Category Archives: Alte infectii frecvente

INFECTIA CU HELICOBACTER PYLORI

Infectia cu Helicobacter pylori este una foarte frecventa, intalnindu-se in special la adulti si la copilasii cu varsta peste 10 ani. Este rara la grupul de varsta 1-3 ani, insa prevalenta creste cu varsta ajungand la peste 35% la varsta de 18 ani. Foarte multe persoane sunt asimptomatice insa transmit infectia mai departe, explicand astfel frecventa crescuta a acestei infectii.

La copii, cu cat varsta este mai mica, cu atat simptomele sunt mai nespecifice si intarzieastfel diagnosticul si, implicit cresc riscul de aparitie al complicatiilor.

Ce este helicobacter pylori?

  • o bacterie spiralata ce afecteaza mucoasa stomacului si duodenului;
  • singura bacterie care rezista in mediul acid al stomacului;

helicobacter_pylori

 

                                                                                                                                                sursa: www.tabletsmanual.com
  • persistenta in stomac si duoden duce la o inflamare a acestor mucoase, initial sub forma de gastrita/duodenita acuta; in lipsa tratamentului pot sa apara eroziuni, microhemoragii cu instalarea unui sindrom anemic; in faze avansate,determina gastrita/gastroduodenita cronica sau chiar carcinom(cancer) gastric;

Cum se transmite?

Principalul rezervor de infectie este omul bolnav, in special purtatorii sanatosi(cei care au aceasta infectie insa fie nu prezinta simptomatologie fie, aceasta este difuza si de cele mai multe ori  ignorata):

  • tuse, stranut;
  • fecal oral:prin intermediul mainilor nespalate, al fructelor si legumelor insuficient spalate;
  • carne insuficient preparata termic;
  • apa din surse nepotabile;
  • animalele de companie pot fi purtatoare ale bacteriei insa transmiterea la om este foarte rara;

Care sunt simptomele?

Manifestarile clinice sunt nespecifice la copii, cu atat mai mult cu cat varsta este mai mica:

  • greturi, varsaturi;
  • varsaturi ciclice, in special matinale, fara alte simptome asociate;
  • arsuri la nivelul stomacului, fara relatie cu alimentatia(pot sa apara fie inainte de masa, fie dupa, la fel cum pot fi estompate de alimente);
  • eructatii(ragait frecvent), regurgitari;
  • dureri abdominale difuze, uneori in epigastru(la nivelul stomacului), alteori in jurul ombilicului; copii mici, sub 6-7 ani nu pot descrie exact locul durerii, aratand frecvent inspre zona ombilicala si intarziind astfel diagnosticul;
  • balonari frecvente, meteorism abdominal;
  • satietate precoce sau senzatie permanenta de foame;
  • anorexie(lipsa poftei de mancare);
  • stagnare in greutate sau chiar scadere in greutate;
  • in situatii severe, pot sa apara varsaturi “in zat de cafea”: este de fapt sange care se exteriorizeaza prin varsatura, sangerarile fiind determinate de afectarea mucoasei digestive; de asemenea, scaunele pot fi de culoarea inchisa(negre, ca si pacura) secundar hemoragiilor(sangerarilor) de la nivelul mucoasei gastrice/duodenale;

 Cum se diagnosticheaza?

Din cauza frecventei relativ reduse la copilasii mici si a simptomatologiei difuze, de multe ori diagnosticul se stabileste dupa excluderea altor cauze de dureri abdominale:infectii bacteriene, parazitare, infectii urinare, etc.

  • ecografie abdominala: frecvent este prima investigatie care se efectueaza in cazul persistentei durerilor abdominale; de cele mai multe ori nu ridica suspiciunea unei infectii; in unele cazuri insa se poate evidentia staza gastrica(o intarziere in evacuarea continutului stomacului);
  • teste de sange: anticorpi anti Helicobacter pylori: de tip IgG; dezavantajul acestei metode este acela ca, dozarea anticorpilor nu permite evaluarea eficientei tratamentului, acestia fiind prezenti in sange si dupa efectuarea tratamentului(pana la 18 luni);
  • test respirator: cu uree marcata; destul de eficient insa costistor si cu aplicabilitate redusa in prezent;
  • determinarea antigenului Helicobacter pylori din scaun(cu specificitate mare);in prezent cea mai utilizata metoda, mai ales la copii unde endoscopia nu este indicata de rutina, doar in situatia in care simptomatologia nu dispare dupa tratament sau exista deja complicatii;
  • endoscopie digestiva cu examen histopatologic; metoda utila atat pentru diagnostic cat mai ales pentru eventuale complicatii care pot sa apara si care pot fi evidentiate examinand mucoasa gastrica si duodenala;

 Ce complicatii pot sa apara?

  • gastrita cronica;
  • gastrita atrofica;
  • anemie persisitenta;
  • ulcer peptic;
  • adenocarcinom gastric(cancer gastric);

hp2

                                                                                                                                                sursa:www.lifesimportant7.blogspot.ro

Care este tratamentul?

  • protocoalele de tratament includ in general tripla sau cvadrupla terapie care presupune asocierea unor antibiotice  cu antiacide(in general inhibitori ai pompei de protoni: Omeprazol, Nexium, Omeran, mai rar antihistaminice H2: Ranitidina, Cimetidina, Bismut);
  • durata tratamentului este in medie de 7 zile pentru asocierea de antibiotice, respectiv 10-14 zile pentru antiacide;
  • tipic se asociaza Amoxicilina cu Claritromicina dar se pot folosi si asocieri de Amoxicilina si Metronidazol sau Claritromicina si Metronidazol; la copii rar se foloseste cvadrupla terapie: Amoxicilina+Metronidazol+Furazolidon;
  • in general este eficient, ducand la eradicarea infectiei insa, este important in cazul in care un membru al familiei este diagnosticat cu aceasta infectie, toti membrii familiei sa fie testati si tratati daca este cazul.

Cum putem preveni?

  • spalare frecventa pe maini cu apa calda si sapun;
  • preparare termica corecta a produselor din carne;
  • spalarea riguroasa a legumelor si fructelor;
  • testarea membrilor familiei daca unul dintre acestia este diagnosticat cu Helicobacter pylori;
  • in cazul prezentei infectiei in antecedente, testarea periodica, cel putin anual.
>>>

LARINGITA ACUTA

Laringita reprezinta o afectiune respiratorie frecventa, mai ales la copilasii sub 5 ani si deseori este o urgenta medicala din cauza riscului mare de obstructie a cailor respiratorii.

Debutul este brusc, de cele mai multe ori in plina stare de sanatate, cel mai adesea in cursul noptii si/sau dimineata.

Este important ca de la primele semne sa va adresati medicului pentru un tratament eficient si pentru a preveni aparitia complicatiilor, cu atat mai frecvente cu cat varsta copiilor este mai mica, bebelusii fiind cei la care evolutia poate fi foarte severa din cauza calibrului ingust al cailor respiratorii.

Ce este laringita?

Laringele este un organ tubular ce apartine arborelui respirator si care contine corzile vocale; inflamarea acestei regiuni duce la aparitia brusca a unor simptome zgomotoase, impresionante pentru anturaj.

In functie de zona afectata exista mai multe tipuri de laringita cu grade diferite de severitate, formele  cele mai severe fiind epiglotita si laringotraheobronsita maligna, forme care necesita obligatoriu supraveghere si internare in spital.

Frecvent se asociaza si cu alte inflamatii ale cailor respiratorii:rinite, faringite,rinofaringite, traheite.

De cine este produsa?

  • virusi: parainfluentzae tip 1, virusul sincitial respirator, adenovirusurile,virusul rujeolei, virusurile gripale;
  • bacterii: haemophilus influentzae(determina epiglotita, o forma severa de laringita), streptococul beta hemolitic grup A,pneumococul, bacilul difteric(foarte rar datorita vaccinarii antidifterice);
  • factori fizici si chimici: gaze iritante, substante volatile, alergiile la factori de mediu(praf, polen, praf, etc), fumat(activ si pasiv);
  • suprasolicitarea corzilor vocale: strigate, tipete(frecvente atunci cand bebelusul isi descopera vocea), “boala profesionala”(profesori, cantareti,etc);
  • refluxul gastro-esofagian: prin refluarea continutului gastric se produce o iritare chimica(suc gastric) la nivel laringian;
  • laringita tuberculoasa:cazuri foarte rare datorita vaccinarii BCG;
  • stari precanceroase: in special la populatia adulta

 Forme de laringita :

In functie de localizarea procesului infectios(inflamatia), de prezenta sau nu a stridorului laringian,de asocierea sau nu a semnelor de insuficienta respiratorie dar si in functie de factorul cauzator se descriu mai multe forme de laringita diferite ca si evolutie, tratament si prognostic.

1. Laringita acuta simpla:

  • una dintre cele mai frecvente si mai “banale” forme de laringita, determinata de infectii virale care initial afecteaza mucoasa nazala/faringiana(rinofaringita acuta) cu evolutie favorabila, tratamentul putand fi efectuat si la domiciliu dupa un consult medical in prealabil;

a)simptome:

  • absenta febrei, eventual subfebrilitati(37-38C);
  • raguseala(disfonie);
  • dureri la inghitire(disfagie);
  • simptomul cel mai pregnant este tusea foarte frecventa, iritativa, cu caracter “latrator”;

b)tratament: – fiind o infectie virala, tratamentul se adreseza doar simptomelor:

  • repaus vocal, atmosfera calda si uscata;
  • antiinflamatoare(ibuprofen), antitusive, eventual aerosoloterapie;
  • toaleta cailor nazale daca sunt prezente secretii nazale(cu ser fiziologic sau apa de mare) cu aspirarea acestora;
  • evitarea expunerii la aer rece, fumat pasiv, umezeala excesiva(“mucegai”);

Evolutia este in general favorabila, complicatiile fiind foarte rare.

2. Laringita acuta striduloasa-spastica:

Este un tip de laringita care apare in special la grupa de varsta 1-3 ani, cauzele fiind infectiile virale; exista factori predispozanti  ce pot favoriza acest tip de laringita:

  •    prezenta polipilor(adenoidita cronica);
  •    teren atopic(predispozitie catre afectiuni alergice);
  •    paratrofie(greutate mult peste media corespunzatoare varstei si lungimii);
  •   expunerea constanta la  fumat pasiv, mucegai, alti factori iritanti.

Frecvent apare in repetitie, fiind copii care, la fiecare viroza respiratorie prezinta afectare laringiana, un rol important avandu-l factorii predispozanti mentionati.

a)simptome:

  • debut brusc, de cele mai multe ori noaptea, in contextul unei infectii respiratorii preexistente(rinofaringita) cu senzatie de sufocare-dispnee inspiratorie(nu pot trage aer in plamani);
  • raguseala(disfonie) pana la disparitia vocii, tuse spastica, epuizanta, latratoare;
  • stridor laringian(este un sunet asemanator celui care apare secundar suflarii print-un tub) care se datoreaza trecerii aerului printr-un spatiu ingust(calibrul laringelui este mult diminuat din cauza inflamatiei);
  • se pot asocia semne de insuficienta respiratorie: dispnee inspiratorie, tiraj suprasternal(o forma de adaptare a organismului prin care incearca sa aduca aer suficient in plamani);poate sa apara o stare de agitatie extrema din cauza senzatiei de sufocare, putand sa se asocieze si transpiratii reci; in formele severe este prezenta cianoza(“albastrirea” in special in jurul guritei);
  • o caracteristica importanta este absenta febrei;

b)tratament:

  • repaus vocal, atmosfera calda si uscata;
  • antiinflamatorii(ibuprofen), aerosoloterapie(ser fiziologic, adrenalina,etc) la indicatia medicului;
  • toaleta cailor nazale cu aspirarea secretiilor in exces.

Consultul medical este obligatoriu in aceasta forma de laringita deoarece tratamentul de electie este reprezentat de aerosolii cu Adrenalina iar dozele trebuie stabilite de medic in functie de severitate.

La copilasii mici(sub 2 ani) si la cei ce asociaza semne de insuficienta respiratorie se recomanda frecvent internarea pentru supravegherea evolutiei si tratament antiinflamator parenteral(pe vena), eventual oxigenoterapie daca saturatia in oxigen este scazuta.

Evolutia in general este favorabila, cu ameliorare in cateva zile.

