sau sa manance pentru ca atunci pot sa apara varsaturi care vor accentua sindromul de deshidratare; puteti sa administrati lapte, ceai, supe, sucuri de fructe, apa, compot
– usurarea respiratiei prin ridicarea capatului patului unde copilul doarme sau plasarea unei perne in plus sub   capul acestuia.

Tratament medicamentos:
  • nu voi insista foarte mult asupra lui intrucat vreau sa descurajez practicile din ce in ce mai frecvente de administrare a medicamentelor fara avizul unui medic ( medicul care consulta copilul).
  • Scopul acestui blog nu este de a va da tratamente in absenta examinarii clinice sau de a combate tratamentele prescrise de medici, acest lucru fiind imposibil. Medicul care examineaza copilul este suveran in ceea ce priveste diagnosticul si tratamentul. Scopul acestui blog este de a va explica anumite lucruri, anumite investigatii medicale  si tratamente.
antitermice daca exista febra ( alternativ Paracetamol si Ibuprofen in dozele recomandate de medicul pediatru) – nu administrati Aspirina copiilor cu varsta sub 12 ani
aspirarea mecanica a secretiilor de la nivelul nasului – in special inainte de mese si de somn pentru a ameliora respiratia si a usura alimentatia, respectiv somnul
picaturi in nasuc ( ser fiziologic sau apa de mare sterilizata ) daca acesta este infundat pentru a facilita respiratia
medicatie fluidifianta ( sub forma de sirop sau mult mai eficient sub forma de aerosoli) pentru tuse productiva (ATENTIE! Tusea  nu se inhiba, nu se administreaza antitusive!! secretiile trebuiesc eliminate deoarece prin stagnarea lor in caile respiratorii se poate produce suprainfectia bacteriana)
Aparatul de aerosoli este foarte benefic si ar fi util sa achizitionati unul, acesta fiind eficient si in alte situatii decat bronsiolita acuta; aerosolii sunt substante medicamentoase sub forma unor fine picaturi care ajung direct la locul inflamatiei, respectiv in caiele respiratorii; sunt diferite tipuri de medicamente ce pot fi administrate sub forma de aerosoli; deosebit de eficient este administrarea de Adrenalina diluata cu ser fiziologic sub forma de aerosoli insa numai strict sub supraveghere medicala deoarece pot sa apara efecte adverse severe.
Formele moderate si severe necesita internare in spital si supraveghere permanenta cu administrarea de tratament suportiv, de sustinere si bronhodilatator, corticoterapie. Parerile sunt contradictorii in ceea ce priveste eficienta administrarii Salbutamolului (Ventolin, Albuterol ) desi la noi este destul de frecvent prescris. La fel parerile sunt impartite in ceea ce priveste corticoterapia ( hemisuccinat de hidrocortizon administrat intravenos sau Prednison administrat oral, inhalator Flixotide) insa in unele cazuri si-a dovedit eficienta. Oricum tipul medicatiei administratata in spital ramane strict la latitudinea medicului curant, in functie de forma de boala, eventualele boli asociate.
Voi atasa mai jos Recomandarile Ghidulului American de Diagnostic si Tratament in Bronsiolita:
  1. Evitarea contactului cu alti copii bolnavi de boli respiratorii in timpul internarii.
  2. Diagnosticul radiologic si de laborator este necesar doar pentru identifcarea situatiilor de comorbiditate ( boli asociate)
  3. Aspirarea secretiilor nazale este importanta inainte de alimentare sau de administrarea medicatiei inhalatorii.
  4. Continuarea tratamentului inhalator doar la acei pacienti la care se demonstreaza ameliorarea raspunsului clinic (compararea scorului respirator inainte si dupa aerosoli bronhodilatatori).
  5. Efectuarea pulsoximetriei ( determinarea nivelului de oxigen) atunci cand examenul clinic sugereaza o posibila hipoxie.
  6. Suplimentarea cu oxigen ori de cate ori copilul devine cianotic si saturatia oxigen este sub 91%.
  7. Incurajarea aportului oral de lichide, administrarea lichidelor parenterale ( prin perfuzii) fiind utilizata doar daca este absolut necesar.
  8. Minimalizand utilizarea rehidratarii parenterale, a oxigenoterapiei sau a monitorizarii continue a functiilor vitale, se reduce durata internarii.
  9. Educarea parintilor referitor la necesitatea aspiratiei secretiilor nazale, a semnelor si simptomelor de aparitie a sindromului de deshidratare sau de agravare a conditiei respiratorii. Este necesara, de asemenea, avizarea lor cu privire la normalitatea prelungirii simptomatologiei respiratorii in bronsiolita.
Cum putem preveni?
  • alaptarea exclusiva la san pana la 6 luni ( din nou subliniez importanta acesteia)
  • evitarea zonelor aglomerate si a contactului cu persoane bolnave
  • aerisirea frecventa a camerei copilului; protejare impotirva mucegaiului
  • evitarea fumatului ( nu numai in camera copilului ci in toata casa)
  • spalarea frecventa pe maini cu apa calda si sapun
  • copiii cu risc ridicat de contractare a acestei boli (cei nascuti prematuri sau cei cu probleme pulmonare sau cardiace, deficit imun) vor primi tratament pentru protejarea impotriva virusurilor.
  • din pacate nu exista disponibil un vaccin care sa previna aceasta imbolnavire
>>>

LARINGITA ACUTA

Laringita reprezinta o afectiune respiratorie frecventa, mai ales la copilasii sub 5 ani si deseori este o urgenta medicala din cauza riscului mare de obstructie a cailor respiratorii.

Debutul este brusc, de cele mai multe ori in plina stare de sanatate, cel mai adesea in cursul noptii si/sau dimineata.

Este important ca de la primele semne sa va adresati medicului pentru un tratament eficient si pentru a preveni aparitia complicatiilor, cu atat mai frecvente cu cat varsta copiilor este mai mica, bebelusii fiind cei la care evolutia poate fi foarte severa din cauza calibrului ingust al cailor respiratorii.

