Ce este alergia medicamentoasa?

  • reactie complexa din partea organismului care apare in urma administrarii unui medicament; reactia poate sa fie secundara substantei  active si/sau altor componente aditionale(excipienti);
  • intensitatea reactiei alergice este variabila, aceasta poate evolua cu o simpla eruptie la nivelul tegumentelor pana la soc anafilactic, o reactie mult amplificata a organismului care este amenintatoare de viata si reprezinta o urgenta medicala;t
  • cel mai frecvent apare in urma administrarii de antibiotice(penicilinele sunt pe primul loc dar si cefalosporinele, tetraciclinele si macrolidele pot fi implicate) insa sunt si alte medicamente care pot fi raspunzatoare: anticonvulsivanteleanalgezice(codeina, antiinflamatoare nesteroidiene: ibuprofen), anestezicele mai ales cele cu administrare intravenoasa dar si cele locale(atentie la stomatolog), substantele de contrast folosite in diferite examinari paraclinice, in special Iodul(atentie la iodul continut in solutiile antiseptice:betadina), insulina dar si produse hematologice(transfuzii de sange, plasma, albumina);de asemenea imunoglobulinele si diversele seruri terapeutice(antidifteric, antibotulinic, antiviperin) pot fi implicate; la copii pe primele locuri se situeaza excipientii continuti in diferite suspensii, in aceasta situatie fiind dificil de determinat daca alergia a aparut la substanta activa(medicamentul in sine) sau la celelalte componente ale suspensiei); rar apare si alergia postvaccinare, cel mai frecvent aceasta fiind cauzata de prezenta neomicinei si/sau oului din componenta vaccinului;
  • poate sa apara in orice moment al vietii chiar daca in antecedente medicamentul respectiv a fost tolerat;
  • trebuie net diferentiata de reactiile adverse ale medicamentelor: varsaturi, diaree, dureri abdominale, modificarea aspectului scaunului, manifestari cardio-respiratorii, modificarea aspectului urinii, etc;

Care sunt factorii de risc?

  • antecedente familiale si/sau personale de alergii medicamentoase;
  • administrarea iv/im;
  • teren atopic, alergii la factori de mediu si/sau alimentari in antecedentele personale;
  • imunitate compromisa( deficite imunitare congenitale sau dobandite: infectii cu EBV-virusul Ebstein Barrmononucleoza infectioasa sau HIV/SIDA);
  • utilizarea concomitenta a mai multor medicamente;
  • boli asociate(respiratorii, cardio-vasculare, digestive, etc).

Cum se manifesta?

Alergia apare in general la a doua administrare a medicamentului respectiv; practic la prima administrare organismul produce anticorpi, anticorpi care vor reactiona atunci cand medicamentul apare din nou in organism;manifestarile clinice se datoreaza unei reactii “deplasate” a organismului prin care acesta produce anticorpi(soldatei) impotriva substantei respective pe care o percepe in mod eronat ca fiind nociva. Sunt situatii cand reactia apare de la prima administrare mai ales daca vorbim de administrare intravenoasa sau intramusculara.

Manifestarile clinice, intensitatea reactiei alergice depind de:

  • modul de administrare a medicatiei(oral, iv/im, local);
  • tipul medicamentului, doza si ritmul in care acesta este administrat;
  • prezenta factorilor favorizanti si/sau a altor afectiuni asociate;

Cele mai frecvente manifestari sunt cele cutanate:

  • eruptii la nivelul tegumentelor: pot sa fie reprezentate  doar de o roseata, difuza, neregulata care apare cu diferite localizari, in special la nivelul fetei si portiunii superioare a toracelui; alteori pot fi eruptii micropapulare (bubite) de diferite dimensiuni, frecvent elevate(ca niste “umflaturi”), insotite de mancarime si caldura locala; in functie de intensitatea reactiei si de tipul de administrare reactia poate fi locala(in cazul unguentelor, solutiilor cutanate) sau generalizata(la nivelul intregii suprafete tegumentare);
  • pruritul(mancarimea) este intens si poate duce la aparitia leziunilor de grataj(in urma scarpinarii) care se pot suprainfecta accentuand aspectul clinic;
  • fotoalergie: inrosirea pielii dupa expunere la soare(expunere minima);
  • eczeme: apar frecvent dupa folosirea cutanata a unui medicament; este vorba despre aparitia la locul de aplicare a unguentului a unei reactii de hipersensibilizare sub forma unor placi/placarde roz/rosii la nivelul carora apar frecvent vezicule(bule cu lichid); mancarimea este si ea prezenta;
  • eritemul pigmentat fix: leziuni rosii(placi) care sunt acoperite cu vezicule sau cruste si care evolueaza spre o colorare definitiva maronie/neagra a portiunii de tegument lezate;

