stetoscop

SUFLUL SISTOLIC

Suflul sistolic este de multe ori prezent de la nastere sau, poate sa apara pe parcurs  si, ii nelinisteste teribil pe parinti cu atat mai mult cu cat se mentioneaza implicarea inimii. Citeste mai mult »

benefits-of-organic-foods

PRINCIPII NUTRITIVE IN ALIMENTATIA COPIILOR

„Omul trebuie să mănânce pentru a trăi, nu să trăiască pentru a mânca”  Ce presupune o  alimentaţie sănătoasă?: moderaţie, cu evitarea excesului de orice fel; varietate: permite un aport complex de nutrienţi şi evitarea Citeste mai mult »

Nutritionist-Iulia-Hadarean2

NOU – CONSULTATII NUTRITIE PITICI SI MAMICI

Un serviciu nou in echipa  PEDIATRU CLUJ si un nou  Colaborator – IULIA HADAREAN, Nutritionist -Dietetician   Consultatii de Nutritie pentru Copii si Mamici Consultatia cuprinde: evaluarea statusului de sanatate si a celui Citeste mai mult »

curs1_1

URGENTELE COPILARIEI – CURS PRACTIC- 9 – 11 MARTIE 2015

Dragi parinti,  CURSUL  DE  URGENTE este  un curs interactiv in care vom dezbate cele mai frecvente situatii de urgenta care se ivesc in perioada copilariei, vom discuta despre boli, semnele acestora, precum si despre Citeste mai mult »

poza mituri

99 MITURI SI SUPERSTITII – PRIMA PARTE(1-33)

Dragii mei, Prin aceste serii de  articole vreau sa va aduc la cunostinta niste mituri si superstitii care, spre surprinderea mea sunt foarte greu de demontat, uneori chiar recomandate de medici si Citeste mai mult »

SUFLUL SISTOLIC

stetoscop

Suflul sistolic este de multe ori prezent de la nastere sau, poate sa apara pe parcurs  si, ii nelinisteste teribil pe parinti cu atat mai mult cu cat se mentioneaza implicarea inimii.

Apare la peste 50-60% din copii si, in marea majoritate a  cazurilor(peste 90%), este inocent, fiziologic si nu semnifica o boala cardiaca.Cu toate acestea, atunci cand este detectat, va fi monitorizat de catre medic iar daca se asociaza si alte semne tipice, se va recomanda consult cardiologic si ecocardiografie pentru a exclude o eventuala malformatie cardiaca.

Ce este suflul sistolic?

  • NU este o boala ci este un semn clinic, mai exact,un zgomot suplimentar care se aude cu stetoscopul atunci cand medicul asculta inimioara;
  • in mod normal, la auscultatia inimii, se percep 2 zgomote, unul produs de inchiderea valvelor care fac legatura intre cavitatile inimii, celalalt produs de inchiderea valvelor care sunt situate la emergenta marilor vase(aorta, respectiv pulomnara); orice zgomot in afara celor doua mentionate, va fi descris de catre medic ca si intensitate(gradul suflului), tonalitate, localizare, respectiv iradiere;
  • in functie de intensitate, se descriu 6 grade, gradul I, cel mai putin intens, abia audibil cu stetoscopul, respectiv gradul VI, foarte intens care in marea majoritate a cazurilor semnifica o boala cardiaca(malformatie) severa.

Clasificarea suflurilor sistolice:

1. suflul sistolic inocent, non-organic, functional:

  • foarte frecvent, fara semnificatie de boala;
  • apare la diferite varste, poate fi prezent de la nastere sau  apare pe parcurs, in diferite etape de dezvoltare;
  • este determinat de circulatia fiziologica a sangelui la nivelul cavitatilor inimii;
  • nu este insotit de alte semne sau simptome;
  • poate sa apara si la copiii cu anemie(in formele severe), respectiv la cei cu afectiuni tiroidiene(hipertiroidism);
  • in general are grad mic- I/II si este localizat frecvent la nivelul spatiului IV-V intercostal;intensitatea poate creste in stare de boala infectioasa(febra),  efort fizic, plans;
  • nu necesita investigatii suplimentare, nu reprezinta o afectiune cardiaca;
  • nu reprezinta un motiv pentru evitarea efortului fizic, copilul poate efectua orice fel de activitate fizica(chiar si de performanta) si, in niciun caz nu poate reprezenta un motiv pentru scutirea copilului de la orele de educatie fizica la scoala;

2. suflul sistolic patologic:

  • semnifica un semn al unei afectari cardiace, fie o malformatie cardiaca(copilul se naste cu ea), fie afectiuni cardiace dobandite(afectiuni valvulare, endocardite-infectii la nivelul inimii);
  • este mult mai intens, grad III-VI si frecvent insotit si de alte zgomote suplimentare; orice suflu cardiac cu intensitate peste II, impune investigatii suplimentare: EKG, ecocardiografie, radiografie toracica, eventual si analize de sange; necesita obligatoriu consult cardiologic si eventual chirugical;
  • de cele mai multe ori este prezent de la nastere si este insotit de alte semne si simptome care ii determina pe neonatologi sa completeze investigatiile inca din maternitate;
  • in functie de boala de baza, poate fi insotit de oboseala la efort(bebelusii nu se pot hrani corespunzator si, implicit apare un retard de crestere), cianoza peri-oro-nazala(coloratie albastruie in jurul guritei, nasului) atat in repaus cat mai ales la efort, dificultati de respiratie(dispnee);
  • necesita obligatoriu evaluare cardiologica si, in functie de boala de baza, interventie chirurgicala si/sau tratament medicamentos;
  • copilasii cu malformatii cardiace sau cei operati pe cord necesita ingrijiri suplimentare, evitarea contactului infectios fiind un imperativ, orice infectie pe o inimioara bolnava necesita mult mai multe precautii;

Care sunt factorii ce cresc riscul unei malformatii cardiace?

  • istoric de malformatii cardiace in familie;
  • diverse boli in timpul sarcinii(rubeola este cel mai des incriminata dar poate fi si un diabet gestational necontrolat, precum si alte infectii materne);
  • medicatie teratogena in sarcina(diverse medicamente administrate fara sfat medical care pot determina diverse “greseli” in formarea cavitatilor inimii) sau consumul de alcool in sarcina;
  • prezenta unor sindroame genetice(trisomia 21-sindrom Down, trisomia 13,18, etc);

Cele mai frecvente malformatii cardiace in care apare suflul sistolic sunt:

1.PCA(persistenta de canal atrial):

  • 5-10% din totalul malformatiilor cardiace(se exclud prematurii la care acest defect este mult mai frecvent);
  • necesita monitorizare cardiologica periodica;
  • in cazul prematurilor, uneori se recomanda tratament medicamentos(indometacin) pentru inchiderea defectului;

2.DSA(defect de sept atrial):

  • 5-10% din totalul malformatiilor cardiace;
  • in peste 40% din cazuri se inchide spontan;
  • necesita monitorizare cardiologica; in general copii cu defect sub 8 mm nu prezinta categorie de risc; in celelalte situatii, mai ales daca se asociaza complicatii care nu raspund la tratament medicamentos se ia in discutie o interventie chirurgicala;

3.DSV(defect de sept ventricular):

  • una din cele mai frecvente malformatii cardiace(20-25% din malformatiile cardiace);
  • de cele mai multe ori, este vorba de un mic defect(o portiune foarte ingusta ce permite comunicarea intre cele 2 ventricule);
  • in peste 75-8-0% din cazuri, defectul este mic si se inchide spontan pana la 1-2 ani, copilasul necesitand doar monitorizare cardiologica si ecocardiografica;
  • in restul situatiilor este necesara de cele mai multe ori “inchiderea” chirurgicala si eventual tratament medicamentos in functie de complexitatea defectului si de eventuale complicatii asociate

Pe langa acestea mai sunt si ale malformatii cardiace, unele foarte complexe(o asociere de malformatii) care de cele mai multe ori necesita interventii chirurgicale iar din pacate, unele sunt incompatibile cu viata.