3. Laringita acuta edematoasa(subglotica):

  • reprezinta de departe forma cea mai frecventa de laringita, cauza fiind o infectie virala peste care insa de multe ori se suprapune o infectie bacteriana, cel mai frecvent fiind implicat Haemophilus influentaze(din fericire incidenta este in scadere datorita includerii vaccinului antihaemophilus in schema de vaccinare);
  • afecteaza grupul de varsta 6luni-2-3 ani, fiind de 3-4 ori mai frecventa la baieti decat la fete;

a)simptome:

  • febra care poate precede simptomele tipice cu 1-2 zile, asociindu-se cu secretii nazale, obstructie nazala, tuse;
  • in evolutie apare stridorul(zgomotul tipic) initial in timpul plansului, in conditii de agitatie, ulterior se permanentizeaza;
  • raguseala pana la pierderea vocii ;
  • tuse metalica, iritativa;
  • semne de insuficienta respiratorie: dificultati la inspirarea aerului, intrarea in actiune a muschilor respiratori accesori(cresterea frecventei respiratiilor, putandu-se ajunge la 40-50 respiratii pe minut, tiraj suprasternal iar in formele severe si intercostal, substernal), aparitia cianozei; toate acestea pot duce la epuizare respiratorie cu scaderea frecventei respiratorii, diminuarea stridorului laringian,respiratie neregulata, care nu repezinta deloc un indiciu de evolutie favorabila;

b)tratament:este o urgenta medicala!!!

  • antitermic-preparate pe baza de paracetamol si ibuprofen(se administreaza la 4-6 ore conform recomandarii medicale);
  • antiinflamatoare:(oral sau parenteral-pe vena daca este o forma medie/sever ace necesita internare);
  • aerosoloterapie(adrenalina, flixotide)- in functie de severitate si de alte simptome asociate;
  • repaus vocal;
  • atmosfera calda si uscata;
  • evitarea expunerii la factori iritanti;

 4. Epiglotita- Laringita supraglotica-Urgenta Medicala!!!

  • este o afectiune foarte grava insa din fericire rara, cu evolutie fulminanta, uneori dramatica cu deces  daca nu se intervine rapid;
  • inflamatia se produce deasupra corzilor vocale iar riscul de obstructie si sufocare este major in decurs de cateva ore;
  • afecteaza grupul de varsta 2-7 ani caracterizandu-se prin debut brusc in plina stare de sanatate;
  • este o infectie bacteriana,cel mai frecvent fiind incriminat Haemophilus influentzae tip B(Hib); streptococul de grup A, pneumococul pot fi si ele responsabile;

a)simptome:

  • febra aparuta brusc, cel mai frecvent in cursul noptii;
  • stare generala profund alterata cu semne tipice de insuficienta respiratorie(dispnee inspiratorie, tiraj costal, subcostal, bataia aripioarelor nazale, cianoza);
  • raguseala severa cu pierderea vocii;
  • salivatie abundenta(din cauza dificultatilor de inghitire a salivei aceasta se “scurge”  si  accentueaza aspectul de copil suferind);
  • tuse epuizanta, spastica, latratoare;
  • semne de severitate: epuizarea efortului respirator(scade frecventa respiratiilor, apare geamatul, diminua stridorul, respiratiile sunt neregulate);
  • in formele severe apare obnubilare pana la instalarea comei.

b)tratamentul: este obligatorie internarea in spital si supravegherea evolutiei sub tratament.Copilasul va primi oxigen iar in formele severe se va apela chiar la intubatie(respiratie asistata); fiind o infectie bacteriana, tratamentul etiologic(al cauzei) va fi antibiotic; se va asocia corticoterapie precum si alta medicatie in functie de simtomele asociate si de eventualele complicatii.

Evolutia este imprevizibila, primele 24-48 de ore fiind critice.

Daca masurile de tratament sunt rapide si eficiente in 24-48 de ore se poate obtine ameliorare progresiva cu vindecare. In evolutie pot sa apara complicatii severe(pneumonie, septicemie, artrita septica, meningita,etc).

5.Laringotraheobronsita acuta(maligna):-Urgenta medicala!!!

  • este foarte rara insa este caracterizata printr-o evolutie fulminanta si multiple dificultati in ceea ce priveste tratamentul;
  • agentul cauzator initial este reprezentat de un virus peste care insa se suprapune o infectie bacteriana care are o evolutie severa, Haemophilusul, Pneumococul, Stafilococul si Streptococul fiind cele mai frecvente bacterii incriminate.

a)simptome:

  • semne tipice de insuficienta respiratorie: dispnee inspiratorie, tiraj suprasternal, supraclavicular, substernal, cianoza, bataia aripioarelor nazale;
  • stridor laringian marcat;
  • raguseala severa;
  • dureri severe la inghitire;
  • febra, hiperpirexie(valori foarte ridicate ale temperaturii);
  • stare generala profund alterata;

b)tratament:

  • fiind vorba de o evolutie severa, spitalizarea este obligatorie, tratamentul fiind complex si vizand in primul rand rezolvarea inflamatiei cailor respiratorii dar si eradicarea infectiei bacteriene; de multe ori se apeleaza la intubatie orotraheala(respiratie asistata) sau traheostomie(o procedura medicala ce presupune crearea unui orificiu artificil la nivelul traheei pentru a usura ajungerea aerului la nivelul plamanilor).
>>>

ENTEROCOLITA / GASTROENTEROCOLITA ACUTA(DIAREEA ACUTA)

Dupa infectiile respiratorii, diareea reprezinta a doua cauza pentru care parintii se adreseaza medicului pediatru.La varstele mici, indiferent de cauza, reprezinta o urgenta medicala mai ales daca se asociaza cu varsaturi si/sau febra, datorita riscului de deshidratare si posibilitatilor limitate de hidratare la domiciliu.

I.Ce este diareea?

Diareea nu este o boala ci, un simptom al unei boli, definit prin cresterea numarului scaunelor in paralel cu scaderea consistentei acestora si modificarea aspectului(neformate, cu resturi alimentare, mucus, puroi sau chiar sange). In functie de cauza, numarul scaunelor variaza de la 3-4 pana la 10, sau chiar mai mult in decursul a 24 de ore.

Frecvent este insotita de dureri abdominale, meteorism(acumulare de gaze), inapetenta, simptome incadrate ca si enterocolita acuta. Enterocolita acuta prezinta ca si simptom cardinal diareea  si este determinata de  inflamarea  mucoasei intestinale. Atunci cand sunt prezente si varsaturi diagnosticul este de gastroenterocolita acuta.

Daca diareea persista mai mult de 2 saptamani, vorbim de diaree cronica, care apare in cadrul unor boli digestive neinfectioase(deficit congenital/secundar de lactaza, intoleranta la proteinele din laptele de vaca soia, intoleranta la gluten,boli inflamatorii intestinale, etc) si care necesita investigatii suplimentare pentru un diagnostic corect si un tratament corespunzator.

II.Care sunt cauzele diareei acute?

a)infectii:

  • virale: cea mai frecventa cauza de diaree(50-70%); principalul virus implicat este  rotavirusul(articol detaliat) insa sunt si alti virusi(adenovirusuri, enterovirusuri, virusul Norwalk,etc) care pot determina diaree; de multe ori  acestia nu pot fi identificati in urma analizelor efectuate; infectiile virale sunt mai frecvente in sezonul rece;
  • bacteriene:salmonella, shigella, e.coli(tulpinile patogene: enterotoxigen, enterohemoragic, etc), campilobacter, clostridium, etc; predomina in sezonul cald;
  • parazitare:giardia, blastocistis hominis, etc
  • micotice: in special candida(la cei cu imunitate deficitara sau post tratament antibiotic);

b) alergii, intolerante alimentare: frecvent este vorba de  diaree cronica(durata de peste doua saptamani) mai ales daca expunerea la factorii alergeni este una continua;

c)iatrogena(post medicatie): in special dupa terapie antibiotica;

d) greseli alimentare: aliment nou introdus in alimentatia bebelusului, erori dietetice, igiena alimentatiei;

e) “diareea calatorului”: apare destul de frecvent in calatorii, fie prin consumul de apa si alimente contaminate, fie printr-o schimbare a regimului alimentar;

III. Cum se transmite?

  • in principiu transmiterea este fecal-orala, prin intermediul mainilor murdare, al obiectelor si suprafetelor contaminate dar si prin intermediul alimentelor contaminate(toxiinfectie alimentara); un caz aparte il reprezinta diareea determinata de consumul de apa infectata, de aceea nu se recomanda sa consumati apa decat din surse potabile(atentie la fantani, izvoare);
  • este posibila si contaminarea indirecta, prin intermediul vectorilor(muste, gandaci, soareci, sobolani,etc);

IV. Cum se manifesta?

a)debut: – in general brusc; poate fi precedat de :

  • inapetenta;
  • greturi/varsaturi;
  • dureri abdominale;
  • febra/frison;

b) perioada de stare:

  • scaune moi, cu resturi alimentare nedigerate, apoase, in numar variabil (3-5-10/zi, uneori chiar 15-20/zi ), eliminate exploziv, urat mirositoare; daca se asociaza mucus si sange in scaun ne orientam asupra unei cauze bacteriene, mai ales daca scaunele sunt insotite de febra si/sau frison;
  • dureri abdominale, colicative, zgomote hidro-aerice(bolborosisme), durere la emisia de scaun;
  • greturi, varsaturi(la inceput alimentare, ulterior bilioase);in formele virale frecvent varsaturile se amelioreaza sau dispar in momentul aparitiei scaunelor diareice;

In functie de varsta copilului si de severitatea infectiei exista riscul de aparitie a sindromului de deshidratare acuta(Urgenta Medicala!!!):

  • piele uscata, flasca,palida, buze uscate, limba albicioasa, incarcata, senzatie imperioasa de sete;
  • deprimarea fontanelei(la bebelusi);
  • cearcane, ochi “infundati” in orbite, aspect de copil care sufera;
  • apatie, somnolenta, adinamie;
  • dureri de cap, ameteli;
  • extremitati reci;
  • scaderea cantitatii de urina; urina cu miros patrunzator, inchisa la culoare;
  • scadere in greutate(5-10% in functie de severitatea infectiei);

Astfel prezenta scaunelor diareice, asociate sau nu cu varsaturi/febra este un imperativ pentru un consult medical datorita rapiditatii cu care se poate instala acest sindrom de deshidratare, mai ales la varstele mici!!!

Secundar infectiei apare:

  • absorbtie incompleta a nutrientilor(este “ranita” mucoasa intestinala, locul unde se absorb nutrientii proveniti din digestia alimentelor);
  • scaderea activitatii enzimelor(multe din enzime se gasesc la nivelul mucoasei intestinale iar prin leziunile de la nivelul acesteia multe din ele nu se mai produc sau se produc insuficient);
  • alterarea echilibrului florei intestinale, cu “disparitia”bacteriilor bune, raspunzatoare de “sanatatea” intestinului;

V.Cum se diagnosticheaza?

Diagnosticul clinic este sugerat de simptomele prezente corelate cu examinarea copilului insa necesita “cautarea” cauzei(diagnostic etiologic) pentru a putea administra un tratament corespunzator. Este important de diferentiat enterocolitele virale de cele bacteriene, respectiv parazitare pentru a evita administrarea inutila de antibiotice. Din pacate, in peste 40% din cazuri nu se poate identifica agentul cauzator.

Cele mai utilizate teste de laborator sunt:

  • coprocitograma(examinare microscopica a scaunului) –  ofera detalii despre prezenta leucocitelor, hematiilor, mucusului, etc si are avantajul ca este disponibila in cateva ore putandu-ne orienta asupra cauzei si implicit asupra tratamentului;
  • coprocultura – ofera date despre posibilele bacterii cauzatoare, precum si antibioticul la care acestea sunt sensibile;
  • examenul coproparazitologic – util in situatia in care agentul cauzator este un parazit;
  • ph-ul scaunului: daca este acid, orienteaza spre un deficit enzimatic(deficit de lactaza, substanta care “digera” lactoza);daca este alcalin sugereaza o infectie bacteriana.

Uneori, mai ales cand este necesara internarea copilului se fac si alte investigatii in functie de simptomele prezente(Astrup, ionograma serica, uree, creatinina, PCR, Hemoleucograma, etc).Aceste investigatii sunt necesare pentru a orienta medicul asupra tratamentului necesar precum si asupra compozitiei perfuziei(difera in functie de prezenta sau nu a complicatiilor secundare deshidratarii).

Daca este necesara internarea Nu o refuzati, pericolul de deshidratare se accentueaza cu fiecare varstaura/scaun diareic si, din cauza simptomelor prezente medicatia nu poate fi administrata nici oral nici intrarectal.

VI.Cum se trateaza?

