curs1_1

URGENTELE COPILARIEI – CURS PRACTIC- 22 – 29 SEPTEMBRIE 2014

Dragi parinti, Din septembrie se reia CURSUL  DE  URGENTE, un curs interactiv in care vom dezbate cele mai frecvente situatii de urgenta care se ivesc in perioada copilariei, vom discuta despre boli, Citeste mai mult »

LARINGITA ACUTA

Laringita reprezinta o afectiune respiratorie frecventa, mai ales la copilasii sub 5 ani si deseori este o urgenta medicala din cauza riscului mare de obstructie a cailor respiratorii. Debutul este brusc, de Citeste mai mult »

Alimentatie1-3_pediatrucluj.ro

CURS DE NUTRITIE 1-3 ANI

Dragii mei, In urma solicitarii  multora dintre dvs organizam in premiera pentru Cluj un CURS de NUTRITIE  dedicat copiilor cu varste intre 1 si 3 ani. Impreuna cu Psih. Alexandra Gorea va Citeste mai mult »

crestere-home

CRESTEREA SI DEZVOLTAREA – GENERALITATI

Dragi parinti, voi incepe o noua serie de articole de aceasta data dedicate cresterii si dezvoltarii copiilor punctand initial aspecte generale legate de acest complex proces, urmand ca, pe parcurs sa detaliez Citeste mai mult »

Abonament2_1

ABONAMENT “Primul an de viata alaturi de pediatru”

FELICITARI, in curand veti deveni parinti, probabil cea mai grea si mai solicitanta meserie din lume insa de departe cea mai plina de satisfactii, de afectiune si de sentimente pe care nu Citeste mai mult »

FONTANELA LA BEBELUSI SI COPII MICI

fontanela 1

Fontanela sau mai exact fontanelele pentru ca sunt mai multe reprezinta o particularitate a nou-nascutului si ulterior a bebelsului care frecvent ingrijoreaza parintii, multi dintre ei chiar se feresc sa o/le atinga,uneori mergand pana la a evita zona respectiva cand vorbim de ingrijirea bebelusului(spalat, pieptanat, tuns, etc).

Ce este fontanela?

  • o zona neosificata(o membrana dura) situata  intre oasele craniene(imature si incomplet osificate), zona care pe masura ce bebelusul si implicit perimetrul cranian creste, scade in dimensiuni pentru a se inchide definitiv, intr-un interval de timp foarte variabil tinand cont de o serie de particularitati(dimensiunea acesteia la nastere, ritmul de crestere al bebelusului, eventualele afectiuni/carente asociate);
  • la nastere sunt 4 fontanele, uneori chiar 6, dintre acestea doar 2 sunt importante din punct de vedere clinic:

fontanela 1   1. fontanela anterioara(mare sau moalele capului in limbaj popular):

  • se urmareste la fiecare monitorizare a bebelusului;
  • are forma de romb, dimensiunea este variabila la nastere, unii copilasi au o fontanela mare(4/4cm-diagonalele rombului), altii dimpotriva, se nasc cu o fontanela mica(1/1cm); evident, varsta de inchidere este variabila, intre 3 si 24 de luni, in functie de dimensiunea pe care fontanela a avut-o la nastere dar si in functie de factori constitutionali, ritmul de crestere al perimetrului cranian, carente(in special rahitism carential);

fontanela 2

  • dimenisunea medie este de 2/2cm si va fi monitorizata periodic de catre medicul curant; uneori dimenisunea poate sa fie mai mare de la o vizita la alta, mai ales daca in acel interval de timp s-a produs o crestere mai accelerata a perimetrului cranian(prin cresterea rapida, oasele craniului se departeaza usor unul de altul si atunci implicit fontanela se mareste);
  • este situata intre osul frontal(partea din fata a craniului) si oasele parietale(oasele situate pe partile laterale ale capului);

  2. fontanela posterioara:

  • are dimensiuni foarte mici la nastere, la unii bebelusi chiar lipseste si se inchide in general in prima luna  de viata, cel tarziu pana la 2-3 luni de viata;
  • este de forma triunghiulara si este situata la intalnirea osului occipital(zona cefei) cu cele doua oase parietale(partile laterale ale capului);

   3. fontanelele laterale(denumite si fontanele temporale):

  • se inchid si ele destul de repede, de multe ori nici nu sunt sesizate de parinti;
  • dimensiunea la nastere este foarte mica;
  • nu sunt monitorizate in evolutie decat in situatia constatarii unor anomalii de dezvoltare(boli genetice, dismorfism craniofacial, diverse malformatii asociate);

Ce importanta are fontanela?