Alte cauze dobandite de sufluri sistolice anormale:

1. Endocardita:

  • infectie severa la nivelul endocardului care necesita frecvent spitalizare si tratament antibiotic;

2.Reumatismul articular acut:

  • complicatie a infectiei cu streptococ(articol detaliat:aici);

  In concluzie, as putea spune ca, detectarea unui suflu sistolic impune o discutie cu medicul curant care, in functie de caracteristicile suflului si de eventualele semne constatate la examenul copilasului va poate confirma daca este vorba despre un suflu inocent sau exista o suspiciune de malformatie cardiaca care urmeaza sa fie investigata.

 

 

>>>

ERITEMUL FESIER-DERMATITA DE SCUTEC

Eritemul fesier, in limbaj popular “oparirea” este destul de frecvent in perioada de bebelus si are ca si cauza principala iritatia produsa de contactul cu urina/scaunele bebelusului intr-un mediu cald si umed(intretinut de purtarea scutecului). Trebuie mentionate insa si alte cauze, mai rare dar posibile, care ascund infectii virale/bacteriene/micotice(ciuperci) si care pot sa fie trecute cu vederea, tergiversand astfel un diagnostic corect si un tratament eficient.

Ce este eritemul fesier?

  • iritatie(inrosire) a pielii din zona feselor dar si a santului interfesier, uneori cu extindere in zona genitala, inghinala iar in formele severe si pe abdomen/zona lombara, precum si pe fata interna a coapselor;
  • in formele severe pot sa apara rani deschise, ulcerande, existand un mare pericol de suprainfectare;

De ce apare?

  • aciditatea crescuta a urinii dar mai ales a scaunelor, asociata cu contactul prelungit al scutecului cu tegumentul respectiv, mai ales daca bebelusul urineaza sau are scaun pe parcursul noptii si schimbarea scutecului se produce dupa un interval de timp mai mare;
  • folosirea in exces a servetelelor umede pentru toaleta, in detrimentul apei si sapunului;
  • exces de produse cosmetice in ingrijirea bebelusului; chiar daca multe din aceste produse sunt special concepute pentru copii, la unii dintre ei, pot sa apara reactii iritative din cauza ingredientelor;
  • transpiratia in exces(atentie la cum imbracati bebelusii), materialele sintetice, scutece de calitate precara;atentie la scutecele textile: acestea trebuie schimbate mult mai des iar substanele folosite la spalarea/dezinfectarea lor trebuie sa fie atent alese;
  • infectii bacteriene: urinare/digestive(enterocolita bacteriana);
  • infectii virale: enterocolita virala;
  • infectii micotice: disbioza intestinala(in urma diverselor tratamente antibiotice), prezenta candidei sau a altor ciuperci in scaun sau la nivelul tractului genital(mai ales la fetite, vulvovaginite de diferite cauze);
  • poate fi favorizat de boli preexistente: dermatita atopica, dermatita seboreica, psoriazis(foarte rar la copii);
  • este foarte frecvent dupa inceperea diversificarii, aparand cu predilectie dupa consumul de citrice, rosii, vinete, etc; de asemenea, la cei alaptati, unele alimente consumate de mamica pot fi raspunzatoare;
  • folosirea in exces a cremelor de protectie,aplicate in strat foarte gros; desi aceste creme sunt special concepute pentru prevenirea iritatiei de scutec, sunt bebelusi care nu le tolereaza si la care sa apara efectul invers;

Ce complicatii pot sa apara?

  • suprainfectarea leziunilor, mai ales cu stafilococ si candida( orice eritem fesier care nu evolueaza favorabil in cel mult 5 zile cu masuri de igiena corespunzatoare si aplicarea de creme protectoare necesita obligatoriu consult medical);
  • pielea afectata este foarte rosie, pot exista pustule(cosuri), zone sangerande, leziunile iritative se extind, bebelusul este foarte agitat,

Cum se diagnosticheaza?

  • in general un simplu examen clinic al copilului este suficient pentru stabilirea diagnosticului; suplimentar, daca nu este doar o simpla iritatie de scutec, este posibil sa fie necesare investigatii suplimentare pentru a stabili cauza, respectiv tratamentul eficient.
  • astfel, mai ales daca vorbim de un eritem rebel la tratament sau recidivant, trebuie exclusa o infectie digestiva virala/bacteriana/parazitara-micotica(se efectueaza examen de scaun: coprocitograma, coprocultura, examen coproparazitologic), respectiv una urinara(examen sumar de urina, sediment, urocultura), la fel cum in cazul fetitelor trebuie exclusa o vulvovaginita de origine candidozica;

Care este tratamentul?

a) remedii “babesti”:

  • musetel, flori de soc: se fac bai, spalaturi cu ceai concentrat;
  • solutie de bicarbonat: concentratia difera in functie de severitatea leziunilor; personal folosesc o lingura la 1 l de apa/ceai de musetel;
  • apa cu fulgi de ovaz sau tarate de grau: se fac bai de sezut amestecand fie fulgii de ovaz, fie taratele de grau cu ceai de musetel si/sau bicarbonat asociat;
  • unguent de galbenele, tataneasa, catina: se aplica in strat foarte subtire, dupa spalare si uscare;
  • ulei de masline fiert si racit, aplicat in strat foarte subtire;
  • castravete crud sau suc de castravete: se aplica direct pe leziuni 5-10minute, avand un excelent efect astringent si cicatricizant;

b) tratament medicamentos:

  • daca este vorba despre o infectie digestiva sau una urinara, se trateaza aceste infectii conform recomandarii medicale; in diaree, pe langa tratamentul recomandat un rol esential il are regimul alimentar(detalii gasiti aici);
  • unguente bazate pe oxid de zinc(Reviken, Lanozinc, Sudocrem)/ihtiol(Vitella Ictamo), pantenol(Bepanthene), etc; acestea se administreaza strict la indicatia medicului, nu haotic, incercand diverse preparate;
  • unguent cu antibiotic daca se constata o suprainfectare a leziunilor initiale; exista situatii cand e necesara asocierea antibioticului cu un preparat pe baza de cortizon, in functie de severitatea leziunilor;
  • unguente antimicotice daca se suspicioneaza o candida sau o alta micoza;
  • pe durata tratamentului, pe langa igiena riguroasa, se recomanda cel putin 5-10 minute de cateva ori pe zi in fundicul gol, aerul ajuta foarte mult la vindecare; de evitat servetelele umede si aplicarea cremelor in start foarte gros;

Cum putem preveni?