Ce este laringita?

Laringele este un organ tubular ce apartine arborelui respirator si care contine corzile vocale; inflamarea acestei regiuni duce la aparitia brusca a unor simptome zgomotoase, impresionante pentru anturaj.

In functie de zona afectata exista mai multe tipuri de laringita cu grade diferite de severitate, formele  cele mai severe fiind epiglotita si laringotraheobronsita maligna, forme care necesita obligatoriu supraveghere si internare in spital.

Frecvent se asociaza si cu alte inflamatii ale cailor respiratorii:rinite, faringite,rinofaringite, traheite.

De cine este produsa?

  • virusi: parainfluentzae tip 1, virusul sincitial respirator, adenovirusurile,virusul rujeolei, virusurile gripale;
  • bacterii: haemophilus influentzae(determina epiglotita, o forma severa de laringita), streptococul beta hemolitic grup A,pneumococul, bacilul difteric(foarte rar datorita vaccinarii antidifterice);
  • factori fizici si chimici: gaze iritante, substante volatile, alergiile la factori de mediu(praf, polen, praf, etc), fumat(activ si pasiv);
  • suprasolicitarea corzilor vocale: strigate, tipete(frecvente atunci cand bebelusul isi descopera vocea), “boala profesionala”(profesori, cantareti,etc);
  • refluxul gastro-esofagian: prin refluarea continutului gastric se produce o iritare chimica(suc gastric) la nivel laringian;
  • laringita tuberculoasa:cazuri foarte rare datorita vaccinarii BCG;
  • stari precanceroase: in special la populatia adulta

 Forme de laringita :

In functie de localizarea procesului infectios(inflamatia), de prezenta sau nu a stridorului laringian,de asocierea sau nu a semnelor de insuficienta respiratorie dar si in functie de factorul cauzator se descriu mai multe forme de laringita diferite ca si evolutie, tratament si prognostic.

1. Laringita acuta simpla:

  • una dintre cele mai frecvente si mai “banale” forme de laringita, determinata de infectii virale care initial afecteaza mucoasa nazala/faringiana(rinofaringita acuta) cu evolutie favorabila, tratamentul putand fi efectuat si la domiciliu dupa un consult medical in prealabil;

a)simptome:

  • absenta febrei, eventual subfebrilitati(37-38C);
  • raguseala(disfonie);
  • dureri la inghitire(disfagie);
  • simptomul cel mai pregnant este tusea foarte frecventa, iritativa, cu caracter “latrator”;

b)tratament: – fiind o infectie virala, tratamentul se adreseza doar simptomelor:

  • repaus vocal, atmosfera calda si uscata;
  • antiinflamatoare(ibuprofen), antitusive, eventual aerosoloterapie;
  • toaleta cailor nazale daca sunt prezente secretii nazale(cu ser fiziologic sau apa de mare) cu aspirarea acestora;
  • evitarea expunerii la aer rece, fumat pasiv, umezeala excesiva(“mucegai”);

Evolutia este in general favorabila, complicatiile fiind foarte rare.

2. Laringita acuta striduloasa-spastica:

Este un tip de laringita care apare in special la grupa de varsta 1-3 ani, cauzele fiind infectiile virale; exista factori predispozanti  ce pot favoriza acest tip de laringita:

  •    prezenta polipilor(adenoidita cronica);
  •    teren atopic(predispozitie catre afectiuni alergice);
  •    paratrofie(greutate mult peste media corespunzatoare varstei si lungimii);
  •   expunerea constanta la  fumat pasiv, mucegai, alti factori iritanti.

Frecvent apare in repetitie, fiind copii care, la fiecare viroza respiratorie prezinta afectare laringiana, un rol important avandu-l factorii predispozanti mentionati.

a)simptome:

  • debut brusc, de cele mai multe ori noaptea, in contextul unei infectii respiratorii preexistente(rinofaringita) cu senzatie de sufocare-dispnee inspiratorie(nu pot trage aer in plamani);
  • raguseala(disfonie) pana la disparitia vocii, tuse spastica, epuizanta, latratoare;
  • stridor laringian(este un sunet asemanator celui care apare secundar suflarii print-un tub) care se datoreaza trecerii aerului printr-un spatiu ingust(calibrul laringelui este mult diminuat din cauza inflamatiei);
  • se pot asocia semne de insuficienta respiratorie: dispnee inspiratorie, tiraj suprasternal(o forma de adaptare a organismului prin care incearca sa aduca aer suficient in plamani);poate sa apara o stare de agitatie extrema din cauza senzatiei de sufocare, putand sa se asocieze si transpiratii reci; in formele severe este prezenta cianoza(“albastrirea” in special in jurul guritei);
  • o caracteristica importanta este absenta febrei;

b)tratament:

  • repaus vocal, atmosfera calda si uscata;
  • antiinflamatorii(ibuprofen), aerosoloterapie(ser fiziologic, adrenalina,etc) la indicatia medicului;
  • toaleta cailor nazale cu aspirarea secretiilor in exces.

Consultul medical este obligatoriu in aceasta forma de laringita deoarece tratamentul de electie este reprezentat de aerosolii cu Adrenalina iar dozele trebuie stabilite de medic in functie de severitate.

La copilasii mici(sub 2 ani) si la cei ce asociaza semne de insuficienta respiratorie se recomanda frecvent internarea pentru supravegherea evolutiei si tratament antiinflamator parenteral(pe vena), eventual oxigenoterapie daca saturatia in oxigen este scazuta.

Evolutia in general este favorabila, cu ameliorare in cateva zile.