Daca sindromul de deshidratare este sever atunci se impune internarea copilului pentru  hidratare pe vena (perfuzii) necesara pentru a  suplini pierderile de apa si electroliti secundare varsaturilor si diareei dar si pentru  a oferi o pauza de refacere a  tubului digestiv. Ulterior se reia alimentatia , insa treptat cu asa numita dieta de tranzitie care sa asigure refacerea treptata a  mucoasei intestinale.
Cazurile mai putin severe pot fi tratate la domiciliu insa numai dupa un consult de specialitate in prealabil.

a) Rehidratare:

  • sarurile de rehidratare – se gasesc sub forma de pliculete care se prepara cu apa fiarta si racita conform indicatiilor si se administreaza incet, cu lingurita pentru a suplini pierderile inregistrate; cantitatea, ritmul si durata de administrare trebuie recomandate de medic in functie de greutatea fiecarui copil in parte precum si de gradul sindromului de deshidratare; sunt si sucuri pentru rehidratare orala (  Hipp ORS) care sunt mai bine acceptate de catre copii, avand adaugat orez , morcov,mar;
  • apa, ceaiuri(indulcit cu glucoza pulvis 5%), apa de orez(mucilagiu de orez), supa de morcovi;toate acestea se ofera in cantitati mici pentru a testa toleranta digestiva;

b) Regim igieno-dietetic:

  • foarte important in evolutia unei enterocolite indiferent de cauza acesteia;in functie de varsta se poate administra orez, apa de orez (poate fi folosita si la prepararea formulei de lapte praf), supa de morcovi, piure de morcovi cu orez, branza de vaci, telemea de vaca, banane, afine, “uscaturi“(paine prajita, covrigi sarati, grisine), apoi in zilele ce urmeaza supa de carne slaba, orez cu carne, revenindu-se usor la regimul anterior in functie si de evolutia aspectului si consistentei scaunelor;
  • la bebelusii alaptati se continua alaptarea, nu se introduce o formula de lapte fara lactoza!!!
  • formulele de lapte praf ar trebui inlocuite cu formule speciale, fara lactoza, deoarece agentul cauzator ataca celulele intestinale ( locul unde se produce digestia si absorbtia), diminuand astfel cantitatea de lactaza(enzima care digera lactoza); astfel apare  intoleranta secundara la lactoza (de cele mai multe ori o perioada limitata, de 1-2 saptamani). Acesta este motivul pentru care se restrictioneaza consumulde lapte si se introduce laptele fara lactoza.

c) Tratament simptomatic:

  • antidiareice, antisecretorii : de tipul Hidrasec( nu este sare de rehidratare, este un medicament antisecretor), Smecta ; dozele, ritmul si durata de administrare  difera in functie de varsta,cauze si simptomele prezente;
  • probiotice ( Biotics, Enterolactis, Ecoflorina, Linex, etc.) – asigura o refacere mai rapida si scad durata de evolutie a bolii;
  • antispastice, antiemetice(Emetiral, Metoclopramid): strict la recomandarea medicului!!!
  • antitermice(daca se asociaza febra):paracetamol, ibuprofen

d)Tratament etiologic(al cauzei):

Tratamentul este diferit in functie de cauza:

1. enterocolita bacteriana:

  • beneficiaza de tratament antibiotic, conform antibiogramei;frecvent nu se asteapta rezultatul coproculturii daca corpocitograma este sugestiva pentru o infectie bacteriana; antibioticul este ales de medic si va fi confruntat cu sensibilitatea bacteriei la diferite antibiotice atunci cand este disponibila coprocultura;

2. enterocolita virala:

  • beneficiaza de tratament suportiv: rehidratare, regim igieno-dietetic, antidiareice;

3. enterocolita din parazitoze-viermisori(articol detaliat):

  • necesita tratament antiparazitar in functie de parazitul identificat; 

VII. Ce complicatii pot sa apara?

  • deshidratarea;
  • acidoza(secundara deshidratarii);
  • afectare neurologica(poate merge pana la coma);
  • soc hipovolemic(scaderea drastica a lichidelor corpului);
  • insuficienta renala;
  • eritem fesier(datorita numarului mare de scaun si a aciditatii crescute a acestora);

VIII. Care este evolutia?

In marea majoritate a situatiilor sub tratament specific, hidratare si regim evolutia este buna. Sunt insa situatii in care scaunele diareice pot persista mai mult de 2 saptamani si atunci este nevoie de un nou consult medical si eventual investigatii suplimentare.

IX. Cum putem preveni?

  • spalarea frecventa a mainilor cu apa calda si sapun, obligatoriu inainte de fiecare masa si dupa folosirea toaletei(chiar daca copilasii sunt mici, invatati-i sa deprinda aceste reguli de igiena);
  • copilasii cu enterocolita/gastroenterocolita nu vor fi dusi in colectivitate decat dupa rezolvarea episodului;in cazul in care este vorba despre paraziti(viermisori) trebuie sa anuntati personalul din crese/gradinite/scoli pentru a lua masurile epidemiologice necesare;
  • spalarea tacamurilor si veselei cu apa potabila; daca apa nu este din surse potabile si nu avem alta alternativa se recomanda fierberea acesteia(cel putin 5 minute);
  • depozitarea corespunzatoare a preparatelor alimentare, mai ales a celor considerate “perisabile”(lapte, carne, oua, etc);
  • spalarea riguroasa a  fructelor si legumelor;
  • prepararea  termica corespunzatoare a carnii; atunci cand dezghetati carnea nu o lasati la temperatura camerei(aceasta se pastreaza in frigider);
  • dupa prepararea termica a oricarei mancari raciti-o brusc si apoi depozitati-o in frigider;
  • spalarea pe maini dupa schimbarea scutecului;
>>>

STOMATITA HERPETICA

Stomatita herpetica este o infectie destul de frecventa in primii ani de viata, cu o contagiozitate foarte mare, mai ales in colectivitati.

www.theherpesblueprint.com

Infectiile produse de virusul herpes simplex(VHS) sunt larg raspandite in toata lumea, astfel incat peste 90% din adulti prezinta anticorpi impotriva tipului 1 (VHS-1) chiar daca peste 80% din ei nu au prezentat simptomatologia tipica.

Ce este stomatita herpetica?

O infectie virala, de cele mai multe ori cu evolutie autolimitanta, localizata la nivelul mucoasei bucale care afecteaza cu predilectie grupa de varsta 6 luni-5 ani cu o incidenta maxima intre 1-3 ani. Procentul copilasilor infectati este ridicat, insa doar o mica parte (10-20%) dezvolta simptomele specifice virusului herpetic.

De cine este produsa?

Virusul herpetc tip 1(VHS-1) este responsabil de infectare; tipul 2(VHS-2) al virusului determina afectare genitala si apare dupa debutul vietii sexuale sau in timpul nasterii daca mama este infectata cu tipul 2 iar nasterea este naturala.

Dupa infectare, virusul ramane cantonat in ganglionii spinali, putand astfel determina reactivari ale infectiei, reactivari favorizate de anumite conditii predispozante:

  • imunitate scazuta(infectii respiratorii recidivante, tratamente antibiotice prelungite, corticoterapie, deficit imun congenital, etc);
  • infectii virale(respiratorii, digestive) si/sau bacterine;
  • expunere prelungita la soare;
  • alergii alimentare;
  • leziuni deschise la nivelul buzelor, cavitatii bucale;
  • stres, oboseala, etc;

Cum se transmite?

Transmiterea este extrem de facila, aceasta explicand si incidenta mare a acestei infectii in populatia generala, omul fiind unicul “rezervor” al acestei infectii. Perioada de incubatie(durata din momentul infectarii pana la aparitia simptomelor) este in medie cuprinsa intre 3-10-12 zile.

Principalele cai de transmitere sunt:

  • contact direct pe cale orala;
  • indirect prin stranut, tuse, contact cu saliva contaminata(atentie la jucarii, vesela,tacamuri, periute de dinti,etc);
  • prin intermediul instumentelor medico-chirurgicale(ORL, stomatologie,etc): risc mult diminuat datorita masurilor de sterilizare;

De departe riscul cel mai mare de transmitere este in colectivitati. Asadar daca copilasul dvs este diagnosticat cu stomatita herpetica cel mai indicat este sa nu-l duceti in colectivitate pana la vindecarea completa, astfel il feriti de eventuale complicatii(suprainfectie bacteriana) dar ii protejati si pe ceilalti copilasi.

Cum se manifesta?

a)debut:

  • brusc;
  • iritabilitate, indispozitie, plans necontrolabil(secundar durerii din cavitatea bucala),somnolenta marcata;
  • inapetenta, miros aparte al cavitatii bucale;
  • febra: 37-39C, uneori peste 39C, existand pericolul convulsiilor febrile;

b)perioada de stare:

  • persistenta febrei(2-3 zile);
  • refuzul alimentatiei cu pericolul instalarii sindromului de deshidratare cu atat mai sever cu cat varsta este mai mica;
  • dureri atroce la nivelul cavitatii bucale, accentuate de alimentatie;
  • inflamarea gingiilor;
  • secretie salivara crescuta;
  • persista starea generala alterata;
  • adenopatie satelita(inflamarea ganglionilor de vecinatate, in special a celor submandibulari si laterocervicali) care poate accentua durerea de la nivelul cavitatii bucale;
  • tipic insa este aparitia leziunilor herpetice, initial sub forma unor vezicule cu continut clar, mucoasa bucala din jurul lor este rosie si inflamata; veziculele se pot localiza in orice zona a cavitatii bucale insa mai frecvent apar la nivelul gingiilor, limbii si mucoasei jugale(mucoasa ce “captuseste”obrajii); se pot insa localiza si la nivelul palatului(cerul gurii) precum si la nivelul amigdalelor(in aceasta situatie este dificil de diferentiat de o amigdalita pultacee, infectie bacteriana care necesita alt tratament); in evolutie, continutul veziculelor se elimina si raman mici ulceratii care au mijlocul deprimat si mariginile rosii, fiind acoperite de o membrana galbuie care daca este indepartata lasa in urma o zona sangeranda; evolutia in general este autolimitanta si slab influentata de tratament, in medie vindecarea se produce dupa 7-10 zile.

c)convalescenta:

  • durata medie de evolutie a acestei infectii este de 7-10 zile; dupa primele 2-3 zile febra se remite, durerea se amelioreaza dupa 4-6 zile de la debut iar leziunile ulcerative se reepitelizeaza in medie dupa 7-10 zile daca nu apar complicatii, in special suprainfectare bacteriana care va incetini vindecarea.

Alte forme clinice ale infectie cu VSH:

1. Angina herpetica:

  • apare in general la copilul mai mare si la adult;
  • se manifesta cu febra mare, adenopatie(inflamarea ganglionilor) subangulomandibulara si laterocervicala, cresterea in dimensiuni a amigdalelor cu prezenta de leziuni exudative si/sau ulcerative;
  • necesita obligatoriu consult medical pentru tratament corect;

2.Keratoconjunctivita herpetica:

  • forma de conjunctivita care afecteaza unul sau ambii ochi si care se caracterizeaza prin recurente frecvente;

3. Encefalita herpetica:

  • foarte rara insa posibila;
  • se datoreaza tot tipului 1 cu mentiunea ca atunci cand apare la nou nascut apare prin infectarea in timpul nasterii cu VSH tip 2;
  • necesita obligatoriu spitalizare cu investigatii si tratament corespunzator;

4. Eczema herpeticum:

  • mai frecventa la copilasii atopici, cu dermatita exudativa, dermatita atopica, etc;
  • eruptia este generalizata pe un fond eritematos(piele rosie) si evolueaza cu febra mare, stare generala alterata, adenopatie(inflamarea ganglionilor) generalizata;

5.Infectie congenitala:

  • foarte rara;
  • se produce intrauterin si determina microcefalie(perimetru cranian sub limita normala), microftalmie(diametru redus al orbitei), corioretinita(afectare oftalmologica), leziuni cutanate neonatale;

6.Infectie neonatala:

  • se produce in momentul nasterii;
  • manifestarile pot sa fie usoare cu leziuni tegumentare si/sau oculare, insa exista riscul afectarii sistemului nervos central si al diseminarii infectiei cu evolutie grava.

Cum se diagnosticheaza?

De cele mai multe ori este suficient examenul clinic pentru un diagnostic corect. Doar in situatii speciale sunt necesare investigatii suplimentare sau atunci cand este necesar un diagnostic diferential cu alte afectiuni.