  • schimbarea la timp a scutecelor murdare, mai ales atunci cand copilasul prezinta o forma de diaree(enterocolita, disbioza in cursul unui tratament antibiotic);
  • evitarea folosirii servetelelor umede, punand accent pe toaleta locala cu apa si sapun;
  • spalarea pe maini cu apa calda si sapun atat inainte cat si dupa schimbarea scutecului;
  • evitarea excesului de crema protectoare(aceasta se aplica in start foarte subtire si se maseaza pana patrunde in piele); sunt foarte eficiente cremele bazate pe oxid de zinc iar clasica pasta petrini ramane un aliat de nadejde;
  • folosirea scutecelor de buna calitate; in cazul scutecelor textile, se recomanda prudenta, acestea nu absorb suficient de bine, necesitand astfel schimbarea  mult mai frecventa a scutecului;
  • stergerea pielii bebelusului prin tamponare si nu prin frecare;
  • in cazul in care eritemul apare dupa consumul anumitor alimente, acestea se exclud temporar din alimentatie, fiind ulterior introduse in cantitati foarte mici, crescute progresiv, in functie de cum evolueaza pielea bebelusului;
  • tratamentul corect al oricarei infectii urinare/digestive cu asociere obligatorie de probiotice in cursul oricarui tratament antibiotic(probioticele se adminsitreaza pe toata durata antibioterapiei si, cel putin inca 5 zile dupa terminarea acesteia);
>>>

PRINCIPII NUTRITIVE IN ALIMENTATIA COPIILOR

benefits-of-organic-foods

„Omul trebuie să mănânce pentru a trăi, nu să trăiască pentru a mânca”

 Ce presupune o  alimentaţie sănătoasă?:

  • moderaţie, cu evitarea excesului de orice fel;
  • varietate: permite un aport complex de nutrienţi şi evitarea unei alimentaţii unilaterale;
  • calitate: conţinut adecvat în nutrienţi esenţiali, în cantităţi suficiente care să susţină toate activităţile organismului;

Poza curs nutritie site

  • cantitate: aportul energetic controlat şi adaptat nevoilor metabolice individuale;
  • echilibru: asigurarea tuturor grupelor alimentare în proprţii optime;

Alimentaţia contemporană a copiilor este destul de monotonă, din cauza lipsei de complianţă a acestora sau din faptul că nu au fost obişnuiţi de mici cu varietatea în farfurie, acest fapt scade considerabil calitatea vieţii şi provoacă dezechilibre nutritionale cu urmări pe termen lung.

Educaţia nutriţională trebuie să înceapă cât mai devreme, imediat după vârsta de 6 luni, în acest fel copilul având toate şansele să se dezvolte într-un adult sănătos.

Părinţii trebuie să ia la cunoştinţă câteva aspecte ale alimentaţiei sănătoase pe care le pot implementa cu răbdare şi succes acasă:

  • copilul mic, cu vârsta cuprinsă între 1 şi 3 ani are nevoie de aproximativ 100kcal/kg corp/zi, nevoi ce pot fi satisfăcute de o alimentaţie echilibrată în care se încearcă a fi introduse toate grupele de alimente. Nevoile hidrice ale copilului mic sunt de 100ml/kg corp/zi, cantitate ce însumează consumul de apă dar şi de laptele oferit, supe/ciorbe sau alte alimente care conţin apă, ceaiuri, limonadă sau fresh de fructe;
  • copilul mai mărişor, între 3 şi 7 ani, are nevoie de aproximativ 80-90kcal/kg corp/zi (1300kcal la vârsta de 3 ani, urcând până la 1800 kcal la vârsta de 7 ani). Necesarul de lichide scade puţin, la 70-100ml/kg corp/zi, fiind acoperit  de asemenea de alimentele consumate dar si lichide.

O menţiune importantă despre aceste calorii este aceea ca ele să provină din alimente brute, adevărate, sănătoase (exemplu carne, brânză, legume etc.) şi nu din alimente foarte procesate, pline de aditivi (dulciuri, chips-uri, prăjeli etc.)Se recomandă ca aceste calorii să fie împărţite în decursul a 5 mese inegale, 3 dintre ele să fie principale şi 2 gustări:

 

Masa Mic dejun Gustare 1 Prânz Gustare 2 Cină
Calorii 20% 15% 30% 15% 20%

Să luăm fiecare principiu nutritiv în parte:

 

1.Carbohidraţii (glucidele):

  • au rol energetic şi structural, fără ei copii ar fi lipsiţi de energie şi nu s-ar dezvolta corespunzător;
  • sunt necesare 10-12 grame de carbohidraţi pentru fiecare kilogram al copilului, ca şi total reprezentând 50-55% din totalul caloric zilnic;
  • se împart în două mari categorii: simpli şi complecşi.

a)Carbohidraţii simpli :

  • sunt reprezentaţi de făina albă (şi toţi derivaţii ei – pâine albă, paste albe, orez alb etc.), zaharurialimente ce conţin zahăr);au proprietatea de a se absorbi rapid în sânge sub formă de glucoză, fapt ce determină creşterea bruscă a glicemiei, precum şi regresia ei în acelaşi mod alert. Acest lucru conferă o stare de energie de scurtă durată, urmată apoi de o stare de moleşeală, somnolenţă şi dificultate de concentrare (din cauza oscilaţiilor glicemice);
  • fructele conţin de asemenea zaharuri cu absorbţie rapidă dar faptul că au şi o cantitate mare de fibre, efectele nu sunt asemănătoare cu a celorlalte alimente prezentate mai sus;

VITAMINE-300x160

b)Carbohidraţii complecşi:

  • sunt reprezentaţi de varianta integrală a făinii şi toţi derivaţii ei (pâine integrală, paste integrale, orez sălbatic/integral), cartofi, legume şi leguminoase(articol detaliat);
  •  au proprietatea de a se absorbi lent în sânge, nu provoacă o creştere rapidă a glicemiei şi astfel conferă energie de lungă durată;
  • sunt de  preferat  în detrimentul celor simpli.

 2.Fibrele:

  • sunt o categorie a carbohidraţilor complecşi, compuşi ce au acţiune asupra tranzitului intestinal, fără ele, buna funcţionare a sistemului digestiv nu ar fi posibilă;
  • au proprietatea de a absorbi apa, zahărul sau grăsimile din stomac, formează un gel şi apoi avansează prin tubul digestiv până la eliminare;

cereale

  • sunt extrem de eficiente în cazul constipaţiei şi se recomandă consumul a 30 grame în fiecare zi;
  • alimente bogate în fibre sunt: cerealele integrale(grâu, secară, ovăz), tărâţele, seminţele de psyllium, seminţe de in sau chia, cartofi, orez, legume sau leguminoase.

 3. Proteinele:

  •  rol decisiv în alimentaţie copiilor, fără ele nefiind posibilă creşterea şi dezvoltarea muşchilor, părului, pielii şi a organelor interne; mai mult, anticorpii sunt formaţi majoritar de proteine, astfel că rezistenţa sistemului imunitar în lupta cu infecţiile ar fi scăzută fără aportul acestora;

Lapte

  • ca şi cantitate, 1-1,2gr/kg corp/zi sunt suficiente pentru a acoperi necesarul celor mici (respectiv 15% din totalul caloric zilnic); se recomandă ca jumătate din acestea să fie de origine animală (pui, găină, curcan, peşte, vită, ouă, lactate şi derivate lactate) şi jumătate de origine vegetală (ciuperci, leguminoase – fasole, mazăre, linte, năut, soia – nuci, migdale, caju, arahide, seminţe şi legume).