3. Laringita acuta edematoasa(subglotica):

  • reprezinta de departe forma cea mai frecventa de laringita, cauza fiind o infectie virala peste care insa de multe ori se suprapune o infectie bacteriana, cel mai frecvent fiind implicat Haemophilus influentaze(din fericire incidenta este in scadere datorita includerii vaccinului antihaemophilus in schema de vaccinare);
  • afecteaza grupul de varsta 6luni-2-3 ani, fiind de 3-4 ori mai frecventa la baieti decat la fete;

a)simptome:

  • febra care poate precede simptomele tipice cu 1-2 zile, asociindu-se cu secretii nazale, obstructie nazala, tuse;
  • in evolutie apare stridorul(zgomotul tipic) initial in timpul plansului, in conditii de agitatie, ulterior se permanentizeaza;
  • raguseala pana la pierderea vocii ;
  • tuse metalica, iritativa;
  • semne de insuficienta respiratorie: dificultati la inspirarea aerului, intrarea in actiune a muschilor respiratori accesori(cresterea frecventei respiratiilor, putandu-se ajunge la 40-50 respiratii pe minut, tiraj suprasternal iar in formele severe si intercostal, substernal), aparitia cianozei; toate acestea pot duce la epuizare respiratorie cu scaderea frecventei respiratorii, diminuarea stridorului laringian,respiratie neregulata, care nu repezinta deloc un indiciu de evolutie favorabila;

b)tratament:este o urgenta medicala!!!

  • antitermic-preparate pe baza de paracetamol si ibuprofen(se administreaza la 4-6 ore conform recomandarii medicale);
  • antiinflamatoare:(oral sau parenteral-pe vena daca este o forma medie/sever ace necesita internare);
  • aerosoloterapie(adrenalina, flixotide)- in functie de severitate si de alte simptome asociate;
  • repaus vocal;
  • atmosfera calda si uscata;
  • evitarea expunerii la factori iritanti;

 4. Epiglotita- Laringita supraglotica-Urgenta Medicala!!!

  • este o afectiune foarte grava insa din fericire rara, cu evolutie fulminanta, uneori dramatica cu deces  daca nu se intervine rapid;
  • inflamatia se produce deasupra corzilor vocale iar riscul de obstructie si sufocare este major in decurs de cateva ore;
  • afecteaza grupul de varsta 2-7 ani caracterizandu-se prin debut brusc in plina stare de sanatate;
  • este o infectie bacteriana,cel mai frecvent fiind incriminat Haemophilus influentzae tip B(Hib); streptococul de grup A, pneumococul pot fi si ele responsabile;

a)simptome:

  • febra aparuta brusc, cel mai frecvent in cursul noptii;
  • stare generala profund alterata cu semne tipice de insuficienta respiratorie(dispnee inspiratorie, tiraj costal, subcostal, bataia aripioarelor nazale, cianoza);
  • raguseala severa cu pierderea vocii;
  • salivatie abundenta(din cauza dificultatilor de inghitire a salivei aceasta se “scurge”  si  accentueaza aspectul de copil suferind);
  • tuse epuizanta, spastica, latratoare;
  • semne de severitate: epuizarea efortului respirator(scade frecventa respiratiilor, apare geamatul, diminua stridorul, respiratiile sunt neregulate);
  • in formele severe apare obnubilare pana la instalarea comei.

b)tratamentul: este obligatorie internarea in spital si supravegherea evolutiei sub tratament.Copilasul va primi oxigen iar in formele severe se va apela chiar la intubatie(respiratie asistata); fiind o infectie bacteriana, tratamentul etiologic(al cauzei) va fi antibiotic; se va asocia corticoterapie precum si alta medicatie in functie de simtomele asociate si de eventualele complicatii.

Evolutia este imprevizibila, primele 24-48 de ore fiind critice.

Daca masurile de tratament sunt rapide si eficiente in 24-48 de ore se poate obtine ameliorare progresiva cu vindecare. In evolutie pot sa apara complicatii severe(pneumonie, septicemie, artrita septica, meningita,etc).

5.Laringotraheobronsita acuta(maligna):-Urgenta medicala!!!

  • este foarte rara insa este caracterizata printr-o evolutie fulminanta si multiple dificultati in ceea ce priveste tratamentul;
  • agentul cauzator initial este reprezentat de un virus peste care insa se suprapune o infectie bacteriana care are o evolutie severa, Haemophilusul, Pneumococul, Stafilococul si Streptococul fiind cele mai frecvente bacterii incriminate.

a)simptome:

  • semne tipice de insuficienta respiratorie: dispnee inspiratorie, tiraj suprasternal, supraclavicular, substernal, cianoza, bataia aripioarelor nazale;
  • stridor laringian marcat;
  • raguseala severa;
  • dureri severe la inghitire;
  • febra, hiperpirexie(valori foarte ridicate ale temperaturii);
  • stare generala profund alterata;

b)tratament:

  • fiind vorba de o evolutie severa, spitalizarea este obligatorie, tratamentul fiind complex si vizand in primul rand rezolvarea inflamatiei cailor respiratorii dar si eradicarea infectiei bacteriene; de multe ori se apeleaza la intubatie orotraheala(respiratie asistata) sau traheostomie(o procedura medicala ce presupune crearea unui orificiu artificil la nivelul traheei pentru a usura ajungerea aerului la nivelul plamanilor).
>>>

POLIPII sau ADENOIDITA CRONICA

Adenoidita cronica in limbaj popular polipii (vegetatiile adenoidiene) este o afectiune foarte frecventa in perioada copilariei si care constituie una din cauzele principale de infectii respiratorii recidivante, fiind cea care favorizeaza si intretine aceste infectii respiratorii. Mai mult poate predispune si la alte afectiuni mergand de la otite recidivante (in cazuri severe chiar cu afectarea auzului) pana la tulburari de vorbire care apar secundar respiratiei permanente cu gurita deschisa.

Ce sunt vegetatiile adenoidiene?

Sunt niste aglomerari de tesut limfatic (amigdala Luschka) care se dezvolta in portiunea postero-superioara a rinofaringelui (portiunea din spatele nasului) si care apartin unei structuri limfatice (inelul Waldayer) care cuprinde si amigdalele situate in cavitatea bucala. Acest inel limfatic este deosebit de important in apararea locala si generala a organismului fata de multiplii agresori (virusuri, bacterii) care “bombardeaza” copilasul din primul an de viata si pana la varsta de 9-10 ani interval necesar formarii si consolidarii imunitatii, de cele mai multe ori prin contact repetat cu acesti agresori.