Care este tratamentul?

a) masuri generale:

  • repaus la pat, izolare la domiciliu in cazul copilasilor din colectivitati;
  • hidratare corespunzatoare, riscul de aparitie a sindromului de deshidratare acuta este cu atat mai mare cu cat varsta copilasului este mai mica; daca copilasul refuza orice fel de lichide adresati-va cat mai repede unui serviciu de urgenta;
  • regim alimentar, lichid-semisolid, cu evitarea alimentelor solide, sucurilor acidulate, condimentelor; administrati progresiv cantitati mici de lichide(supe, ceaiuri, apa, compoturi); lichidele reci si in special iaurtul calmeaza durerea de la nivelul guritei si scade inflamatia; la recomandarea medicului se pot administra si saruri de rehidratare daca exista deja semne de deshidratare( tegumente uscate, buze uscate, piele flasca, somnolenta marcata, deprimarea fontanelei in cazul bebelusilor, etc);
  • temperatura ambientala optima, 21-22C cu scaderea acesteia cu 1-2 grade daca se asociaza febra;

b) tratament local:

  • sunt diferite solutii care se aplica la nivelul mucoasei afectate, unele sub forma de preparate farmaceutice(Aftolizol, Plantagingival, etc), altele preparate in farmacie la indicatia medicului(Glicerina cu anestezina, solutii pe baza de bicarbonat, vitamina A, etc);
  • se efectueaza badijonari locale, cu blandete pentru a nu accentua durerea; se recomanda ca dupa o astfel de badijonare sa nu primeasca lichide/solide cel putin in primele 15 minute dupa aplicare;

c)tratament antipiretic(al febrei), antialgic(al durerii):

  • se pot administra preparate pe baza de ibuprofen sau paracetamol in dozele si ritmul recomandat de medic;

d) tratament etiologic(al cauzei):

  • se folosesc preparate antivirale atat sub forma de unguent cat si sub forma de medicatie insa sunt rezervate cazurilor cu evolutie moderata/grava;
  • se administreaza strict la indicatia medicului;

Ce complicatii pot sa apara?

a) sindromul de deshidratare:

  • cea mai frecventa complicatie;
  • la copilasii mici este necesara de cele mai multe ori internarea pentru reechilibrare prin perfuzii;

b)suprainfectie bacteriana:

  • pentru confirmare este nevoie de un nou consult medical;
  • este suspicionata de reaparitia febrei dupa o perioada de afebrilitate sau in urma unei evolutii nefavorabile a infectiei, cu persistenta simptomatologiei sau aparitia de noi simptome;
  • necesita asocierea antibioterapiei;

c)convulsiile febrile:

d) afectare oculara(keratoconjunctivita);

e) afectarea sistemului nervos: encefalita, meningita, etc;

Cum putem preveni imbolnavirea?

  • evitarea contactului cu persoane bolnave;
  • spalarea frecventa pe maini cu apa calda si sapun;
  • spalarea jucariilor in special atunci cand sunt folosite de mai multi copii;
  • evitarea folosirii in comun a obiectelor personale(periuta de dinti, vesela, tacamuri, etc).

 

 

 

>>>

MONONUCLEOZA INFECTIOASA – “BOALA SARUTULUI”

Mononucleoza infectioasa(MNI) sau “boala sarutului” este o boala infectioasa, virala, cu evolutie autolimitanta  care apare in special in adolescenta si la adultul tanar. Totusi, avand in vedere modalitatea de transmitere(prin intermediul salivei) apare si la varstele mai mici, in special la copilasii din crese si gradinite dar, in cazul lor, de cele mai multe ori simptomele lipsesc sau se incadreaza in cadrul unei infectii respiratorii obisnuite(rinofaringita acuta, angina acuta) astfel incat frecvent nu se stabileste diagnosticul de mononucleoza. Acesta este si motivul pentru care peste 90% din populatie prezinta anticorpi impotriva acestui virus fara ca la un moment dat sa fi fost diagnosticati cu mononucleoza infectioasa.

De cine este produsa si cum se transmite?

  • virusul implicat apartine familiei virusurilor herpetice si se numeste EPSTEIN-BARR(VEB); este universal raspandit, cu o frecventa mai ridicata in tarile slab dezvoltate;
  • izvorul de infectie este exclusiv uman, reprezentat de pacientii cu infectie manifesta sau inaparenta; prin studii s-a stabilit ca transmiterea virusului dupa infectare se poate intinde chiar si pe parcursul unui an;
  • transmiterea este prin intermediul salivei dar si aerogen sau prin intermediul suprafetelor contaminate(ex: jucarii, tacamuri); de asemenea prin transfuzii de sange sau manevre invazive, precum si pe cale sexuala;exista si posibilitatea transimiterii transplacentare daca infectia mamei se produce in timpul sarcinii;
  • incubatia(durata dintre momentul infectarii si aparitia simptomelor) este variabila intre 10-14 zile si chiar 6 saptamani;
  • receptivitatea este generala iar imunitatea durabila;

Cum se manifesta?

a)Debut:

  • cel mai frecvent insidios cu oboseala, astenie, dureri musculare, scaderea poftei de mancare, dureri de cap;
  • febra, frison(mai rare la debut dar totusi pot sa apara);
  • dureri de gat;

b)Perioada de stare:

Cele trei semne majore ale infectiei sunt reprezentate de Febra, Dureri de gat si Adenopatie(cresterea in dimensiuni a ganglionilor, in special cei de la nivelul gatului). Durata este variabila, in medie 1-2 saptamani. Tabloul complet cuprinde:

  • persistenta febrei cateva zile, uneori cu valori crescute, existand pericolul convulsiilor febrile;
  • transpiratii, frison;
  • adenopatie: cresterea in dimensiuni a ganglionilor, in special a  celor cervicali posteriori(in spatele gatului) si laterocervicali(de o parte si de alta a gatului); cresterea in dimensiuni a ganglionilor poate fi generalizata, cuprinzand toate grupele ganglionare; dimensiunea acestora este variabila, de la 1cm pana la dimensiuni impresionante(cat o nuca) care alerteaza parintii; sunt fermi, mobili si foarte sensibili la atingere; persista un timp variabil, de la cateva zile pana la cateva saptamani;

  • angina(rosu in gat): amigdalele sunt marite de volum, intens congestionate(rosii), uneori cu depozite albicioase; la nivelul palatului(cerul gurii) pot sa apara puncte hemoragice(pichete); este prezenta sensibilitate si de aici refuzul alimentatiei, in special a celei solide;la copilasii mici, refuzul alimentatiei coroborat cu febra poate conduce la deshidratare;

  • dureri abdominale: acestea apar secundar inflamarii ganglionilor mezenterici(de la nivel intestinal)-limfadenita mezenterica, dar pot fi determinate si de distensia splinei dar si de o hepatita asociata;
  • hepatomegalia(cresterea in dimensiuni a ficatului): apare in medie la 30-40% din pacienti iar in peste 80% din cazuri pot exista modificari ale analizelor hepatice(cresterea transaminazelor, a bilirubinei care poate duce chiar la aparitia icterului);in general apare la 1-2 saptamani de la debut;
  • splenomegalia(cresterea in dimensiuni a splinei): apare la aproximativ jumatate din cazuri si poate fi raspunzatoare de dureri abdominale, prin distensia capsulei ce protejeaza splina;fiind un organ “plin” cu sange, este foarte sensibil la traumatisme, uneori putandu-se ajunge la ruptura de splina(urgenta majora);
  • eruptie cutanata: este un semn inconstant si nu este foarte bine definita ca si aspect; apare frecvent dupa administrarea eronata de antibiotice de tipul ampicilinei;

c)Perioada de convalescenta:

  • febra remite in cateva zile, rar persista 1-2 saptamani;
  • se amelioreaza durerile de gat;
  • poate persista oboseala, durerile musculare sau cele articulare, afectarea hepatica si/sau splenica.
  • vindecarea clinica(absenta simptomatologiei) survine in marea majoritate a cazurilor in 3-4 saptamani.

Cum se diagnosticheaza?

Suspiciunea se ridica pe baza prezentei febrei, durerilor de gat si a inflamarii ganglionilor; la acestea se adauga eventual afectarea hepatica si/sau splenica(prin palparea abdomenului se constata cresterea in dimensiuni a ficatului si/sau splinei).

Infectia trebuie confirmata prin efectuarea de analize de laborator:

  • hemoleucograma: cresterea numarului total de leucocite, cu predominanta limfocitelor si monocitelor; poate sa apara in grad variabil scaderea hemoglobinei(anemie) sau a numarului de trombocite;
  • cresterea transaminazelor(ASAT/ALAT) care indica afectarea hepatica;
  • cresterea bilirubinei secundar de asemenea afectarii hepatice;
  • diagnosticul de certitudine este insa stabilit prin determinarea anticorpilor impotriva virusului; in primele saptamani apare o crestere a anticorpilor ce indica infectia acuta(IgM); in timp acestia vor scadea si pana la urma vor deveni negativi insa vor creste anticorpii ce atesta trecerea prin infectie(IgG) care persista toata viata;
  • uneori sunt necesare si alte testari suplimentare, in functie de severitatea infectiei( VSH si PCR daca se suspicioneaza o suprainfectie bacteriana, secretie faringiana, ecografie abdominala, testari serologice pentru alte infectii hepatice: virusul A,B,C, virusul CMV, etc).

Ce complicatii pot sa apara?

In general evolutia este buna, autolimitanta.Mai ales la varstele mici(sub 5 ani) evolutia este una usoara, de cele mai multe ori trecand nediagnosticata.

In sub 5% din cazuri pot sa apara complicatii:

  • afectare hematologica: scaderea numarului de trombocite sau chiar purpura trombocitopenica, anemie hemolitica;
  • hepatita;
  • obstructia severa a cailor aeriene in situatiile in care este vorba despre o crestere marcata in dimensiuni a amigdalelor;
  • suprainfectii bacteriene: apar pe fondul imunitatii scazute, secundar infectiei virale: otite, sinuzite, amigdalite pultacee,pneumonii;
  • afectare neurologica: meningite, encefalite,paralizie de nervi craniei(nervul facial in special)etc;
  • ruptura splenica(foarte rar);
  • miocardita, pericardita prin inflamarea foitelor ce invelesc inima;
  • conjunctivite, hemoragii conjunctivale;
  • orhita;

Dupa trecerea prin infectie, ramane un procent redus de celule infectate latent care pot fi controlate cu usurinta de catre un organism cu imunitate indemna. Daca pe parcurs apar deficiente in mecanismele de aparare, numarul acestor celule infectate poate creste semnificativ.

Sunt situatii cand, datorita unei predispozitii genetice(legata de cromozomul X) nu se dezvolta un raspuns imun normal dupa o prima infectie. In aceste situatii poate sa apara un raspuns proliferativ(inmultire exagerata si necontrolata) cu aparitia unui limfom malign de tip Burkitt(o forma de cancer).

Cum se trateaza?

Fiind o infectie virala, tratamentul este orientat impotriva simptomelor si nu impotriva cauzei. Tratamentul antiviral se recomanda in cazuri exceptionale, in formele cronice de boala.

Diagnosticul si tratamentul trebuie stabilite de medicul pediatru si/sau infectionist care vor urmari evolutia permanent de la diagnosticare pana la vindecare.

In general tratamentul se face la domiciliu insa sunt situatii care necesita internarea; asadar daca medicul recomanda spitalizare, nu refuzati internarea.

In principiu se recomanda:

a) Regim igieno-dietetic:

  • este esential in orice infectie virala;
  • izolare la domiciliu si repaus la pat pentru 7-14 zile, in functie de severitatea infectiei;
  • consum crescut de lichide;
  • regim alimentar avand in vedere afectarea hepatica care poate fi extins 3-6 luni in functie de severitate:evitarea excesului de grasimi, dulciuri; se evita prajelile, afumaturile, mezelurile, maioneza,etc;
  • temperatura ambientala optima cu o umiditate corespunzatoare;

b) Tratamentul simptomelor:

  • antitermice: mai ales in primele zile cand este prezenta febra; se pot utiliza preparate pe baza de paracetamol,ibuprofen in dozele recomandate de medic;(detalii despre tratamentul febrei gasiti aici)
  • antiinflamataoare: din categoria ibuprofenului dar si corticoterapie, in functie de severitate;
  • hepatoprotectoare: Liv-52, Silimarina, etc;

c)Tratament adjuvant:

  • suplimente alimentare: vitamina C, A,E, zinc, seleniu, avand in vedere afectarea globala a sistemului imunitar;
  • tratament substitutiv cu fier daca analizele evidentiaza prezenta anemiei;
  • pre/probiotice: pentru a creste capacitatea de aparare la nivel intestinal;

d) Tratamentul complicatiilor:

  • antibiotice in cazul unei suprainfectari bacteriene;
  • tratament specific fiecarei complicatii in parte;

In toate cazurile de mononucleoza se recomanda evitarea efortului fizic, cel putin pe o perioada de 1 luna; mai ales in cazul copiilor, este foarte importanta aceasta restrictie, deoarece traumatisme minore(joaca) pot duce la ruptura splinei. Pentru cei din colectvitati(crese,gradinite, scoli) trebuie precizat personalului acest aspect pentru a acorda o atentie sporita in evitarea micilor accidente. Copilasii care fac sport de performanta pot relua activitatea fizica dupa un examen complet si cu avizul pediatrului, infectionistului sau medicului sportiv.