Există o diferenţă între cele două tipuri de proteine şi anume valoarea lor biologică. În organism, proteinele se descompun în aminoacizi (în total există în număr de 30, 8 dintre ei fiind esenţiali – adică nu pot fi sintetizaţi de organism şi este necesar aportul acestora din alimentaţie). Proteinele de origine animală conţin toţi cei 8 aminoacizi esenţiali, fiind catalogate drept proteine de calitate superioară, cu „valoare biologică mare”. Cele de origine vegetală nu conţin toţi aminoacizii esenţiali, excepţie făcând soia. Astfel, ele trebuie să fie combinate cu alte alimente ce conţin alţi aminoacizi, cu scopul de a forma proteine complete. De exemplu, ciupercile pot fi combinate cu broccoli sau porumb sau leguminoasele cu cereale sau legume.

 4.Lipidele (grăsimile):

  • sunt extrem de importante în alimentaţia copiilor, având un rol bine determinat în dezvoltarea sistemului nervos; astfel, dietele care presupun restricţionarea grăsimilor nu sunt indicate sub nici un motiv celor mici, produsele degresate nefiind indicate acestora;
  • fără aportul acestora, vitaminele liposolubile(ce se dizolvă în grăsimi) A, D, E, K nu s-ar absorbi în organism;
  • ca şi cantitate, acestea trebuie să reprezinte 30% din totalul caloric zilnic;
  • provin, ca şi proteinele, din două origini: grăsimi de origine animală şi de origine vegetală.

Există mai multe categorii de grăsimi şi le vom explora pe fiecare pe rând:

  • grăsimile saturate: prima categorie de grăsimi găsite în produsele de origine animală, care trebuie să nu se găsească în procent mai mare de 7% din totalul caloric zilnic. Le întâlnim în: unt, lapte, brânză etc. Şi unele produse vegetale conţin grăsimi saturate şi anume untul/uleiul de cocos şi de palmier;
  • grăsimile mononesaturate: sunt un tip de grăsimi găsite preponderent în produsele vegetale şi trebuie să existe în alimentaţia copiilor în procent de 20% din totalul caloric zilnic. Se găsesc în: uleiul de măsline, avocado, unt de arahide şi seminţe;
  • grăsimile polinesaturate: sunt catalogate ca fiind grăsimi sănătoase şi reprezentate în principal de cei doi acizi graşi esenţiali, omega 3 şi omega 6. Îi numim esenţiali asemenea aminoacizilor, deoarece nu pot fi sintetizaţi de organism şi astfel este necesar aportul lor din alimentaţie; aceste grăsimi se găsesc în: nuci, seminţe de in, ulei de in, somon – surse de omega 3, porumb şi soia – surse de omega 6.Alimentaţia actuală furnizează o cantitate suficientă de omega 6 dar nu şi omega 3, astfel că se recomandă consumul de peşte de cel puţin 3 ori/săptămână;
  • grăsimile trans: de departe cele mai periculoase, sunt grăsimi hidrogenate parţial sau total (un proces de stabilizare sau conservare ce presupune modificarea chimică a unor grăsimi sănătoase şi rezultă un tip ce nu au o structură naturală). Trebuie să se găsească sub procentul de 1% în alimentaţia celor mici, aşa că atenţie la următoarele produse: prăjituri din comerţ, patiserie, checuri, fursecuri, biscuiţi, chipsuri, margarină sau produse rafinate/procesate.

 

Nutritionist-Iulia-Hadarean2Iulia Hădărean

Nutriţionist-dietetician

[email protected]

https://www.facebook.com/IuliaHadareanNutritieSiDietetica

>>>

SARBATORI FERICITE si LA MULTI ANI!

christmas-with-newborn1-460x280

Dragii mei,

christmas-with-newborn1-460x280

Va doresc un Craciun de Poveste alaturi de cei dragi iar Anul care vine sa va gaseasca sanatosi si fericiti!

LA MULTI ANI!,

Delia Chira

 

>>>

LEGUMINOASELE IN ALIMENTATIA COPIILOR

Ce sunt leguminoasele?

  •  grupă de alimente destul de neglijată în alimentaţia de zi cu zi, atât a celor mari cât şi a celor mici. Acest lucru se întâmplă din cauză că alimentele consumate nu sunt atât de variate pe cât se recomandă sau că se consideră alimente ce nu prezintă o valoare nutritivă importantă;
  • contrar credinţei cum că leguminoasele sunt “hrana săracului”, acestea sunt şi vor fi întotdeauna o grupă alimentară valoroasă din cauza conţinutului în proteine de origine vegetală (18-22%), a fibrelor (5-8%), a vitaminelor din grupul B, fier, potasiu şi magneziu şi nu trebuie excluse din alimentaţia sub niciun motiv;

Proteinele au un rol bine determinat în creşterea şi dezvoltarea celor mici (muşchi, păr, piele, organe interne), fără ele nefiind posibil acest lucru. În plus, anticorpii sunt formaţi majoritar de proteine, astfel că rezistenţa sistemului imunitar în lupta cu infecţiile ar fi scăzută fără aportul acestora.

Care sunt leguminoasele?

  •  fasole, mazăre, linte, năut, soia etc;
  •  pot fi introduse în alimentaţia celor mici după vârsta de 10 luni, cu atenţie la tulburările digestive care pot să apară din cauza acumulării de gaze în exces (acest fapt se datorează carbohidraţilor – rafinoză şi stachioză – compuşi ce nu pot fi digeraţi de enzimele digestive şi astfel produc un anumit discomfort abdominal prin flatulenţă). Această problemă poate fi atenuată dacă se ţine cont de următorul lucru: înmuierea (hidratarea) boabelor timp de 12-24 de ore în apă înainte de fierbere creşte digerabilitatea şi reduce din simptomele digestive. Se clăteşte în mai multe ape după înmuiere şi se aruncă apa în care a fiert.  Se recomandă să se ţină cont de regula celor patru zile, perioadă în care se pot observa reacţiile micuţului la alimentul nou introdus.

Ce alte calitati au?

  • reprezintă o sursă de energie, conferă 80-100 calorii/100grame, majoritatea provenind din proteine şi restul din carbohidraţi (amidon);
  • sunt bogate în antioxidanţi, compuşi ce luptă împotriva readicalilor liberi şi ajută funcţiile celulare;
  • reprezintă o sursă de fibre solubile, substanţe ce au proprietatea de a absorbi apa la nivelul stomacului şi de a forma un gel, lucru ce ajută la reglarea tranzitului celor mici (în special cei care au probleme cu constipaţia);
  • conţin o cantitate mică de grăsimi, astfel că sunt recomandate şi copiilor cu probleme de greutate;
  • proteinele conţinute de leguminoase sunt de origine vegetală şi ar trebui să fie în proporţie de 50% din totalul de proteine zilnice;acestea au o valoare biologică mai mică decât cele din carne, ouă şi lactate din cauza faptului că nu conţin toţi aminoacizii esenţiali (se numesc în acest fel pentru că nu pot fi sintetizaţi de organism şi este nevoie să îi luăm din alimentaţie); au un deficit de metionină şi cisteină, exces de lisină, lucru ce impune asocierea lor cu cereale sau legume pentru acoperirea întregului spectru de aminoacizi şi implicit, formare de proteine;
  • un aspect important îl constituie leguminoasele la conservă, lucru la care ar trebui să nu se apeleze din cauza conservanţilor şi a cantităţii mare de sare pe care o conţin;
  • varianta congelată este acceptată, din cauză că prin procesul de îngheţare se conservă foarte bine vitaminele şi mineralele, fără a fi nevoie de adaos de substanţe nesănătoase. Se recomandă să se decongelze o singură dată şi să fie preparate termic imediat.

