Apa este un element esential, vital pentru supravietuire, avand in vedere ca reprezinta principala componenta a organismului uman. In primele luni dupa nastere, cantitatea de apa(mai exact de lichide) de care are nevoie bebelusul este foarte mare comparativ cu varstele mai mari; asta,  deoarece suprafata corporala a bebelusilor este mult mai mare raportata la greutate iar pierderile la nivelul pielii prin transpiratie sunt considerabile. Mai mult, rinichii sunt imaturi in special in primele 6 luni, motiv pentru care bebelusii urineaza mult mai des pentru a reusi sa elimine toxinele din organsim si astfel pierderile sunt mai crescute. Din acest motiv, cu cat copilasul este mai mic cu atat exista riscul de deshidratare, mai ales daca exista si pierderi asociate: caldura, febra, varsaturi, diaree.

In privinta introducerii apei in alimentatie exista o serie de controverse mai ales in ceea ce priveste varsta la care se recomanda apa ca atare dar si tipul de apa folosit. Asociatia Americana de Pediatrie recomanda introducerea apei dupa varsta de 6 luni insa si atunci cu multa prudenta si doar la recomandarea medicului.

Cand trebuie sa bea bebelusul apa?

a) Bebelusul alaptat:

  • nu are nevoie de apa in alimentatie in primele 6 luni;
  • laptele de mama asigura tot necesarul de lichide de care are nevoie bebelusul, in compozitia acestuia apa reprezentand 87-89%;
  • in cazul temperaturilor ridicate se recomanda alaptarea mai frecventa pentru a suplini pierderile care apar prin transpiratie; atentie la supraincalzirea locuintelor(temperatura de confort 21-22C) si la imbracarea bebelusului;
  • in cazul bolilor febrile cand pierderile de apa sunt mai mari precum si in situatii de varsaturi si/sau diaree se recomanda hidratare suplimentara insa aceasta se va face strict la recomandarea pediatrului si va avea ca baza in special sarurile de rehidratare deoarece pe langa apa se pierd importante minerale iar apa in exces poate duce la o dilutie suplimentara in sange a acestor saruri cu consecinte nefaste.

b) Bebelusul hranit cu formule de lapte praf:

  • nu are nevoie de apa in primele 6 luni cu conditia ca laptele sa fie corect preparat si sa nu se foloseasca concentratii mai mari decat este recomandate de producator;
  • formulele de lapte praf, indiferent de firma producatoare au ca si componenta principala apa si astfel necesarul de apa este acoperit;
  • ca si in cazul bebelusilor alaptati este necesar un confort termic cu evitarea supraincalzirii; atunci cand nu este posibila scaderea temperaturii ambientale, pentru o hidratare corespunzatoare se pot administra mici cantitati de lichide, ideal apa si nu ceai; aceasta trebuie administrata in cantitati mici, la intervale regulate de timp( ex: cate 1-2 lingurite la 15-30 minute);
  • in cazul bolilor febrile cand pierderile de apa sunt mai mari precum si in situatii de varsaturi si/sau diaree se recomanda hidratare suplimentara insa aceasta se va face strict la recomandarea pediatrului si va avea ca baza in special sarurile de rehidratare deoarece pe langa apa se pierd importante minerale iar apa in exces poate duce la o dilutie suplimentara in sange a acestor saruri cu consecinte nefaste.

Motivul principal pentru care nu se recomanda cantitati suplimentare de apa, atat in cazul bebelusilor alaptati cat si a celor alimentati artificial este acela ca apa nu aduce plus caloric, ba mai mult  “ocupa” spatiu suplimentar in stomac in defavoarea laptelui necesar cresterii. La aceasta se adauga complicatiile care pot sa apara atunci cand se administreaza apa in exces in special “diluarea” suplimentara a sangelui cu scaderea cantitatii de sodiu ce poate determina un dezechilibru la nivel cerebral si astfel riscul de aparitie a convulsiilor hiponatremice. Aceasta situatie este denumita Intoxicatia cu apa si reprezinta o urgenta medicala avand in vedere riscul de instalare a comei; foarte important de precizat este faptul ca poate sa apara si dupa varsta de 6 luni atunci cand se administreaza in exces lichide.Printre semnele care ar trebui sa constituie un semnal de alarma se numara:

  • stare de somnolenta neobisnuita;
  • hipotermie(scaderea temperaturii sub 36C);
  • iritabilitate sau dimpotriva apatie;
  • umflarea fetei, pleoapelor;
  • urinari foarte dese cu o urina deschisa la culoare;

O cauza mai rara a acestei intoxicatii cu apa poate sa apara in cazul bebelusilor care fac inot prin inghitirea unor cantitati suplimentare de apa, mult peste necesar; de aceea este important ca atunci cand duceti copilul la inot sa o faceti in centre specializate, cu personal calificat care poate preveni astfel de situatii.

c) Bebelusul dupa 6 luni:

Dupa inceperea diversificarii de cele mai multe ori necesarul de lichide este acoperit de alimentele nou introduse daca tinem cont ca acestea sunt reprezentate de supa, legume, fructe, iaurturi, toate acestea continand cantitati semnificative de lichide. Acesta este motivul pentru care foarte multi copii refuza apa spre ingrijorarea parintilor. Trebuie specificat ca primul semn de deshidratare este senzatia de sete pe care orice bebelus o va semnala cel mai adesea prin plans. Puteti incerca sa-i administrati mici cantitati de apa, cu lingurita sau cu o canita potrivita varstei insa nu va ingrijorati daca acesta refuza, inseamna ca nu are nevoie si si-a primit “portia” de apa prin alimentele consumate.Nu se recomanda administrarea apei din biberon.

Apa se administreaza dupa-masa sau intre mese niciodata inaintea mesei deoarece “ocupa” stomacelul iar cantitatea de alimente consumata va fi semnificativ mai mica. De asemenea, consumul apei in timpul mesei nu este indicat.

Care sunt cantitatile de apa de care are nevoie?

Necesarul de lichide se calculeaza in functie de greutatea bebelusului. Astfel:

  • 0-3 luni: 150ml/kgcorp/24ore;
  • 3-6luni: 125-150ml/kgcorp/24ore;
  • 6-9luni: 100-125ml/kgcorp/24ore;
  • 9-12luni:100-110ml/kgcorp/24ore;
  • 12-36luni:100ml/kgcorp/24ore.

Nesatisfacerea acestui necesar poate conduce la deshidratare prin lipsa de aport care se poate agrava atunci cand exista pierderi suplimentare (prin supraincalzire, stari febrile, varsaturi si/sau diaree).Primele semne de deshidratare care apar sunt:

  • modificarea starii generale: plans, agitatie sau dimpotriva somnolenta;
  • cresterea temperaturii corporale, asa numita febra de sete;
  • urinare rara, urina inchisa la culoare;
  • buze uscate, limba uscata, albicioasa, saliva “lipicioasa”;
  • deprimarea fontanelei;
  • scadere in greutate, cu atat mai evidenta cu cat bebelusul este mai mic.

Rehidratarea in deshidratare atunci cand aceasta s-a datorat unui aport insuficient fara sa existe alte cauze(febra din infectii, varsaturi, diaree) se face cu cantitati mici de lichide, administrate fractionat, ideal la sfatul pediatrului; nu se administreaza o cantitate mare de lichide dintr-o data, aceasta putand duce la o incarcare suplimentara. In situatiile cand se adauga si pierderi suplimentare se impune un consult medical cu un tratament prompt atat de reechilibrare hidroelectrolitica(saruri de rehidratare, uneori in cazuri mai severe perfuzii) cat si impotriva cauzei declansatoare.

Ce fel de apa trebuie consumata?