Cum putem preveni?

Nu exista vaccin impotriva virusului Epstein-Barr, singurele masuri de prevenire sunt cele legate de igiena:

  • spalare frecventa pe maini cu apa calda si sapun;
  • evitarea locurilor aglomerate si a spatiilor inchise;
  • curatarea si dezinfectarea periodica a jucariilor, mai ales a celor din crese si gradinite sau din locatiile publice;
  • evitarea folosirii in comun a obiectelor personale(tacamuri, cani, periute de dinti, prosoape, etc);

Piciul care mi-a inspirat articolul…Sa fii sanatos, dragule!

>>>

CONJUNCTIVITA ACUTA

Conjunctivita este una din cele mai frecvente afectiuni ce apare atat la bebelusi cat si la copilasii mai mari. In situatia in care este determinata de o infectie(virala/bacteriana) este foarte contagioasa, transmitandu-se cu rapiditate mai ales in colectivitati. De multe ori face parte din tabloul clinic al unei viroze, pe langa manifestarile tipice de conjunctivita existand si simptome din partea aparatului respirator( nasuc infundat, secretii nazale, febra, tuse, etc). Daca este diagnosticata corect iar tratamentul este unul corespunzator, evolutia este favorabila, rar ajungandu-se la complicatii.
Ce este conjunctivita?
    inflamatie a mucoasei conjunctivale, un tesut foarte subtire ce acopera “albul” ochilor si fata interna a pleoapelor;

  • este foarte frecventa la copii, in special la varstele mici si evolueaza in adevarate epidemii datorita modalitatii facile de transmitere;
Care sunt cauzele conjunctivitei?
  • infectii: virale( in special virusurile respiratorii dar si virusul varicelei, rujeolei, virusul herpetic) sau bacteriene;
  • factori iritanti: sampon, gel de dus, fum de tigara, gaze si substante volatile, clorul(atentie la piscine);la varste mai mari, in special la domnisoare fardurile, lentilele de contact;
  • alergeni: praf, polen,par de animale dar si diverse alimente, medicamente;
Cum se transmite?
  • transmiterea este una foarte facila, in special prin contact direct(mana-ochi) dar si prin intermediul particulelor respiratorii sau prin apa de piscina insuficient clorinata( trebuie facuta diferentere intre conjunctivita determinata de clor care are o evolutie scurta si cea determinata de apa infectata din piscina); de asemenea exista si posibilitatea infectarii indirecte prin intermediul obiectelor contaminate( prosoape, lenjerie de pat, jucarii, etc);
  • perioada de incubatie(durata din momentul infectarii si pana la aparitia simptomelor) este variabila in functie de cauza; astfel in cazul celor bacteriene sunt necesare 2-3 zile pana la aparitia simpomelor, pe cand in cazul conjuctivitelor virale perioada de incubatie este in medie de 7-10 zile;
Cum se manifesta?
1. Conjunctivita virala:
  • este cea mai frecventa forma de conjunctivita si deseori este acompaniata de simptome tipice de raceala(rinofaringita acuta);
  • de cele mai multe ori este bilaterala, afectand ambii ochi;
  • simptomul cel mai frecvent este inrosirea ochilor(albul ochilor devine roz/rosu), eventual umflarea acestora; se asociaza o hipersecretie lacrimala, mancarime intensa(care accentueaza roseata), senzatie de corp strain la clipire (“nisip in ochi”), usturime, vedere incetosata, fotofobie(sensibilitate crescuta la lumina);
  • secretiile in general sunt incolore insa aspectul acestora se poate modifica daca survine suprainfectarea bacteriana(devin galbui, uneori chiar verzui si se “aglomereaza” la nivelul genelor si in coltul intern al ochiului, mai ales dupa somn cand pleoapele se pot lipi);
  • evolutia in general este una favorabila, durata infectiei fiind in medie de 7-10zile, rar insa poate depasi chiar si 2 saptamani.
2. Conjunctivita bacteriana:
  • cele mai frecvente bacterii implicate sunt stafilococul(aureu si epidermidis), streptococul si haemophilus;
  • simptomele sunt comune cu cele din conjunctivita virala insa secretiile sunt galbene, verzui si mult mai vascoase; frecvent se acumuleaza la nivelul genelor si in coltul intern al ochiului(langa radacina nasului); dimineata la trezire, pleoapele sunt lipite iar ochisorii vizibil “umflati”;
  • de cele mai multe ori debutul este unilateral insa in 24-48 de ore infectia se transmite si la celalalt ochi;
  • evolutia este favorabila sub tratament antibiotic, durata infectiei fiind in medie de 7 zile;
3.Conjunctivita alergica:
  • apare frecvent in cazul celor cu teren atopic sau alergii cunoscute si se datoreaza unei sensibilitati crescute a conjunctivei la diferiti factori alergeni;
  • simptomul predominant este mancarimea si secretia lacrimala in exces; nu se asociaza semne si simptome de infectie virala/bacteriana;se asociaza sensibilitatea la lumina puternica si intepaturile la nivelul ochiului; de cele mai multe ori este acompaniata si de alte simptome de alergie: stranut, secretii nazale apoase, frecvente(rinita alergica);
  • frecvent apare sezonier, in functie de factorii de mediu implicati(praf, polen, par de animale, etc);
  • nu este contagioasa;
4. Conjunctivita la nou-nascuti:
Sunt trei situatii care pot sa apara imediat sau in primele saptamani dupa nastere:
a) conjunctivita gonococica:
  • apare dupa nastere, frecvent in primele 5 zile,  datorita contaminarii ochisorilor in timpul nasterii, agentul cauzal fiind Neisseria gonorrhoeae;
  • simptomele apar frecvent in maternitate, ochisorii fiind umflati, pleoapele indurate cu secretii purulente foarte abundente;intotdeauna este bilaterala;frecvent se asociaza si manifestari sistemice( stomatita, rinita, artrita, meningita, septicemie);
  • tratamentul trebuie rapid instituit deoarece riscul de aparitie a unor complicatii severe este mare, infectia netratata poate duce la keratite sau chiar la orbire;
  • in maternitati se face profilaxia acestei infectii, imediat dupa nastere prin instilarea in ochisori a unor solutii ce contin antibiotic eventual in combinatie cu antiinflamator; in trecut se instila nitrat de argint 2% insa din cauza cresterii incidentei conjunctivitei chimice s-a renuntat la aceasta practica.
b)conjunctivita cu Chlamidia:
  • este cea mai frecventa conjunctivita neo-natala, debutul fiind la 5-20 de zile dupa nastere;
  • rar poate sa se asocieze si o infectie sistemica cu Chlamidia de tipul otitei, pneumoniei;
  • evolutia este variabila de la forme blande in care este prezenta doar o usoara tumefiere a ochisorilor cu minime secretii pana la forme severe cu edem(umflare) masiv al pleoapelor si secretii abundente, vascoase;
  • tratamentul este local, exceptand formele cu afectare sistemica cand este necesara antibioterapie(oral sau intravenos).
c) O forma atipica de conjunctivita este cea  secundara imperforarii canalului lacrimal care este cea mai frecventa anomalie a sistemului de drenaj lacrimal motiv pentru care o voi detalia intr-un articol separat.
5. Conjunctivita chimica:
Apare dupa o agresiune chimica la nivelul ochiului, frecvent in urma unui accident; atentie unde depozitati orice fel de produse care ar putea starni interesul copiilor, astfel de accidente sunt destul de frecvente si se pot solda cu urmari severe; primul ajutor pana la sosirea medicului este acela de a spala ochiul cu orice lichid neiritant aflat la indemana(apa, lapte, ceai, etc).Chiar daca nu sunt semne locale de afectare este util sa mergeti la un consult de specialitate, unele substante putand produce leziuni grave, ireversibile daca nu se intervine optim.
Cum se diagnosticheaza?
De cele mai multe ori este suficient un examen clinic pentru a formula diagnosticul de conjunctivita insa este important sa se stabileasca si cauza acesteia prin analiza secretiei lacrimale(examen bacteriologic, virusologic, citologic) in asa fel incat tratamentul sa fie unul corespunzator.
Cum se trateaza?
a) masuri generale:
  • spalarea frecventa pe maini cu apa si sapun in special inainte si dupa administrarea picaturilor;
  • educarea pe cat posibil a copilului cu evitarea ducerii manutei la ochi;
  • izolarea la domiciliu cel putin pe durata prezentei secretiilor la nivel ocular;
  • spalarea frecventa pe maini a copiilor, taierea scurta a unghiilor;
  • schimbarea zilnica a fetei de perna si a prosopului cel putin pana la terminarea tratamentului;
  • inainte de aplicarea picaturilor, este indicata toaleta ochilor, mai ales daca sunt secretii vascoase sau pleoapele s-au lipit; pentru asta aveti nevoie de comprese sterile si ser fiziologic; incercati sa atingeti cat mai putin cu mana compresele respective si sa folositi cate o compresa pentru fiecare ochi in parte; dupa aceasta operatiune spalati-va bine pe maini si abia apoi aplicati picaturile;
  • evitarea expunerii copiilor la fumul de tigara sau la alti agenti iritanti (praf, produse de curatat, etc);
b)tratament etiologic(al cauzei):
  • se prescrie in functie de cauza infectiei; daca este vorba despre o infectie bacteriana atunci vor fi indicate picaturi(colir) oftalmice pe baza de antibiotic si/sau antiinflamatoare sau eventual unguente in functie de varsta copilului; medicatia trebuie administrata strict la indicatia pediatrului/oftalmologului; chiar daca multe din picaturi se elibereaza de la farmacie fara reteta nu este indicat sa le procurati fara o recomandare medicala, unele dintre ele fiind contraindicate la varste mici;  de obicei se recomanda administrarea picaturilor de 4-5 ori pe zi, dupa toaleta locala a ochiului; durata tratamentului este variabila, in medie 7-10 zile; in cazul conjunctivitelor bacteriene pericolul de transmitere a infectiei se reduce semnificativ dupa 48 de ore de la instituirea tratamentului, astfel incat copilasul poate fi reintegrat in colectivitate. Tratamentul trebuie continuat chiar daca simptomatologia s-a remis, deoarece exista riscul unei recidive. Daca nu sunt ameliorari in primele 48 de ore, adresati-va din nou medicului pentru a evalua raspunsul la tratament. In cazurile grave cand se asociaza si o infectie sistemica(otita, pneumonie, etc) este necesar tratament antibiotic sistemic(oral sau injectabil in functie de severitate).
  • in cazul conjunctivitelor virale, in general se recomanda picaturi oftalmice pe baza de substante  antiinflamatorii; rar se asociaza picaturi pe baza de antibiotic, mai ales pentru a preveni suprainfectarea bacteriana care poate sa apara pe fondul unei afectari prealabile a conjunctivei, mult mai vulnerabila la bacteriile din mediul inconjurator; tratamentul antiviral se recomanda mai rar la varste mici si este recomandat de obicei atunci cand agentul cauzal este virusul herpetic(tip 1si 2).
  • daca se asociaza si alte semne si simptome atunci tratamentul va fi mai complex, in functie de simptomatologia prezenta.
  • in cazul conjunctivitelor alergice, pe langa metodele de profilaxie(evitarea factorilor cunoscuti ca fiind declansatori) frecvent se recurge la tratament antihistaminic si antiinflamator local sau sistemic in functie de fiecare forma in parte.
  • in niciuna din formele de conjunctivita nu se aplica pansamente la nivel ocular deoarece exista riscul de multiplicare a agentului infectios intr-un mediu de cultura benefic, ceea ce duce la prelungirea duratei de evolutie si la aparitia unor eventuale complicatii.
Indiferent de forma de conjunctivita trebuie sa aplicati corect tratamentul; este obligatoriu sa va spalati pe maine inainte si dupa fiecare aplicare de picaturi/unguent; in cazul picaturilor, respectati indicatiile de pastrare a flaconului, in special in ceea ce priveste lumina si temeperatura; inainte de folosire agitati putin flaconul si aplicati picaturile atunci cand copilasul este intins : cu delicatete trageti de pleoapa inferioara in jos pana se formeaza un mic “buzunar” in care picurati cu ajutorul picuratorului doza recomandata de medic, ideal cat mai inspre unghiul intern al ochiului, situat la baza nasului; daca copilasul este mai mare cereti-i sa clipeasca de cateva ori, in asa fel incat substanta sa difuzeze la nivelul intregii mucoase; repetati operatiunea si la celalalt ochisor, dupa care se recomanda in masura in care este posibil repaus la pat pentru cateva minute impiedecand astfle scurgerea solutiei in exterior.
Ce complicatii pot sa apara?
In general evolutia este una usoara, riscul de complicatii fiind destul de redus; pentru a evita aparitia complicatiilor este indicata examinarea de catre medic cu reevaluarea copilasului in cazul in care simptomele nu se remit in primele 48 de ore de la inceperea tratamentului.
In general evolutia este auto-limitanta si foarte rar apar complicatii. O atentie deosebita trebuie acordata conjunctivitelor aparute in prima luna de viata, riscul de complicatii severe in aceste cazuri fiind unul maxim.
Cum prevenim imbolnavirea?
Masurile de igiena sunt principala metoda de prevenire a imbolnavirii la care se adauga evitarea factorilor alergeni daca este vorba de conjunctivita alergica.
  • spalarea frecventa a mainilor cu apa si sapun;
  • evitarea folosirii in comun a obiectelor personale: prosop, lenjerie de pat, etc;
  • evitarea expunerii la factori iritanti (praf, gaze volatile, produse de curatat, fum de tigara, etc);
  • in cazul copiilor ce frecventeaza colectivitati este indicat ca pe durata prezentei simptomelor sa nu frecventeze cresa/gradinita/scoala evitand astfel expunerea indirecta a celorlalti copilasi; oricum reintrarea in colectivitate trebuie facuta abia dupa avizul medicului avand in vedere usurinta cu care se transmite.
>>>