Alte simptome relativ frecvente:

  • cresterea in dimenisuni a ganglionilor limfatici(laterocervicali, subangulomandibulari);
  • subfebrilitati; febra;
  • dureri musculare, articulare;
  • congestie nazala, rinoree(secretii nazale apoase, abundente), stranut;
  • tuse;
  • iritatii oculare;
  • greturi, varsaturi, diaree;

Manifestari  rare dar severe – socul anafilactic:

  • debut brusc, la scurt timp de la administrare(in general in prima ora);
  • reprezinta o urgenta medicala;
  • este secundar unei reactii exagerate a oragnismului, pe primul loc situandu-se simptomele respiratorii(dificultati de respiratie, edem glotic, semne de insuficienta respiratorie care pot duce rapid la deces);  umflarea rapida a buzelor, ochilor, fetei contureaza tabloul clinic; se asociaza manifestari cardiace(puls neregulat, batai rapide ale inimii, prabusirea tensiunii arteriale) iar in scurt timp sunt afectate toate organele(creier, ficat, rinichi).

Cum se diagnosticheaza?

Pe baza anamnezei(relatarea pacientului) si in urma examenului clinic(consultatia propriu-zisa) se suspicioneaza alergia medicamentoasa care necesita  teste de confirmare, utile pentru a evita administrarea medicamentului respectiv in viitor. Pot fi recomandate analize de sange si/sau teste cutanate in functie si de afectiunea de baza.

La recomandarea medicului se pot efectua testele de provocare, utile in situatiile in care testele cutante/de sange nu sunt concludente sau in situatia cand medicatia alternativa nu este considerata eficienta. Aceste teste se efectueaza in unitati spitalicesti cu personal de specialitate deoarece presupun expunerea progresiva la substanta incriminata.

Cand se administreaza medicatie antibiotica iv/im trebuie efectuata testare cutanata prealabila;

Cum intervenim?

In cazul formei severe solicitarea ambulantei sau prezentarea cat mai rapida la cel mai apropiat serviciu de urgenta este un imperativ. Pana la sosirea ambulantei

Cum se trateaza?

1.Formele usoare:

  • intreruperea administrarii medicatiei;
  • se administreaza antihistaminice(aerius, claritine, zyrtec, etc) in doza si ritmul recomandat de medic si dupa un consult medical in prealabil;
  • uneori se asociza laxative pentru a “grabi” eliminarea substantei respective din organism;
  • in unele cazuri e necesara administrarea corticoterapiei orale(prednison) strict la recomandarea medicului;

2.Formele moderate:

  • necesita frecvent internare pentru tratament corespunzator(corticoterapie iv, oxigenoterapie, diuretice, laxative, etc) si supraveghere medicala;

3.Formele severe:

  • necesita internare de urgenta;

Masuri profilactice:

  • prudenta in administrarea oricarui medicament; acestea nu ar trebui administrate decat strict la recomandarea si in dozele indicate de medic;
  • specificati intotdeauna medicului orice reactie aparuta in timpul sau dupa un anume tratament; de asemenea mentionati daca exista antecedente alergice atat personale cat si in familie;
  • in situatia in care s-a confirmat alergia la un anume medicament evitati administrarea acestuia, mentionati acest aspect personalului medical(inclusiv stomatologului) deoarece sunt situatii cand pot sa apara reactii alergice de tip incrucisat(si la alte medicamente din aceeasi clasa sau din clase diferite);
  • purtarea unei bratari(Medic-Alert) care sa atentioneze despre existenta unei alergii medicamentoase;
  • in cazul copiilor, trebuie mentionat personalului din colectivitati(crese, gradinite, scoli) alergia medicamentoasa; de asemenea daca copilul dvs participa la excursii, tabere este indicat sa mentionati personalului insotitor aceste aspecte.
  • utilizarea administrarii orale a medicatiei cu evitarea administarii parenterale(injectabile) decat atunci cand este absolut necesara;daca se apeleaza la medicatie parenterala aceasta trebuie efectuata strict in unitati medicale;