Category Archives: Alimentatie

CONSTIPATIA

Constipatia este din ce in ce mai frecventa atat la sugari cat mai ales la copilasii mai mari, consecinta de cele mai multe ori a unei alimentatii dezechilibrate , sarace in fibre alimentare, in fructe si legume. Tot printre cauzele frecvente se situeaza si excesul de lapte, mai ales dupa varsta de 6 luni. Mai rar este vorba despre anumite boli organice (malformatii, afectiuni  endocrine, metabolice, etc) care au un rasunet asupra intregului organism cu semne si simptome sugestive.

Ce este constipatia?

Eliminarea rara si dificila, dureroasa a unor scaune de consistenta crescuta pe o durata ce depasete 2 saptamani cu repercursiuni locale (fisuri anale, sangerari, etc) dar  si generale (dureri abdominale, indispozitie, etc).

Printre cei mai frecventi factori favorizanti se numara :

  • antecedente familiale de constipatie;
  • erori in regimul alimentar;
  • factori psiho-afectivi si socio-educativi.

Care sunt cauzele constipatiei?

Sunt doua categorii: prima, cea mai frecventa, asa numita constipatie functionala care nu are la baza o boala ci se datoreaza dietei si eventualelor circumstante de ordin psihic care impiedeca defecatia (frica de durere, teama de a fi certat, rusinea fata de educatoare/ingrijitoare, etc). A doua categorie, mult mai rara, este cea a constipatiei secundare unor afectiuni (boli) ale tubului digestiv, ale sistemului nervos, precum si unor  boli endocrine si metabolice. Voi insista initial asupra constipatiei secundare, urmand a detalia pe larg forma cea mai frecventa si anume constipatia functionala.

A. Constipatia organica:

Primul scaun al nou-nascutului se numeste MECONIU si se elimina imediat dupa nastere sau in urmatoarele 24-36 ore; acesta are o culoare neagra/verzuie iar momentul eliminarii sale are o mare importanta in cazurile de constipatie precoce, aparuta in primele zile/saptamani dupa nastere. Neeliminarea sa se datoreaza unor malformatii ano-rectale (imperforatie anala, stenoza anala, terato-sacroccigian) si impune supraveghere de urgenta intr-o sectie specializata.

Astfel, cele mai frecvente cauze de constipatie organica sunt:

  • bolile gastrointestinale:

–   malformatii : – imperforatie, stenoza anala;

–  boala Hirschsprung ( megacolon congenital);

alergia la proteinele din laptele de vaca;

– mucoviscidoza sau fibroza chistica, cea mai frecventa boala genetica (se poate manifesta de la nastere prin intarziere in eliminarea meconiului sau poate sa apara in evolutie, in functie de forma clinica su severitatea acesteia);

– boli autoimune ( sclerodermie, lupus eritematos sistemic), mai rare la copil;

  • anomalii neuro-musculare

– distrofii musculare ( Duchenne, Becker,etc);

– paralizii cerebrale, malformatii, traumatisme ale maduvei spinarii;

– neurofibromatoza;

– sindrom Down ( prin hipotonia muschilor abdominali asociata cu

retard psihomotor);

  • boli endocrino – metabolice

– hipotiroidism ( congenital/dobandit);

– hiperparatiroidism;

– diabet zaharat;

O categorie aparte o reprezinta constipatia secundara unor terapii medicamentoase, de aceea este foarte important sa precizati medicului medicamentele administrate pentru a se putea orienta mai rapid asupra cauzei constipatiei. As insista in special  asupra tratamentului cu Fier si Vitamina D (de multe ori prescrise fara o documentare precisa) doar pe baza unor criterii clinice insuficiente insa pentru diagnosticul de Anemie, respectiv Rahitism

Cauze de constipatie la nou nascut :

  • imperforatie anala, stenoza anala (nu exista orifiu anal sau acesta este extrem de stans astfel incat materiile fecale nu pot fi eliminate);
  • atrezie ileala/colica (absenta ileonului, o portiune a intestinului subtirea sau a colonului);
  • compresiune asupra rectului exercitata de cele mai multe ori de o formatiune tumorala (teratom sacrococcigian) care reduce calibrul rectului si determina astfel aparitia constipatiei;

B. Constipatia functionala  ( non organica, habituala)

1. Constipatia la sugari:

In primul an de viata numarul, aspectul si consistenta scaunelor variaza considerabil in functie de modul de alimentare, suferind modificari majore cand se produce tranzitia de la laptele de mama la formulele de lapte praf, respectiv la introducerea laptelui de vaca; de asemenea diversificarea alimentatiei, precum si trecerea de la alimentele pasate la cele “maruntite” reprezinta un moment important care modifica deopotriva numarul, aspectul si consistenta scaunelor.

Bebelusii alaptati, mai ales in primele luni prezinta scaune aproape dupa fiecare masa, scaune moi, cu aspect “apatos” si, cu toate acestea au un ritm de dezvoltare corespunzator; pe masura ce cresc, scade si numarul scaunelor, uneori la 2-3 pe saptamana cu mentiunea ca, sunt scaune moi, care nu sunt emise cu dificultate si care nu sunt insotite de balonarea abdomenului, agitatie, plans, indispozitie. Este important de mentionat faptul ca, in primele luni,  efortul depus in momentul defecatiei si exteriorizat prin inrosirea fetei, plans sau chiar ridicarea  picioruselor nu semnifica durere, de cele mai multe ori scaunul emis fiind moale si apos.

Un bebelus alaptat poate avea 5-7 scaune pe zi, la fel cum poate avea un scaun la 5-7 zile. Atata timp cat consistenta scaunului este normala, nu administrati medicamente si nu folositi stimularea mecanica(supozitor/termometru). In astfel de situatii se intervine asupra alimentatiei mamei, consumul de pere, prune, kiwi, suc proaspat de mar, prune, magiun de prune, miere, fulgi de ovaz asociat cu un consum corespunzator de lichide “rezolva” frecvent situatia. Este disponibil un produs pe piata, lactoza(Humana Milchzucker, Edelweiss) care se poate administra atat mamei cat si copilasului.

In cazul bebelusilor ce primesc formule de lapte praf, in caz de incetinire a tranzitului intestinal, se poate schimba formula de lapte, cu una destinata special celor cu tranzit intestinal incetinit. Nu schimbati formula de lapte praf decat dupa ce v-ati sfatuit cu medicul pediatru.

Alte probleme pot  sa apara prin introducerea precoce a unor alimente, in special banana, cartofi, morcovi, cereale fortifiate cu Fier sau prin renuntarea la alaptat si administrarea unei formule de lapte praf.

Foarte important este momentul diversificarii, precum si tipul de aliment care se introduce,  la fiecare bebelus acesta facandu-se individualizat in functie de curba de crestere, de tipul alimentatiei lactate precum si in functie de numarul, aspectul si consistenta scaunelor. Pentru copilasii cu un tranzit intestinal normal se aplica regulile generale ale diversificarii, pe cand in cazul celor cu tranzit intestinal incetinit  (constipatie) se introduc sucuri sau piureuri de fructe ( mar, para, pruna) menite sa refaca motilitatea normala a intestinului; aceste alimente se recomanda strict la recomandarea medicului pediatru!!!

Cauze de constipatie la sugari :

  • erorile din alimentatie (cele mai frecvente) care pot fi usor combatute respectand regulile unei alimentatii echilibrate care sa ofere toate principiile nutritive;
  • mecanice – si acestea foarte frecvente si, din pacate de multe ori indicate de medic; aceste manevre de stimulare cum ar fi utilizarea termometrului, respectiv a supozitoareleor cu glicerina sunt foarte nocive deoarece in timp pot altera motilitatea globala a intestinului si totodata pot determina leziuni ale fibrelor musculare ce alcatuiesc sfincterul anal, raspunzatoare pe mai tarziu de aparitia encoprezisului ( pierderi involuntare de materii fecale la copilasii care au dobandit controlul sfincterian);
  • botulism – prin consum de alimente conservate nu numai miere de albine;
  • hipotiroidism – exista si alte simptome asociate: hipotonie musculara, protruzia limbii, retard psiho-motor;
  • stenoza hipertrofica de pilor – o afectiune ce necesita de cele mai multe ori intreventie chirurgicala si a carei manifestare cardinala consta in varsaturi in jet, la 15-30 minute dupa masa cu stagnare in greutate sau chiar curba ponderala descendenta;
  • intoxicatie cu Vitamina D – se suspecteaza la un bebelus care primeste cantitati mari de Vitamina D, in doze terapeutice nu profilactice;
  • mucoviscidoza ( fibroza chistica) – exista si alte semne asociate, in primul rand un retard de crestere si eventual infectii respiratorii recidivante; sugestiv este eliminare tardiva a meconiului…peste 48 ore de la nastere.

2. Constipatia la copii peste 1 an

Cauzele de constipatie din perioada de sugar, se regasesc si la copilasii mai mari, de departe cea mai frecventa forma de constipatie fiind  cea cronica habituala in relatie directa  cu alimentatia; la aceasta contribuie insa si suprimarea voluntara ( in timpul jocului, la gradinita sau la scoala); un rol deosebit de important il au manevrele mecanice “de stimulare” din perioada de sugar care uneori determina incetinirea tranzitului intestinal , eventual chiar distrugerea fibrelor musculare de la nivelul anusului.

Mai rar este vorba despre constipatie pe fond psihologic :

  • impunerea olitei;
  • pedepse corporale, certuri atunci cand se intampla” accidente” in  perioada in care controlul sfincterian nu este pe deplin instalat.

Simptome asociate constipatiei :

  • dureri abdominale mai accentuate dupa mancare , ceea ce conduce la scaderea apetitului, senzatie de satietate precoce;
  • iritabilitate;
  • encoprezis (eliminare involuntara de materii fecale) cu consecinte in primul rand de natura psihologica, cu izolarea, stigmatizarea copilului mai ales daca frecventeaza o colectivitate;

Complicatiile constipatiei :

  • fisuri anale cu sangerare rectala, cu agravarea constipatiei prin “frica de defecare” datorita durerii; de asemenea prin sangerari repetate ( hemoragii oculte) determina aparitia anemiei care necesita suplimentare cu fier, cu agravarea constipatiei , stiut fiind faptul ca administrarea fierului incetineste tranzitul intestinal;
  • abcese perianale datorita fisurilor existente si contaminarii acestora;
  • encoprezis – printre altele favorizeaza aparitia infectiilor urinare repetate;
  • prolaps rectal prin prolabarea ( iesirea) mucoasei anale spre exterior;
  • hemoroizi.

Cum se trateaza constipatia?

In privinta tratamentului ma voi referi strict la constipatia habituala, constipatia secundara fiind “rezolvata” prin indepartarea/ tratarea afectiunii principale .

Cea mai buna metoda de tratament este prevenirea care se poate realiza extrem de usor daca sunt respectate cateva reguli generale in privinta alimentatiei :

  • alaptare exclusiva pana la 6 luni;
  • diversificare corecta incepand cu varsta de 6 luni cu introducere treptata a fructelor si legumelor;
  • evitarea manevrelor mecanice de “stimulare” de tipul termomentrului, respectiv supozitoarelor cu glicerina;
  • prezenta in alimentatie a tuturor principiilor alimentare cu evitarea fainoaselor si a dulciurilor concentrate;;
  • cresterea aportului de fibre prin consum de fructe si legume ( orientativ cantitatea de fibre/zi = varsta copilului ( ani) + 5);
  • consum crescut de lichide ( de evitat insa bauturile carbogazoase).

Tratamentul constipatiei este unul complex, de lunga durata avand ca si obiectiv obtinerea si mai important mentinerea unui tranzit intestinal normal. Ca si principii generale trebuiesc amintite:

  1. alimentatie corecta;
  2. exercitiu fizic ( in cazul bebelusului foarte eficient este masajul burticii in sensul acelor de ceasornic);
  3. educarea refexului de defecatie ( inlaturarea temerilor, “rusinilor”); foarte important in momentul folosirii olieti este ca timpul “petrecut” sa nu depaseasca 5, maxim 10 minute;
  4. tratament psihologic – pentru copilasii mai mari la care este prezenta teama de defecatie datorita unor accidente sau unor afectiuni locale care inhiba astfel defecatia;
  5. tratament medicamentos – de multe ori asociat cu dieta si activitatea fizica, mai ales in formele mai severe unde nu se obtine normalizarea tranzitului intestinal numai prin corectarea alimentatiei.

Medicamente utilizate in cazul constipatiei la copii:

Sunt mai multe clase de medicamente utilizate, in functie de varsta copilului, de reusita, respectiv esecul celorlalte metode. Foarte important sa nu administrati aceste medicamente decat la sfatul medicului pediatru!

Nu administrati ceaiuri laxative copiilor!!!

In situatiile severe in care materiile fecale sunt retinute in intestin, se recomanda “curatarea” colonului prin folosirea de clisme si apoi instituirea unui regim dietetic si a unui tratament medicamentos.

In urma cu cativa ani foarte folosit era uleiul de parafina ( 1ml pentru fiecare kg) care insa este contraindicat la sugari datorita riscului de aspiratie pulmonara; totodata inhiba absorbtia unor vitamine ( liposolubile) : A, D, E,K.

Rezultate bune se obtin prin asocierea Debridat (1ml pentru fiecare kg cu 15 minute inainte de masa) cu Probiotice ( Biotics, Ecoflorina, Linex,etc), eventual administrare de Magneziu (fiole buvabile) In cazurile mai rezistente se administreaza lactuloza (Duphalac) de preferinta in doza unica, pana la normalizarea consistentei, numarului si aspectului scaunelor.