Aceste vegetatii sunt primul sediu in care microbii interactioneaza cu sistemul limfatic (cel care intervine in aparare prin producerea de anticorpi) si secundar cresc in dimensiuni pana cand reusesc sa ocupe un spatiu suficient de mare ca sa cauzeze aparitia simptomelor. Sunt situatii in care aceasta crestere se produce foarte rapid astfel incat sunt copilasi care au deja polipi la varste mici, uneori chiar la 2-3anisori.

In prima faza apar infectii acute(adenoidita acuta), care se vindeca sub tratament corespunzator insa sunt situatii cand prin repetarea infectiilor la acest nivel se produce cronicizarea(persistenta inflamatiei): adenoidita cronica(polipii).

I. ADENOIDITA ACUTA:

 

 

Este o boala infectioasa produsa fie de virusi, fie de bacterii care afecteaza in special copiii de varsta mica (sub 5 ani), cu predilectie bebelusii, insa poate sa apara si la varste mai mari.

 

 

Cum se manifesta?

a)debutul:

– brusc, cu subfebrilitati/febra(uneori mare, depasind 39C);in cazuri rare debutul poate fi sub forma convulsiilor febrile (detalii aici)

-iritabilitate, indispozitie

-obstructie nazala(nas infundat)

b)perioada de stare:

  • obstructie nazala (nas infundat), respiratie orala (cu gura deschisa) mai ales in timpul somnului, determinand si aparitia sforaitului;
  • respiratie zgomotoasa, cresterea frecventei respiratiilor;
  • dificultati de alimentatie, mai ales in cazul bebelusilor; obstructia nazala interfera cu suptul, facand practic imposibila alimentarea ceea ce determina stagnare sau chiar scadere in greutate;
  • secretii muco-purulente pe peretele posterior al faringelui vizibile atunci cand se examineaza cavitatea bucala;
  • tuse chinuitoare, care se accentueaza noaptea; tusea apare fie prin uscarea mucoasei bucale ca si consecinta a repiratiei pe gura fie prin scurgerea secretiilor din nas in gurita;
  • varsaturi declansate de secretiile care se scurg din nas in gurita; poate chiar sa apara sindromul de deshidratare mai ales daca se asociaza febra mare si refuzul alimentatiei.

c)complicatii posibile:

Netratata sau tratata incorect, adenoidita poate cauza complicatii severe care prelungesc suferinta copilasilor; de aceea urmati cu strictete recomandarile medicale atat in privinta dozei cat si a duratei de administrare a tratamentului.

  • otita medie (detalii aici) datorita obstructiei trompei lui Eustachio (conduct ce face legatura dintre ureche si fosele nazale cu rol in egalizarea presiunii aerului de cele doua parti ale timpanului); otitele se pot repeta mai ales daca in timp se constituie polipii (adenoidita cronica);
  • adenite laterocervicale(inflamarea ganglionilor), angine acute eritematoase sau eritemato-pultacee(rosu in gat cu puroi), abcces, flemon amigdalian;
  • laringite, traheite (prin iritarea cailor respiratorii secundar respiratiei pe gura; se inspira aer rece care nu mai trece prin filtrul nazal)
  • bronsite, pneumonii
  • tulburari digestive (varsaturi, scaune moi, diareice, sindrom de deshidratare)

Cum se diagnosticheaza?

Pe langa examinarea clinica uneori sunt necesare investigatii suplimentare :

  • consult ORL: stabileste cu certitudine diagnosticul prin masurarea dimensiunii vegetatiilor; de asemenea se recomanda atunci cand exista suspiciunea de otita;
  • analize de sange: hemoleucograma, VSH,PCR
  • alte investigatii : in cazurile in care se asociza si alte complicatii

Cum se trateaza?

1. Masuri generale:

  • temperatura ambientala de confort (20-21C) cu umiditate intre60-70%
  • hidratare corespunzatoare (lapte, ceaiuri, apa, sucuri naturale, supe de legume)
  • evitarea infofolirii; copilasul trebuie imbracat normal; de asemenea baia este permisa, chiar indicata atunci cand exista cresteri mari ale temperaturii(bai racite progresiv)

2. Tratament antitermic :

Ibuprofen(Nurofen, Marcofen, Ibalgin, etc), Paracetamol(Panadol,Eferalgan, Calpol, supozitoare Paracetamol) iar in cazul in care temperatura depaseste 39C se pot utiliza supozitoare cu Algocalmin(Novocalmin);

Dozele se stabilesc intotdeauna de catre medic in functie de greutatea fiecarui copilas; nu administrati ASPIRINA sub varsta de 12 ani deoarece poate sa apara un sindrom rar (Reye) insa cu complicatii severe, chiar deces. Detalii despre febra gasiti si aici.

3. Dezobstructie nazala:

  • instilatii cu substante vasoconstrictoare (ser, ser efedrinat) sau chiar nebulizari cu diferite substante (la recomandarea medicului in functie de varsta si alte simptome asociate)
  • aspirarea secretiilor nazale( de recomandat inainte de masa, mai ales daca este vorba despre un bebelus)

4. Tratament antibiotic:

  • este necesar in formele produse de bacterii si se face strict la indicatia pediatrului sau medicului specialist ORL


II. ADENOIDITA CRONICA-POLIPII:

Este consecinta hipertrofierii(cresterii in volum) a vegetatiilor adenoidiene  si are o evolutie cronica care poate determina complicatii severe, unele pentru toata viata.

Simptomele sunt cam acelasi ca si in forma acuta cu deosebirea ca sunt permanente si, mai mult predispun la alte infectii, fiind focarul ce intretine infectiile respiratorii recidivante din perioada de copil. Spre deosebire de forma acuta care se vindeca, in forma cronica simptomele persista, pe primul plan fiind obstructia nazala permanenta.