  • permite nasterea naturala; in timpul trecerii bebelusului prin canalul pelvi-genital, oasele craniului se “incaleca” pentru a permite adaptarea dimensiunilor capului la conformatia bazinului mamei; in lipsa fontanelelor, nasterea naturala ar fi practic imposibila;
  • permite cresterea creierului in interiorul cutiei craniene in paralel cu cresterea perimetrului cranian;
  • protejeaza creierul de traumatismele foarte frecvente in primul an de viata; in caz de traumatism, oasele fiind moi si cartilaginoase, pot aluneca unele spre altele datorita fontanelei si astfel nu apar fracturi;
  • prezenta ei permite efectuarea ecografiei transfontanelare indicata in special copilasilor cu afectiuni neonatale(traumatisme la nastere), prematurilor sau celor cu afectiuni neurologice, permitand aprecierea structurilor cerebrale si a cantitatii de  lichid cerebrospinal, precum si eventuale hemoragii sau anomalii de dezvoltare;

 Cand se inchide fontanela anterioara?

  • varsta este variabila, intre 3 si 24 de luni, uneori chiar dupa varsta de 2 ani;
  • inchiderea ei la o varsta mica, nu constituie un criteriu de intrerupere a administrarii vitaminei D; aceasta se administreaza in doze profilactice pentru a sustine ritmul alert de crestere din primii doi ani si nu pentru a inchide fontanela; este o practica gresita care poate avea ca si consecinte instalarea unui rahitism carential!!! Nu sunt dovezi stiintifice, studii care sa ateste oprirea dezvoltarii cerebrale dupa inchiderea fontanelei; sa nu uitam ca, perimetrul cranian mai creste cel putin 10-12 cm dupa varsta de 2 ani cand marea majoritate a copilasilor au fontanela inchisa;

Cand sa ne ingrijoram?

1. Fontanela prea mare:

  • cel mai frecvent este vorba de rahitism carential/sechelar, acompaniata fiind de alte semne de rahitism: bose frontale, torace evazat la baze, membre inferioare deformate; doar o dimenisune mai mare a fontanelei, in lipsa altor semne de rahitism nu permite sustinerea acestui diagnostic si, implicit nu necesita cresterea dozei de vitamina D;
  • se monitorizeaza intotdeauna, de la o examinare la alta, in stransa relatie cu perimetrul cranian si, evident cu dezvoltarea osoasa;
  • in situatia in care este componenta a semnelor de rahitism, se impun investigatii suplimentare pentru a stabili cu certitudine diagnosticul si implicit tratamentul(articol detaliat);
  • foarte rar este componenta a unor boli genetice, congenitale:
  1. sindrom Down(frecvent este suspicionat de la nastere pe baza aspectului tipic);
  2. acondrodisplazia(boala osoasa congenitala);
  3. osteogeneza imperfecta(boala genetica ce se manifesta cu osificare incompleta, oase fragile si risc foarte mare de fracturi repetate la traumatisme minore);
  4. hipotiroidism congenital(diagnostic relativ precoce avand in vedere screeningul neonatal care se efectueaza in maternitati);
  5. hidrocefalie(cresterea presiunii intracraniene) care se asociaza si cu o crestere peste normal a perimetrului cranian;

Toate aceste afectiuni au multe alte semne si simptome asociate si  necesita investigatii complexe si colaborare pediatru/neurolog pediatru, neurochirug/genetician/endocrinolog, in functie de suspiciunea de boala;

2. Fontanela prea mica:

  • este o problema doar atunci cand perimetrul cranian nu creste corespunzator si exista riscul de microcefalie, componenta a unor boli genetice/neurologice;
  • dimenisunea prea mica trebuie stabilita de catre medicul pediatru iar in functie de alte semne si simptome asociate este posibil sa fie necesare investigatii suplimentare: consult neurologic/neurochirugical/genetic, etc;
  • NU se stopeaza administrarea vigantolului, se fac investigatii suplimentare daca medicul pediatru considera ca sunt probleme;

3. Fontanela deprimata:

  • de cele mai multe ori se observa o usoara deprimare a fontanelei, fireasca,avand in vedere ca este vorba de un tesut mai subtire comparativ cu structura oaselor; daca bebelusul nu are simptome asociate(varsaturi, diaree, febra,somnolenta sau dimpotriva agitatie) si apetitul este normal, nu sunt motive de ingrijorare;

fontanela deprimata

pulsarea fontanelei nu semnifica deprimare ci este normala, aceasta pulseaza in ritmul batailor cardiac;