O terapie din ce in ce mai folosita de pediatri  in cazurile de constipatie prin hipomotilitate ( incetinirea contractiilor musculaturii intestinale si implicit a tranzitului intestinal) este ERITROMICINA in doze mult mai mici ( 1/4- 1/8) decat cele administrate in infectii (in care se utilizeaza datorita proprietatilor antimicrobiene); din pacate multi parinti sunt reticenti la acesta terapie in ciuda recomandarii ei de catre pediatri.

Subliniez inca o data importanta prezentarii la medic atunci cand exista tulburari ale tranzitului, singurul in masura sa stabileasca daca constipatia este una habituala sau, dimpotriva secundara unor alte afectiuni. De asemenea este foarte important sa nu administrati copiilor medicamente “dupa ureche” chiar daca acestea au avut rezultat in cazul altor copilasi cu probleme similare.

Constipatia habituala este foarte frecventa iar tratamentul ei, fie ca este igieno-dietetic, fie ca este medicamentos necesita o durata lunga de timp pentru a conduce la normalizarea si, mai important mentinerea unui tranzit intestinal normal.

>>>

VITAMINELE IN ALIMENTATIA COPIILOR

De multe ori in practica mi-a fost dat sa aud intrebarea ” Ne indicati ceva vitamine pentru pofta de mancare?” si tot de multe ori i-am dezamagit pe parinti cu raspunsul meu: “Nu e necesar”. Oricum vitaminele se pot cumpara din orice farmacie si de foarte multe ori se face abuz de ele in detrimentul unei alimentatii sanatoase. Voi atasa mai jos asa numita piramida a alimentatiei si v-as ruga sa cercetati cu atentie fiecare ” treapta” si apoi sa o comparati cu dieta copilului dumneavoastra.
PIRAMIDA ALIMENTATIEI
Vitaminele au multiple roluri in organism dar o alimentatie adecvata ce cuprinde toate principiile nutritionale reuseste sa asigure un nivel optim al tuturor vitaminelor astfel incat o interventie din exterior poate produce mai mult rau decat bine. Exceptand  vitamina D care se adminsitreaza sugarilor pentru profilaxia rahitismului celelalte vitamine pot fi asigurate prin alimentatie astfel incat nu e nevoie de suplimente; fac exceptie desigur diferite boli  care impun diferite suplimente dar, intotdeauna la indicatia specialistului.
As insista asupra unor diagnostice frecvent intalinite insa insuficient documentate(de departe pe primul loc situandu-se diagnosticul de rahitism carential in absenta unor minime invetigatii ) care au ca si consecinta un aport crescut de vitamine (in special Vitamina D) cu consecinte nedorite asupra organismului.
Putem vorbi de lipsa unei Vitamine doar daca o determinam din sange si acest lucru se face mult prea rar si este foarte costisitor.
Astfel :
Avitaminoza –  lipsa cronica(de durata) a uneia sau mai multor vitamine; foarte rara in zilele noastre;
Hipovitaminoza – deficit temporar, datorat unei diete dezechilibrate sau in caz de sindroame de malabsorbtie;
Hipervitaminoza – excesul de vitamine care se depun sub forma de rezerve in organism; doar cele
liposolubile ( A, D, E, K) au aceasta proprietate.

Clasificarea vitaminelor:

Sunt doua categorii importante de vitamine :
  • hidrosolubile se dizolva in apa(Vitaminele din grupul B , Vit C, Vit P); nu se depoziteaza in organism, se elimina renal de aceea ele trebuie sa faca parte zilnic din alimentatie;
  • liposolubile, solubile in grasimi(Vit A, D , E, K); se depun sub forma de rezerve; necesita pentru absorbtie prezenta grasimilor si a sarurilor biliare;
A.Vitaminele liposolubile:

Vitamina A ( Retinolul):
1.Surse : ficat de peste, ou, lapte, morcovi, ardei capia, brocoli,pepene, spanac, cereale ( prin imbogatire);
2.Rol:
  • asigurarea acuitatii vizuale(favorizeaza producerea unei substante ce actioneaza la nivelul celulelor retinei);
  • mentinerea sanatatii pielii, parului, unghiilor;
  • participa la metabolizarea hormonilor steroizi;
  • ajuta sistemul imunitar sa reziste la infectii tisulare si osoase.
3. Semne de deficit:
  • scaderea vederii la intuneric;
  • uscarea ochilor (xeroftalmie).

4. Semne de supradozare:

  • colorarea in galben a pielii (carotenodermie) – foarte frecventa la sugarii ce consuma excesiv suc de morcovi.
Vitamina E ( Tocoferol):
1. Surse:
  • uleiuri vegetale(floarea soarelui, porumb, soia), seminte oleaginoase, oua, ficat, lapte,unt

2. Rol :

  • esentiala in procesele de crestere si dezvoltare;
  • actiune antioxidanta(antiimbatranire, anticanceroasa);
  • functionarea optima a sistemului nervos si a tesutului muscular;
  • administrata prematurilor poate preveni retinopatia de prematuritate(afectarea vazului );
Rar exista deficiente sau hipervitaminoze

Vitamina K ( Filochinona)
1.Surse :
  • legume verzi (varza, spanac), ficat, galbenus de ou, carne, peste branzeturi;
  • se formeaza si in organism la nivelul intestinului sub actiunea bacteriilor de putrefactie; aceasta sinteza e afectata de tratamentele prelungite cu antibiotice care distrug aceasta flora bacteriana;

2.Rol :

  •  intervine in procesul de coagulare;
  • favorizeaza regenerarea tesuturilor.
3.Semne de deficit:
  • hemoragii(musculare,cerebrale);se adminstreaza in maternitate tuturor nou-nascutilor tocmai datorita absentei bacteriilor din intestinul bebelusilor ce servesc drept suport pentru sinteza ei; deficitul de vitamina K apare si in sindroamele de malabsorbtie(prin tulburarea absorbtiei) sau dupa tratamente prelungite cu anticoagulante;
Nu se administreaza ca si supliment; administrarea ei se face strict la indicatia unui medic.

4.Vitamina D
Este singura care se administreaza pe durata lunga de timp pentru a preveni instalarea rahitismului. Detalii despre rolul ei in crestere si dezvoltare precum si despre modalitatea de administrare gasiti in cadrul articolului despre rahitism (Profilaxia rahitismului);

B.Vitaminele hidrosolubile:

Vitaminele din grupul B
Sunt o varietate de vitamine ce apartin acestui grup si care se gasesc in variate surse alimentare astfel incat deficitul lor este putin probabil, exceptand deficitele care apar in cazul persoanelor cu diete vegetariene stricte. Voi insista asupra celor mai ” cunoscute” dintre aceste vitamine si anume, asupra Vitaminei B1,B6 si B12.

Vitamina B1:
1.Surse:
  • necesarul zilnic e acoperit prin alimentatie, existand in cantitati suficiente in paine neagra, fasole,mazare,ficat, carne, nuci, tarate;

2.Rol:

  • intervine in ” arderea” grasimilor si proteinelor;
  • functionarea sistemului nervos.

3. Semne de deficit:

  • iritabilitate, parestezii ale membrelor, insomnii, scaderea capacitatii de efort fizic si intelectual.Deficitul e cunoscut sub denumirea de boala Beri-Beri( caracteristica chinezilor ce consuma cantitati crescute de orez decorticat);
4. Semne de supradozare:
  • afectarea rinihilor cu aparitia anuriei(lipsa urinarilor);
  • steatoza hepatica(depunerea de grasimi la nivelul ficatului).
Vitamina B6:
1. Rol :
  • favorizeaza procesul de crestere;
  • functionarea normala a sistemului nervos;
  • impiedeca depunerea de colesterol in peretii arterelor.

2.Semne de deficit:

  • apar rar datorita largii raspandiri a vitaminei in alimente(galbenus, ficat, carne, peste, leguminoase, varza, spanac);
  • anemie(scaderea hemoglobinei), scaderea rezistentei la infectii;
  • cresterea fierului in sange cu depunere consecutiva in ficat si splina(hemosideroza);
Vitamina B12:
1. Rol:
  • in formarea hemoglobinei;
  • protectia celulei hepatice;
  • stimularea procesului de crestere.

2.Surse :

  • ficat, rinichi, carne, peste, oua, lapte; se formeaza in cantitati semnificative si in organism sub actiunea bacteriilor din intestin;

Semne de deficit:

  • anemia pernicioasa(globulele rosii sunt mai mari decat ar fi normal) cu afectare sistemului nervos;

Vitamina C:
1.Rol:
  • faciliteaza procesele metabolice celulare, intervenind in metabolismul proteinelor, colesterolului, fierului(de aceea cand se administreaza fier trebuie sa se asocieze si Vitamina C);
  • contribuie la vindecarea ranilor, previne hemoragiile;
  • in apararea generala a organismului.

2.Surse:

  • fructele, in special citricele dar si kiwi, coacazele, macesele; marar, patrunjel;
3.Semne de deficit:
  • scaderea capacitatii de aparare la infectii(infectii repetate cu durata prelungita);
  • hemoragii(sangerari) in urma unor traumatisme minore;
  • foarte rar apare scorbutul manifestat prin hemoragii la nivelul atriculatiilor, caderea dintilor;

In concluzie, o alimentatie echilibrata care sa contina toate grupele de alimente ii poate furniza copilului dumneavoastra toate vitaminele necesare unei cresteri armonioase. In ceea ce priveste lipsa poftei de mancare care apare frecvnet intre 1 si 3 ani sunt mici trucuri pe care le puteti incerca. Cel mai eficient este sa nu “bombardati” copilul cu o varietate de preparate, doar doar va manca ceva; este important sa stabiliti un orar regulat al meselor dupa principiul celor 3 mese principale alaturi de 2-3 gustari si sa nu-i oferiti tot timpul ceva de rontait.Informatii suplimentare gasiti in articolul alimentatia copilului mic(1-3 ani), respectiv alimentatia prescolarilor(3-7ani). La aceasta se adauga plimbarile in aer liber si, de ce nu, activitatile sportive dintre care va recomand iarasi cu caldura inotul.
>>>

TOP 10 ALIMENTE “PERICULOASE”

Topul urmator  s-a nascut la initiativa redactiei ziarului Adevarul si are scopul de a sensibiliza parintii si deopotriva bunicii despre cele mai frecvente greseli din alimentatia copiilor.

1. Chipsurile:

  • chiar daca au la baza cartoful, o leguma sanatoasa daca este consumata in cantitati moderate si corect preparata termic sunt printre cele mai nocive produse de pe piata;
  • modul de preparare, in speta prajirea este un proces “chimic”(de oxidare, hidrolizare si polimerizare) ce duce la formarea unor cantitati uriase de produsi toxici, in special acrilamida si acroleina, substante considerate neurotoxice(afecteaza sistemul nervos) si cancerigene; toxicitatea acestora se manifesta si asupra ficatului, pancreasului si rinichilor; de asemenea prin prajire se pierd o mare parte din proprietatile nutritionale ale cartofului  si, totodata creste densitatea calorica: astfel daca 100g de cartofi fierti aduc un aport caloric de 90Kcal, 100g de chipsuri aduc de peste 5 ori mai mult, in jur de 500kcal; densitatea calorica crescuta interfera cu aportul caloric per 24 de ore avand ca si consecinta carente vitaminice si minerale importante, precum si un risc major de aparitie a supraponderabilitatii si obezitatii.
  • continutul mare de sare, glutamat, aditivi si arome sintetice(cascaval, barbeque,branza, etc)  contibuie suplimentar la efectul nociv asupra intregului organism; mai mult, procentul ridicat de acizi grasi saturati(grasimi “nesanatoase”) contribuie la cresterea riscului de afectiuni cardio-vasculare(hipertensiune arteriala, infarct miocardic, accident vascular,etc) si dislipidemii(cresterea grasimilor si alterarea raportului dintre ele);

 2.Iaurturile cu fructe:

  • iaurtul este un produs de baza care ar trebui sa se regaseasca zilnic atat in alimentatia copiilor cat si a adultilor; este vorba insa de iaurtul pur, nu de cel care are adaugate fructe, fructe a caror valoare biologica este net inferioara fata de fructele proaspete pe care le putem adauga in iaurtul natur;mai mult, continutul de zahar este uneori nepermis de mare, mai ales daca vorbim de iaurturile “dedicate” copiilor care ar trebui lipsite de zahar si indulcitori;
  • contin amidon modificat, coloranti, aditivi, acidifianti(frecvent citrat de sodium), substante care nu aduc niciun beneficiu sanatatii;
  • pot fi inlocuite de iaurturile simple la care se pot adauga bucati de fructe proaspete, seminte(dovleac, nuci, migdale, etc), stafide, curmale sau cereale neprocesate de tipul fulgilor de ovaz, taratelor de grau, meiului,etc.