Cum se manifesta?

  • obstructie nazala : initial incompleta, doar in timpul somnului insa cu timpul apare si pe parcursul zilei, insotita de respiratie zgomotoasa, sforait;
  • respiratie pe gurita; antreneaza si alte simptome: tuse seaca, chinuitoare, uscarea mucoasei bucale crescand astfel predispozitia spre diferite infectii, chiar favorizand aparitia cariilor dentare
  • timbru vocal modificat, voce nazonata
  • tulburari de somn: secundare obstructiei nazale care au ca si consecinta iritabilitatea, deficitul de atentie, somnolenta  diurna cu efecte asupra performantei fizice(scaderea capacitatii de efort) si intelectuale(scaderea performantelor la scoala)
  • facies adenoidian: aspect de copil cu retard,palid, cu deformare a boltei palatine(cerul gurii),buza superioara ridicata, cu implantare vicioasa a dentitiei definitive, cu aparitia precoce a cariilor dentare;

 

  • afectarea auriculara: otite repetate  care in timp pot determina hipoacuzie (contibuie la deficientele de atentie si la scaderea performantelor scolare)

  • rinite, sinuzite, laringite, bronsite cronice
  • incetinirea ritmului de crestere staturo-ponderala
  • alterarea mirosului si gustului prin uscarea mucoasei nazale, respectiv linguale

Cum se diagnosticheaza?

Examinarea de certitudine este consultul ORL care prin rinoscopie posterioara determina exact dimensiunile acestor vegetatii si stabileste necesitatea interventiei chirurgicale(adenoidectomie).

Cand trebuie operat?(adenoidectomie)

Interventia chirurgicala trebuie efectuata cat mai repede dupa ce apare simptomatologia si se stabileste cu certitudine diagnosticul pentru a preveni instalarea complicatiilor. Se poate efectua dupa varsta de 1 an; cu cat interventia se face la o varsta mai mica cu atat exista riscul de recidiva;aceasta insa nu trebuie sa constituie un impediment ci, dimpotriva.

Astfel prezenta:

  • obstructiei nazale permanente si a respiratiei orale
  • respiratiei zgomotoase, sforaitului
  • otitelor recurente sau chiar hipoacuziei
  • episoadelor frecvente de adenoidita acuta

impune o interventie chirurgicala. Operatia este una relativ simpla, in care se realizeaza ablatia acestor vegetatii, recuperarea fiind rapida.

 

 


>>>

SCARLATINA

Scarlatina este o afectiune destul de frecventa in perioada copilariei, deseori evoluand in epidemii, cei mai expusi fiind copiii din colectivitati, un varf al incidentei inregistrandu-se la grupul de varsta 5-10 ani; este rara inainte de 2 ani si peste 12 ani. Tocmai datorita rapiditatii cu care se extinde se recomanda izolare si tratament in spital, urmata de izolare la domiciliu si reintegrare in colectivitate dupa sterilizarea completa a infectiei (demonstrabila prin analize in dinamica care sa ateste vindecarea). Imunitatea dobandita de trecerea prin infectie este durabila, rar survenind un al doilea episod de scarlatina.
Ce este scarlatina ?
  • Boala infecto-contagioasa ce evolueaza in mai multe stadii, caracteristice fiind eruptia tipica si angina eritematoasa ( “rosu in gat”), de foarte multe ori si cu depozite pultacee ( puroi), cu adenopatie satelita ( tumefierea, cresterea in dimensiuni a ganglionilor din zona gatului) insotita de febra , frison, dureri abdominale si care in absenta unui tratament curativ si profilactic corespunzator poate evolua cu complicatii severe.
De cine este produsa?
  • este vorba de streptococul hemolitic grup A insa doar unele serotipuri de streptococ si anume cele ce contin toxina eritrogena produc scarlatina; restul de cele mai multe ori determina angina streptococica.
Cum se transmite?
  • avand in vedere localizarea preponderenta la nivelul nasului si gatului se transmite foarte usor prin stranut, tuse, secretii nazale sau prin intermediul obiectelor contaminate (jucarii, obiecte de mobilier, etc) astfel incat in colectivitati se inregistreaza adevarate epidemii mai ales in sezonul rece; un copil cu faringita/amigdalita streptococica este contagios cu 24 de ore inaintea debutului simptomelor si  in primele 24-48 de ore de la instituirea tratamentului antibiotic;
  • sursa de infectie este reprezentata fie de bolnavi ( angina, scarlatina,impetigo = infectie cutanata cu streptococ) fie de purtatorii sanatosi de streptococ ( au streptococ la nivelul faringelui insa fara nici o manifestare clinica);
  • receptivitatea este generala, mai ales dupa epuizarea anticorpilor proveniti de la mama ( dupa varsta de 6-12 luni), insa, sub varsta de 2-3 ani predomina infectiile cutanate cu streptococ (impetigo);
  • imunitatea dobandita de trecerea prin infectie este durabila insa, ea confera protectie doar pentru scarlatina nu si pentru alte infectii cu streptococ; in 2-3% din cazuri poate sa apara din nou scarlatina insa aceasta este produsa de un alt serotip de streptococ.
Cum se manifesta?
1.Incubatia: perioada din momentul infectarii pana la aparitia simptomatologiei   este variabila intre 3 si 6 zile de la momentul infectarii;
2.Debutul:- brusc, in plina stare de sanatate cu:
  • febra mare (39-40C);
  • cefalee (dureri de cap);
  • stare generala alterata, somnolenta, apatie;
  • dureri de gat (influenteaza alimentatia) determinate de angina;
  • varsaturi sau chiar dureri abdominale ( de multe ori orienteaza diagnosticul spre o infectie digestiva tergiversand instituirea tratamentului antibiotic),
Ce este angina? :
inflamatie la nivelul faringelui (gatului) si amigdalelor  produsa de cele mai multe ori de virusuri (pana la 85%) si mai rar de bacterii (15-30%); dintre bacterii cel mai frecvent e implicat streptococul grup A dar pot fi si alti streptococi precum si alte bacterii : Mycoplasma, Chlamydia (mult mai rar).
– amigdalele sunt niste structuri ce intervin in apararea organismului, formate din tesut limfatic si care sunt situate deasupra si in spatele limbii, de o parte si de alta a gatului ce reactioneaza (cresc in dimensiuni si se inrosesc) in momentul in care organismul vine in contact cu diverse virusuri sau bacterii. Sunt copilasi care fac multe episoade de amigdalite, astfel incat amigdalele raman marite de volum (si in afara episoadelor infectioase) asa numita amigdalita cronica care uneori necesita indepartarea chirurgicala a amigdalelor (partial sau total).
Angina din infectia cu streptococ poate sa fie eritematoasa ( gat rosu, amigdale marite de volum care aproape se unesc pe linia mediana), eritematopultacee ( gat rosu, amigdale marite de volum, puncte de puroi la nivelul amigdalelor) sau pseudomembranoasa ( gat rosu, amigdale marite de volum si cu false membrane la acest nivel). Intotdeauna este insotita de cresterea dureroasa in dimensiuni a ganglionilor subangulomandibulari ( ganglionii de sub barbie), astfel incat de multe ori, diametrul gatului este marit (umflat).
3.Perioada de invazie:
  • dureaza in medie 24-48 de ore , perioada in care streptococul se multiplica la nivelul faringelui si determina inflamatie locala; totodata elibereaza toxine ce ajung pe calea sangelui in intregul organism, determinand sindromul toxic manifestat prin febra, cefalee (dureri de cap), greturi/varsaturi/dureri abdominale precum si eruptia caracteristica din scarlatina.