 

  •            in situatia in care deprimarea este vizibila, reprezinta cel mai adesea un semn de deshidratare si este necesar sa luati legatura cu medicul curant sau sa va adresati unui serviciu de urgenta cu atat mai mult cu cat varsta bebelusului este mai mica si/sau se asociaza alte simptome:febra, varsaturi, diaree,etc;

 

 

4. Fontanela bombata:

  • trebuie diferentiata de pulsarea fontanelei, adica “miscarea” acesteia in ritmul batailor cardiace; chiar daca aceasta pulsare poate fi normala, trebuie sa mentionati pediatrului deoarece poate semnifica o afectare neurologica si/sau vasculara;

fontanela bombata 3

  • bombarea de scurta durata, in timpul plansului, tusei sau efortului este absolut fireasca si nu necesita masuri suplimentare;
  • bombarea permamenta necesita un consult urgent deoarece poate semnifica o infectie(meningita/encefalita), o afectare neurologica ;

Necesita fontanela masuri de precautie?

  • categoric NU;
  • copilasul poate fi spalat pe cap, masat, pieptanat, tuns, creierul este protejat de o membrana foarte groasa, dura ce ofera protectie maxima;
  • caciula in casa nu este necesara, ba mai mult, este contraindicata chiar si dupa baie; mitul potrivit caruia dupa baie trebuie caciulita pentru a nu face meningita este FALS, meningita este o infectie(virala/bacteriana) si nu are nicio legatura cu baia;

Atrag inca o data atentia asupra intreruperii/scaderii sau dupa caz cresterii dozei de VIGANTOL in relatie cu dimensiunea fontanelei!!! Modificarea dozei de Vigantol se face doar in cazuri speciale, cand se stabileste un diagnostic concret!!!

 

>>>

URGENTELE COPILARIEI – CURS PRACTIC- 22 – 29 SEPTEMBRIE 2014

curs1_1

Dragi parinti,

Din septembrie se reia CURSUL  DE  URGENTE, un curs interactiv in care vom dezbate cele mai frecvente situatii de urgenta care se ivesc in perioada copilariei, vom discuta despre boli, semnele acestora, precum si despre prevenirea lor. Vom dezbate impreuna care este tratamentul optim in situatii de urgenta pana la sosirea medicului, de ce este important un consult medical si cand este acesta imperios necesar, in asa fel incat sa stiti cand si mai ales cum sa interveniti, cand sa anuntati medicul sau sa va prezentati la camera de garda. De asemenea vom aborda accidentele casnice, arsurile, traumatismele, intoxicatiile(medicamentoase, alimentare, cu produse casnice) si multe altele in asa fel incat sa fiti pregatiti si sa interveniti corect atunci cand este cazul.Vom discuta si despre mica farmacie de acasa si din calatorii.

Printre subiectele care vor fi abordate in cadrul acestui curs se regasesc:

1. Febra/Convulsiile febrile

2.Infectiile respiratorii/digestive/urinare

3.Bolile eruptive

4.Varsaturile/Diareea/Constipatia

5. Hemoagiile(sangerarile) nazale, digestive

6. Traumatisme(zgarieturi, taieri, rani deschise, fracturi, lovituri la cap, etc)

7. Intepaturi de insecte/muscaturi de animale

8. Diverse(lesin, inec cu mancare, aspirare de corp strain, etc)

9. Alergiile medicamentoase

Cursul este structurat in doua sedinte a cate trei ore fiecare si se va desfasura in 22, respectiv 29  SEPTEMBRIE  incepand cu ora 17.00 la Centrul Playful Learning situat pe strada Tache Ionescu  nr.20.

La sfarsitul fiecarei sedinte va exista sesiune speciala de intrebari iar parintii participanti vor primi suportul tiparit al cursului.

Pretul cursului este de 120 Ron(pentru ambele sedinte).

Inscrierile se pot face telefonic : 0720032120(Dr. Delia Chira), 072 154 2276( Centrul Playful Learning) sau pe mail : pediatru@pediatrucluj.ro , contact@playfullearning.ro.

Va astept cu drag!

 

>>>

APENDICITA ACUTA LA COPII

Pe scurt:

apendicita 4Apendicita acuta reprezinta iritatia, inflamatia si infectia apendicelui (un tub ingust si gol care se ramifica din intestinul gros,portiunea numita cec).

          • in primii ani de viata apendicele functioneaza ca parte a sistemului imunitar;
          • dupa aceasta perioada apendicele inceteaza sa functioneze si alte organe preiau functia sa de combatere a infectiilor;
          • Apendicita in copilarie reprezinta cea mai frecventa urgenta chirurgicala.

