Desi nu-mi place deloc acest cuvant “INTERZIS” cand vine vorba de primul an de viata(si nu numai) trebuie sa recunosc ca-l folosesc destul de des si asta din dorinta de a sensibiliza mai mult parintii, de a accentua faptul ca un anumit aliment  nu este recomandat.Oricum tipul de alimentatie ramane la latitudinea familiei insa, aceasta trebuie informata sensibilizata si, mai mult convinsa de ce un anumit aliment nu este indicat bebelusului.E simplu sa spui…”X”, “Y”, etc…nu se administreaza pana la varsta de 1, 2, 3 ani. Intrebarile care se pun:….”De ce?”, “Ce se poate intampla?”,si, eterna poveste:”noi am mancat si,suntem sanatosi” etc…Voi incerca in acest articol sa acord o atentie deosebita acelor alimnente “interzise”, in speranta ca, cunoscand potentialele consecinte efectul va fi pozitiv.
Motivul interzicerii acestor alimente este reprezentat de imuturitatea organelor bebelusului, in particular a sistemului digestiv si a aparatului renal. Asa cum, sistemul nervos se dezvolta treptat, lucru concretizat de achizitiile motorii(sustinerea capului, statul in fundulet, mersul, etc) si psihice(zambit, vorbit, etc) tot asa si celelalte organe sunt imature si necesita timp pentru a se dezvolta si a functiona la fel ca si in cazul adultului.
 
1. Zaharul:
  • in primul an de viata  bebelusul nu are  nevoie de zahar, laptele de mama, formulele de lapte praf, iar  mai tarziu legumele, fructele, cerealele, biscuitii adaugati contin suficient zahar(sub forma de zaharuri);
  • nu se indulcesc ceaiurile, sucurile, piureurile de fructe, budincile;
  • ideal ar fi ca nici dupa varsta de 1 an sa nu administrati zahar in exces, sa nu obisnuiti copilul cu dulciuri, sa insistati asupra fructelor, iaurturilor, etc;dependenta de dulce o data instalata este foarte greu de controlat si in timp poate duce la carente grave ce pot perturba ritmul de crestere si dezvoltare
  • se pot folosi  “indulcitori” mult mai sanatosi: siropul de artar sau cel de agave, curmale, stevie atunci cand se prepara budinci, tarte cu fructe, etc pentru un plus de savoare.

2. Sarea :
  • nu e necesara a fi adaugata la prepararea mancarii, mai mult e periculoasa, sistemul digestiv si mai ales rinichii neputand “procesa” un eventual exces de sare; mai mult pot sa apara tulburari grave, care pot merge pana la leziuni ale rinichilor si hipertensiune arterialala;
  • din experienta mea  cel mai dificil este  de convins parintii sa nu  adauge  sare in mancare;am auzit de nenumarate ori comentarii de genul …”eu am mancat sarat si uite ce frumos m-am facut”…sau…”nu e buna mancarea  fara sare”.gUneori mamicile inteleg importanta excluderii sarii din alimentatie insa, la primele refuzuri ale bebelusului incep si adauga sare convinse fiind ca acesta este motivul pentru care bebelusul refuza sa manance.Total gresit!
  • necesarul de sare sub 6 luni este in jur de 0,5-0,8g/zi cantitate existenta atat in laptele de mama cat si in formulele de lapte praf; pana la varsta de 1 an, creste pana la 1g/zi , uramand ca in jurul varstei de 3 ani sa ajunga la 2 g sare/zi.
  • atentie la apa pe care o folositi atat la prepararea formulei de lapte cat si pentru consum; apa plata contine o cantitate mare de sodiu, continutul in sodiu ar trebui sa fie sub 20mg/l;
 
3. Carnea de porc:
  •  nu se administreaza sub varsta de 1 an(ideal ar fi pana la 2-3 ani) datorita continutului mare de grasimi si capacitatii reduse a organismului de digestie;
  • dupa varsta de 3 ani trebuie consumata cu moderatie(1-2 ori /saptamana) si evitata administrarea  sub forma de snitele, chiftele in exces(stiu ca sunt preferatele copiilor insa daca nu le primesc si nu se obisnuiesc cu ele din primii ani nu vor fi probleme mai tarziu).
 