4. Perioada de stare :

– incepe in momentul in care apare eruptia din scarlatina si dureaza in medie 7-10 zile.
  • angina manifestata prin dureri severe in gat (disfagie) ce fac imposibila alimentatia;
  • adenopatie subangulomandibula si laterocervicala : – cresterea in dimensiuni a ganglionilor locoregionali ( cei de sub barbie si de pe partile laterale ale gatului); accentueaza durerea determinata de cresterea in dimensiuni a amigdalelor;
  • hiperemie faringiana ( gat rosu) cu cresterea in dimensiuni a amigdalelor care uneori chiar se unesc pe linie mediana; amigdalele sunt intens congestionate si pot prezenta depozite albicioase, galbui ( depozite pultacee).
    Caracteristic este lipsa disfoniei (raguseala), tusei, rinoreei (curgerea nasucului), manifestari care pot sugera mai degraba implicarea unui virus decat a unei bacterii.
  • Eruptia din scarlatina :
    • se manifesta sub forma unei eruptii micropapulare ( mici pete rosii), aspre la palpare, pe un fond intens eritematos ( pielea este rosie iar peste aceasta roseata apar aceste mici “bubite” mai rosii decat pielea);dispare la digitopresiune; uneori “bubitele” sunt atat de numeroase incat parca se unesc, aspectul tegumentului (pielii) fiind asemanat cu un “rac fiert”;
    • poate fi insotita si de prurit ( mancarime);

    caracteristic este ca exista un singur puseu ( bubitele apar toate deodata, nu in valuri cum se intampla in alte infectii virale ce evolueaza cu eruptii cutanate, de exemplu varicela);

    • este foarte intensa la nivelul plicilor ( genunchi, cot, zona inghinala), unde se formeaza adevarate linii rosiatice, hemoragice;
    • nu exista la nivelul fetei; fata este rosie la nivelul pometilor ( aspect palmuit al fetei), insa fara “bubite” iar in contrast, in jurul nasului si gurii exista o paloare marcata;
    • persista in medie 7 zile; dupa disparitie exista o perioada de cateva zile ( in special la cei la care nu se administreaza tratament) in care apare o descuamatie foarte fina ( asemanatoare cu matreata) la nivelul trunchiului iar la nivelul palmelor si talpilor, pielea se poate desprinde in fasii ( lambouri).
    Limba in scarlatina:
    • exista o evolutie foarte tipica la nivelul limbii de multe ori patognomonica ( caracteristica) pentru scarlatina:
    • la debut este saburala, incarcata pentru ca in urmatoarele zile stratul de la suprafata limbii sa se elimine treptat ( de la varf spre baza) astfel incat limba devine foarte rosie cu papilele hipertrofiate asemandandu-se perfect cu zmeura, de unde si denumirea de “limba zmeurie” ( de obicei in a 4-5-a zi de la debutul bolii); pe masura ce boala evolueaza spre vindecare si aspectul limbii se modifica, producandu-se “reepitelizarea” care confera un aspect “lacuit”  limbii( “limba de pisica).
    • dupa 10-12 zile aspectul limbii se normalizeaza;
    • ciclul lingual al limbii este specific si prin evolutia sa in dinamica sustine diagnosticul de scarlatina.
    Forme clinice de scarlatina:
    1. Forme usoare, benigne: majoritatea au o evolutie usoara cu vindecare fara aparitia de complicatii bineinteles in contextul unui tratament antibiotic adecvat.
    2. Forme grave, maligne : cu o evolutie toxica, severa ce presupune si afectarea altor organe ( sistem nervos, inima, rinichi, ficat).
    Complicatii:
      1. TOXICE :
    • apar in timpul evolutiei bolii si sunt secundare difuziunii toxinei in alte organe cu afectarea inimii ( miocardita), rinichiului ( nefrite, glomerulonefrite), ficatului ( hepatita), articulatiilor ( artrite septice);
    2. SEPTICE:
    • de vecinatate – prin difuziune: otite, otomastoidite,sinuzite, flegmon periamigdalian;
    • la distanta – pneumonie, meningita, pericardita, septicemie ( infectie generalizata).
    3. POSTINFECTIOASE:
    • reumatismul articular acut;
    • glomerulonefrita acuta poststreptococica;
    • eritem nodos;

    Cum se diagnosticheaza?