Copii trebuie supravegheaţi când consumă boabele din cauză că prezintă un risc crescut de înecare şi există deseori tendinţa de a le introduce în nas, ureche etc.

Fasolea:

  • cele mai întâlnite soiuri sunt fasolea albă şi fasolea roşie, conţinutul în antioxidanţi fiind mai mare cu cât culoarea este mai închisă;
  • fasolea uscată este bogată în amidon, proteine, fibre și este o sursă excelentă de fier, potasiu, seleniu și acid folic; 
  • fasolea nu se regăseşte printre alimentele cu potenţial alergen dar dacă există o alergie la oricare alt element din grupa leguminoaselor se recomandă un consult la medicul pediatru în vederea consumării ei.

 Mazărea:

  • poate fi introdusă în alimentaţia celor mici mai devreme, după vârsta de 6-7 luni, în special pentru conţinutul de vitamina A, B1, B2, B3, B9, C, K, calciu, magneziu, fier, potasiu şi fosfor;
  • la începutul diversificării, mazărea poate fi consumată doar sub formă de piure foarte fin sau supă cremă, urmând ca mai târziu să fie consumate şi boabele sub stricta supraveghere a părinţilor.

 Lintea:

  • există trei tipuri de linte: roşie, verde şi maro, cea mai uşor digerabilă fiind cea roşie, din cauza conţinutului mai mic de fibre faţă de celelalte. Într-o cană de linte găsim proteine, fibre, vitamina A şi C, vitamina B1 şi B9.

 Năutul:

  • conține cantități importante de mangan, cupru, fosfor, zinc, acid folic, vitamina A și fier. Este bogat în fibre, proteine şi antioxidanţi, fiind foarte accesibil în privinţa preţului;
  • are gust de alune și o textură cremoasă, fiind în general acceptat ușor de către bebeluși;
  • se poate prepara la abur sau în apă și gătit sub formă de humus (pastă de năut), supă cremă sau se poate coace și oferit ca popcorn pentru copii mai mari.

 Soia:

  • cea mai răspândită leguminoasă din lume și unul dintre alimentele cele mai studiate și controversate din ultimii ani, din cauză că o mare producţie este modificată genetic. Se găseşte şi la producători locali iar dacă aveţi încredere în provenienţa ei, o puteţi introduce în alimentaţia celor mici cu moderaţie;
  • merită luată în vedere din cauza conţinutului în toţi aminoacizii esenţiali, lucru destul de rar întâlnit la proteinele de origine vegetală. Astfel, proteinele din soia au o valoarea biologică mare;
  • se poate introduce după vârsta de 10 luni, cu atenţie deoarece este un aliment cu risc alergen crescut.

Iulia Hădărean

Nutriţionist-dietetician

[email protected]

https://www.facebook.com/IuliaHadareanNutritieSiDietetica

 

 

 

 

>>>

NOU – CONSULTATII NUTRITIE PITICI SI MAMICI

Nutritionist-Iulia-Hadarean2

Un serviciu nou in echipa  PEDIATRU CLUJ si un nou  Colaborator – IULIA HADAREAN, Nutritionist -Dietetician

  Consultatii de Nutritie pentru Copii si Mamici

Consultatia cuprinde:

  • evaluarea statusului de sanatate si a celui nutritional;
  • masuratori antropometrice(greutate, talie, indici nutritionali);
  • ancheta alimentara;
  • elaborarea unui plan nutritional individualizat;
  • monitorizarea dietei;

Cui ne adresam?

  • copii mici si mari(1-18 ani);
  • viitoare mamici interesate de o alimentatie echilibrata inainte de sarcina;
  • gravidute;
  • mamici care alapteaza;
  • mamici care-si doresc o alimentatie echilibrata si o revenire rapida dupa nastere;

Orar consultatii:

     Marti: 12.00-20.00

    Sambata: 9.00-16.00

Onorariu:

 130 lei/prima consultatie;

70 lei/urmatoarele evaluari

Unde ne gasiti?

Pediatru Cluj – str. Tache Ionescu nr 20

Consultatiile se fac pe baza de programare la tel: 0364738907  sau 0720032120

 

 

>>>

INFECTIA CU HELICOBACTER PYLORI

hp2

Infectia cu Helicobacter pylori este una foarte frecventa, intalnindu-se in special la adulti si la copilasii cu varsta peste 10 ani. Este rara la grupul de varsta 1-3 ani, insa prevalenta creste cu varsta ajungand la peste 35% la varsta de 18 ani. Foarte multe persoane sunt asimptomatice insa transmit infectia mai departe, explicand astfel frecventa crescuta a acestei infectii.

La copii, cu cat varsta este mai mica, cu atat simptomele sunt mai nespecifice si intarzieastfel diagnosticul si, implicit cresc riscul de aparitie al complicatiilor.

Ce este helicobacter pylori?

  • o bacterie spiralata ce afecteaza mucoasa stomacului si duodenului;
  • singura bacterie care rezista in mediul acid al stomacului;

helicobacter_pylori

 

                                                                                                                                                sursa: www.tabletsmanual.com
  • persistenta in stomac si duoden duce la o inflamare a acestor mucoase, initial sub forma de gastrita/duodenita acuta; in lipsa tratamentului pot sa apara eroziuni, microhemoragii cu instalarea unui sindrom anemic; in faze avansate,determina gastrita/gastroduodenita cronica sau chiar carcinom(cancer) gastric;

Cum se transmite?

Principalul rezervor de infectie este omul bolnav, in special purtatorii sanatosi(cei care au aceasta infectie insa fie nu prezinta simptomatologie fie, aceasta este difuza si de cele mai multe ori  ignorata):

  • tuse, stranut;
  • fecal oral:prin intermediul mainilor nespalate, al fructelor si legumelor insuficient spalate;
  • carne insuficient preparata termic;
  • apa din surse nepotabile;
  • animalele de companie pot fi purtatoare ale bacteriei insa transmiterea la om este foarte rara;

Care sunt simptomele?