ROSEOLA INFANTUM – A SASEA BOALA ERUPTIVA

Roseola infantum, a sasea boala eruptiva sau exantemul subit este o infectie virala ce afecteaza cu preponderenta copilasii mici, incidenta maxima fiind la grupul de varsta 6 luni- 2 ani.

In linii mari se caracterizeaza prin cresteri mari ale temperaturii pe o durata de cateva zile, urmata de aparitia unei eruptii caracteristice moment in care febra dispare.

Este o boala cu evolutie buna, autolimitata, prognosticul fiind excelent, complicatiile rare, insa posibile.

 

De cine este produsa?

Este o infectie virala produsa de virusul herpetic, mai exact de tipurile 6 si 7.

  • incubatia: perioada scursa intre momentul infectarii si aparitia simptomelor este in medie 5-15 zile;
  • transmiterea: facila prin intermediul stranutului, tusei dar si prin intermediul obiectelor contaminate.

Cum se manifesta?

www.roseolarashpictures.com

  • prodrom(debut): brusc cu febra mare, frecvent fara alta simptomatologie;poate sa apara o stare de agitatie, de iritabilitate, inapetenta; febra mare poate duce la aparitia convulsiilor febrile;

 

  • perioada de stare:

-febra persista cateva zile,uneori chiar si 7 zile;

apatie, somnolenta;

adenopatie cervicala, occipitala(cresterea in volum a  ganglionilor din zona cefei precum si a celor de sub barbie si de pe                partile laterale ale gatului);

-scaderea poftei de mancare;

amigdale marite de volum, congestionate(“gat rosu”);

rinoree mucoasa sau seromucoasa(secretii nazale apoase);

conjunctivita ( ochi rosii, senzatie de nisip in ochi, mancarime,secretii la        nivelul ochiului);

-foarte rar apar simptome digestive: dureri abdominale, greturi, varsaturi   scaune diareice.

  • eruptia:

 

debuteaza in medie dupa 3-4 zile (uneori chiar mai mult) de la aparitia febrei si  se manifesta sub forma de macule (mici pete) de culoare roz , usor iesite in relief, localizate mai ales la nivelul fetei si gatului, in partea superioara a toracelui, precum si la nivelul membrelor superioare si inferioare; daca se apasa cu degetul acele mici pete dispar pentru a reaparea dupa indepartarea degetului; foarte caracteristic este faptul ca, eruptia nu determina mancarime; in evolutie nu apar vezicule cu lichid sau puroi.

Odata cu disparitia eruptiei,in medie dupa 2-4 zile, copilasul nu mai este contagios.

Cum se diagnosticheaza?

Se spune despre roseola ca este inselatoare, mai ales in primele zile cand frecvent este vorba doar de febra, fara alte simptome. Practic diagnosticul se stabileste dupa aparitia eruptiei.

Exista posibilitatea confirmarii diagnosticului prin analize de laborator:

  • hemoleucograma care frecvent arata o crestere a numarului de globule albe(leucocite) cu predominanta limfocitelor(sugestive pentru o infectie virala);
  • absenta cresterii reactantilor de faza acuta(in special PCR- proteina C reactiva);
  • detectarea anticorpilor anti HHV, initial de tip IgM care sugereaza o infectie acuta, ulterior IgG(care persista toata viata) si care semnifica trecerea prin infectie.

Care este evolutia?

Evolutia in general este usoara, febra cedeaza in medie dupa 3-5 zile, odata cu aparitia eruptiei care nu necesita niciun fel de tratament.

Ce complicatii pot sa apara?

Complicatiile sunt rare insa totusi posibile:

  • convulsiile febrile;
  • deshidratarea mai ales daca febra este insotita si de manifestari digestive(varsaturi/diaree);
  • suprainfectie bacteriana: peste infectia virala se suprapune o infectie cu bacterii, necesitand astfel administrarea de antibiotic(doar la indicatia precisa a medicului pediatru si in dozele recomandate de acesta); administrarea profilactica de antibiotic nu previne suprainfectia bacteriana!!!
  • encefalita – foarte rar
  • purpura trombocitopenica imuna (apare o eruptie petesiala, mici bubite rosii diseminate pe intreaga suprafata a corpului cu predilectie la nivelul membrelor inferioare)

Cum se trateaza?

Fiind vorba de o afectiune virala tratamentul este unul simptomatic, adica indreptat impotriva simptomelor ; nu se administreaza antibiotic decat in acele cazuri in care exista suprainfectie bacteriana si/sau examinarile suplimentare(analizele de sange) confirma acest lucru.

  • repaus la domiciliu daca copilasul este in colectivitate;
  • hidratare corespunzatoare ( apa, ceai caldut, sucuri de fructe, lapte, supe de legume) in cantitati mici si dese;
  • scaderea temperaturii:foarte eficienta este terapia alternativa cu paracetamol ( Panadol, Eferalgan, Calpol, supozitoare cu Paracetamol) si ibuprofen ( Nurofen, Ibalgin, Ibugesic, Marcofen) insa aceasta trebuie adminstrata doar la indicatia medicului si in dozele prescrise de acesta ( nu adminsitrati aceleasi doze de la o infectie la alta intrucat se calculeaza in functie de greutatea copilului si s-ar putea sa fie ineficinete);frecvent medicul va indica un tratament alternativ cu antitermice; este important sa respectati dozele recomandate de medic si durata de administrare; spun asta deoarece in practica frecvent m-am confruntat cu situatii in care medicatia era intrerupta de catre parinti in momentul cand copilasul nu mai prezenta febra cu reaparitia acesteia ulterior datorita duratei insuficiente de administrare.
Nu voi insista asupra dozelor si ritmului de administrare deoarece acest site nu constituie o modalitate de autodiagnostic si autotratament si nu poate inlocui sub nicio forma un consult medical;
  • aerisiti camera; temperatuta optima 18-19C;
  • nu-l infofoliti, nu-l acoperiti cu paturi, nu-i puneti caciulita in cap;
  • puteti sa-i faceti o baita cu apa calduta (36- 37C) sau o baie racita progresiv (se foloseste apa la temperatura uzuala si apoi se raceste cu 1-2 grade prin adaugarea de apa rece); nu-i aplicatii frectii cu alcool deoarece exista riscul absobtiei la nivelul pielii sau inhalarii vaporilor de alcool;se pot aplica comprese cu apa “calaie”, nu foarte rece(pe frunte, la nivelul talpilor) sau se pot face impachetari(un prosop ud cu care se inveleste copilasul si care se schimba in momentul in care s-a “incalzit”);
Nu administrati copiilor sub 12 ani ASPIRINA deoarece poate sa apara o boala rara dar grava ( Sindrom Reye)!!!
In general dupa administrarea antitermicelor febra incepe sa scada dupa aproximativ 30 – 45 minute; sunt totusi situatii in care apare o crestere brusca a temperaturii( ”criza febrila” ) cand, e bine sa va adresati unui medic.
In cadrul unei infectii, febra persista pana la distrugerea ” cauzei” ( bacterii sau virusuri); astfel va persita mai mult in infectiile virale, comparativ cu cele bacteriene in care, se reduce in primele 36-48 ore de la instituirea tratamentului antibiotic.
Este foarte important ca pe durata febrei (mai ales ca poate persista cateva zile) sa pastrati permanent legatura cu medicul copilasului caruia sa-i puteti semnala orice modificare aparuta.
  • daca apar semne de afectare respiratorie se administreaza picaturi in nasuc (ser fiziologic cu aspirarea secretiilor in special inainte de masa si inainte de somn pentru a usura respiratia); in cazuri mai severe medicul va va recomanda tratamentul potrivit in functie de simptomatologie;
  • in situatia in care exista afectare digestiva cu varsaturi si diaree, exista pericolul deshidratarii, astfel incat de mare folos sunt sarurile de rehidratare (echivalentul perfuziilor care insa pot fi administrate oral in formele usoare) care se gasesc fie sub forma de pliculete care trebuie preparate, fie gata preparate sub forma unui suc ce are adaugat morcovi ,orez.mar(Hipp ORS); si aceste saruri de rehidratare se administreaza strict la indicatia medicului; acesta va va recomanda si un regim igieno dietetic( supa de morcovi, mucilagiu de orez, prepararea laptelui praf in decoct de orez,branza de vaci, inlocuirea formulei de lapte cu una fara lactoza,etc) si/sau un tratament antidiareic pentru a stopa scaunele moi care prin frecventa lor pot creste riscul de deshidratare cu atat mai mare cu cat copilasul este mai mic;
  • aparitia eruptiei nu impune administrarea niciunui medicament, eruptia evoluand fara complicatii si fara mancarime; nu exista riscul suprainfectarii bubitelor;

In general infectia dureaza in medie 7 zile, evolutia este usoara iar tratamentul poate fi efectuat la domiciliu dupa un consult medical si respectand recomandarile pediatrului.


>>>

RUBEOLA

Rubeola este o boala infecto-contagioasa din categoria bolilor eruptive a carei frecventa s-a redus considerabil de cand s-a introdus vaccinarea in programul national(vaccinul ROR efectuat la implinirea varstei de 1 an si apoi rapeluri-revaccinari periodice).Cu toate acestea, in ultimul an au aparut numeroase cazuri de rubeola, mai ales in colectivitati si la bebelusii sub 1 anisor care inca nu au fost vaccinati. In general este o boala cu evolutie usoara insa pot sa apara diverse complicatii.Situatia cea mai severa este in cazul femeilor insarcinate deoarece infectia cu virusul rubeolei poate determina malformatii grave ale fatului.

De cine este produsa?

Rubeola este o infectie virala produsa de virusul rubeolic care se transmite foarte usor si care a dus la adevarate epidemii care surveneau periodic la cativa ani cu predilectie in timpul iernii si la inceputul primaverii.Virusul rubeolic este sensibil la caldura, solventi organici(produse de curatare si dezinfectie) insa rezista foarte bine la frig.

Cum se transmite?

Calea cea mai frecventa de transmitere este cea aeriana prin tuse, stranut, vorbire dar si prin contactul cu suprafete contaminate (jucarii, vesela,); in cazuri exceptionale exista si posibilitatea transmiterii pe cale sangvina(de exemplu daca exista rani deschise) ; de asemenea exista riscul de transmitere de la mama la fat (rubeola congenitala) daca infectia s-a produs in timpul sarcinii.