      1. criterii epidemiologice : contact cu bolnav/purtator de streptococ ( existenta de cazuri de scarlatina in colectivitate, familie);
      2. criterii clinice : aspectul sugestiv pentru o infectie cu streptococ ( angina cu eruptia caracteristica si modificarile starii generale);
      3. confirmarea diagnosticului prin date de laborator:
    • prezenta sindromului inflamator, sugestiv pentru o infectie bacteriana:
    a)leucocitoza cu neutrofilie ( cresterea numarului globulelor albe);
    b)VSH, PCR – pozitive ( confirma prezenta unei infectii bacteriene);
    • izolarea streptococcului din secretia faringiana ( cu efectuarea antibiogramei pentru tratament antibiotic specific); uneori rezultate negative  care insa nu exclud diagnosticul mai ales daca secretia a fost efectuata dupa instituirea unui tratament antibiotic;
    • testul ASLO ( anticorpii antistreptolizina) nu este un test utilizat pentru infectia acuta, acesti anticorpi se formeaza in timpul infectiei, crescand progresiv astfel incat in a 3-a saptamana ating un titru (valoare) protector pentru ca in saptamanile 4-5 sa atinga valoarea maxima; acesti anticorpi asigura imunitate specifica antiscarlatinoasa.
    Care este tratamentul?
      Obiectivele principale sunt :
    • eradicarea infectiei ( antibioterapie);
    • controlul temperaturii si al durerii ( antitermice, antiinflamatoare);
    • regim igieno-dietetic cu repaus la pat 7-10 zile;
    • dispensarizare activa pentru urmatoarele 3 luni pentru detectarea eventualelor complicatii.
    1. Tratamentul antibiotic:
    –  este obligatoriu, de electie fiind PENICILINA G ( injectabil) cel putin pentru o perioada de 3-5 zile urmand apoi administrarea orala de Penicilina V (Ospen) pana la 7-10 zile; dozele si ritmul de administrare se stabilesc de catre medicul pediatru/infectionist;
    In practica exista 2 situatii:
    a) se recolteaza secretia faringiana dupa care se instituie tratamentul antibiotic pana la confirmarea infectiei ; daca antibiograma confirma sensibilitatea streptococului la antibioticul initial se contiunua cu acesta timp de 10 zile; in schimb, daca streptococul nu este sensibil la antibioticul initial, se administreaza alt antibiotic, conform antibiogramei.
    b) se recolteaza secretia faringiana si se asteapta pana la confimarea respectiv infirmarea infectiei cu streptococ fara a administra un tratament antibiotic.
    – pentru cei alergici la penicilina exista alte antibiotice ce pot fi utilizate ( Eritromicina, Claritromicina, Azitromicina) sau cefalosporine de generatia I/II.
    In functie de fiecare forma in parte, de antecedentele copilasului se recomanda administrarea de penicilina retard ( benzatinpenicilina), MOLDAMIN, injectii intramusculare  pentru o protectie antiinfectioasa eficienta.

    2. Tratamentul simptomatic:

    –  are la baza un consum crescut de lichide la care se adauga medicamente de tipul Ibuprofen ( Nurofen, Ibugesic, Marcofen), respectiv Paracetamol ( Panadol, Calpol, Eferalgan). Detalii suplimentare se gasesc in articolul dedicat febrei.
    3. Dispensarizare activa:
    fostul bolnav se dispensarizeaza timp de 3 luni cu control clinic ( examen medical) lunar si examinari de laborator ( examen de urina saptamanal in prima luna, ASLO, VSH,PCR lunar) pentru a certifica vindecarea si a depista eventualele sechele poststreptococice;
    Cum putem preveni infectia cu streptococ/scarlatina?
    • evitarea spatiilor inchise, aglomerate datorita usurintei cu care se transmite aceasta infectie;
    • izolarea la domiciliu a copilasilor bolnavi, prevenind astfel raspandirea infectiei in crese, grainite, scoli; contactii din familie si din colectivitati trebuie “cercetati” bacteriologic ( efectuarea de secretii faringiene);
    • evitarea contactului cu persoane bolnave;
    • tratamentul ( antibiotic) purtatorilor sanatosi;
    • spalare frecventa pe maini cu apa calda si sapun;
    • evitarea fumatului in preajma copiilor;
    • dezinfectarea periodica a jucariilor si suprafetelor cu care copilasii vin mai frecvent in contact;
    • educarea copiilor pentru a-si insusi minimele reguli de igiena, in primul rand cele referitoare la obiectele personale (periuta de dinti, pahar, tacamuri); chiar si acasa, fiecare membru al familiei ar trebui sa aiba grija cu atat mai mult cu cat vorbeam de acei purtatori sanatosi care nu au semne de boala dar care  transmit infectia.
    >>>

    RINOFARINGITA ACUTA ( RACEALA)

    Raceala ( rinofaringita acuta) este cea mai frecventa boala a copilului mai ales in primii ani de viata. Majoritatea copiilor fac in medie 6-8 episoade/an, iar cei din colectivitati ( crese, gradinite) pot ajunge chiar la 10 -12 episoade pe an. Aceasta se intampla datorita imaturitatii sistemului imun ( lupta impotirva infectiilor) si datorita unui contact prelungit cu alti copii din colectivitate.

    De cine e produsa raceala?
    Cauza majora este reprezentata de infectiile virale, a caror frecventa este crescuta toamna si iarna cand exista conditii propice pentru multiplicarea lor. Sunt aproximativ 200 de specii virale ce determina raceala insa cele mai frecvente sunt cele din grupa rinovirusurilor. Acesta este motivul numarului mare de imbolnaviri la copiii mici ( in general sub 5-6 ani). In practica, de multe ori am auzit intrebarea ” l-am vaccinat, de ce a racit?…raspunsul este simplu: vaccinurile existente pe piata acopera o mica parte a microorganismelor ( haemophilus, pneumococ, meningococ, vaccinurile antigripale) iar cei mici isi dobandesc imunitatea trecand prin infectii, ajutati bineinteles de o alimentatie corespunzatoare ( alaptare, fructe, legume)

    Cum se transmite?