Pentru ca apendicele inflamat poate perfora si astfel poate aparea o problema serioasa, contactati medicul imediat ce suspectati o apendicita la copilasul dumneavoastra.

Pe larg:

apendicita 3

 

Cine sau ce determina aparitia apendicitei?

             Apendicita apare cand interiorul apendicelui se umple cu ceva strain ce determina „umflarea” acestuia, cum ar fi mucus, materii fecale sau paraziti; apoi o serie de evenimente se succed:

                      1. apendicele devine iritat si inflamat;

                 2.aportul sanguin al apendicelui este intrerupt pe masura ce edemul si iritatia cresc.

3.cand fluxul sanguin este mult redus apendicele incepe sa „moara”;

4.ruptura(sau perforatia) se produce cand apar gauri in peretele apendicelui permitand materiilor fecale, mucusului si altor substante sa patrunda in cavitatea abdominala;

5. prin perforarea apendicelui se produce o infectie grava abdominala: peritonita

Cat de frecventa este apendicita acuta?

  • majoritatea cazurilor apar cand pacientul are intre 6 si 20 de ani;
  • apare rar la copilasi sub varsta de 4 ani , dar rata de perforatie este mare in acest grup deoarece copii nu pot spune exact cum se simt si „unde doare”;
  • apendicita apare cu aceeasi frecventa si la fetite si la baietei;
  • statistic, se efectueaza 4 apendicectomii (indepartarea chirurgicala a apendicelui) la fiecare 1000 de copii pana la varsta de 14 ani.

De ce reprezinta apendicita un motiv de ingrijorare?

Un apendice iritat poate deveni rapid infectat sau perforat, uneori in decurs de cateva ore.Un apendice perforat poate sa ameninte viata.Cand acesta perforeaza, bacteriile infecteaza organele din cavitatea abdominala, cauzand peritonita.Infectia bacteriana se poate raspandi repede si poate fi dificil de tratat.

Care sunt simptomele din apendicita?

Fiecare copil poate experimenta simptome diferite, dar iata o lista cu cele mai frecvente:

  • dureri abdominale care:
    • pot debuta in epigastru(zona stomacului) sau in jurul ombilicului, ca mai apoi sa se localizeze in dreapta jos sau pot sa inceapa direct in cadranul abdominal inferior drept;
    • de regula cresc in intensitate pe masura ce trece timpul;
    • pot sa se agraveze la miscare, respir profund, la atingere, la tuse sau stranut;
    • se raspandesc in intreg abdomenul daca apendicele perforeaza.
  • greturi si varsaturi;
  • lipsa poftei de mancare;
  • febra sau frisoane;
  • schimbari de comportament;
  • diaree sau constipatie.

Simptomele din apendicita sunt asemanatoare cu cele prezente in alte afectiuni(enterocolita acuta, infectia urinara, etc).

Consultati medicul dumneavoastra pentru un diagnostic exact!!!

Cum se diagnosticheaza apendicita acuta?

Pe langa un istoric medical complet si o examinare clinica, pentru diagnosticul apendicitei mai avem la dispozitie:

  • Ecografia abdominala- o procedura care foloseste ultrasunetele si un computer pentru a crea imagini ale vaselor sanguine, tesuturilor si organelor.Ecografia se utilizeaza pentru a vizualiza organele interne si fluxul sanguin prin acestea;
  • Tomografia computerizata- destul de rar folosita in tara noastra , dar care ofera imagini mai detaliate ale organelor interne;
  • Analize de sange- pentru a evalua prezenta infectiei sau pentru a determina daca sunt probleme cu alte organe intraabdominale cum ar fi pancreasul sau ficatul;
  • Analiza de urina- pentru a detecta o infectie a aparatului genito-urinar, care poate avea uneori simptome asemanatoare cu ale apendicitei.

Care este tratamentul?:

  • datorita probabilitatii ca apendicele sa perforeze si sa determine o infectie severa, medicii recomanda indepartarea chirurgicala a acestuia:
  • exista doua metode chirurgicale:
    • Metoda clasica – in anestezie generala, se practica o incizie in cadranul abdominal inferior drept.Chirurgul identifica apendicul si il indeparteaza.Daca este perforat, un mic tub de dren poate fi montat pentru a se elimina puroiul si alte fluide din abdomen.Tubul se indeparteaza dupa cateva zile, cand chirurgul este convins ca infectia a cedat;
    • Metoda laparoscopica – procedeu care foloseste cateva mici incizii prin care se introduc o camera(laparoscop) si instrumente pe care chirurgul le foloseste la indepartarea apendicelui.In apendicita perforata se foloseste rar.

apendicita 1apendicita 2

Dupa interventie, copilul nu va avea voie sa bea lichide sau sa manance pentru o anumita perioada, pentru ca intestinul sa se vindece.(de la cateva ore la cateva zile in functie de gravitate).