 3. Sucurile “naturale”:

  • trebuie clar diferentiate de “fresh-urile” care se prepara in casa;
  • chiar daca continutul de suc natural depaseste in unele sortimente 50-70%, este un suc tratat termic, care si-a pierdut mult din proprietatile nutritionale(vitamine, minerale, fibre, antioxidanti);frecvent sunt adaugati coloranti, acidifianti, rolul ultimilor in aparitia cariilor dentare fiind binecunoscut;
  • continut variabil de zahar care aduce un plus caloric nejustificat, asa zisele “calorii goale” care interfera cu aportul caloric per 24 de ore in detrimental altor nutrient esentiali in alimentatie;(ex: un astfel de suc oferit cu o ora inainte de masa principala va avea ca efect diminuarea apetitului si in consecinta o masa mai redusa cantitativ, masa menita a aduce proteine, carbohidrati, grasimi, esentiale pentru o crestere armonioasa);
  • se recomanda a se inlocui cu freshuri preparate proaspat in casa sau, varianta ideala este aceea a consumului de fructe proaspete deoarece prin stoarcere se pierd cantitati importante de fibre extreme de utile in procesul de digestie;

 4. Sucurile la doza:

  • sucurile carbogazoase sunt printre cele mai nocive datorita in primul rand continutului mare de zaharuri dar si a aditivilor si diferitelor arome pe care le contin; nici varianta “light” nu este una accepta mai ales in cazul copiilor, aceasta nefiind cu nimic mai sanatoasa decat varianta clasica;consecintele consumului pe termen lung sunt diverse, incepand de la probleme legate de greutate(suprapondere, obezitate) pana la deficite vitaminice si minerale(in special deficit de calciu cu scaderea consecutiva a densitatii osoase) si bineinteles favorizarea problemelor dentare atat din cauza excesului de zahar cat si a acidifiantilor folositi;
  • dincolo de efectele nocive ale sucurilor din aceste ambalaje se mai adauga si efectele toxice ale aluminiului, aluminiu care se regaseste si in alte ambalaje(cutii, casserole, folia alimentara de ex) dar chiar si in aditivii alimentari (E-urile, in special E-173, E-520, E-521,E-522,E-523, E-559 ) si in compozitia fructelor si legumelor confiate dar si a unora dintre dulciuri(bomboane in special); sunt chiar medicamente care au in compozitia lor aluminiu(ex: antiacidele). In doze mai mari decat cele permise, aluminiul are efecte toxice asupra sistemului nervos, interfera cu transportul fierului, determina demineralizarea oaselor.

 5. Ceaiurile racoritoare:

  • sunt mai debraba incadrabile in categoria sucurilor si nu a ceaiurilor; ceaiurile au la baza diverse plante medicinale si sunt folosite ca alternative sau ca si adjuvant in diverse afectiuni medicale;
  • beneficiile acestora pentru sanatate sunt zero, aportul de calorii “goale” fiind insa unul semnificativ;
  • se consuma preponderant vara ca si alternativa pentru hidratare insa de multe ori efectul este cel invers, datorita continutului mare de zaharuri;

 6. Cerealele:

  • cerealele in sine reprezinta o componenta alimentara importanta in nutritia copiilor si a adultilor deopotriva; trebuie insa facuta o diferentiere clara intre cerealele neprocesate(integrale) si cele imbogatite cu zaharuri, arome, coloranti si alti aditivi; daca cele din prima categorie furnizeaza un aport corespunzator de carbohidrati si fibre, cele din ultima categorie se detaseaza prin continutul urias in zaharuri care duce la modificarea indicelui glicemic cu suprasolicitarea pancreasului;aportul caloric al unei astfel de portii este urias iar consumul zilnic poate predispune la aparitia obezitatii;
  • chiar daca sunt imbogatite cu vitamine si minerale, valoarea biologica a acestora este redusa, fiind produsi de sinteza, net inferiori  vitaminelor si mineralelor care se regasesc in stare pura in fructe, legume,etc;
  • o alternativa sanatosa o reprezinta fulgii de ovaz,orz, meiul, etc eventual combinate cu fructe si/sau seminte;

 7. Cornuri/prajituri/produse de patiserie ambalate(“micile gustari sanatoase”):

  •  foarte des intalnite in alimentatia copiilor, fiind frecvent folosite pe post de recompense astfel incat copilasii le asociaza cu ceva “pretios” pentru care trebuie sa lupte; greseala apartine parintilor dar si bunicilor care in semn de dragoste ofera dulciuri in locul altor recompense mult mai sanatoase;
  • reclamele in care sunt promovate ca si gustari sanatoase, asocierea de supereroi si diverse concursuri cresc foarte mult consumul acestor produse; gustarile se recomanda a fi compuse din fructe si/sau iaurt natur, nicidecum prajiturele sau cornuri cu diverse crème, arome;in aceeasi categorie as mentiona produsele de patiserie care au la baza grasimi hidrogenate(nesaturate) ce le confera o durata mai mare de valabilitate precum si un aspect pufos, apetisant; consumul pe termen lung al acestor grasimi care creste fractiunea LDL a colesterolului(fractiunea “periculoasa”) consta in cresterea riscului de boli cerebro-vasculare, cardiace, dislipidemii, obezitate,diabet zaharat;
  • consecintele consumului pe termen scurt sunt reprezentate de aceeasi alterare a echilibrului nutritional cu preponderenta zaharurilor cu absorbtie rapida iar pe termen lung se asociaza cu cresterea riscului de obezitate, alergii, carente de vitamine si minerale;

 8. Borcanase:

  • cele destinate bebelusilor sunt produse in general de firme cu traditie in nutritia pediatrica si trebuie sa respecte niste reguli foarte stricte impuse de Uniunea Europeana privind compozitia acestora; astfel sarea nu se recomanda in primul an de viata si cu toate acestea pe eticheta este precizat nivelul de NaCl(sare) insa este sarea pe care o contin alimentele respective in mod natural, fara a adauga sare ca atare;
  • constituie o alternativa pentru concedii, vizite, etc insa nu ar trebui sa se regaseasca zilnic in alimentatia bebelusilor; chiar daca unele firme ne asigura ca ingredientele sunt organice(exista si certificarea Uniunii Europene in acest sens), vorbim de un process industrial, la care se adauga pasteurizarea, cea care explica durata mare de valabilitate a unui astfel de produs;
  • pot fi utile atunci cand se incepe diversificarea si nu avem la dispozitie un sortiment foarte mare de frcute proaspete(cum se intampla frecvent iarna) sau avem de-a face cu un bebelus “mofturos” care refuza fructele disponibile pe piata.
  • conservele insa, de tipul pate, conserve de peste, sau alte legume conservate nu ar trebui sa se regaseasca in alimentatia copiilor datorita ingredientele folosite si adaosurilor de tipul aditivi, agenti de ingrosare, potentiatori de gust, etc;

 9. Bomboane, jeleuri, gume:

  • contin ca si ingredient de baza zaharul, la care se adauga binecunoscutii aditivi, coloranti, potentiatori de aroma;
  • consumul de dulciuri in general determina o stare de bine insa consecintele asupra organismului sunt devastatoare, pancreasul fiind suprasolicitat sa produca o cantitate suplimentara de insulina pentru  a “procesa” excesul de zaharuri;
  • pe langa faptul ca nu aduc substante folositoare organismului mai contribuie in plus si la pierderea celor utile:calciu, fier, magneziu, crom, vitamine(grupul B, C,etc);
  • riscul de obezitate, boli cardio-vasculare, diabet zaharat dar si problemele dentare  asociate ar trebui sa sensibilizeze parintii si bunicii atunci cand aleg sa ofere astfel de produse copiilor.

 10. Mezelurile:

  • foarte prezente in alimentatia copiilor, chiar si a bebelusilor, reclamele de la TV au in general ca si personaje principale copii foarte draguti care indeamna la consum, parintii administrandu-le ca si substituent al proteinelor de origine animal(recomandate la copii avand in vedere procesul accentuat de crestere si care se regasesc in carne, ou, ficat);
  • acestea au un continut uriasi de aditivi si potentiatori de gust. De exemplu, contin foarte multi nitrati si nitriti de sodiu si potasiu care, sub actiunea proteinelor se transforma in substante toxice ce cresc riscul de cancer gastric. Mai mult,in doze mari nitritii blocheaza transportul oxigenului de catre sange, afectand oxigenarea celor mai importante organe, consumul frecvent de mezeluri putand cauza complicatii respiratorii, mai frecvente la bebelusi si copiii mici. Excesul de fosfati are consecinte negative asupra metabolismului fosfo-calcic, blocand fixarea calciului, un element deosebit de important avand in vedere procesul accelerat de crestere din primii ani de viata;
  • glutamatul monosodic, un potentiator de gust extrem de frecvent in mezeluri ofera acestora un gust bun care stimuleaza apetitul, avand consecinte asupra curbei ponderale, obezitatea infantila fiind in continua crestere, influentata atat de regimul alimentar cat si de sedentarism;
  • faina de soia, colorantii,aromele sintetice sunt recunoscute ca fiind implicate in aparitia si intretinerea diverselor forme de alergii, cu atat mai severe cu cat aceste produse sunt introduse mai devreme in alimentatia copiilor;
  • sarea si zaharul in exces sunt binecunoscute pentru efectele nocive asupra metabolismului in general.

In consecinta, consumul de mezeluri se coreleaza cu cresterea riscului de obezitate, carente de vitamine si minerale, alergii iar pe termen lung, cu riscul de a dezvolta diferite tumori, in special cu localizare digestiva(gastric, colon, pancreas) dar chiar si cu cancerul la san/prostata.

Acest TOP 10 ar putea fi extins, pe piata existand multe alimente si produse alimentare care nu ar trebui sa se regaseasca in alimentatia copiilor, indiferent de varsta. Fiti un exemplu dvs, obiceiurile alimentare, atat cele sanatoase cat si cele nesanatoase se dobandesc din familie!

 

 

>>>

Intoleranta la proteinele din laptele de vaca

Ce este intoleranta la proteinele laptelui de vaca?
  • hipersensibilizare de tip imuno-alergic a organismului la proteinele care provin din laptele de vaca;
  • alergia la lapte cum mai este cunoscuta nu este acelasi lucru cu Intoleranta la lactoza(incapacitatea organismului de a digera lactoza-articol detaliat).
De ce apare?
Datorita imaturitatii “fiziologice” a proceselor de aparare de la nivelul tubului digestiv, organismul bebelusului considera “din greseala” ca proteinele provenite din lapte sunt periculoase si astfel lupta impotriva acestora.
Proteinele din laptele de vaca(BETA LACTOGLOBULINA-cea  mai alergenica, ALFALACTALBUMINA, CAZEINA) ajung la nivelul mucoasei intestinale fara a mai fi descompuse si declanseaza o serie de reactii in lant raspunzatoare de modificarile ce apar la acesti bebelusi.
Copilul nu se naste alergic dar devine alergic curand dupa nastere prin “colaborarea” factorilor genetici(predispozanti) cu cei de mediu (alergeni alimentari, fumat pasiv, contact apropiat cu animale de companie, praf de casa, acarieni,etc).

Cand apare?
  • de cele mai multe ori debutul este in primele 3 luni dupa nastere, cu predilectie in prima luna de viata;
  • sunt mai predispusi bebelusii ce provin din familii cu antecedente de boli alergice.

Cum se manifesta ?
Afectarea sanatatii bebelusilor e diferita de la un bebelus la altul, la unii manifestandu-se  doar sub forma unei eruptii la nivelul pielii, asemanatoare cu dermatita atopica(!!! dermatita atopica nu inseamna alergie la proteinele din lapte) pe cand la altii pot exista si afectari din partea tubului digestiv, sistemului respirator, cu afectarea consecutiva a starii generale a bebelusului si cu consecinte negative asupra cresterii si dezvoltarii.
Cele mai frecvente manifestari sunt :
  • eruptiile  cutanate de tipul eczemelor, dermatitei atopice in unele cazuri chiar cu edem al fetei(umflarea fetei, buzelor, ochilor, pleoapelor), foarte rar sub forma socului anafilactic;
  • rinoree(secretii nazale apoase), tuse spastica, seaca, iritativa;
  • anxietate, agitatie(de multe ori puse pe seama colicilor abdominale ceea ce intarzie diagnosticul);
  • modificari ale tranzitului intestinal, indeosebi de tip diareic:scaune frecvente, apoase cu mucus iar uneori chiar cu striuri sangvinolente sau dimpotiva scaune pastoase, abundente cu aspect lucios; toate acestea insotite de colici rebele la tratamentele uzuale, meteorism(burtica marita de volum, cu multe gaze si zgomote intestinale), uneori chiar varsaturi;
  • afectarea cresterii normale:curba ponderala stationara, in cazurile severe descendenta cu aparitia sindromului anemic(facies palid, incercanat, apatie, lipsa poftei de mancare), a edemelor hipoproteice, afectiuni care de cele mai multe ori necesita spitalizare pentru investigatii complexe.

Cum se diagnosticheaza?
  • sunt multe investigatii utilizate in diagnosticul intolerantei la proteinele din laptele de vaca insa nici una nu poate fi considerata sigura in stabilirea acestui diagnostic;
  • cel mai frecvent se efectueaza o hemoleucograma care poate evidentia prezenta anemiei si de asemnea cresterea eozinofilelor; pe langa aceasta se dozeaza imunoglobulinele de tip E(IgE totale) insa nici acestea nu au o specificitate foarte mare, de aceea frecvent se indica dozarea imunoglobulinelor E specifice-IgE specifice(indreptate impotriva diferitelor alimente, in special cele cu potential alergenic cunoscut ) pentru proteinele din laptele de vaca;
  • pe langa investigatiile efectuate din sange sunt si alte examinari utile in diagnostic insa acestea sunt mult mai invazive dar mult mai specifice:biopsia gastrica, intestinala, care necesita efectuarea unei endoscopii digestive superioare sau inferioare dificil de efectuat la copii asa mici(necesita centre specializate si personal calificat);
  • alte teste disponibile sunt cele prin intepatura(skin prick test) sau zgarietura(scroth test) sau testele intradermice (utilizate pentru alergiile cutanate nu pentru cele alimentare); toate aceste teste sunt mai putin utilizate in perioada de sugar;
  • o alta optiune este dozarea calprotectinei(din scaun)- analiza ce reflecta o inflamatie la nivel intestinal si, impreuna cu celelalte investigatii conduce inspre stabilirea diagnosticului de intoleranta la proteinele din lapte; este si un test pe care-l utilizam in dinamica, dupa cel putin 3 luni de restrictie de proteine;
De mare utilitate este insa asa numita proba terapeutica:disparitia simptomatologiei dupa excluderea laptelui de vaca din alimentatia mamei pentru copilasii alaptati sau dupa administrarea formulelor speciale de lapte praf( formule hipoalergenice, HA care contin hidolizate partiale sau totale de proteine).