Manifestarile clinice sunt nespecifice la copii, cu atat mai mult cu cat varsta este mai mica:

  • greturi, varsaturi;
  • varsaturi ciclice, in special matinale, fara alte simptome asociate;
  • arsuri la nivelul stomacului, fara relatie cu alimentatia(pot sa apara fie inainte de masa, fie dupa, la fel cum pot fi estompate de alimente);
  • eructatii(ragait frecvent), regurgitari;
  • dureri abdominale difuze, uneori in epigastru(la nivelul stomacului), alteori in jurul ombilicului; copii mici, sub 6-7 ani nu pot descrie exact locul durerii, aratand frecvent inspre zona ombilicala si intarziind astfel diagnosticul;
  • balonari frecvente, meteorism abdominal;
  • satietate precoce sau senzatie permanenta de foame;
  • anorexie(lipsa poftei de mancare);
  • stagnare in greutate sau chiar scadere in greutate;
  • in situatii severe, pot sa apara varsaturi “in zat de cafea”: este de fapt sange care se exteriorizeaza prin varsatura, sangerarile fiind determinate de afectarea mucoasei digestive; de asemenea, scaunele pot fi de culoarea inchisa(negre, ca si pacura) secundar hemoragiilor(sangerarilor) de la nivelul mucoasei gastrice/duodenale;

 Cum se diagnosticheaza?

Din cauza frecventei relativ reduse la copilasii mici si a simptomatologiei difuze, de multe ori diagnosticul se stabileste dupa excluderea altor cauze de dureri abdominale:infectii bacteriene, parazitare, infectii urinare, etc.

  • ecografie abdominala: frecvent este prima investigatie care se efectueaza in cazul persistentei durerilor abdominale; de cele mai multe ori nu ridica suspiciunea unei infectii; in unele cazuri insa se poate evidentia staza gastrica(o intarziere in evacuarea continutului stomacului);
  • teste de sange: anticorpi anti Helicobacter pylori: de tip IgG; dezavantajul acestei metode este acela ca, dozarea anticorpilor nu permite evaluarea eficientei tratamentului, acestia fiind prezenti in sange si dupa efectuarea tratamentului(pana la 18 luni);
  • test respirator: cu uree marcata; destul de eficient insa costistor si cu aplicabilitate redusa in prezent;
  • determinarea antigenului Helicobacter pylori din scaun(cu specificitate mare);in prezent cea mai utilizata metoda, mai ales la copii unde endoscopia nu este indicata de rutina, doar in situatia in care simptomatologia nu dispare dupa tratament sau exista deja complicatii;
  • endoscopie digestiva cu examen histopatologic; metoda utila atat pentru diagnostic cat mai ales pentru eventuale complicatii care pot sa apara si care pot fi evidentiate examinand mucoasa gastrica si duodenala;

 Ce complicatii pot sa apara?

  • gastrita cronica;
  • gastrita atrofica;
  • anemie persisitenta;
  • ulcer peptic;
  • adenocarcinom gastric(cancer gastric);

hp2

                                                                                                                                                sursa:www.lifesimportant7.blogspot.ro

Care este tratamentul?

  • protocoalele de tratament includ in general tripla sau cvadrupla terapie care presupune asocierea unor antibiotice  cu antiacide(in general inhibitori ai pompei de protoni: Omeprazol, Nexium, Omeran, mai rar antihistaminice H2: Ranitidina, Cimetidina, Bismut);
  • durata tratamentului este in medie de 7 zile pentru asocierea de antibiotice, respectiv 10-14 zile pentru antiacide;
  • tipic se asociaza Amoxicilina cu Claritromicina dar se pot folosi si asocieri de Amoxicilina si Metronidazol sau Claritromicina si Metronidazol; la copii rar se foloseste cvadrupla terapie: Amoxicilina+Metronidazol+Furazolidon;
  • in general este eficient, ducand la eradicarea infectiei insa, este important in cazul in care un membru al familiei este diagnosticat cu aceasta infectie, toti membrii familiei sa fie testati si tratati daca este cazul.

Cum putem preveni?

  • spalare frecventa pe maini cu apa calda si sapun;
  • preparare termica corecta a produselor din carne;
  • spalarea riguroasa a legumelor si fructelor;
  • testarea membrilor familiei daca unul dintre acestia este diagnosticat cu Helicobacter pylori;
  • in cazul prezentei infectiei in antecedente, testarea periodica, cel putin anual.
>>>

ERITEMUL INFECTIOS -BOALA “OBRAJILOR PALMUITI”

parvovirus fata

Eritemul infectios  sau” boala obrajilor palmuiti” face parte din categoria bolilor infectioase eruptive, alaturi de mult mai cunoscutele rujeola,rubeola, scarlatina,etc. Este relativ usor de recunoscut doar dupa eruptia caracteristica si, din fericire are o evolutie usoara, complicatiile fiind extrem de rare( in special la cei cu deficite imune-congenitale sau dobandite si boli cronice).

Ce este eritemul infectios?

  • o infectie virala, determinata de PARVOVIRUSUL B19- foarte frecvent, peste 80% din adulti prezinta anticorpi specifici;
  • afecteaza in special copiii de varsta scolara(5-14ani);
  • apare cu predilectie iarna si primavara;

Cum se transmite?

  • aerogen, prin intermediul  stranutului, tusei dar si a obiectelor contaminate cu aceste secretii;
  • de la mama la fat, femeile insarcinate au un risc mai mare de a face forme severe;
  • prin intermediul sangelui sau produselor din sange;

Perioada de incubatie:

  • durata din momentul infectarii pana la aparitia simptomelor;
  • variabila, intre 4 si 14 de zile(media 7-10 zile) de la momentul contactarii virusului;

Perioada de contagiozitate:

  • 1-3 zile inaintea aparitiei simptomatologiei(febrei); practic copilul este aparent sanatos insa transmite infectia;
  • pe toata durata febrei, momentul eruptiei fiind faza finala a bolii, perioada in care copilasul nu mai este contagios chiar daca eruptia poate persisita si 2-3 saptamani, uneori chiar luni;

Cum se manifesta?

debut:

  • stare generala alterata;
  • indispozitie, somnolenta;
  • inapetenta, oboseala;
  • mialgii(dureri musculare);

perioada de stare:

  • tipica pentru o viroza respiratorie, mai rar digestiva;
  • cefalee(durere de cap);
  • subfebrilitati(37-38C)/febra(38-39, rar peste 39);
  • obstructie nazala sau rinoree(secretii nazale seroase);
  • dureri de gat secundare inflamarii si congestiei faringo-amigdaliene;
  • rar simptome digestive:greturi, varsaturi, diaree;
  • dureri articulare: lipesc la copii insa la adult pot fi singura modalitate de manifestare a bolii, cel mai frecvent fiind implicate articulatia mainii, genunchiului si gleznei; afecteaza preponderent sexul feminin si pot fi prezente saptamani in sir, manifestandu-se in special dimineata la trezire; tipic este afectarea simetrica a articulatiilor

perioada eruptiva:

  • se manifesta la cateva zile, uneori chiar la o saptamana de la debutul simptomelor;
  • initial apare la nivelul fetei, acestia avand aspectul de “obraji palmuiti”, culoarea fiind rosu aprins, cu tenta stralucitoare;

parvovirus fata

sursa foto:http://symptomstreatment.org/

  • poate sa fie prezent pruritul(mancarimea), mai ales la copilasii mai mari si adulti;
  • concomitent cu eruptia faciala sau chiar la cateva zile dupa apare  o eruptie fina, mai rozalie, cu aspect dantelat si in restul corpului, cel mai adesea la nivelul trunchiului si membrelor superioare;

parvovirus-mana

sursa foto:http://symptomstreatment.org/

 

  • eruptia persista cateva zile dar poate sa reapara in conditii de efort fizic, emotii, bai fierbinti,expunere la soare pana la 2-3 saptamani(foarte rar chiar si pe durata a 1-2 luni);
  • din momentul aparitiei eruptiei, copilasul nu mai este contagios si poate fi integrat in colectivitate(chiar daca eruptia persisita);

Cum se diagnosticheaza?