  • fluidele vor fi administrate intravenos prin perfuzii pana cand copilasul poate sa consume lichide;
  • copilul va primi de asemenea antibiotic si alte medicamente intravenos, pentru a se simti cat mai confortabil;
  • in cele din urma va putea sa consume lichide(apa, suc de mere, ceai, supa) si treptat sa treaca la alimentatia solida;

Un copil cu apendicita perforata va ramane in spital mai multe zile(6-14 zile) decat un copil cu apendicele indepartat inainte de a perfora(2-4 zile).

Ce se intampla dupa ce copilul este externat?

Medicul va recomanda de regula evitarea efortului fizic intens( ridicarea de greutati, sporturi de contact) pentru cateva saptamani postoperator.

  • daca tubul de dren este pastrat la externare(de obicei nu se intampla), copilul nu va face baie pana cand tubul este indepartat;
  • este posibil sa fie nevoie de tratament antibiotic si la domiciliu pentru combaterea infectiei;
  • de asemenea sunt prescrise medicamente pentru durere, asigurand astfel confortul copilasului la domiciliu;
  • miscarea cat mai multa in locul repausului la pat ajuta la reluarea tranzitului intestinal si evitarea constipatiei;
  • odata cu trecerea la alimentatia solida este recomnadat de asemenea consumul de sucuri de fructe, fructe, cereale integrale si legume pentru evitarea constipatiei.

Dr. Adrian Surd,

medic specialist chirurgie pediatrica

Clinica Chiurgie Pediatrica, Cluj-Napoca,

Tel:0740069239

www.chirurgpediatrucluj.ro

>>>

99 MITURI SI SUPERSTITII- PARTEA A 2-A(34-66)

Continua seria miturilor si superstitiilor….

34. DENTITIA  TEMPORARA  si  PERIAJUL DENTAR:

  • multi parinti raman surprinsi cand, dupa aparitia primilor dintisori intrebandu-ma cam ce controale ar mai fi de facut le recomand un consult stomatologic si gasirea unui medic care sa urmareasca in timp dezvoltarea dentitiei; de cele mai multe ori intrebarea este una retorica…de genul “pai nu cad, de ce sa chinuim copilul la stomatolog?”…ba da, vor cadea la un moment dat(cel mai devreme in jurul varstei de 5-6 ani incisivii iar maselele 12-13 ani) insa pana atunci pot sa apara carii dentare, extrem de dureroase si care constituie “porti” de intrare pentru bacterii, masurile de preventie fiind mult mai utile si, cel mai important, nedureroase;
  • in plus, stomatologul va poate arata tehnica unui periaj corect(mai dificil de realizat la o varsta foarte mica, insa posibil sub forma de joc si prin imitarea comportamentului adultilor) si va poate sfatui in alegerea periutei si pastei de dinti;
  • pana ajungeti la stomatolog recomand calduros articolul dedicat igienei orale iar pentru cei mai mari articolul referitor la sigilare;