Cum se trateaza ?
  • este o afectiune care necesita de cele mai multe ori  doar tratament dietetic;
  • rar sunt forme care necesita tratament medicamentos, de obicei cele prezente la copii cu teren atopic si care asociaza si alte manifestari alergice, mai ales din sfera respiratorie. Foarte important este sa nu schimbati formula de lapte praf doar pentru ca dumneavoastra va ganditi ca ar putea fi vorba de aceasta afectiune; e necesar ca bebelusul  sa fie examinat de un medic si acesta sa va recomande formula de lapte potrivita iar apoi masuri suplimentare dupa inceperea diversificarii alimentatiei;
  • pentru copii alaptati este mult mai simplu, mama trebuind doar sa excluda din alimentatia ei laptele de vaca. Nu intrerupeti alaptatul pentru a introduce formule hipoalergenice!!!, alaptarea cat mai indelungata ajuta la cresterea tolerabilitatii acestor proteine in anii ce urmeaza;
  • pentru bebelusii  alimentati artificial se va indica o formula hipoalergenica(HA) cu hidrolizate proteice(partial sau total) in functie de severitatea manifestarilor clinice;
  • laptele de capra, oaie, laptele de orez sau migdale nu sunt recomandate pentru inlocuirea meselor de lapte, cel mult, laptele vegetal poate sa fie folosit ca si ingredient dupa inceperea diversificarii;de asemenea trebuie mare precautie in prescrierea unor  formule ce contin proteine derivate din soia sau din colagen de porc intrucat alergia se poate manifesta si in acest caz;
  • durata dietei este variabila dar intotdeauna obligatoriu se mentine pana la varsta de 1 an; de mentionat ca in etapa de diversificare trebuie maxima prudenta la introducerea oualelor(exclus albusul), sucului de citrice, peste, nuci, arahide.
  • frecvent se asociaza cure prelungite de probiotice; rolul acestora fiind unul de supraprotejare a mucoasei intestinale; din pacate nu toti copiii cu intoleranta la proteine tolereaza aceste probiotice de aceea e necesar un dialog permanent cu medicul curant.

Prognostic :
  • in general este o afectiune care se remite sub tratament dietetic iar toleranta se dobandeste cu varsta, de cele mai multe ori alergia fiind tranzitorie;cei mai multi dintre copii isi pierd acesta sensibilitate la proteine cel mai frecvent intre 1 si 4 ani;dupa varsta de 3 ani, 80 % din simptome dispar dar, alergia la unele alimente(nuci, alune, peste ) poate persista toata viata;
  • afectiunea necesita un diagnostic precoce, o urmarire atenta cu implicarea in echipa a pediatrului, alergologului si uneori chiar a gastroenterologului.

Recomandari ale Societatii Europene de Gastroeneterologie si Nutritie Pediatrica:
  • alaptarea exclusiva  pana la varsta de 6 luni cu excluderea din alimentatia mamei a laptelui de vaca; alaptarea se va continua cat mai mult timp dupa inceperea diversificarii, rolul protector al laptelui de mama fiind esential;
  • introducerea formulelor hipoalergenice la copiii diagnosticati, recomandandu-se formulele complet hidrolizate initial iar apoi in functie de evolutie formulele partial hidrolizate;
  • evitarea laptelui de oaie, capra deoarece exista o similitudine ridicata intre laptele de vaca si cel de oaie sau capra(in ceea ce priveste structura proteinelor din compozitie);
Prevenire:
  • identificarea bebelusilor cu risc:copii proveniti din parinti atopici(cu diverse alergii, astm bronsic) sau care au frati cu astfel de probleme;
  • dozarea IgE din cordonul ombilical in cazul prezentei antecedentelor familiale, ceea ce permite instituirea precoce a tratamentului dietetic; daca unul dintre parinti are manifestari alergice, riscul ca si bebelusul sa fie afectat este de 25 -35 % iar daca ambii parinti sunt afectati, creste la 40 -60%;
  • alimentatie exclusiva la san pana la varsta de  6 luni cu dieta restrictiva a mamei pentru laptele de vaca, ou, alune, peste;
  • introducerea tardiva a alimentatiei solide(dupa varsta de 6 luni), asteptandu-se astfel maturarea sistemului imun.
>>>

ALIMENTATIA NATURALA-ALAPTAREA

Alimentaţia naturală reprezintă forma ideală de nutriţie a nou-născutului şi sugarului sănătos, laptele de mamă fiind alimentul ideal, cel care are o compoziţie perfect adaptată nevoilor nutritive ale bebelusului aflat intr-un proces accelerat de crestere si dezvoltare. Compozitia sa  face mult mai usoara tranziţia de la mediul intrauterin la viata extrauterina, initial secretandu-se colostru, apoi laptele de tranzitie si abia dupa 10-20 de zile de la nastere laptele matur.

Alăptarea este un act natural,firesc  dar  care trebuie învăţat si, mai ales sustinut si incurajat atat de membrii familiei cat mai ales de medical curant.

In primele zile sunt unele mici incidente care pot sa apara insa cu multa rabdare si cu ajutor specializat aproape orice mamica poate alapta.

Se indica alaptarea la cerere mai ales in primele saptamani pentru a stimula secretia lactata si pentru a preveni aparitia unor complicatii de nedorit(infundarea canalelor, sau mai rau mastita).Ulterior, fiecare bebelus isi va face propriul sau ritm de masa, ceea ce insemana de fapt tot alaptare la cerere; este important sa nu impunem ore fixe de alaptat deoarece fiecare bebelus are alte nevoi, nevoi care nu pot fi generalizate si incluse intr-un tipar foarte rigid.
Startul este foarte important, chiar daca este partea cea mai dificila.

In maternitate insistati ca bebelusul sa fie adus la san cat mai repede(ideal sa fie si “ora magica”) si cereti personalului sa va arate exact cum se pozitioneaza bebelusul la san si ce inseamna sa prinda bine mamelonul. Majoritatea dificultatilor de alaptare au la baza o pozitie incorecta a bebelusului la san.Chiar daca sunteti foarte obosita e important sa petreceti cat mai mult timp cu bebelusul in maternitate, aceasta ajutandu-va foarte mult cand veti ajunge acasa si veti sti exact ce aveti de facut.

Pregatirea pentru alaptare:

In general nu trebuie luate masuri inainte de nastere, doar in cazul mamicilor care au mameloame malformate, ombilicate se pot face mici exercitii pentru a stimula dezvoltarea acestora; este important de precizat ca si mamicile cu mameloame ombilicate pot alapta, nu trebuie sa va descurajati.Mai mult, sunt mameloame artificiale care pot fi folosite inca de la nastere si care fac posibila alaptarea.

Avantajele alimentatiei naturale:

a) pentru bebe:
• este alimentul ideal, care asigură o creştere fizică şi psihică echilibrată;
• conţine substanţe care facilitează funcţionarea optimă a organismului copilului si are o compozitie adaptata imaturitatii organelor;
• conţine factori care protejează copilul de infectii, factori care nu se regasesc in nicio formula de lapte praf;
• reduce riscul alergiei (este importantă şi alimentaţia mamei, care dacă este alergică trebuie să evite alimentele alergizante);
• este steril, oricand la indemana, la o temperatura optima;
• suport emotional, confort, siguranta;
• amelioreaza durerile dentare, scurteaza durata si evolutia oricarei infectii;

b) pentru mama:
• ajută involuţia uterină rapidă după naştere, contribuind la recuperarea mai rapida a mamicii;
• ajuta la pierderea surplusului de kg câştigat în timpul sarcinii;
• efectul contraceptiv nu este 100%; se recomanda masuri suplimentare de contraceptie(la sfatul ginecologului);
• protectie împotriva cancerului de sân şi ovar precum şi impotriva  osteoporozei;
• economie substantiala in bugetul familiei tinand cont de cantitatea de lapte praf care ar trebui achizitionata pentru primii ani.

Organizatia Mondiala a Sanatatii, Societatea Europeana de Nutritie Pediatrica dar si alte zeci de foruri internationale, recomanda alaptarea exclusiva pana la varsta de 6 luni si continuarea alimentatiei naturale si dupa inceperea diversificarii atata timp cat este posibil. Este important de precizat ca doar un procent redus de mamici nu pot alapta, majoritatea 97-98% pot sa alapteze, indiferent de varsta, numarul de sarcini sau dimensiunea sanilor.

Laptele nu-si pierde din calitati dupa varsta de 1 an, asadar si dupa aceea ,laptele de mama este recomandat in locul celui de vaca sau al formulelor de lapte praf.

Compoziţia laptelui de mamă:

• fiecare mamica are laptele adecvat copilului ei, compozitia se adapteaza de la o luna la alta; nu există lapte slab sau gras; laptele mamicii care a nascut  prematur are si el o compozitie aparte, continand mai multe proteine şi lipide decât cel matur, deoarece prematurul are nevoie de un regim hiperproteic pentru creştere(pentru a sustine un ritm de crestere accelerat comparativ cu cel din viata intrauterina);
laptele de mamă îşi schimbă compoziţia în funcţie de nevoile copilului si de varsta acestuia; astfel se poate alapta si dupa varsta de 1 an,laptele avand acelasi calitati;
• îşi menţine calitatea indiferent de alimentaţia mamei; pentru a-si mentine constanta compozitia va “fura” de la mama, din rezervele acesteia; cu toate acestea, alimentatia mamei trebuie sa fie una echilibrata, altfel vor aparea carente si dezechilibre nutritionale ce pot afecta uneori sever sanatatea mamei;
• la începutul suptului este mai apos iar pe masura ce sanul este “golit” devine mai gras de aceea trebuie încurajată golirea sânului de către bebelus;
colostrul – este primul lapte , secretat inca din timpul sarcinii şi in primele 3-4 zile după; este un lapte hiperproteic, foarte bogat în anticorpi; de aceea este important sa-l alaptati din prima zi pentru a-i oferi acest lapte atat de bogat in nutrienti;
laptele de tranzitie – face trecerea de la colostru la laptele matur si se secreta incepand cu a 4-5-a zi pana in a 10-a- 14-a zi de viata;
laptele matur– este laptele de baza care va asigura cresterea si dezvoltarea bebelusului; contine multa lactoza(zaharul din lapte), grasimi si vitamine din grupul B foarte importante pentru dezvoltarea sistemului nervos;este mult mai usor de digerat decat laptele de vaca, contine calciu si fosfor intr-un raport optim in asa fel incat absorbtia acestor minerale atat de utile sa fie maxima; de asemenea contine enzime, factori de crestere si hormoni ce ajuta la maturarea tractului gastro-intestinal pregatindu-l pentru un alt tip de alimentatie(diversificarea).

Sfaturi practice:

  • primele supturi pot fi fără succes, suptul se invata de la zi la zi.Nu contează durata suptului; unii bebelusi sug mai încet, într-o oră, alţii mai repede in 20-30 minute.; dacă pozitia bebelusului la sân este corectă nu apare durere si nici disconfort; cand se formeaza ragade, acestea se datoreaza unei pozitii incorecte; este important ca inca din maternitate sa invatati corect cum sa pozitionati bebelusul la san pentru a preveni formarea ragadelor;
  • inainte de fiecare supt este indicat sa va spalati pe maini cu apa calda si sapun; după terminarea suptului masati mamelonul cu lapte de mama (protejam astfel sânul de infecţii) şi lasati sanii liberi, la aer pentru 5-10 minute; nu aplicati unguente pe san, nici uleiuri sau alte produse cosmetice; incercati sa nu folositi deodorante, deoarece prin pulverizare pot ajunge si la nivelul sanului;
  • intre alaptari e bine sa purtati sutiene comode, din bumbac, special create pentru alaptat; sunt indicate si tampoanele absorbante pentru a preveni umiditatea crescuta care poate sa apara prin scurgerea laptelui, fiind o conditie favorizanta pentru aparitia ragadelor;
  • la inceput cantitatea de lapte va fi redusa insa bebelusul va suge des in asa fel incat ii va fi suficient. De aceea este bine sa-l puneti des la san, doar asa se va stimula secretia de lapte si veti avea lapte suficient fara a fi nevoie de completare.In primele saptamani se recomanda sa fie pus la ambii sani la aceeasi masa, ulterior poate suge doar dintr-un san, iar la masa urmatoare din celalalt san;
  • in primele zile bebelusul este mai somnoros, uneori si prezenta icterului contribuie la aceasta somnolenta; nu trebuie trezit decat daca de la suptul anterior au trecut mai mult de 5 ore. Aceasta somnolenta nu va dura foarte mult si dupa primele zile, bebelusul se va trezi frecvent, uneori la fiecare ora; acesta nu trebuie sa constituie un motiv de ingrijorare si nu este nici un indiciu al unei secretii lactate insuficiente; supturile frecvente sunt cheia unei stimulari eficiente a secretiei de lapte;
  • nu se recomanda folosirea suzetei;
  • pozitia mamei in timpul alaptarii trebuie sa fie una comoda dar in acelasi timp una corecta, astfel incat sa nu acopere nasul bebelusului si sa-i permita acestuia sa suga;mamelonul nu trebuie sa fie tensionat iar bebelusul trebuie sa “apuce” atat mamelonul cat si areola mamara iar buza inferioara sa acopere in totalitate areola mamara. Daca sanii sunt foarte plini, tensionati, copilasul nu va putea suge; in acest caz se recomanda sa mulgeti putin lapte inainte de a pune bebelusul la san pentru a decongestiona putin sanii; eventual cu 5-10 minute inainte de supt aplicati comprese calde la nivelul sanilor; dupa terminarea alaptarii, aplicarea de comprese reci faciliteaza suplimentar detensionarea sanilor. Aceste dificultati apar in general in primele doua saptamani, ulterior alaptarea decurge firesc si este o bucurie atat pentru mamica cat si pentru bebelusul acesteia;
  • este foarte important sa nu-i oferiti suplimente de lapte praf. Trebuie stiut ca, plansul nu semnifica numai senzatia de foame ci in general un disconfort al bebelusului; cu cat ii veti oferi mai repede lapte praf cu atat exista riscul de pierdere a secretiei lactate. Daca bebelusul creste corespunzator inseamna ca secretia de lapte este suficienta, chiar daca suge foarte des sau se trezeste noaptea de nenumarate ori; se poate face si proba suptului adica, cantarirea inainte si dupa-masa pentru a afla cantitatea per masa; este important de stiut ca mesele pot fi inegale si trebuie facut un total per 24-48 de ore. Pentru orice dificultati, sunati medicul si cereti-i sfatul;in marile orase exista consilieri in alaptare;de asemenea,este disponibil un serviciu telefonic:07ALPATARE unde vor fi oferite sfaturi si recomandari pentru sustinerea alaptarii.
  • pentru a stimula secretia de lapte este indicat pe langa suptul frecvent mulgerea suplimentara si colectarea laptelui in exces; nu veti face altceva decat sa puneti lapte deoparte pentru situatii neprevazute si sa stimulati continuu lactatia.Aceasta se recomanda mai ales la inceput, pana secretia de lapte se va stabiliza; ulterior, functioneaza foarte bine principiul “cererii si ofertei”, adica se va produce lapte pe masura ce bebelusul suge.

Alaptarea in situatii speciale:

a) prematurii:

In functie de gradul de prematuritate se poate administra lapte de mama si prematurilor; cei cu greutate mica(sub 1500g) vor fi hraniti frecvent cu sonda datorita imaturitatii reflexului de deglutitie(de inghitire); se poate folosi si chiar este indicat laptele de mama datorita compozitiei( multe proteine, fier, grasimi si mai putina lactoza; de asemenea este foarte bogat in antioxidanti, taurina, hormoni si factori de crestere) care-i ofera bebelusului un ritm de crestere rapid comparabil cu cel intrauterin. Pentru cei cu greutate mai mare la nastere(peste 1800g) se recomanda alaptarea direct de la san, dupa evaluarea capacitatii de supt/inghitire. Oricum prematurii necesita spitalizare prelungita cu supraveghere atenta pana se ajunge la o greutate optima(in general 2500g) care sa le permita iesirea din maternitate. Cu siguranta in maternitate vor beneficia de toate ingrijirile necesare si veti fi invatata si sfatuita cum sa procedati cand veti ajunge acasa.

b) gemenii:

Si gemenii pot fi alaptati exclusiv pana la varsta de 6 luni, continuandu-se alaptarea si dupa varsta de 6 luni; chiar daca sunt doi copilasi, sanul este capabil sa produca lapte pentru ambii bebelusi. Ideal este ca alaptarea sa fie simultana, exista in acest sens perne de alaptare special concepute pentru astfel de situatii. Este mult mai dificil decat in cazul unui singur bebelus insa este posibil; am cateva mamici care au reusit si, pe aceasta cale le felicit si le asigur de admiratia mea.

In primele 6 luni nu au nevoie de altceva, nici macar de apa sau ceai, setea fiind potolita foarte bine de laptele de mama. Nevoiele de apa ale bebelusului(articol detaliat) sunt satisfacute exclusiv de laptele de mama.

Ce incidente pot sa apara?

1. Ragade:

• apar in primul rand datorita pozitiei incorecte de supt dar si prin utilizarea incorecta a pompei de muls; mai rar atunci cand bebelusul sau mama are candidoza; o alta cauza posibila este un fren lingual/labial prea scurt care sa impiedece o atasare corecta a bebelusului;
• frecvent favorizate de mameloamele malformate: plate sau ombilicate;
• sapunurile, gelurile de dus, cremele pot favoriza aparitia lor;
• se manifesta prin inrosirea mamelonului apoi aparitia de fisuri din care se poate exteriorize sange; suptul devine extreme de dureros;
• le putem preveni evitand factorii favorizanti; purtarea de sutiene de bumbac cu evitarea umezelii(se folosesc tampoane care se schimba periodic); de asemenea dupa fiecare alaptat se unge mamelonul cu lapte si se lasa la aer pentru 5-10 minute; pentru igiena folositi doar apa, evitati sapunurile iritante, gelurile de dus, cremele; in caz de mameloame malformate apleati la mameloamele artificiale;
• daca au aparut, folosirea de comprese speciale( ex:multi mam) sau lanolina(unguent, pudra) ajuta foarte mult la vindecare; sanul trebuie expus cat mai des la aer, pentru 30-60 minute; poate fi folosit si un unguent, garmastan, avantajul acestuia fiind ca nu trebuie indepartat atunci cand bebelusul este pus la san.

2. Canale infundate:

• apar frecvent tot datorita unei pozitii incorecte insa si golirea incompleta a sanilor poate fi o cauza frecventa;mai rar se datoreaza unor haine prea stramte care exercita presiune suplimentara asupra sanului;
• pentru a le preveni se recomanda alaptare frecventa, comprese calde pe san inainte de fiecare alaptare,masaj bland al sanului(si aici ar fi nevoie de putin ajutor pentru a fi invatate cum sa va masati astfel inca disconfortul sa fie minim iar rezultatul maxim);
• pentru tratament pe langa comprese calde si masaj se recomanda alaptare cat de des, eventual folosirea pompei pentru o golire completa a sanului; medicatie doar la indicatia medicului; de departe alaptarea este cea mai eficienta metoda, bebelusul poate desfunda canalele mai bine decat cea mai performanta pompa de pe piata.

3. Furia laptelui(angorjarea):

• apare frecvent in primele zile dupa nastere si uneori face imposibila alaptarea, motiv pentru care foarte multe mamici aleg varianta laptelui praf iar cand situatia se amelioreaza din pacate bebelusul refuza de cele mai multe ori sanul;
• poate fi prevenita prin alaptare frecventa, fara a impune un orar fix; daca sanii se umple cu lapte iar bebelusul inca doarme, se mulge o parte din lapte; nu se trezeste bebelusul decat daca distanta fata de suptul anterior este mai mare de 5 ore;
• aparitia durerii, tensiunii la nivelul sanilor este un prim semnal; daca nu se intervine, durerea se accentueaza, sanul devine foarte tare, se inroseste, mamelonul se aplatizeaza; poate sa apara si febra;
• daca nu se intervine prompt se poate ajunge la mastita, abces;
• pentru tratament este important masajul sanilor, aplicarea de comprese calde inainte de fiecare alaptat; intre supturi comprese reci, cu gheata( nu se aplica direct pe piele, eventual infasurata intr-un prosop); golirea completa a sanului dupa fiecare alaptare; daca apare febra este important sa luati legatura cu medicul.

4. Mastita:

• reprezinta o inflamare a tesutului mamar secundara stagnarii laptelui; de cele mai multe ori este neinfectioasa insa daca sunt prezente si ragade risul de infectare este foarte mare; este vorba de o infectie a tesutului si nu a laptelui, de aceea alaptarea trebuie continuata;renuntarea la alaptare poate duce la complicatii severe care uneori necesita interventie chirurgicala;
• se manifesta cu durere foarte mare la nivelul sanilor, acestia devin foarte tensionati, rosii, calzi; apare febra, frison, stare generala alterata(asemanatoare cu cea din debutul unei raceli);
• se continua alaptarea; se mulge surplusul de lapte dupa fiecare supt;
• se ia urgent legatura cu medicul; la recomandarea acestuia se pot administra antialgice, antiinflamatoare( paracetamol, ibuprofen, algocalmin) si, de cele mai multe ori antibiotic(Augmentinul poate fi folosit fara probleme cu adaos de probiotice), antimicotice(Nistatin, Stamicin).

Alimentatia mamei in alaptare:

• hipercalorică, echilibrată, bogată în proteine de origine animala si vegetala, produse  lactate(exceptand bebelusii cu intoleranta la proteinele din lapte, dovedita prin investigatii suplimentare), legume, fructe, pâine,cereale cu evitarea grasimilor si ducliurilor concentrate; se recomanda 5 mese pe zi, trei principale(mic dejun, pranz, cina) si 2-3 gustari(ideal fructe sau produse lactate);se recomanda grasimi “bune”, cele continute in produsele lactate(unt, iaurt, branza, samantana), oua, peste, ulei de masline, avocado; somonul, macroul, sardinele vin cu un plus de acizi omega cu rol esential in dezvoltarea sistemului nervos al bebelusului.
nu există alimente interzise, mama va testa toleranta bebelusului la fiecare aliment; daca observa intoleranta atunci va renunta o perioada la alimentul respectiv; nu se recomanda prajeli, rantasuri, afumaturi, preparate foarte condimentate, ciocolata, cacao, sucuri; se exclude alcoolul, cafeaua si tutunul.Nu se administreaza medicamente decat strict la recomandarea medicului; sunt multe medicamente compatibile cu alaptarea asa ca, eventualele afectiuni ale mamei trebuie tratate tinand cont si de acest aspect, pentru a nu intrerupe alaptarea decat atunci cand nu exista alternative(www.e-lactancia.org);

hidratare corespunzatoare: apa, ceaiuri(inclusiv cele de stimulare a lactatiei), sucuri naturale de fructe(proaspat preparate in casa), lapte. Nu se consuma bere pentru stimularea lactatiei, chiar daca este fara alcool.
Pentru mentinerea secretiei lactate se recomanda odihna(cat este posibil),relaxare , incredere in sine, plimbari in aer liber. O stare psihica echilibrata contribuie suplimentar la o secretie optima de lapte; de aceea mamica poate lasa la o parte alte treburi casnice si sa se ocupe strict de bebelus; unele activitati pot fi preluate de catre tatic sau de catre bunici, si as mentiona aici siesta bebelusului de dupa masa(“ridicarea” acestuia pentru a elimina aerul inghitit, schimbarea, plimbarea, etc) in asa fel incat mamica sa poata profita de orice clipa libera pentru a se odihni.

Conservarea laptelui muls:

•laptele proaspat muls se poate păstra la frigider la temperatura de 2-4 C între 3 -4 zile, la congelatorul de la frigider in recipiente speciale pe o durata de maxim 3-6 luni( exista recomandari in acest sens pe fiecare din recipentele speciale pentru congelare); aveti mare grija la manipularea pomei, la sterilizarea acesteia;
• laptele congelat se incalzeste in apa calda, nu se foloseste cuptorul cu microunde; dupa decongelare nu se recongeleaza si se consuma in maxim 1 ora; la frigider se poate pastra 24 de ore dupa decongelare; inainte de administrare se gusta iar daca gustul este modificat nu se administreaza bebelusului;
• laptele proaspat muls poate fi pastrat 4 ore la o temperatura sub 25C;

În final ţin să subliniez încă o dată beneficiile imense ale alimentaţiei naturale; chiar daca inceputul va fi dificil veti reusi cu siguranta sa depasiti toate obstacolele si, va veti bucura impreuna de aceste beneficii. Pana la varsta de 6 luni nu este nevoie de nimic altceva in alimentatia bebelusului; necesarul de lichide este asigurat de laptele de mama si nu au nevoie de completare cu apa/ceai/sucuri de fructe.

>>>

FIBRELE IN ALIMENTATIA COPIILOR


Ce sunt fibrele ?

Fibrele alimentare sunt o componenta esentiala care ar trebui sa faca parte zilnic din regimul copiilor, indiferent de varsta(exceptand desigur sugarii sub 6 luni); din pacate, insa,de cele mai multe ori nu se intampla asta, tot mai multe mamici plangandu-se ca fructele si legumele nu se numara printre preferatele copiilor. Trebuie facut orice efort pentru a le include in alimentatie mai ales avand in vedere consumul mare de fainoase, zahar, amidon care cu siguranta se regasesc din belsug in dieta copiilor. Orice copil, indiferent de varsta ar trebui sa consume  25–30 g fibre pe zi, fie ca este bebelus(peste 6 luni) fie ca se apropie de maturitate; nu trebuie exagerat  cu consumul acestora deoarece in cantitate mare determina balonare, crampe.

Sunt doua categorii de fibre :

  • solubile(se dizolva in apa), PECTINELE- prezente in cantitate mare in fructe, mazare, fasole; cresc volumul alimentelor ingerate si astfel confera o senzatie de satietate precoce;

  • insolubile(nu se dizolva in apa)- in cantitate mare in faina integrala, legume, nuci; ele accelereaza tranzitul intestinal cu rol binecunoscut in prevenirea cancerului colorectal.