  • clinic, pe baza simptomelor caracteristice(a eruptiei mai exact, restul simptomatologiei nefiind tipica ci mai degraba prezenta in marea majoritate a infectiilor virale) si a contactului cu o persoana infectata;
  • se pot efectua analize de sange ce evidentiaza o infectie virala(cresterea leucocitelor cu predominanta limfocitelor si absenta reactantilor de faza acuta:PCR, specifici pentru o infectie bacteriana);
  • confirmarea necesita dozarea anticorpilor de tip IgM(antivirus B19)care reflecta o infectie acuta- incep sa apara in sange la 10 zile dupa infectare si persisita cateva luni; anticorpii de tip IgG reflecta trecerea la un moment dat prin infectie si sunt prezenti incepand cu 14-21 de zile de la infectare si persisita toata viata;

Care este evolutia?

  • in general usoara cu recuperare rapida si complicatii minime;
  • la anumite categorii de varsta pot sa apara forme severe, de mentionat in primul rand riscul de afectare fetala in cazul femeilor insarcinate; in aceste cazuri prezentarea la medic este un imperativ;
  • forme severe de anemie intrainfectioasa pot sa apara la pacientii cu afectare hematologica(siclemie) sau la cei imunodeprimati, situatii in care este absolut necesara spitaliarea pentru monitorizarea evolutiei;

Cum se trateaza?

Fiind o infectie virala tratamentul este simptomatic, antibioticele nu se regasesc printre recomandari; atrag inca o data atentia asupra excesului de antibiotice si a obiceiului de a indica antibiotic dupa 1-2 zile de febra, fara a se stabili cu certitudine daca este sau nu o infectie bacteriana(analize de sange, secretie faringiana, etc);

  • antitermice: se adaministreaza in functie de evolutia temperaturii, fie la 8 ore, fie la 4-6 ore, alternand preparatele de ibuprofen cu cele de paracetamol; articol detaliat despre febra;
  • dezinfectante bucale: albastru de metil, tantum verde, gatulet fericit, etc;
  • dezobstrunate nazale: ser fiziologic, apa de mare hipertona, etc;
  • antihistaminice(aerius, zyrtec, etc) daca este prezent pruritul(mancarimea);
  • izolare la domiciliu pentru a preveni raspandirea infectiei;
  • hidratare corespunzatoare;

Cum putem preveni infectia?

  • cel mai important este izolarea la domiciliu a celor bolnavi;
  • masuri corespunzatoare de igiena-spalare frecventa pe maini cu apa calda si sapun;
  • desi se efectueaza teste in prezent nu exista un vaccin impotriva parvovirusului B19;
>>>

FONTANELA LA BEBELUSI SI COPII MICI

fontanela 1

Fontanela sau mai exact fontanelele pentru ca sunt mai multe reprezinta o particularitate a nou-nascutului si ulterior a bebelsului care frecvent ingrijoreaza parintii, multi dintre ei chiar se feresc sa o/le atinga,uneori mergand pana la a evita zona respectiva cand vorbim de ingrijirea bebelusului(spalat, pieptanat, tuns, etc).

Ce este fontanela?

  • o zona neosificata(o membrana dura) situata  intre oasele craniene(imature si incomplet osificate), zona care pe masura ce bebelusul si implicit perimetrul cranian creste, scade in dimensiuni pentru a se inchide definitiv, intr-un interval de timp foarte variabil tinand cont de o serie de particularitati(dimensiunea acesteia la nastere, ritmul de crestere al bebelusului, eventualele afectiuni/carente asociate);
  • la nastere sunt 4 fontanele, uneori chiar 6, dintre acestea doar 2 sunt importante din punct de vedere clinic:

fontanela 1   1. fontanela anterioara(mare sau moalele capului in limbaj popular):

  • se urmareste la fiecare monitorizare a bebelusului;
  • are forma de romb, dimensiunea este variabila la nastere, unii copilasi au o fontanela mare(4/4cm-diagonalele rombului), altii dimpotriva, se nasc cu o fontanela mica(1/1cm); evident, varsta de inchidere este variabila, intre 3 si 24 de luni, in functie de dimensiunea pe care fontanela a avut-o la nastere dar si in functie de factori constitutionali, ritmul de crestere al perimetrului cranian, carente(in special rahitism carential);

fontanela 2

  • dimenisunea medie este de 2/2cm si va fi monitorizata periodic de catre medicul curant; uneori dimenisunea poate sa fie mai mare de la o vizita la alta, mai ales daca in acel interval de timp s-a produs o crestere mai accelerata a perimetrului cranian(prin cresterea rapida, oasele craniului se departeaza usor unul de altul si atunci implicit fontanela se mareste);
  • este situata intre osul frontal(partea din fata a craniului) si oasele parietale(oasele situate pe partile laterale ale capului);

  2. fontanela posterioara:

  • are dimensiuni foarte mici la nastere, la unii bebelusi chiar lipseste si se inchide in general in prima luna  de viata, cel tarziu pana la 2-3 luni de viata;
  • este de forma triunghiulara si este situata la intalnirea osului occipital(zona cefei) cu cele doua oase parietale(partile laterale ale capului);

   3. fontanelele laterale(denumite si fontanele temporale):

  • se inchid si ele destul de repede, de multe ori nici nu sunt sesizate de parinti;
  • dimensiunea la nastere este foarte mica;
  • nu sunt monitorizate in evolutie decat in situatia constatarii unor anomalii de dezvoltare(boli genetice, dismorfism craniofacial, diverse malformatii asociate);

Ce importanta are fontanela?

  • permite nasterea naturala; in timpul trecerii bebelusului prin canalul pelvi-genital, oasele craniului se “incaleca” pentru a permite adaptarea dimensiunilor capului la conformatia bazinului mamei; in lipsa fontanelelor, nasterea naturala ar fi practic imposibila;
  • permite cresterea creierului in interiorul cutiei craniene in paralel cu cresterea perimetrului cranian;
  • protejeaza creierul de traumatismele foarte frecvente in primul an de viata; in caz de traumatism, oasele fiind moi si cartilaginoase, pot aluneca unele spre altele datorita fontanelei si astfel nu apar fracturi;
  • prezenta ei permite efectuarea ecografiei transfontanelare indicata in special copilasilor cu afectiuni neonatale(traumatisme la nastere), prematurilor sau celor cu afectiuni neurologice, permitand aprecierea structurilor cerebrale si a cantitatii de  lichid cerebrospinal, precum si eventuale hemoragii sau anomalii de dezvoltare;

 Cand se inchide fontanela anterioara?