Perioada de incubatie (timpul scurs din momentul contactului cu virusul pana la aparitia primelor simptome) este in medie de 14-21 de zile.

De mentionat ca infectia se transmite inca inainte de aparitia simptomelor, facand foarte dificila preventia; de asemenea virusul poate fi detectat in faringe cu 5-7 zile inainte de aparitia simptomelor dar si la 7-10 zile dupa aparitia eruptiei. Din acest motiv este deosebit de importanta izolarea persoanelor bolnave pentru a preveni diseminarea infectiei(dupa 7 zile de la debutul eruptiei se considera ca persoanele infectate nu mai transmit virusul).

Perioada de maxima contagiozitate (riscul cel mai mare de infectie)este in momentul aparitiei eruptiei.

Cum se manifesta?

a)perioada de invazie:perioada in care virusul se inmulteste si determina simptome nespecifice, de multe ori sugestive pentru o infectie respiratorie si care in medie dureaza 2-3 zile:

  • febra in general usoara (38-38,5C);
  • cefalee (dureri de cap);
  • indispozitie, iritabilitate,oboseala;
  • dureri de gat, refuzul alimentatiei, tuse;
  • inflamarea ganglionilor care devine maxima in momentul in care apare eruptia insa cresterea lor in dimensiuni apare cu 4-10 zile inainte de aparitia eruptiei; in general sunt afectati ganglionii din zona capului, cei submandibulari (de sub barbie), cei din partea laterala a gatului, din spatele urechilor, precum si cei din spatele gatului (occipitali), acestia din urma fiind cei mai sugestivi pentru diagnosticul de rubeola; ganglionii cresc in dimensiuni si sunt durerosi.Cresterea in dimensiuni a ganglionilor poate persista 2-4, uneori chiar 6 saptamani fiind considerati “primul si ultimul semn al bolii”

b)perioada de stare(eruptiva):

De obicei cand apare eruptia febra dispare iar simptomele se amelioreaza de la o zi la alta.

  • Eruptia nu este una foarte caracteristica, debuteaza la nivelul fetei( prima date pe frunte si in spatele urechilor) si apoi se extinde progresiv pe trunchi(este foarte accentuata) si membre(mai difuza, nu foarte exprimata);sunt pete (macule) de culoare roz, de diferite dimensiuni, rotunde sau ovalare si care nu conflueaza decat in situatii rare cand sunt foarte numeroase; poate sa dispara in decurs de cateva ore insa frecvent persista 2-3 zile, rar 5 zile; dispar in ordinea in care au aparut.







  • Artralgii (dureri articulare) prezente mai ales la femei iar rareori se asociaza o crestere usoara in dimensiuni a splinei sau chiar o hepatita tranzitorie.

Care este evolutia?

Evolutia in general este usoara, in rare situatii pot sa apara complicatii. Imunitatea dobandita este durabila (toata viata) chiar daca uneori sunt posibile reinfectii acestea au e evolutie foarte usoara(subclinica).

Ce complicatii pot sa apara?

In general boala evolueaza usor insa sunt situatii in care pot sa apara unele complicatii cele mai frecvente fiind:

  • artrita rubeolica (mai ales la femei) sau  chiar declansarea artritei idiopatice juvenile(AIJ);
  • encefalita, encefalomielita;
  • purpura tombocitopenica:apare foarte rar si se caracterizeaza prin scaderea dramatica a trombocitelor;

Cum se diagnosticheaza?

Cel mai important element sugestiv pentru diagnostic este contactul cu o persoana infectata; la acesta se adauga cresterea in dimensiuni a ganglionilor si prezenta eruptiei; sunt forme atipice care cu greu se diferentiaza clinic (doar prin consult, fara analize suplimentare) de formele usoare de scarlatina , rujeola, roseola infantum, manifestari alergice, etc.

Analize de laborator:

-cele mai specifice care confirma prezenta rubeolei sunt cele prin care se detecteaza prezenta anticorpilor de tip IgM sugetivi pentru o infectie acuta;

Care este tratamentul?

a) Masuri generale:

  • izolare la domiciliu 7-10 zile;
  • repaus la pat cu evitarea efortului fizic;
  • hidratare corespunzatoare (apa, sucuri naturale de fructe, supe, ceaiuri);
  • evitarea contactului cu femei insarcinate pentru a reduce la minim riscul de transmitere a infectiei.

b) Tratament simptomatic :

Fiind vorba de o infectie virala, tratamentul este doar acela de reducere a simptomelor si in primul rand a febrei.

Pentru scaderea temepraturii se folosesc preparatele pe baza de Ibuprofen(Nurofen, Ibalgin, Marcofen) sau Paracetamol(Panadol, Calpol, Eferalgan) iar in cazurile in care temperatura este foarte mare se poate apela la supozitoarele cu Algocalmin(Novocalmin) precum si la alte metode de reducere a temperaturii (bai racite progresiv, impachetari).Dozele se stabilesc intotdeauna de catre medic. Atrag inca o data atentia asupra ASPIRINEI care nu trebuie utilizata la copii din cauza riscului de sindrom Reye (apare foarte rar insa poate fi letal).

 

Care sunt modalitatile de prevenire?

Vaccinarea este singura masura profilactica si de aceea vaccinul impotriva rubeolei s-a inclus in programul national, prima doza administrandu-se la varsta de 1 an impreuna cu vaccinarea antirujeolica si antioreion(ROR); rapelul (revaccinarea) se efectueaza in campanii scolare in clasa I-a iar in clasa a VIII-a se revaccineaza doar fetele tocmai datorita efectelor secundare ale rubeolei in cazul in care apare la o femeie insarcinata. Subliniez inca o data: vaccinul ROR nu se asociaza cu autismul!!!

Femeile aflate la varsta fertila, inainte de programarea unei sarcini ar trebui sa-si efectueze o analiza(Anticorpi impotriva virusului rubeolei de tip IgM sugestivi pentru o infectie acuta, respectiv IgG-evidentiaza faptul ca acea femeie a trecut prin infectie) prin care sa se evidentieze daca au sau nu anticorpi care sa protejeze de o eventuala infectie in timpul sarcinii.Daca nu exista anticorpi se efectueaza vaccinarea.Se recomanda ca vaccinarea sa se efectueze cu minim o luna inainte de conceptie.

RUBEOLA CONGENITALA

 

Infectia cu virusul rubeolei este foarte periculoasa in timpul sarcinii, cu precadere in primul trimestru, cu atat mai periculoasa cu cat femeile insarcinate pot face forme atipice de boala care nu se manifesta cu eruptie si astfel infectia nu este diagnosticata.

 

Momentul infectarii este deosebit de important deoarece virusul se considera periculos atunci cand se formeaza organele embrionului(primele 3-4luni).

Virusul se transmite de la mama la fat prin placenta si “ataca” organele formate sau aflate in formare, fiind raspunzator de producerea a numeroase malformatii unele dintre ele declansand avorturi spontane. Daca nu se produce avortul spontan, sarcina evolueaza bine de obicei nasterea este la termen insa copilul este slab dezvoltat (greutate si lungime sub valorile normale).

Riscul ca un copil sa se nasca cu malformatii daca mama a contactat rubeola in timpul sarcinii este cuprins intre 20% (daca infectia s-a produs dupa luna a 3-a de sarcina), pana la aproape 100% daca infectia se produce in prima luna de sarcina.

Cele mai frecvente malformatii care apar sunt:

  • cataracta congenitala, frecvent bilaterala;
  • surditatea;
  • malformatii cardiace, osoase, musculare, digestive;
  • afectare hematologica;
  • retard psiho-motor.

In general daca se contacteaza rubeola in timpul sarcinii, se recomanda avortul terapeutic.

>>>

POLIPII sau ADENOIDITA CRONICA

Adenoidita cronica in limbaj popular polipii (vegetatiile adenoidiene) este o afectiune foarte frecventa in perioada copilariei si care constituie una din cauzele principale de infectii respiratorii recidivante, fiind cea care favorizeaza si intretine aceste infectii respiratorii. Mai mult poate predispune si la alte afectiuni mergand de la otite recidivante (in cazuri severe chiar cu afectarea auzului) pana la tulburari de vorbire care apar secundar respiratiei permanente cu gurita deschisa.

Ce sunt vegetatiile adenoidiene?

Sunt niste aglomerari de tesut limfatic (amigdala Luschka) care se dezvolta in portiunea postero-superioara a rinofaringelui (portiunea din spatele nasului) si care apartin unei structuri limfatice (inelul Waldayer) care cuprinde si amigdalele situate in cavitatea bucala. Acest inel limfatic este deosebit de important in apararea locala si generala a organismului fata de multiplii agresori (virusuri, bacterii) care “bombardeaza” copilasul din primul an de viata si pana la varsta de 9-10 ani interval necesar formarii si consolidarii imunitatii, de cele mai multe ori prin contact repetat cu acesti agresori.

Aceste vegetatii sunt primul sediu in care microbii interactioneaza cu sistemul limfatic (cel care intervine in aparare prin producerea de anticorpi) si secundar cresc in dimensiuni pana cand reusesc sa ocupe un spatiu suficient de mare ca sa cauzeze aparitia simptomelor. Sunt situatii in care aceasta crestere se produce foarte rapid astfel incat sunt copilasi care au deja polipi la varste mici, uneori chiar la 2-3anisori.

In prima faza apar infectii acute(adenoidita acuta), care se vindeca sub tratament corespunzator insa sunt situatii cand prin repetarea infectiilor la acest nivel se produce cronicizarea(persistenta inflamatiei): adenoidita cronica(polipii).

I. ADENOIDITA ACUTA:

 

 

Este o boala infectioasa produsa fie de virusi, fie de bacterii care afecteaza in special copiii de varsta mica (sub 5 ani), cu predilectie bebelusii, insa poate sa apara si la varste mai mari.

 

 

Cum se manifesta?

a)debutul:

– brusc, cu subfebrilitati/febra(uneori mare, depasind 39C);in cazuri rare debutul poate fi sub forma convulsiilor febrile (detalii aici)

-iritabilitate, indispozitie

-obstructie nazala(nas infundat)

b)perioada de stare:

  • obstructie nazala (nas infundat), respiratie orala (cu gura deschisa) mai ales in timpul somnului, determinand si aparitia sforaitului;
  • respiratie zgomotoasa, cresterea frecventei respiratiilor;
  • dificultati de alimentatie, mai ales in cazul bebelusilor; obstructia nazala interfera cu suptul, facand practic imposibila alimentarea ceea ce determina stagnare sau chiar scadere in greutate;
  • secretii muco-purulente pe peretele posterior al faringelui vizibile atunci cand se examineaza cavitatea bucala;
  • tuse chinuitoare, care se accentueaza noaptea; tusea apare fie prin uscarea mucoasei bucale ca si consecinta a repiratiei pe gura fie prin scurgerea secretiilor din nas in gurita;
  • varsaturi declansate de secretiile care se scurg din nas in gurita; poate chiar sa apara sindromul de deshidratare mai ales daca se asociaza febra mare si refuzul alimentatiei.

c)complicatii posibile:

Netratata sau tratata incorect, adenoidita poate cauza complicatii severe care prelungesc suferinta copilasilor; de aceea urmati cu strictete recomandarile medicale atat in privinta dozei cat si a duratei de administrare a tratamentului.

  • otita medie (detalii aici) datorita obstructiei trompei lui Eustachio (conduct ce face legatura dintre ureche si fosele nazale cu rol in egalizarea presiunii aerului de cele doua parti ale timpanului); otitele se pot repeta mai ales daca in timp se constituie polipii (adenoidita cronica);
  • adenite laterocervicale(inflamarea ganglionilor), angine acute eritematoase sau eritemato-pultacee(rosu in gat cu puroi), abcces, flemon amigdalian;
  • laringite, traheite (prin iritarea cailor respiratorii secundar respiratiei pe gura; se inspira aer rece care nu mai trece prin filtrul nazal)
  • bronsite, pneumonii
  • tulburari digestive (varsaturi, scaune moi, diareice, sindrom de deshidratare)

Cum se diagnosticheaza?

Pe langa examinarea clinica uneori sunt necesare investigatii suplimentare :

  • consult ORL: stabileste cu certitudine diagnosticul prin masurarea dimensiunii vegetatiilor; de asemenea se recomanda atunci cand exista suspiciunea de otita;
  • analize de sange: hemoleucograma, VSH,PCR
  • alte investigatii : in cazurile in care se asociza si alte complicatii

Cum se trateaza?