Unde le gasim ?
Sunt prezente in cantitate mare in fructe, legume, cereale integrale; faina alba, painea, pastele, sucurile isi pierd din cantitatea de fibre prin procedeele industriale de preparare; la fel se intampla si prin indepartarea cojilor fructelor si legumelor.
Spre deosebire de proteine, glucide si lipide care necesita un proces de digestie(descompunere sub actiunea unor substante specifice), fibrele trec de etajul superior al tubului digestiv neschimbate, in colon(intestinul gros) sunt “atacate” de microbii care se gasesc in mod normal la acest nivel si sunt transformate  in acizi grasi, metan, apa si bioxid de carbon.E important ca atunci cand fibrele fac parte din alimentatia zilnica sa oferim copilasilor si un aport adecvat de lichide: apa, supe, ceaiuri, sucuri naturale, deoarece fibrele, in special cele din cerealele integrale absorb o mare cantitate de apa la nivelul intestinului.
Continutul in fibre a diverselor alimente ( g fibre/100 g produs):
faina – alba – 3,5 g
         -neagra – 8,7 g
        – integrala – 11 g
 tarate – 48 g (cantitatea de fibre din 20 g tarate este egala cu cea din 250g morcovi)
fructe – mere – 1,5 g; uscate 9 g
          – pere, capsuni  – 2,5 g, uscate – 14,5 g
          – banane – 2 g, uscate – 6g
          – prune – 1,5 g, usacte 9,5 g
 legume – varza – 2,8 g, uscata – 32 g
             – morcovi 3,7 g, uscati – 28 g
             – mazare – 7,8 g, uscata – 47 g

 Care este rolul lor?
  • accelereaza peristaltismul (miscarile) intestinului, prevenind astfel stagnarea rezidurilor in intestin; aceasta stagnare are consecinte dezastruoase asupra organismului, realizand in timp o adevarata “otravire” lenta printr-o continua reabsorbtie a unor substante nocive, absorbtie favorizata de contactul prelungit al rezidurilor(materiilor fecale) cu suprafata intestinului. Astfel au o contributie majora in prevenirea constipatiei.
  • curiozitate: cercetari efectuate in SUA au stabilit ca durata tranzitului intestinal este de 6-8 ore la negrii de la sate(care au o alimentatie bogata in fibre), 10 -15 ore la negrii de la oras si 20 -30 ore la populatia din marile centre urbane;
  • contribuie la dezvoltarea microflorei intestinale(bacteriile bune din intestine impidecand astfel invazia bacterilor “rele” si ajutand intestinul sa-si revina dupa tratamente antibiotice(frecvent prescrise, mai ales la copilasii mai mici care se confrunta cu repetate episoade infectioase);
  • scad absorbtia de colesterol, diminuand nivelul colesterolului “ rau” (LDL) din sange, in pararel cu cresterea celui “bun” (HDLc), protejand astfel  pe termen lung impotriva bolilor cardiovasculare;
  • intervin in mentinerea unui nivel normal al glicemiei (glucozei din sange), cu rol important in prevenirea diabetului zaharat tip II;
  • confera o senzatie de satietate cu un numar foarte redus de calorii, eliminand astfel rontaitul nejustificat intre mese; de asemenea cresc eliminarea de proteine, grasimi prin fecale, debarasand astfel organismul de un surplus caloric,  fiind astfel folosite cu success in curele de slabire;
  • previn aparitia hemoroizilor si fisurilor anale secundare constipatiei;
  • previn aparitia tulburarilor de digestie de tipul colon iritabil sau chiar diverticuloza.
  • previn aparitia cancerului de colon si acesta de multe ori favorizat de constipatie, de contactul prelungit al mucoasei intestinale cu materiile fecale;
  • cresc capacitatea de aparare a organismului impotriva infectiilor datorita efectului antiinflamator;
  • prin  influentarea schimburilor(metabolismului) acizilor biliari si prin scaderea colesterolului previn formarea calculilor biliari(pietre la fiere).

Astfel prin includerea cerealelor la micul dejun, adaugarea a 2-3 fructe (cu coaja), consumul de legume sub forma cruda sau preparate sub forma de supe, garnituri, veti reusi sa oferiti copiilor aportul necesar de fibre. La sugari este mai dificil insa o data cu diversificarea si introducerea fructelor si legumelor, aportul zilnic de fibre este asigurat.


>>>

SPUNE NU MEZELURILOR

De ce despre mezeluri?….pentru ca sunt tot mai prezente in alimentatia copiilor si, ce este mai ingrijorator in alimentatia sugarilor si copiilor cu varste sub 3 ani. Este una din marile greseli care se fac, poate si datorita faptului ca sunt acceptate de catre copii iar parintii sunt fericiti ca acesta mananca cu pofta. Mai mult, multi parinti folosesc aceste mezeluri pentru a inlocui portiile de carne care sunt atat de necesare copiilor; atentie nu putem pune un semn de egalitate intre carne si mezeluri.
Cele mai folosite la copii sunt cremvrustii si parizerul, adica exact produsele care sunt cele mai nocive; de multe ori vedem pe eticheta cremvrusti din piept de pui insa daca citim cu atentie compozitia vom constata ca procentul de piept de pui este aproape nesemnificativ.
Dar, care ar fi ingredientele periculoase?

1. aditivii – adica ceea ce se cunoaste sub numele de E-uri :
  • fosfati, polifosfati ( E450, E451, E452) – fosfatii in cantitate mare impiedeca fixarea calciului in oase, ceea ce are consecinte dezastruoase asupra unui organism in crestere cum este cel al copilului;
  • nitratii si nitritii de sodiu si potasiu ( E 249, E 252) –  nitritii in cantitate mare sunt foarte toxici si pot determina probleme de respiratie; de asemnea este bine stiut rolul pe care il au in cresterea riscului de cancer gastric ( de stomac) prin transformarea in nitrozamine cu efecte toxice redutabile; nitritul de sodiu impiedeca dezvoltarea unei bacterii ce determina botulism si creste termenul de valabilitate a produsului respectiv
  • derivati ai acidului glutamic ( E620) – au fost incriminati ca factori ce contribuie la dezvoltarea de ADHD ( deficit atentional cu hiperactivitate la copii de toate varstele)
2. amidonul – desi teoretic a fost interzis printr-un ordin ( nr.975) inca se gaseste din belsug in compozitia mezelurilor; acesta este folosit deoarece retine multa apa si atunci creste greutatea produsului; nu se recomanda a se asocia cu proteine de origine animala deoarece determina balonare si accentuarea proceselor de putrefactie in colon, crescand astfel riscul de cancer de colon.
3. faina de soia – poate printre cele mai sanatoase ingrediente care exista in mezeluri; are insa un inalt potential alergenic
4. coloranti, arome sintetice – cu efecte adverse remarcabile, mergand de la diferite alergii alimentare pana la aparitia cancerelor in special de stomac si colon
5. glutamatul cunoscut pentru gustul sau bun este cel raspunzator de pofta cu care sunt consumate aceste alimente , contribuind din plin la aparitia obezitatii; sunt studii in urma carora s-a demonstrat ca acesta provoaca dependenta!!!
6. MDM – adica un intens proces de procesare a tendoanelor, pielitelor, grasimilor la  care se adauga tocatura de oase ( procesare intensa a carcaselor de pui)
7. sare si zahar in exces cu consecitele binecunoscute
Carnea pe care o contin aceste produse este in cantitate redusa si, frecvent este reprezentata de carne de calitate inferioara foarte bogata in grasimi, colesterol. Foarte grav este faptul ca de multe ori se foloseste carne alterata care prin reprocesare, fierbere, pasteurizare este servita spre consum. Nu o data au fost mediatizate aceste cazuri, poate tocmai din dorinta de a reduce consumul acestor produse.

Consecintele consumului de mezeluri
1. Obezitate – cu toate complicatiile ei ( ateroscleroza, boli de inima, hipertensiune arteriala,  DZ tip II afectare hepato -biliara, deformari osoase, etc)
2. Carente de vitamine si minerale
3. Cresterea alarmanta a riscului de cancer, in primul rand de stomac si colon dar procente semnificative se inregistreaza si pentru san, prostata, pancreas.
Chiar daca cantitatea nu este foarte mare riscul se cumuleaza iar efectele nedorite apar inca de la varste fragede; de exemplu un studiu efectuat in SUA a demonstrat o crestere a riscului de tumora cerebrala la copii ai caror mame au consumat in perioada de sarcina mezeluri

Ingrijorator este faptul ca se promoveaza la posturile de televiziune si, de cele mai multe ori ” eroii” sunt copii; la fel cum in multe gradinite si scoli ce au adoptat sistemul ” semiinternat” aceste produse se regasesc aproape zilnic in alimentatia copiilor nostri.

Haideti sa gasim impreuna solutii pentru a exclude aceste alimente macar din dieta copiilor, prin cresterea consumului de fructe si legume, de cereale integrale si lactate si bineinteles carne proaspata.

 

Spre exemplu nu mai oferiti copilului la scoala un sandwich cu salam; daca a servit micul dejun acasa este suficienta o gustare la ora 10-11 reprezentata de un fruct (banana, evenual mar, portocala); eliminati macar pentru o luna aceste produse din alimentatia dumneavoastra si sigur va veti simti mai bine si veti renunta definitiv la ale consuma.

>>>

FIERUL IN ALIMENTATIA COPIILOR

Fierul este un mineral indispensabil in organsim, asigurand dezvoltarea si buna functionare a acestuia,  cu atat mai mult cu cat este vorba despre un organism in crestere care are nevoie de cantitati sporite de fier pentru a reusi sa transporte oxigenul de la  nivelul plamanilor la toate celulele din organism.

Cantitatea de fier din organism este variabila, in functie de varsta,astfel la nastere este de aproximativ 250-300mg, cantitate  suficienta pana la varsta de 6 luni, pentru ca la varsta de adult sa ajunga la 3,5 – 4 grame.

Rezervele de fier de la nastere ajung pana in jurul varstei de 4- 6 luni dupa care, fierul necesar pentru cresterea si dezvoltarea bebelusului depinde de sursele alimentare. De aceea este importanta diversificarea alimentatiei si evitarea excesului de lapte, in special a laptelui de vaca care este contraindicat in primul an de viata. Laptele de mama contine o cantitate redusa de fier dar cu o absorbtie foarte buna iar formulele de lapte praf sunt imbogatite cu fier in proportii variabile(0,7-0,9 mg fier/100 ml pentru formulele de inceput, respectiv 0,7– 0,14 mg fier/100 ml pentru formulele de continuare). Laptele de vaca are o cantitate minima de fier si nu se recomanda in alimentatia copilului in primul an. Prematurii si bebelusii proveniti din sarcini gemelare nu au aceste depozite de fier astfel incat in cazul lor este necesara administrarea profilactica de fier cu atat mai mult cu cat, au un ritm de crestere foarte alert(comparabil cu cel din viata intrauterina).

Care sunt rolurile fierului in organism?

  • intra in compozitia hemoglobinei cea care transporta oxigenul de la plamani catre toate celulele  din organism;
  • constituient important al mioglobinei, cea care intra in structura fibrelor musculare(musculatura scheletica, inima);
  • important rol in dezvoltarea imunitatii si in asigurarea unei rezistente crescute impotriva infectiilor;
  • rol  energetic existand in compozitia unor enzime.

Cantitatea recomandata  de fier pentru o crestere armonioasa este de :

6 mg fier/zi pana la varsta de 6 luni

10  mg fier/zi de la 6 la 12 luni

7-10mg/zi intre 1-3 ani

10-12 mg/zi intre 4 si 9 ani

12-15mg/zi peste 10 ani in cazul baietilor

14-18mg/zi in cazul fetitelor de peste 10 ani

De ce apare deficitul de fier?

  • cauza cea mai frecventa este reprezentata de o alimentatie saraca in alimente  bogate in fier;
  • tulburari in absorbtia intestinala a fierului(sindrom de malabsorbtie);
  • pierderi de sange (hemoragii, menstruatia sau asa numitele hemoragii oculte in care se pierd constant cantitati mici de sange cel mai frecvent in caz de gastrita/ulcer dar si alte afectiuni in special de natura digestiva).

Care sunt sursele  alimentare bogate in fier?

  • ficat pui, vita, carne de pui, vita, curcan,galbenus de ou, peste(ton, somon),sardine,stridii, scoici;

  • spanac, brocoli, mazare(ideal preparate la abur pentru a retine cat mai mult din cantitatea de fier), fasole rosie, linte,sfecla, rosii;

  • fructe uscate smochine, caise, stafide,prune;
  • paine integrala, cereale(grau, germeni de grau, porumb, mei, orez ,in special cel brun);

  • branza tofu.

Trebuie mentionat ca doar o cantitate mica de fier se absoarbe din alimente, astfel, spre exemplu doar 1-2% din fierul continut in spanac se absoarbe, pe cand fierul continut in carne se absoarbe in proportie de 10-20%.

Absorbtia fierului e influentata si de alti factori: vitamina C(portocale, kiwi, lamai, grapefruit, avocado) creste absorbtia fierului, aceeasi influenta avand-o si Vitamina A si cuprul continut in unele alimente.

In schimb fitatii(continuti in cerealele integrale), fosfatii(componenta a bauturilor carbogazoase), oxalatii(prezenti in ciocolata, spanac) si polifenolii, tanina(componente ale ceaiurilor) scad dramatic absorbtia de fier chiar in contextul unui aport crescut.