  • varsta este variabila, intre 3 si 24 de luni, uneori chiar dupa varsta de 2 ani;
  • inchiderea ei la o varsta mica, nu constituie un criteriu de intrerupere a administrarii vitaminei D; aceasta se administreaza in doze profilactice pentru a sustine ritmul alert de crestere din primii doi ani si nu pentru a inchide fontanela; este o practica gresita care poate avea ca si consecinte instalarea unui rahitism carential!!! Nu sunt dovezi stiintifice, studii care sa ateste oprirea dezvoltarii cerebrale dupa inchiderea fontanelei; sa nu uitam ca, perimetrul cranian mai creste cel putin 10-12 cm dupa varsta de 2 ani cand marea majoritate a copilasilor au fontanela inchisa;

Cand sa ne ingrijoram?

1. Fontanela prea mare:

  • cel mai frecvent este vorba de rahitism carential/sechelar, acompaniata fiind de alte semne de rahitism: bose frontale, torace evazat la baze, membre inferioare deformate; doar o dimenisune mai mare a fontanelei, in lipsa altor semne de rahitism nu permite sustinerea acestui diagnostic si, implicit nu necesita cresterea dozei de vitamina D;
  • se monitorizeaza intotdeauna, de la o examinare la alta, in stransa relatie cu perimetrul cranian si, evident cu dezvoltarea osoasa;
  • in situatia in care este componenta a semnelor de rahitism, se impun investigatii suplimentare pentru a stabili cu certitudine diagnosticul si implicit tratamentul(articol detaliat);
  • foarte rar este componenta a unor boli genetice, congenitale:
  1. sindrom Down(frecvent este suspicionat de la nastere pe baza aspectului tipic);
  2. acondrodisplazia(boala osoasa congenitala);
  3. osteogeneza imperfecta(boala genetica ce se manifesta cu osificare incompleta, oase fragile si risc foarte mare de fracturi repetate la traumatisme minore);
  4. hipotiroidism congenital(diagnostic relativ precoce avand in vedere screeningul neonatal care se efectueaza in maternitati);
  5. hidrocefalie(cresterea presiunii intracraniene) care se asociaza si cu o crestere peste normal a perimetrului cranian;

Toate aceste afectiuni au multe alte semne si simptome asociate si  necesita investigatii complexe si colaborare pediatru/neurolog pediatru, neurochirug/genetician/endocrinolog, in functie de suspiciunea de boala;

2. Fontanela prea mica:

  • este o problema doar atunci cand perimetrul cranian nu creste corespunzator si exista riscul de microcefalie, componenta a unor boli genetice/neurologice;
  • dimenisunea prea mica trebuie stabilita de catre medicul pediatru iar in functie de alte semne si simptome asociate este posibil sa fie necesare investigatii suplimentare: consult neurologic/neurochirugical/genetic, etc;
  • NU se stopeaza administrarea vigantolului, se fac investigatii suplimentare daca medicul pediatru considera ca sunt probleme;

3. Fontanela deprimata:

  • de cele mai multe ori se observa o usoara deprimare a fontanelei, fireasca,avand in vedere ca este vorba de un tesut mai subtire comparativ cu structura oaselor; daca bebelusul nu are simptome asociate(varsaturi, diaree, febra,somnolenta sau dimpotriva agitatie) si apetitul este normal, nu sunt motive de ingrijorare;

fontanela deprimata

pulsarea fontanelei nu semnifica deprimare ci este normala, aceasta pulseaza in ritmul batailor cardiac;

 

  •            in situatia in care deprimarea este vizibila, reprezinta cel mai adesea un semn de deshidratare si este necesar sa luati legatura cu medicul curant sau sa va adresati unui serviciu de urgenta cu atat mai mult cu cat varsta bebelusului este mai mica si/sau se asociaza alte simptome:febra, varsaturi, diaree,etc;

 

 

4. Fontanela bombata:

  • trebuie diferentiata de pulsarea fontanelei, adica “miscarea” acesteia in ritmul batailor cardiace; chiar daca aceasta pulsare poate fi normala, trebuie sa mentionati pediatrului deoarece poate semnifica o afectare neurologica si/sau vasculara;

fontanela bombata 3

  • bombarea de scurta durata, in timpul plansului, tusei sau efortului este absolut fireasca si nu necesita masuri suplimentare;
  • bombarea permamenta necesita un consult urgent deoarece poate semnifica o infectie(meningita/encefalita), o afectare neurologica ;

Necesita fontanela masuri de precautie?

  • categoric NU;
  • copilasul poate fi spalat pe cap, masat, pieptanat, tuns, creierul este protejat de o membrana foarte groasa, dura ce ofera protectie maxima;
  • caciula in casa nu este necesara, ba mai mult, este contraindicata chiar si dupa baie; mitul potrivit caruia dupa baie trebuie caciulita pentru a nu face meningita este FALS, meningita este o infectie(virala/bacteriana) si nu are nicio legatura cu baia;

Atrag inca o data atentia asupra intreruperii/scaderii sau dupa caz cresterii dozei de VIGANTOL in relatie cu dimensiunea fontanelei!!! Modificarea dozei de Vigantol se face doar in cazuri speciale, cand se stabileste un diagnostic concret!!!

 

>>>

URGENTELE COPILARIEI – CURS PRACTIC- 9 – 11 MARTIE 2015

curs1_1

Dragi parinti,

 CURSUL  DE  URGENTE este  un curs interactiv in care vom dezbate cele mai frecvente situatii de urgenta care se ivesc in perioada copilariei, vom discuta despre boli, semnele acestora, precum si despre prevenirea lor.

Vom dezbate impreuna care este  atitudinea si tratamentul optim in situatii de urgenta, de ce este important un consult medical si cand acesta este imperios necesar, in asa fel incat sa stiti cand si mai ales cum sa interveniti, cand sa anuntati medicul sau sa va prezentati la camera de garda.

De asemenea vom aborda  micile accidentele casnice, arsurile, traumatismele, intoxicatiile(medicamentoase, alimentare, cu produse casnice) si multe altele in asa fel incat sa fiti pregatiti si sa interveniti corect atunci cand este cazul.

Vom discuta si despre mica farmacie de acasa si din calatorii.

Printre subiectele care vor fi abordate in cadrul acestui curs se regasesc:

1. Febra/Convulsiile febrile

2.Infectiile respiratorii/digestive/urinare

3.Bolile eruptive

4.Varsaturile/Diareea/Constipatia

5. Hemoagiile(sangerarile) nazale, digestive

6. Traumatisme(zgarieturi, taieri, rani deschise, fracturi, lovituri la cap, etc)

7. Intepaturi de insecte/muscaturi de animale

8. Diverse(lesin, inec cu mancare, aspirare de corp strain, etc)

9. Alergiile medicamentoase

10. Farmacia de acasa

Cursul este structurat in doua sedinte a cate trei ore fiecare si se va desfasura in 9, respectiv 11 MARTIE 2015  incepand cu ora 17.00  la noul sediu  situat pe strada Tache Ionescu  nr.20.

La sfarsitul fiecarei sedinte va exista sesiune speciala de intrebari iar parintii participanti vor primi suportul tiparit al cursului.

Pretul cursului este de 120 Ron/persoana(pentru ambele sedinte).

Inscrierile se pot face telefonic, prin SMS 0720032120(Dr. Delia Chira) sau sunand la receptie: 0364/738907 ; de asemenea, va puteti inscrie  pe mail : [email protected] .

Va astept cu drag!

 

>>>
Sitemap