4. Laptele de vaca:
  • nu trebuie administrat bebelusilor in continuarea sau in locul alaptarii/alimentatiei cu formule de lapte praf, cel putin in primul an de viata; poate in schimb sa fie folosit ca si ingredient la prepararea piureurilor de legume, a branzicii, iaurtului “de casa”;ideal se alege un lapte bogat in grasimi(3,5%-3,8%) deoarece sistemul nervos al bebelusilor se afla intr-o perioada intensa de dezvoltare si are nevoie de aceste grasimi;
  • are si un inalt potential alergen putand duce la aparitia scaunelor diareice, colicilor abdominale, eruptiilor cutanate mai ales daca este introdus in primele luni de viata;are un rol important in aparitia Intolerantei la proteinele laptelui de vaca fiind considerat factorul “trigger” (declansator).
  • de asemenea spre deosebire de formulele de lapte praf care sunt imbogatite cu fier, laptele de vaca contine o cantitate neglijabila de fier, determinand astfel aparitia anemiei carentiale(articol detaliat);
  • dupa varsta de 1 an ideal ar fi sa administrati in continuare formule de lapte praf (de tip junior) sau sa continuati alaptarea(laptele de mama are aceleasi calitati si dupa varsta de 1 an;) in situatii exceptionale(conditii materiale, refuzul copilasului) se poate administra, cantitatea nu trebuie insa sa depaseasca 500ml/zi si, nici intr-un caz nu mai administrati lapte peste noapte(riscul cariilor dentare este unul foarte mare mai ales dupa varsta de 1 an cand marea majoritate a copilasilor au cel putin incisivii prezenti); cumparati lapte pasteurizat, cu continut mai mare de  grasime 3-3,5-3,8%; evitati laptele de la dozatoare datorita conditiilor igienice precare(in cele mai multe cazuri) si lipsei informatiilor nutritionale si de control sanitar; o optiune este si laptele de capra, care are o compozitie mai aproape de cea a laptelui matern(dezavantajul este insa ca nu este disponibil pe intreaga perioada a anului calendaristic);
5. Albusul de ou:
  • se recomanda prudenta datorita potentialului alergenic foarte crescut , mai ales la copii cu antecedente de alergii; ideal, la cei cu afectiuni alergice este bine sa fie temporizat  pana la varsta de 1 an; la aceasta categorie de copii este indicata prudenta si in ceea ce priveste  galbenusul de ou( introdus treptat in alimentatie cu urmarirea oricaror reactii si, intotdeauna fiert 10 minute);
  • albusul poate fi introdus cu atentie dupa varsta de 1 an deoarece contine  proteine de inalta valoare biologica si asa numitii “aminoacizi esentiali” adica acei aminoacizi de care organismul are mare nevoie insa pe care nu-i poate procura decat din alimentatie; la bebelusii care pana la varsta de 9 luni nu au dezvoltat recatii alergice la niciun aliment este permisa testarea albusului;
 
6. Mezeluri:
  • sunt interzise categoric, nu numai in cazul  bebelusilor ci si al  tuturor copiilor(vezi articol “Spune NU mezelurilor“) avand in vedere ingredientele folosite si procedeele industriale de preparare;
7. Margarina:
  • eu personal recomand excluderea ei din alimentatia oricarui copil indiferent de varsta si, nici o reclama oricat de bine realizata nu va reusi sa ma convinga de valoarea ei biologica si de importanta ei in nutritia copiilor;
  • va recomand sa o inlocuiti cu unt , paste din branza de vaci, etc.
 