Apa ce se administreaza bebelusilor trebuie sa indeplineasca anumite conditii tinand cont de imaturitatea tubului digestiv si a aparatului urinar, la care se adauga susceptibilitatea crescuta la infectii atunci cand apa nu intruneste calitatile microbiologice necesare. Astfel:

  • apa trebuie sa provina dintr-o sursa potabila;(nu se recomanda apa de izvor,direct de la sursa, netestata din punct de vedere al continutului de minerale si/sau microorgansime);
  • continutul in nitrati trebuie sa fie sub 15mg/l; nitratii sunt deosebit de periculosi in primele luni in special datorita transformarii acestora in organism in nitriti, ce au un efect toxic asupra organsimului impiedecand oxigenarea corespunzatoare a tesuturilor si organelor datorita faptului ca se fixeaza de hemoglobina, cea care transporta oxigenul la celule; intoxicatia cu nitrati /nitriti apare frecvent atunci cand bebelusii consuma apa de fantana netestata, fie ca atare fie, folosita la prepararea ceaiului sau laptelui;
  • continutul in minerale trebuie sa fie unul redus datorita incapacitatii rinichilor de a filtra corespunzator apa cu riscul de supraincarcare; astfel continutul de minerale nu trebuie sa depaseasca 120mg/l iar sodiul continut sa fie sub 20mg/l.

Apa de robinet versus apa imbuteliata

Controverse multiple exista si in aceasta privinta, in ultima vreme fiind tot mai des promovat consumul de apa imbuteliata, apa plata, respectiv apa carbogazoasa. Ce trebuie precizat de la bun inceput este faptul ca apa plata este de fapt apa minerala fara dioxid de carbon, deci cu un continut crescut de minerale, minerale care in exces nu sunt potrivite pentru bebelusi. Exista un paradox in acest sens, adica nu se introduce sare in primul an de viata in alimentatia bebelusului, aspect sustinut de tot mai multi medici insa se recomanda apa plata chiar si la prepararea hranei care are de cele mai multe ori un continut ridicat de sodiu, acelasi mineral care intra in compozitia sarii de bucatarie.

Apa de robinet:

 

– este o apa potabila, adica potrivita pentru consumul general; sunt norme care trebuiesc indeplinite pentru ca o sursa de apa sa fie considerata potabila, norme stabilite si verificate periodic de Directia de Sanatate Publica;

– sufera un intens proces de tratare prin adaugarea diferitelor substante (ex:clor) tocmai pentru a indeplini standardele de siguranta;

– transportul prin conducte are uneori efecte nocive, prin adaugarea suplimentara de “constituienti” mai ales daca conductele sunt invechite si nu sunt conforme cu noile standarde;

  • calitatile ei sunt variabile de la un oras la altul, in functie de sursa majora de alimentare;
  • poate fi profund imbunatatita prin folosirea filtrelor de apa ce indeparteaza toate impuritatile, metalele grele, eventualii microbi, virusi, paraziti, cloruri, suflati care pot avea efecte nocive asupra organismului; mai mult, prin folosirea acestor filtre se poate realiza o oxigenare si o ionizare controlata a apei.

Apa imbuteliata:

-continut crescut de minerale; exista si varianta apelor oligominerale, adica cu un continut mai redus de minerale;

-imbutelierea in recipiente de plastic; riscul major este atunci cand apa este depozitata la temperaturi inalte si  se produce o dizolvare a straturilor superficiale ale ambalajului, cu eliberare consecutiva de substante toxice; mai mult prin expunerea directa la razele de soare pentru mai mult de 48 de ore se pot dezvolta in interior bacterii, intr-un numar mult mai mare comparativ cu apa de robinet;

-riscul de contaminare cu bacterii nu este nul, fiind foarte multe cazuri in care, in diverse sortimente de apa, de la diferiti producatori s-au descoperit diverse bacterii, virusi, paraziti;

  • exista pe piata si varianta apelor destinate bebelusilor, comercializate in general de firme cu traditie in nutritia pediatrica; costul acestora este insa unul destul de ridicat si putini parinti isi permit consumul acestora.

In concluzie as putea spune ca recomandarea mea ramane apa de robinet(cu conditia ca aceasta sa intruneasca toate normele sanitare) insa cu aplicarea unui filtru suplimentar.Aceasta apa se poate folosi atat la prepararea formulei de lapte si alimentelor dupa varsta de 6 luni cat si pentru consum ca atare.In cazul pompelor individuale de apa se recomanda testarea periodica a apei in special in ceea ce priveste continutul de minerale, metale grele, dar si bacterii, virusi, paraziti.