    Virusul implicat se transmite fie pe cale aerogena de la persoanele bolnave ( prin starnut sau tuse) fie prin contact direct cu persoana bolnava. De aceea este indicat sa evitati zonele aglomerate, sa aerisiti zilnic, sa-i oferiti copilului o alimentatie bogata in fructe si legume. O alta cale de transmitere este cea directa, prin contact cu persoana bolnava, motiv pentru care daca sunteti raciti purtati o masca ( se gasesc in farmacii) si evitati pe cat posibil compania copilului.
    Sunt mult mai frecvente la copii din colectivitati unde contactul este mai intim iar copii duc frecvent mana la gura si nas si apoi pun manuta pe jucarii; la fel se intampla si la locurile de joaca din marile centre comerciale de aceea evitati aceste zone mai ales in lunile de toamna si iarna.
    Cum se manifesta ?


    Debutul este in general la 1- 3 zile dupa contactul cu virusul; acesta patrunde la nivelul mucoasei nazale iar organismul raspunde prin cresterea cantitatii de mucus, prin congestia ( inrosirea) si edemul ( umflarea) mucoasei nazale, ceea ce determina aparitia simptomatologiei :
    febra ( rar depaseste 38,5 C)
    rinoree ( secretii seroase, mucoase la nivelul nasului)
    obstructie nazala ( nas infundat) care determina respiratia orala ( copilul respira cu gurita deschisa)
    tuse – se datoreaza scurgerii secretiilor din nas in gurita;
    – la sugari datorita obstructiei nazale apar dificultati in alimentatie, tulburari de somn
    – copii mai mari acuza dureri la nivelul gatului ( disfagie)
    – aparitia unor ganglioni mariti de volum sub barbie ( submandibulari) si de o parte si de alta a gatului ( laterocervicali), asa – numita adenopatie satelita care apare ca si o reactie a organismului la patrunderea virusului
    Durata medie de evolutie este de 7 – 10 zile iar tusea poate persista pana la 2-3 saptamani. Nu exista medicamente care vindeca sau scurteaza evolutia bolii; Antibioticele se administreaza doar in formele complicate si strict la indicatia medicului specialist.

    Semne de severitate :

    sugar sub 3 luni :
    – febra ( ce depaste 39C)
    – respiratie dificila, suieratoare
    – alimentatie dificila ( exista risc de deshidratare prin absenta alimentatiei)
    – somnolenta marcata, adinamie
    peste 4 luni :
    – febra mai mare de 39C ce dureaza de peste 3 zile sau care reapare dupa o perioada de acalmie
    – agravarea simptomelor, eventual aparitia altora ( somnolenta, varsaturi, diaree)
    – dureri la nivelul urechii ( otalgie) sau scurgerea de lichid din ureche ( otoree)
    – persistenta simptomatologiei mai mult de 10 zile, indiferent de varsta copilului

    Complicatii :

    1. Otita medie acuta – este cea mai frecventa complicatie
    – sugerata de prezenta durerilor auriculare, agitatie, iritabilitate
    – necesita consult ORL de specialitate
    – impune administrarea de antibiotice

    2. Infectii sinusale – cu diferite localizari in functie de varsta copilasului
    – impun de asemenea consult ORL si tratament antibiotic

    3. Pneumoniile– sugerate de persistenta/agravarea simptomatologiei; prezenta tusei nu indica neaparat o afectare pulmonara, de cele mai multe ori aceasta datorandu-se scurgerii secretiilor din nas in gurita;totusi daca simptomele nu se amelioreaza dupa 7-10 zile, e necesara o noua evaluare medicala si in functie de aceasta prescrierea sau nu a unor investigatii suplimentare.

    Tratament :

    In majoritatea cazurilor se poate face ambulator( la domiciliu) insa in urma unei evaluari medicale. Nu administrati medicamente decat dupa un consult medical. Administrarea antibioticelor nu scurteaza evolutia bolii si nici nu previne suprainfectia bacteriana. Daca evolutia sub tratamentul indicat nu este favorabila adresati-va din nou medicului.

    Principalele modalitati de tratament sunt:

    hidratare corespunzatoare : consum de multe lichide ( ceaiuri caldute, sucuri de fructe, supe)

    – instilatii cu ser fiziologic, apa de mare cu aspirarea secretiilor ( cu ajutorul pompitelor, batistei bebelusului); nu sunt indicate decongestionantele nazale mai mult de 2-3 zile intrucat exista riscul dezvoltarii rinitei chimice( iritarea mucoasei nazale)

    – mentinerea unei temperaturi normale ( 20-22C) cu evitarea supraincalzirii si “infofolirii” copilului

    umiditate corespunzatoare, mai ales iarna cand aerul este prea uscat ( prosoape ude pe calorifer, vase cu apa, eventual umidificatoare)

    – combaterea febrei cu antitermice ( de tipuil ibuprofen, paracetamol); am detaliat acest subiect in cadrul articolului despre febra (Ce trebuie sa stiti despre febra)

    Chiar daca copilul este racit se poate face baie, contrar “obiceiurilor” din popor.
    Foarte important este sa nu duceti copilul in colectivitate pentru a preintampina imbolnavirea celorlalti copii. De asemenea daca aveti mai multi copii, atunci incercati pe cat posibil ” izolarea” celui bolnav.

    Prevenire:

    – alimentatie variata, bogata in fructe si legume
    – evitarea zonelor aglomerate si in special a spatiilor inchise
    – spalarea frecventa a mainilor
    – aerisirea incaperilor
    – plimbari frecvente in aer liber chiar daca temperaturile de afara sunt mai reduse


     

    >>>
    Sitemap