Regula de baza pentru preintampinarea deficitului latent de fier si a anemiei prin lipsa de fier  este reprezentata de  o alimentatie echilibrata la orice varsta si  bineinteles o diversificare corecta in perioada de bebelus care constituie piatra de temelie pentru viitoarele obiceiuri alimentare:

  • alaptare exclusiva pana la 6 luni;
  • evitarea introducerii laptelui de vaca inainte de 1 an(este vorba de laptele ca si masa de sine statatoare, produsele lactate se introduc dupa varsta de 7-8 luni); ideal alaptare sau alimentatie cu formule de lapte praf pana la 2 ani;
  • limitarea  consumului de lapte odata cu diversificarea meselor(la 10 luni maxim 500-600ml/zi);
  • meniu bogat in alimente de origine animala(ficat, carne pui, vita, peste, galbenus de ou) asociate cu legume, fructe( datorita continutului crescut de Vitamina C care potenteaza absorbtia fierului);
  • surse alternative de fier(spanac, brocoli, fasole, sfecla, mei, orez brun, etc) atunci cand produsele de origine animala nu sunt acceptate de copii sau exista contraindicatii de a le administra.

Dieta vegetariana nu este potrivita unui organsim in crestere, cu atat mai mult unui sugar!!!!

Care sunt semnele deficitului de fier?

  • paloarea(tegumente palide) mai evidenta la nivelul unghiilor si palmelor; nu se aprecieaza in functie de culoarea lobului urechii(mai ales la sugar deoarece  datorita excesului de morcovi din alimentatie poate sa  apara o hiperpigmentare, o coloratie in portocaliu, asa numita carotenodermie in termeni medicali); de asemenea buzele si mucoasa bucala sunt palide;
  • astenie, adinamie(copilul devine apatic, mofturos, plangacois, mereu indispus),oboseala(scade capacitatea atat de efort fizic cat si intelectual);
  • susceptibilitate crescuta la infectii, fierul avand un rol important in functionarea optima a sistemului imunitar; se creeaza astfel un cerc vicios, infectiile repetate agravand deficitul de fier, rezervele de fier neapucand sa se refaca;
  • inapetanta , consecinta fiind o curba ponderala nesatisfacatoare, chiar stationara;
  • tahicardie(accelerarea batailor inimii), uneori chiar suflu sistolic-articol detaliat(un “zgomot” suplimentar perceput atunci cand medicul asculta inima copilasului cu stetoscopul). De multe ori in practica prezenta suflului sistolic duce la diagnosticarea anemiei, celelalte semne si simptome fiind minore sau chiar absente;
  • extremitati reci(mainile si picioarele sunt in permanenta reci, indiferent de anotimp);
  • la copilasii de varsta scolara apare o diminuare a capacitatii de concentrare si atentie cu afectarea performantelor scolare;
  • mai rar sunt prezente la copii cheilita angulara(leziuni situate la nivelul unghiului format de buza superioara cu cea inferioara), unghii fragile, casante.

In cazul in care se suspicineaza un deficit de fier, se impune efectuarea unor analize suplimentare pentru a obiectiva scaderea fierului din sange. Cel mai frecvent este vorba despre hemoleucograma, sideremie(fierul din sange), feritina(fierul din depozite), reticulocite(globule rosii tinere care arata faptul ca organismul “raspunde” la tratament).

Foarte important de precizat ca, fierul din sange reprezinta aproximativ 0,1% din cantiatea totala de fier, restul regasindu-se in componenta hemoglobinei (65%), a mioglobinei(4-5%), dar si sub forma de depozite la nivelul maduvei spinarii, in splina si ficat(15-30% din cantitatea de fier).

Cum se trateaza?

Tratamentul este simplu, odata diagnosticat deficitul de fier, acesta trebuie corectat prin administrare suplimentara de fier pentru a normaliza fierul seric dar si pentru a reface depozitele de fier din organism. Aceasta inseamna ca tratamentul este de lunga durata, in medie 2-4 luni.

Sunt mai multe tipuri de preparate ce contin fier, nu voi insista asupra lor, medicul curant fiind in masura sa stabileasca doza, modul de administrare si durata terapiei.

Efecte secundare ale tratamentului:

  • dureri abdominale, greturi
  • tulburari ale tranzitului intestinal(diaree/constipatie), colorarea in negru a scaunului;

Tratament profilactic:

  • este recomandat in primul rand in cazul prematurilor si gemenilor dar sunt si alte categorii de copilasi care beneficiaza de acest tratament profilactic(incidente la nastere, traumatisme cu pierderi de sange, hemoragii materne, etc)
  • frecvent este recomandat din maternitate de catre medicul neonatolog care cunoste cel mai bine circumstantele nasterii si eventualii factori care ar putea determina aparitia anemiei.

 

 



 

 

>>>

CALCIUL IN ALIMENTATIA COPIILOR

Am ales acest subiect pornind atat de la sugestiile multor mamici cat si de la situatiile pe care le intalnesc tot mai des si anume acelea de a inlocui o alimentatie echilibrata cu administrarea de suplimente de minerale si vitamine.

Calciul este unul dintre mineralele indispensabile organsimului  incepand de la nastere si pana la batranete, asigurand impreuna cu fosforul rezistenta oaselor si dintilor dar si contractia celulelor musculare  precum si transmiterea impulsurilor nervoase.

Cantitatea de calciu din organsim precum si doza zilnica necesara difera foarte mult in functie de varsta; spre exemplu, nou-nascutul are aproximativ 30 g de calciu in cea mai mare parte incorporat in oase, pe cand  la adult ajunge la o cantitate de 1-1,5 kg de calciu ( peste 99%  este concentrat in oase), fiind astfel cel mai bine reprezentat element mineral. Anual in jur de 20% din calciul existent in organism este inlocuit.

Care sunt rolurile calciului in organsim:

  • contribuie impreuna cu fosforul la formarea si consolidarea oaselor si dintilor sub actiunea directa a vitaminei D fara de care absorbtia calciului nu se poate realiza; pentru un rezultat optim trebuie sa existe un raport de 2 la 1 intre calciu si fosfor.
  • contractia intregului sistem muscular, inclusiv a inimii, creste ritmul cardiac si prin aceasta asigura oxigenarea optima a tuturor tesuturilor, impreuna cu magneziul un alt mineral deosebit de important;
  • transmiterea impulsurilor nervoase, contribuind astfel la buna functionare a sistemului nervos;
  • cresterea capacitatii de aparare a organismului(creste capacitatea antimicrobiana a leucocitelor=globulele albe);
  • participare activa la unele procese metabolice, favorizand inclusiv absorbtia fierului si a vitaminei B12;
  • scaderea intensitatii manifestarilor alergice;
  • contribuie la procesul de coagulare prin activarea fibrinei.

Necesarul de calciu:

  • cea mai mare nevoie de calciu este in primii ani de viata atunci cand ritmul de crestere este foarte accelerat iar pentru soliditatea oaselor si dintilor este nevoie de un aport suficient de calciu, de preferinta provenit din alimentatie si nu din suplimente;
  • in primele 6 luni necesarul (250mg /zi) este asigurat de laptele de mama care-i ofera bebelusului toti nutrientii necesari; in cazurile in care alaptarea nu este posibila formulele de lapte praf sunt solutia viabila, fiind  imbogatite cu calciu si vitamina D in doze corespunzatoare ; nu uitati de Vitamina D, absolut necesara pentru absorbtia calciului, indiferent de tipul de lapte administrat;laptele de vaca desi are un continut mare de calciu, nu este indicat la varsta atat de mica, datorita unui raport necorespunzator calciu/fosfor;
  • dupa varsta de 6 luni pe langa lapte sunt si alte alimente bogate in calciu care se ofera bebelusului (iaurt, branza de vaci, galbenus de ou, legume verzi, peste, etc), astfel incat in majoritatea cazurilor necesarul este acoperit prin alimentatie si nu sunt necesare suplimentele de calciu; acestea pot fi necesar a fi administrate atunci cand cantitatea de lapte per 24 de ore este sub 400 ml iar restul alimentelor bogate in calciu sunt slab reprezentate sau absente;
  • intre 1 si 3 ani, necesarul este in jur de 500 mg zilnic, cantitate relativ usor de acoperit avand in vedere ca 250 ml lapte furnizeaza 300 mg calciu; de aceea si la aceasta varsta se recomanda 400-500 ml de lapte zilnic(ideal lapte de mama sau o formula adaptata varstei), pe langa alte produse lactate(iaurt, branza de vaci, telemea,etc);
  • intre 4 si 8 ani, cantitatea de calciu creste la 800 mg pe zi, usor de furnizat daca alimentatia este echilibrata; atentie la bauturile carbogazoase, la cacaoa  adaugata in lapte care scad absorbtia de calciu chiar daca aportul a fost unul corespunzator;
  • peste varsta de 9 ani, necesarul se apropie de cel al adultului, respectiv 1300 mg zilnic; aceasta perioada este deosebit de importanta, cele mai mari carente in alimentatie se inregistreza dupa debutul pubertatii cand alimentatia adolescentilor este haotica, bazata pe un orar neregulat al meselor si cu dezechilibre majore intre principalele grupe de alimente, alaturi de un consum crescut de bauturi carbogazoase,uneori chiar consum de cafea, alcool, tutun. Este perioada in care se realizeaza iarasi un salt important in inaltime, iar organismul are nevoie de resurse pentru a-si continua cresterea si dezvoltarea.

Absorbtia calciului:

  • are loc in intestinul subtire sub directa actiune a vitaminei D, fara de care, chiar in contextul unui aport optim de calciu, necesarul zilnic nu poate fi asigurat, fie ca este vorba despre calciul provenit din alimentatie fie de  cel din suplimente. Doar o cantitate mica, in general 20-40% din calciul ingerat se absoarbe, cantitate care depinde pe de o parte de  interactiunea cu alti compusi proveniti din alimentatie (care pot creste sau dimpotriva pot scadea aceasta absorbtie) iar pe de alta parte de factori metabolici(deficit de vitamina D, boli digestive, afectiuni endocrine, etc);
  • din intestin calciul ajunge in sange, unde sub influenta a numerosi factori concentratia sa este mentinuta in limite normale chiar daca aportul este unul insuficient; acest aspect este datorat actiunii a doi hormoni PTH (parathormonul) si calcitonina care prin actiunile lor “fura” calciu din os si dinti pentru a-l “transporta” in sange unde este nevoie de o concentratie standard, constanta.

Cresterea absorbtiei de calciu este determinata de :

  • Vitamina D, A, C, magneziu;
  • regimuri bogate in proteine (de origine atat animala cat si vegetala);
  • lactoza (“zaharul” din lapte);
  • aciditatea gastrica.

Scaderea absorbtiei de calciu este determinata de :

  • oxalati( spanac, sfecla rosie, cacao, ciocolata, cafea);
  • fitati(cereale, soia, linte, alune, nuci, migdale);
  • fibrele vegetale;
  • bauturile carbogazoase;
  • excesul de grasimi.

Surse de calciu:

Cele mai improtante surse de calciu sunt reprezentate de lapte si derivatele din lapte insa sunt si alte alimente bogate in calciu care pot inlocui cu succes produsele lactate mai ales in cazul copiilor cu intoleranta la proteinele din laptele de vaca sau in cazul celor “mofturosi”.

 

  • laptele de mama – nu contine foarte mult calciu (mai putin decat laptele de vaca) insa raportul intre calciu si fosfor este unul optim, oferind tot necesarul de calciu de care are nevoie bebeusul cel putin in primele 6 luni pana la inceperea diversificarii;
  • formulele de lapte praf, indiferent de firma producatoare ofera si ele concentratii optime de calciu;
  • produse lactate (branza, iaurt, sana, chefir, telemea, cascaval,unt,etc);
  • peste(ton, somon, sardine), oua;
  • soia, lapte de soia, branza tofu;
  • legume verzi (brocoli, salata, spanac, varza Bruxelles);
  • fasole alba, fasole rosie, mazare;
  • alune, nuci, migdale, seminte de floarea soarelui, susan;
  • citrice.

In concluzie as putea spune ca o alimentatie echilibrata, indiferent de varsta care  contine zilnic 400-500 ml de lapte pe langa alte produse lactate(branza, iaurt) ofera necesarul zilnic de calciu pentru o dezvoltare armonioasa, fara a fi necesare suplimentari cu calciu sau alte minerale care din pacate sunt recomandate tot mai des, fara a tine cont de posibilele reactii adverse care pot sa apara atunci cand cantitatile administrate sunt peste nevoile organismului.


>>>

BOALA CELIACA – INTOLERANTA LA GLUTEN

Ce este boala celiaca?

  • intoleranta la gluten sau boala celiaca sau enteropatia gluten sensibilia este o boala CRONICA a intestinului subtire, multifactoriala(in aparitia careia sunt implicati factori genetici,imunologici dar si factori de mediu) cu rasunet asupra intregului organism si care se datoreaza unui raspuns imunologic anormal al organismului la gluten o proteina de origine vegetala care se regaseste in faina graminaceelor(grau, secara, orz, ovaz);practic, nu este o alergie, este o boala autoimuna.
  • organismul celor afectati, detecteaza glutenul ca substanta straina si astfel se produc anticorpi impotriva glutenului, anticorpi care determina o serie de modificari, in special la nivelul intestinului subtire care, fiind organul principal de absorbtie a nutrientilor va suferi si, in consecinta apare un grav sindrom de malabsorbtie manifestat cel mai frecvent prin diaree cronica iar secundar multiple carente si consecutiv tulburari de crestere;
  • exista uneori asocieri cu alte boli, cel mai frecvent cu Diabetul Zaharat tip I(insulino-dependent)- de 50 de ori mai frecvent la cei cu boala celiaca decat in populatia generala, tiroidita Hashimoto(o afectiune autoimuna a tiroidei),deficit selectiv de IgA(deficit imun), trombocitopenie autoimuna, etc;
  • nu este o boala  foarte frecventa, incidenta este variabila 1 caz la 100- 300-10.000 locuitori in functie de zona geografica;
  • poate sa apara in orice moment al vietii, insa de cele mai multe ori apare in copilarie, intervalul 8 luni-2 ani fiind cel mai frecvent, dupa introducerea fainoaselor in alimentatia copiilor.