35. INTOLERANTA  LA PROTEINE vs INTOLERANTA  LA  LACTOZA:

  • confuzie foarte mare intre cele doua forme de intoleranta, deseori, mamica imi spune ca bebelusul sufera de intoleranta la proteine si primeste o formula fara lactoza;
  • proteina este o fractiune, un nutrient din lapte pe cand lactoza, este un alt nutrient care face parte din categoria zaharurilor(carbohidrati); sunt doua chestiuni total diferite, care se investigheaza diferit si, cel mai important se trateaza diferit;
  • intoleranta la proteinele din lapte nu este atat de frecventa pe cat se suspicioneaza, mai ales de la aparitia formulelor HA(hipoalergenice); nu orice durere de burtica, insotita de scaune cu mucus inseamna intoleranta; desigur, aceasta trebuie investigata iar daca suspiciunea se confirma trebuiesc luate masuri suplimentare, prima si cea mai importanta este continuarea alaptarii(in cazul celor exclusiv alaptati) cu excluderea produselor lactate din alimentatia mamei, monitorizand evolutia bebelusului si conducand diversificarea cu mai mare prudenta; in cazul celor alimentati cu lapte praf este necesara schimbarea formulei, in functie de intensitatea intolerantei, fie cu una HA(care contine hidrolizat partial de proteine) fie cu una speciala care contine hidrolizat complet de proteine; ambele situatii necesita o atentie sporita din partea pediatrului mai ales in ceea ce priveste alimentatia solida si momentul oportun in care se poate incerca desensibilizarea; detalii complete despre intoleranta la proteine gasiti aici;
  • intoleranta la lactoza este mult mai rara si, recunoaste doua forme, una congenitala(copilasul nu va tolera niciodata lactoza), din fericire rara si o forma dobandita, cel mai adesea dupa o infectie digestiva(enterocolita/gastroenterocolita) complet reversibila; in situatia unei intolerante dobandite, pediatrul va va recomanda o formula de lapte fara lactoza pe o durata limitata de timp(1-2 saptamani, uneori poate mai mult, in functie de fiecare afectiune in parte) cu revenirea la formula simpla dupa refacerea mucoasei intestinale, locul unde se scereta lactaza, enzima ce ajuta la digestia lactozei.

36. APA DE IZVOR/FANTANA – PURITATE sau RISC?

  • cu siguranta toti ne dorim ce este mai bun pentru copilul nostru iar imaginea idilica a unui izvor de munte sau a unei fantani ne va face sa credem ca acea apa limpede este ideala pentru copilul nostru; din pacate, nu este deloc asa, apele din izvoare si cele din fantani nu au un control strict al compozitiei si, cel mai frecvent se produce o ingerare  de nitrati, substante care se gasesc in mod normal in sol; acesti nitrati, in contact cu mucoasa digestiva se transforma in nitriti, deosebit de toxici care pot determina intoxicatie si chiar deces; chiar si cel mai “ascuns” izvor poate contine cantitati peste limita de nitrati, cantitatea acestora depinde foarte mult de panza freatica, de substantele care se formeaza prin putrefactia vegetalelor, de eventualii fertilizatori ai solului si, nu mai vorbesc despre deseuri menajere care din pacate se cam regasesc peste tot; nitratii din pacate nu se distrug prin fierbere asadar, pericolul este si mai mare in cazul consumului unei astfel de ape;
  • pe langa pericolul nitratilor, exista si cel al diverselor infectii, incepand de la cele virale pana la cele bacteriene si chiar cu oua de paraziti, motiv pentru care v-as sfatui din suflet sa evitati sa beti din izvoare si fantani fara sa stiti sigur ca acea apa are o compozitie testata si corespunzatoare;

38. ” SE  CERE  BOTEZAT” sau COLICILE-S DE VINA?

  • stim cu totii cat de grele sunt primele saptamani de viata, adaptarea atat a parintilor cat mai ales a bebelusului este anevoioasa si, cand credem ca am scapat de una, dam de alta; colicile(articol detaliat) reprezinta o importanta provocare si orice mamica ar face orice-i sta in putinta sa scape bebelusul de durere si agitatie; dati-mi voie sa ma indoiesc de partea religioasa, are si aceasta rolul ei insa eu “raspund” de partea medicala si pot oferi recomandari si sfaturi in aceasta directie;
  • asadar, atunci cand bebe plange, se agita, se “chirceste” luati legatura cu pediatrul, cu siguranta veti primi recomandari utile.

39. SUCULETELE, VITAMINELE  si  HIDRATAREA

  • practica curenta  si din pacate inca foarte  frecventa, mai ales in cazul bebelusilor nascuti toamna si care ajung in jurul varstei de 2-3 luni in anotimpul rece;
  • indiferent de anotimp si de varsta(cel putin pana la 6 luni) suculetul nu are ce cauta in alimentatie, nu aduce nimic benefic, poate niste zaharuri inutile si un pic(uneori mai mult) de suprasolicitare digestiva tinand cont de imaturitatea tubului digestiv; personal, in cazuri foarte, foarte rare le recomand si eu, mai ales cand ma confrunt cu  cazuri de constipatie rebela in care s-au facut toate investigatiile necesare si s-a exclus o cauza organica, situatie in care punem in balanta riscul de administrare a acestor sucuri cu cel de administrare de laxative;
  • nici dupa inceputul diversificarii nu sunt recomandate, mult mai nutritive si mai complexe sunt fructele ca atare, cu aport net superior de fibre, vitamine si minerale; cel mult sucul de rodie, fruct dificil de administrat la o varsta mica si care este foarte bogat din punct de vedere al constituientilor;
  • hidratarea  la peste 6 luni poate fi acoperita de apa(articol detaliat) la fel cum laptele(de mama, formula) si restul alimentelor la un copilas de peste 6 luni pot aduce necesarul hidric, sucul intre mese fiind CONTRAINDICAT!!!