1. Masuri generale:

  • temperatura ambientala de confort (20-21C) cu umiditate intre60-70%
  • hidratare corespunzatoare (lapte, ceaiuri, apa, sucuri naturale, supe de legume)
  • evitarea infofolirii; copilasul trebuie imbracat normal; de asemenea baia este permisa, chiar indicata atunci cand exista cresteri mari ale temperaturii(bai racite progresiv)

2. Tratament antitermic :

Ibuprofen(Nurofen, Marcofen, Ibalgin, etc), Paracetamol(Panadol,Eferalgan, Calpol, supozitoare Paracetamol) iar in cazul in care temperatura depaseste 39C se pot utiliza supozitoare cu Algocalmin(Novocalmin);

Dozele se stabilesc intotdeauna de catre medic in functie de greutatea fiecarui copilas; nu administrati ASPIRINA sub varsta de 12 ani deoarece poate sa apara un sindrom rar (Reye) insa cu complicatii severe, chiar deces. Detalii despre febra gasiti si aici.

3. Dezobstructie nazala:

  • instilatii cu substante vasoconstrictoare (ser, ser efedrinat) sau chiar nebulizari cu diferite substante (la recomandarea medicului in functie de varsta si alte simptome asociate)
  • aspirarea secretiilor nazale( de recomandat inainte de masa, mai ales daca este vorba despre un bebelus)

4. Tratament antibiotic:

  • este necesar in formele produse de bacterii si se face strict la indicatia pediatrului sau medicului specialist ORL


II. ADENOIDITA CRONICA-POLIPII:

Este consecinta hipertrofierii(cresterii in volum) a vegetatiilor adenoidiene  si are o evolutie cronica care poate determina complicatii severe, unele pentru toata viata.

Simptomele sunt cam acelasi ca si in forma acuta cu deosebirea ca sunt permanente si, mai mult predispun la alte infectii, fiind focarul ce intretine infectiile respiratorii recidivante din perioada de copil. Spre deosebire de forma acuta care se vindeca, in forma cronica simptomele persista, pe primul plan fiind obstructia nazala permanenta.

Cum se manifesta?

  • obstructie nazala : initial incompleta, doar in timpul somnului insa cu timpul apare si pe parcursul zilei, insotita de respiratie zgomotoasa, sforait;
  • respiratie pe gurita; antreneaza si alte simptome: tuse seaca, chinuitoare, uscarea mucoasei bucale crescand astfel predispozitia spre diferite infectii, chiar favorizand aparitia cariilor dentare
  • timbru vocal modificat, voce nazonata
  • tulburari de somn: secundare obstructiei nazale care au ca si consecinta iritabilitatea, deficitul de atentie, somnolenta  diurna cu efecte asupra performantei fizice(scaderea capacitatii de efort) si intelectuale(scaderea performantelor la scoala)
  • facies adenoidian: aspect de copil cu retard,palid, cu deformare a boltei palatine(cerul gurii),buza superioara ridicata, cu implantare vicioasa a dentitiei definitive, cu aparitia precoce a cariilor dentare;

 

  • afectarea auriculara: otite repetate  care in timp pot determina hipoacuzie (contibuie la deficientele de atentie si la scaderea performantelor scolare)

  • rinite, sinuzite, laringite, bronsite cronice
  • incetinirea ritmului de crestere staturo-ponderala
  • alterarea mirosului si gustului prin uscarea mucoasei nazale, respectiv linguale

Cum se diagnosticheaza?

Examinarea de certitudine este consultul ORL care prin rinoscopie posterioara determina exact dimensiunile acestor vegetatii si stabileste necesitatea interventiei chirurgicale(adenoidectomie).

Cand trebuie operat?(adenoidectomie)

Interventia chirurgicala trebuie efectuata cat mai repede dupa ce apare simptomatologia si se stabileste cu certitudine diagnosticul pentru a preveni instalarea complicatiilor. Se poate efectua dupa varsta de 1 an; cu cat interventia se face la o varsta mai mica cu atat exista riscul de recidiva;aceasta insa nu trebuie sa constituie un impediment ci, dimpotriva.

Astfel prezenta:

  • obstructiei nazale permanente si a respiratiei orale
  • respiratiei zgomotoase, sforaitului
  • otitelor recurente sau chiar hipoacuziei
  • episoadelor frecvente de adenoidita acuta

impune o interventie chirurgicala. Operatia este una relativ simpla, in care se realizeaza ablatia acestor vegetatii, recuperarea fiind rapida.

 

 


>>>

BOALA GURA-MANA-PICIOR

Boala GURA-MANA-PICIOR este o infectie virala care apare in epidemii in special in colectivitati (crese, gradinite), cei mai afectati fiind prescolarii (2-6 ani) insa si bebelusii si copilasii mai mari pot face aceasta infectie, datorita faptului ca se transmite deosebit de usor. De asemenea in cazul femeilor insarcinate exista riscul de a transmite infectia virala fatului  recomandandu-se pe cat posibil evitarea contactului cu persoane infectate.

De cine este produsa?

Virusul implicat face parte din categoria enterovirusurilor(virusuri “digestive”) si se numeste COXACKIE. Sunt mai multe subtipuri care pot determina acesta infectie, cel mai frecvent implicat fiind tipul A-16. Imbolnaviri pot determina si subtipurile A5,7,9,10 , B5 iar subtipul 71 este asociat cu o infectie severa cu manifestari neurologice de tipul meningitei/encefalitei/mielitei si care necesita internare obligatorie cu supraveghere si tratament de specialitate.In tarile asiatice Taiwan, Singapore, Malayesia au fost inregistrate multiple infectii cu subtipul 71 care s-au soldat cu evolutii severe, letale.

Cum se transmite?

  • se transmite foarte usor, fiind  responsabila de adevarate epidemii, mai ales in crese si gradinite, fiind de departe cauza cea mai frecventa de ulceratii la copii;
  • calea de transmitere cea mai frecventa este cea oral-fecala, virusul fiind prin definitie un enterovirus, adica un virus care patrunde in organism pe cale bucala orala) si se multiplica in intestin de unde se raspandeste in intreg corpul.De asemenea se transmite prin tuse, stranut, prin contactul direct cu leziunile de la nivelul pielii dar si prin intermediul obiectelor contaminate sau materiilor fecale. Din acest motiv sunt foarte importante  masurile de igiena, spalarea frecventa pe maini cu apa calda si sapun, aerisirea incaperilor,evitarea spatiilor aglomerate si a contactului cu persoanele infectate;
  • izolarea la domiciliu a copilasilor bolnavi este un imperativ prevenind de multe ori raspandirea infectiei;chiar daca copilul are o stare generala buna nu este indicat sa fie dus in locuri publice(parcuri, spatii special amenajate pentru copii)

Cum se manifesta?

Perioada de incubatie, adica timpul scurs din momentul infectarii si pana la aparitia semnelor si simptomelor este variabila, in medie 3-7 zile.

Debutul:

– necaracteristic, frecvent sugestiv pentru o infectie respiratorie:

  • stare generala alterata;
  • indispozitie, astenie, adinamie;
  • cefalee(dureri de cap);
  • anorexie (lipsa poftei de mancare, in special pentru solide);
  • mai rar varsaturi si dureri abdominale;
  • febra – precede cu 24-48 de ore aparitia eruptie; frecvent este  usoara/moderata : 38-39C

Perioada de stare:

-caracteristica este eruptia care are mai multe stadii:

  • initial apar niste macule(pete) rosii in jurul guritei dar si in interiorul cavitatii bucale ( limba, gingii, fata interna a obrajilor, palat -“cerul gurii”, faringe) care se transforma in 24-48 de ore in mici vezicule (besicute) cu contur clar, perete subtire, culoare gri, inconjurate de un halou eritemtos(rosu).Sunt foarte dureroase, impiedeca alimentatia iar in cazul in care aportul de lichide este deficitar se poate ajunge la deshidratare care necesita spitalizare si perfuzare endovenoasa.

  • leziunile veziculoase se ulcereaza si lasa adevarate rani in gurita copilasilor facand imposibila alimentatia; se pare ca, cel mai bine tolerat este laptele rece/iaurtul, singurul care nu determina usturimi in momentul contactului cu mucoasa bucala;
  • pe langa leziunile bucale tipice sunt si leziunile de la nivelul palmelor si talpilor(de unde si denumirea bolii…mana-gura -picior); au aceeasi evolutie, initial macule rosii apoi vezicule situate in special pe palme, intre degete si la nivelul talpilor; mai rar apar la nivelul coapselor si pe trunchi. Spre deosebire de alte boli eruptive ( in special varicela cu care se si confunda uneori) nu sunt insotie de prurit ( mancarime).

  • leziunile de la nivelul pielii se vindeca in general in 7  maxim 10 zile si nu lasa sechele (cum se intampla de exemplu in cazul varicelei cand raman cicatrici daca au fost inlaturate crustele respective).

Indiferent de gravitatea manifestarilor generale(febra, refuzul alimentatiei, dureri de cap) sau a elementelor eruptive este recomandat sa va adresati unui medic singurul in masura sa stabileasca diagnosticul corect si implicit tratamentul specific.

Cum se diagnosticheaza?

  • diagnosticul este relativ usor, bazat pe contactul copilasului cu cineva deja infectat si pe aspectul clinic al leziunilor;
  • sunt rare cazurile cand sunt necesare investigatii suplimentare(analize), de obicei in situatii severe sau care apar la copilasi cu alte probleme de sanatate asociate;

Cum se trateaza?

Tratamentul este suportiv si simptomatic, ceea ce inseamna ca nu poate fi tratata cauza ci doar alinate simptomele. De subliniat ca tratamentul antibiotic nu-si justifica utilizarea fiind vorba de o infectie virala;sunt insa cazuri cand se poate suprapune o infectie bacteriana si atunci sunt necesare antibioticele insa strict la racomandarea medicului.

Obiectivele majore sunt:

  • tratamentul febrei;
  • hidratarea corespunzatoare cu aport suplimentar de lichide; ideal este ca lichidele sa fie reci sau servite la temperatura ambianta, cu evitarea lichidelor fierbinti sau a sucurilor;
  • calmarea durerilor (ibuprofen, paracetamol) sau sprayuri cu efect antiinflamator si anestezic(Tantum Verde, Gatulet Fericit, etc);
  • badijonari ale mucoasei bucale(solutii cu glicerina la care se adauga anestezice : anestezina, lidocaina, reepitelizante ale mucoasei – Vitamina A, Vitamina E) sau antihistaminice (difenhidramina);
  • probiotice, antidiareice(smecta), antisecretorii(hidrasec)daca se asociaza diaree;
  • diminuarea raspandirii infectiei prin izolarea la domiciliu a copilasilor bolnavi.

In cazul copilasilor cu leziuni masive la care este imposibila hidratarea se recomanda internare pentru perfuzare si tratament de specialitate. De asemenea infectiile cu manifestari neurologice (produse de subtipul 71) necesita internare obligatorie.

Ce complicatii pot sa apara?

  • deshidratarea;
  • suprainfectia bacteriana a leziunilor ce impune administrare de antibiotic chiar daca la baza infectia este virala;
  • pericardita/miocardita (rar);
  • meningita/encefalita (foarte rar);

Care este evolutia?

  • in formele usoare si moderte evolutia este autolimitanta cu vindecare in 7-10zile;
  • incepand cu cea de-a 7-a zi de boala se formeaza anticorpi care elimina virusul din organism;cu toate acestea s-a stabilit ca, virusul se mai elimina prin fecale timp de aproape 1 luna, ceea ce inseamna ca, pericol de contagiozitate exista. Insist inca o data asupra importantei masurilor de igiena mai ales in cazul copilasilor mici, ce frecventeaza gradinitele;
  • imunitatea dobandita in urma infectiei este durabila, rar apare reinfectia insa este posibila infectia cu un alt subtip al virusului Coxackie;

Adultii de obicei manifesta forme mult mai usoare decat copilasii.

In cazul femeilor insarcinate daca infectia s-a produs in primul trimestru de sarcina se poate produce avort spontan. In schimb infectiile din trimestrul 2, respectiv 3 s-au soldat cu retard al cresterii intrauterine a fatului.

Cum ne putem proteja?

Fiind o boala ce se raspandeste usor, posibilitatile de protectie sunt minime si se reduc la aplicarea riguroasa a masurilor de igiena si in special spalatul frecvent pe maini cu apa calda si sapun si obligatoriu dezinfectia obiectelor cu care copilasii vin in contact (de exemplu virusul ramane foarte mult timp activ pe suzeta sau pe o jucarie)..

>>>
Sitemap