8. Conserve:
  • in special cele pe baza de carne si, in mod particular pateul(ca o fi de porc, de pui, gasca sau vegetal); motivul este acelasi ca si in cazul mezelurilor…ingredientele si procedeul de preparare;
  • nici muraturile, produsele afumate sau semipreparatele nu sunt recomandate sugarilor si, in general nici copiilor mici.
 
9. Ciocolata, Cacao:
  •  sunt foarte excitante si induc o stare de agitatie copilului, la care se adauga surplusul caloric; pot fi inlocuite insa cu succes de pudra de roscove care sta si la baza formulelor de lapte antireflux(AR);
  • nici formele instant nu sunt recomandate chiar daca sunt imbogatite cu diferite vitamine si minerale; contin o serie de zaharuri adaugate suplimentar care nu aduc nimic benefic.
 
10. Alune, nuci, seminte, migdale – au un inalt potential alergen si sunt periculoase deoarece bebelusii se pot ineca cu ele; daca  bebelusii nu prezinta antecedente de alergii pot fi incluse dupa varsta de 8 luni ca si componenta a gustarilor; trebuie intotdeauna introduse progresiv si fin rasnitate pentru a evita aspirarea lor in caile respiratorii; se recomanda achizitionarea lor in stare cruda(nu prajite sau sarate);
11. Pop-corn, pufuleti, pufarini, stick-suri, chipsuri,etc:
  • aduc un inutil aport caloric care interfera apoi cu regimul normal al unui bebelus; plus ca acestea contin multi aditivi, coloranti, condimente si nu constituie o recomandare nici in cazul copiilor mai mari;
12. Fructele de padure:
  • mure, fragi, afine, zmeura, coacaze, etc: datorita potentialului risc alergen; se evita la copilasii cu antecedente de alergii; la bebelusii care nu au astfel de  antecedente de alergii pot fi administrate cu precautiesi intorduse progresiv dupa varsta de 7 luni, fiind niste fructe foarte bogate in nutrienti; mai mult, afinele sunt de un real ajutor in episoadele de enterocolita(diaree);
13. Mierea de albine:
  • este foarte laudata datorita efectelor sale benefice si, pe buna dreptate insa in primul an de viata exista riscul de botulism., o boala infectioasa foarte agresiva; dupa varsta de 1 an se permite introducerea ei(exceptand copilasii cu antecedente de alergii) iar ulterior, in functie de toleranta si a altor produse apicole(polen-ucat/crud, propolis, laptisor de matca)
14. Sucuri acidulate :
  • desi nici nu ar trebui sa se puna problema existentei acestora in meniul bebelusilor, nu de putin ori am avut surpriza ca acestea inlocuiau “cu succes” masa de fructe;
  • acestea nu ar trebui sa se regaseasca nici la copilasii mai mari, daramite la bebelusi;
  • indiferent de sortiment, bauturile racoritoare(acidulate sau nu) nu contin nutrienti benefici organismului si nu ar trebui sa fie oferite copiilor.
 15. Prajeli, rantasuri:
  • nici una dintre mamici nu ar trebui sa prepare astfel alimentele insa sunt multe aspecte legate de obiceiurile familiei asa incat as interzice categoric administrarea lor sub  varsta de 1 an si, as trage un semnal de alarma in privinta utilizarii lor dupa varsta de 1 an.
In concluzie as putea spune cu convingere ca, prin evitarea acestor alimente puteti sa-i “oferiti” bebelusului o crestere armonioasa, obisnuindu-l in acelasi timp cu o alimentatie echilibrata si dupa implinirea varstei de 1 an. Alimentele considerate alergenice pot fi introduse cu multa precautie dupa varsta de 7-8 luni, cu conditia absentei antecedentelor de alergii(atat la bebe cat si in familia acestuia) si testarii progresive a tolerantei; doar introducerea albusului de ou se amana inspre varsta de 9-10 luni.