40. INSTINCTUL  MATERN sau MAMA  STIE  CEL  MAI  BINE?

  • de multe ori intreband mamica de ce a venit la cabinet aud ceva de genul”instinctul meu imi spune ca ceva este in neregula”…nimic mai adevarat…o mama simte atunci cand ceva este in neregula cu puiul ei, de  multe ori debutul unei afectiuni(cel mai adesea infectii virale) este intuit de mamica inca inainte de a aparea orice fel de simptom; mama isi cunoaste cel mai bine puiul iar instinctul face parte din noi; de aici si pana la a pune la indoiala un diagnostic sau un tratament este cale lunga…experienta imi confirma asta, zeci de mamici mi-au relatat vizite la medic, diagnostice, tratamente si hotararea(bazata pe instinct si uneori si pe alte pareri ale mamicilor din anturaj)de a nu administra tratamentul recomandat. Perfect de acord pana aici…daca un medic nu v-a castigat increderea  aveti tot dreptul(si trebuie sa faceti asta) sa mai cereti o parere medicala, sa gasiti medicul cu care puteti comunica si in recomandarile acestuia sa aveti perfecta incredere.
  • personal, am o vorba cu parintii “mei” si anume, eu ca si medic, impreuna cu dansii ca si parinti, suntem PARTENERI, scopul nostru este comun, sanatatea copilului este cea mai importanta si, atat eu cat si dansii facem tot ceea ce ne sta in putinta pentru a reusi. Am toata convingerea ca marea majoritatea a medicilor gandesc si procedeaza la fel;
  • asadar, dragi mamici(si tatici) instinctul functioneaza, are rolul sau “prevestitor” dar, cu siguranta nu poate inlocui un consult medical si nici nu poate fi folosit ca si “scuza”; mama cu siguranta isi stie cel mai bine copilul dar si medicul, dupa ani de studii si experienta stie cand, cum si cu ce trebuie tratat un copil.

41. TUNSUL  si  FONTANELA:

  • asa cum spuneam in prima parte dedicata miturilor, fontanela nu este “bau-bau”, poate fi atinsa, mangaiata, spalata, pieptanata; din aceeasi categorie face parte si tunsul;
  • indiferent de varsta, copilasul poate fi tuns avand insa grija sa nu ranim pielea capului mai ales daca sunt folosite foarfece, lame sau chiar si masini de tuns;
  • in ceea ce priveste tunsul si firul de par, asa cum am mentionat in prima parte a articolului nu exista sustinere medicala deci, din acest considerent nu este necesar sa-l aplicati.

42. FEBRA, MUCII si ERUPTIA DENTARA:

  • cred ca este de departe “mitul” cu care ma confrunt cel mai des si care uneori, face ca un copil sa nu fie investigat, nici macar consultat zile la rand, in contextul prezentei si persistentei febrei;
  • febra este un mecanism de aparare, benefic organismului, care ne “arata” ca ceva nu este in regula; poate sa apara inclusiv in eruptia dentara insa, intotdeauna constituie un diagnostic de excludere; altfel spus, se exclud orice alte cauze infectioase(incepand cu banalele raceli, eruptii virale pana la otite, infectii urinare); abia dupa ce am exclus aceste cauze, putem concluziona ca febra este determinata de dinti si nu de altceva; in prima zi de febra, in absenta altor simptome cum se intampla cel mai frecvent nici nu este necesar un consult medical, medicul s-ar putea sa nu “gaseasca” nimic, febra fiind primul simptom, restul apar variabil la 24-48 de ore dupa aparitia acesteia; este insa important sa luati legatura cu medicul curant, acesta va va oferi informatii despre cum trebuie sa combateti febra(articol detaliat), ce masuri suplimentare trebuie sa luati si cand sa va “alarmati”;
  • mucii, la fel ca si febra sunt mereu pusi pe seama eruptiei dentare si, “ignorarea” lor a condus de multe ori la complicatii, la suprainfectare si la migrarea lor inspre ureche, favorizand otitele; o relatie indirecta exista, eruptia dentara favorizeaza “cuibarirea” unor virusi si, suprapunerea acestora peste eruptia dentara; deseori dintii “vin” cu rosu in gat si secretii nazale(banala raceala sau rinofaringita acuta); de aici si pana la a da vina pe dinti este cale lunga, fiecare afectiune in parte trebuie corect tratata si urmarita evolutia