Care sunt cauzele?

Exista un complex de factori implicati in aparitia bolii celiace:

1.factorii genetici:

  • sunt cei predispozanti; s-au identificat mai multe gene implicate, majoritatea fiind localizate pe cromozomul 6; 

2. factorii de mediu:

  • sunt factorii care declanseaza boala in contextul predispozitiei genetice;
  • daca nu exista predispozitie genetica, acesti factori nu declanseaza boala celiaca;
  • glutenul este o proteina de origine vegetala care exista in special in grau si secara; cantitati mai mici dar suficiente pentru aparitia manifestarilor clinice se regasesc si in orz si ovaz; glutenul este compus din alte doua proteine, glutemina si gliadina, cea din urma este cea “toxica”; introducerea tardiva a glutenului in alimentatia bebelusului nu are efect protector; mai mult, ultimele recomandari ale Societatii Europene de Nutritie Pediatrica sustin introducerea glutenului in alimentatie nu mai devreme de 4 luni dar nici mai tarziu de 7-8 luni; de asemenea este indicat ca  introducerea glutenului sa se faca cand inca copilasul este alaptat, rolul protector al laptelui matern este indiscutabil.

3. factorii infectiosi:

  • infectiile virale sau bacterine pot declansa diverse modificari la nivelul intestinului subtire in cazul in care exista predispozitie genetica;
  • de foarte multe ori, simptomele caracteristice apar dupa trecerea printr-o infectie digestiva(cel mai adesea a  fost implicat APC-adenovirus 12);

Ce se intampla de fapt?

Elementul esential il constituie raspunsul imunologic anormal al organismului la ingestia de gluten care este perceput ca un “agresor”;astfel,  se formeaza o serie de anticorpi(dozarea lor este esentiala pentru stabilirea diagnosticului) care produc leziuni distructive la nivelul mucoasei intestinale, asa numita atrofie vilozitara facand astfel imposibila absorbtia nutrientilor. Apare asadar malabsorbtie cu maldigestie care vor duce la instalarea simptomelor caracteristice.

Malabsorbtia este globala, adica pentru toti nutrientii(proteine, glucide, lipide, vitamine, minerale), predominand malabsorbtia lipidelor(grasimilor); din acest motiv in scaun, la proba de digestie se constata pierderi mari de grasimi; in paralel, este afectata si absorbtia vitaminelor liposolubile(cele care au nevoie de grasimi pentru a fi absorbite): D- rahitism, A- tegumente uscate, aspre, K- hemoragii, petesii, echimoze(vanatai la traumatisme minime).

sursa foto:www.youngwomenshealth.org

Maldigestia este secundara deficitului de enzime(se gasesc la nivelul mucoasei intestinale si sunt “distruse” de leziunile care se instaleaza dupa producerea de anticorpi); astfel mare parte din carbohidratii si proteinele ingerate nu pot fi digerate si implicit absorbite; aproximativ 50% din pacienti prezinta si intoleranta secundara la lactoza(zaharul din lapte).

Consecinta este aparitia diareei cronice cu sindrom carential sever ce va avea un rasunet global asupra intregului organism.

Cum se manifesta?

In general la copii manifestarile clinice sunt foarte zgomotoase, astfel incat diagnosticul este stabilit relativ repede. Sunt totusi situatii cand manifestarile sunt fruste si este prezenta doar anemia si eventual un deficit ponderal usor.La adult, boala poate evolua foarte silentios, de multe ori fiind diagnosticata intamplator(cu ocazia unor investigatii pentru alte afectiuni, de exemplu amenoree secundara sau infertilitate).

I. Formele simptomatice:

a) manifestari digestive:

  • diareea cronica: este simptomul cardinal al bolii si, se datoreaza reducerii suprafetei de absorbtie a intestinului si tulburarilor secundare de digestie; scaune frecvente, voluminoase,pastoase si/sau semiconsistente/apoase, frecvent deschise la culoare(asemanatoare cu argila), cu aspect lucios si care contin resturi alimentare nedigerate;
  • inapetenta, astenie, adinamie(copilasi apatici, fara chef de joaca, somnorosi);
  • varsaturi recurente, fara context infectios;
  • dureri abdominale recurente, colici abdominale, meteorism(acumulare excesiva de gaze);
  • stagnare/scadere in greutate;

b) sindrom carential:

  • deficit statural(in formele in care diagnosticul se stabileste tardiv si carentele “isi spun cuvantul”);
  • anemie prin deficit de fier, acid folic;
  • rahitism prin malabsorbtia vitaminei D; deformari osoase, fracturi;
  • tetanie hipocalcemica;
  • hipoproteinemie, hipoalbuminemie: scaderea fractiunilor proteice; secundar pot sa apara edeme(umflarea picioarelor prin retentie de lichide);
  • hemoragii: la nivelul gingiilor in special dupa periaj; epistaxis(sangerare nazala); echimoze(vanatai) la traumatisme minore, etc; toate acestea sunt secundare malabsorbtiei vitaminei K si deficitului de proteine;

c) manifestari extradigestive:

  • retard al achizitiilor psiho-motorii(cu atat mai evident cu cat boala apare la o varsta mai mica);
  • intarziere in aparitia dintilor, dinti implantati vicios, distrofii dentare, carii dentare;
  • stomatita comisurala(“zabaluta”): la nivelul buzelor apar leziuni ale mucoasei cel mai frecvent datorate deficitului de acid folic;
  • dermatita herpetiforma:este o eruptie sub forma de vezicule prezenta cel mai adesea la nivelul coatelor si genunchilor dar si la nivelul feselor;
  • infectii respiratorii recurente; un rol important il are si deficitul de IgA, secundar distrugerii mucoasei intestinale;
  • tulburari de concentrare(evidente la copilasii mai mari la care apare o scadere a performantelor scolare);
  • retard in aparitia pubertatii; la varsta postpubertara si adulta pot sa apara tulburari de ciclu menstrual, amenoree(lipsa ciclului menstrual), infertilitate;
  • dureri osoase, articulare;
  • parestezii(amorteli, furnicaturi la nivelul membrelor superioare si inferioare);

Aspectul clinic este cel al unui copil slab, cu memebrele superioare si inferioare subtiri(diminuarea testului adipos si muscular), abdomenul mult marit de volum, palid cu modificari comportamentale:copil apatic, trist, introvertit.

II. Formele asimptomatice:

  • un procent destul de mare de pacienti nu prezinta simptome sau prezinta simptome minime, nesugestive;
  • s-a demonstrat ca  10-15% din cazurile de anemie feripriva(prin deficit de fier) fara cauza evidenta ar putea sa fie secundare bolii celiace;
  • obsoseala cronica, incapacitatea de concentrare pot fi singurele semne ale bolii;
  • pot exista doar tulburari de tranzit intestinal(balonare, diaree alternand cu constipatie) frecvent interpretate ca si sindrom de colon iritabil;

Ce complicatii pot sa apara?

Complicatiile sunt consecinta sindromului de malabsorbtie si, antreneaza la randul lor alte complicatii cu ecou asupra cresterii si dezvoltarii.

Exista cateva afectiuni cu care se asocieaza boala celiaca, cele mai frecvente fiind:

1. Diabetul zaharat tip I(frecvent, pacientii cu boala celiaca sunt testati pentru diabet, la fel cum cei cu diabet sunt periodic investigati pentru boala celiaca);

2. Alte afectiuni autoimune: trombocitopenie, tiroidita Hashimoto, sindrom Sjogren, deficit selectiv de IgA, etc.

Cum se diagnosticheaza?

Uneori diagnosticul se stabileste taridv datorita multitudinii de simptome nespecifice si datorita faptului ca, de multe ori sunt  tratate simptomele(carentele in primul rand) fara a se cauta cauza acestora.

Societatea Europena de Nutritie Pediatrica a stabilit un consens in ceea ce priveste investigatiile care trebuiesc efectuate atunci cand exista suspiciunea de boala celica.

Investigatii suplimentare:

1) anticorpii specifici:

  • anticorpi antitransglutaminaza(IgA/IgG)- au sensibilitate si specificitate mare pentru diagnostic dar si pentru urmarirea in dinamica(se urmareste evolutia bolii dupa excluderea glutenului din alimentatie);
  • anticorpi antigliadina;
  • anticorpi antiendomisium:folositi complementar in situatii in care dozarea anticorpilor antitransglutaminaza poate fi fals pozitiva/negativa(in diferite afectiuni autoimune asociate, deficitul de IgA,etc)

2) endoscopie digestiva superioara cu recoltare de biopsie pentru stabilirea gradului de lezare a mucoasei intestinale; este investigatia de electie in stabilirea diagnosticului; in prezent nu se mai considera absolut necesara repetarea biopsiei dupa instituirea tratamentului(excluderea glutenului din alimentatie) insa pentru diagnostic este esentiala.

3) tipizare HLA folosita pentru evaluare genetica si eventual extinderea investigatiilor la membrii familiei.

4) bilant general: constituie totalitatea investigatiilor efectuate pentru evidentierea diverselor carente secundare sindromului de malabsorbtie:

  • hemoleucograma, fier, reticulocite, feritina, transferina, etc(pentru diagnosticul si clasificarea anemiei);
  • proteine totale, proteinograma;
  • ionograma serica: sodiu, potasiu, calciu, fosfor, fosfataza alcalina;
  • dozarea vitaminei D, a vitaminei B12 si eventual a acidului folic;
  • examen de scaun: proba de digestie(prezenta in exces a grasimilor, acizi grasi, saponine, celuloza,etc) coprocitograma, coprocultura(pot exista infectii intestinale secundare scaderii capacitatii de aparare a mucoasei intestinale), examen coproparazitologic;
  • functie hepatica(transaminaze: ASAT/ALAT,etc) si renala(uree/creatinina/examen sumar de urina, sediment);
  • trigliceride, colesterol total, HDL colesterol;
  • dozarea calprotectinei din scaun(valorile crescute semnifica un proces inflamator intestinal);
  • diverse teste imunologice, utile pentru diagnosticul diferential(excluderea altor afectiuni) si eventual al unor boli asociate;
  • dozari hormonale(STH, IGF1- pentru un eventual deficit statural asociat, hormonii tiroidieni, hormonii sexuali,etc);

Aceste investigatii se efectueaza tintit, in functie de varsta, simptomele prezente, eventualele afectiuni asociate. Au scopul de a stabili diagnosticul cu certitudine si carentele care pot insoti sindromul de malabsorbtie. Se efectueaza atat in momentul diagnosticului cat si in evolutie pentru a obiectiva rezultatul tratamentului instituit.

Care este tratamentul?

Tratamentul de electie este excluderea permanenta a glutenului din alimentatie. Eventual se asociaza tratament suportiv pentru a corecta carentele si/sau afectiunile asociate.

1. Dieta fara gluten:

  • se renunta la consumul graului, secarei, orzului, ovazului; acestea pot fi inlocuite de porumb, orez dar si de cerealele “atipice”: quinoua, mei, amaranth, tapioca, naut;
  • se recomanda a fi respectata toata viata; reintroducerea glutenului va determina reaparitia manifestarilor clinice;
  • trebuie avuta in vedere prezenta glutenului in produsele de patiserie, biscuiti, conserve, iaurturi cu fructe, sosuri,mezeluri etc; din acest motiv, citirea etichetelor trebuie facuta cu mare atentie;produsele ce contin proteine vegetale hidrolizate sau texturate trebuie evitate deoarece poate fi prezent glutenul; in mod normal pe etichetele produselor este specificat daca contin sau nu gluten
  • in unele cazuri, cand se asociaza intoleranta secundara la lactoza(secundara si reversibila) se recomanda si excluderea laptelui sau inlocuirea acestuia cu o formula fara lactoza pe o perioada de cateva luni, pana la refacerea completa a capacitatii de abosrbtie a intestinului;
  • alimentatia trebuie sa fie bogata in produse ce contin fier(articol detaliat), calciu(articol detaliat), proteine de origine animala, fructe si legume;

2. Tratament medicamentos:

  • corectarea anemiei;
  • suplimentare enzimatica(daca este cazul) cu pre/probiotice;
  • corectarea deficitului de calciu, vitamina D, etc;
  • suplimentare cu vitamine, acid folic,etc;
  • corticoterapie( oral sau intravenos): in formele severe.

Cum evolueaza in timp?

Dupa instituirea dietei si a tratamentului incepe evolutia favorabila. Astfel, ameliorarea apetitului, a aspectului si consistentei scaunelor se produce dupa 7-10 zile cu reluarea cresterii ponderale dupa 3-4 saptamani. Negativarea testelor de malabsorbtie se produce in medie dupa 2-3 luni, la fel dozarea anticorpilor specifici care vor fi urmariti periodic, in dinamica.

In orice moment se poate produce recadere clinica si biologica daca se administreaza din nou produse ce contin gluten.

>>>
Sitemap