43. LAPTELE de  VACA –  BUN sau RAU?

  • deseori ma confrunt cu intrebarea:“de ce nu recomandati lapte de vaca, cu el am crescut si noi si parintii si bunicii nostri…?”; ca sa raspund complet ar trebui sa  scriu un articol exclusiv despre laptele de vaca, despre beneficiile lui dar mai ales despre riscurile de a inlocui precoce laptele de mama sau formulele de lapte; aceste riscuri sunt pe termen lung, nu se “vad” in primii ani de viata ci se reflecta mult mai tarizu, consecintele fiind in primul rand pe tubul digestiv, incepand cu tulburari ale tranzitului intestinal(fie constipatie, fie diaree, fie acel “intestin iritabil” de care sufera peste 30% din populatie), diferite afectiuni alergice care se transmit si generatiilor viitoare, boli inflamatorii intestinale, afectiuni renale si nu in ultimul rand supraponderabilitate/obezitate;
  • recomandarile generale sunt de alaptare cel putin 1-2 ani iar in lipsa laptelui de mama administrarea unei formule de lapte praf care are o compozitie “reglata”, corespunzatoare necesitatilor  nutritionale ale unui organism in crestere dar care are o toleranta digestiva limitata din cauza imaturitatii tubului digestiv;
  • laptele de vaca  poate fi oferit dupa inceputul diversificarii dar numai ca si INGREDIENT, ca si component al meselor diversificate  si nu ca si masa de sine statatoare; se stie ca in jurul varstei de 8-9 luni marea majoritate a bebelusilor au diversificate cele 3 mese, prima si ultima ramanand pe baza de lapte; ei bine, acest lapte se recomanda a fi lapte de mama iar, in lipsa acestuia o formula corespunzatoare varstei copilasului.
  • asadar, nu toate produsele alimentare cu care am fost hraniti noi sunt potrivite, medicina a mai evoluat, s-au facut nenumarate studii care au demonstrat rolul negativ atat al diversificarii precoce(uneori incepand chiar cu varsta de 6 saptamani) cat si al introducerii precoce a laptelui de vaca iar invocarea profitului firmelor de lapte praf nu este un argument in acest sens; personal, nu am avut, nu am si cu siguranta nu voi avea nicio legatura cu aceste firme, recomand si sustin alaptarea cat mai indelungata insa, in acelasi timp, recomand lapte praf in lipsa  laptelui de mama.

44. INFASAREA – PRO sau CONTRA?

  • daca cu ceva ani in urma, infasarea bebelusilor era o obisnuinta,practicandu-se pana la cateva luni de viata, in prezent este foarte rar folosita, indeosebi in maternitati, unde toti bebelusii sunt “franzelute,sarmalute”;
  • infasarea a pornit de la ideea conform careia, adaptarea la mediul extrauterin este mult mai facila daca sunt inhibate miscarile necontrolate(spasmele, reflexele), bebelusul fiind obisnuit din burtica cu un spatiu foarte limitat care-i oferea caldura si confort; reflexele arhaice intrerup de multe ori somnul nou-nascutilor iar pentru a-l prelungi se recurge la aceasta metoda; cel mai semnificativ reflex este reflexul MORO(reflexul de imbratisare) care apare involuntar si poate fi favorizat de zgomote puternice, de suflarea brusca pe fata copilului, de tragerea scutecutul aflat sub el si care consta in extensie si abductie rapida a membrelor superioare cu revenire lenta la pozitia initiala in flexie si adductie; altfel spus, mainile le ridica in sus si inspre el ca si cum ar schita o imbratisare; acest reflex dispare in jurul varstei de 4 luni, maxim 6 luni; persisitenta reflexului dupa varsta de 6 luni sau manifestarea lui doar unilateral ridica suspiciune de afectare neurologica, necesitand o evaluare completa in acest sens;
  • avantajul infasarii ar fi reprezentat de linistirea bebeluslui, incercand sa mimam un mediu asemanator celui intrauterin si sa ajutam la adaptarea mai rapida;  un alt avantaj ar fi acela de a preveni zgarieturile la nivelul fetei; in aceasta situatie cel mai indicat si simplu este sa taiem unghiile bebelusului chiar daca va fi o mare provocare; si colicile beneficiaza de pe urma infasatului, caldura pe care o resimt la nivelul burticii scade spasmul si ajuta la diminuarea intensitatii si frecventei colicilor; personal nu recomand infasarea decat cel mult in prima luna de viata;
  • dezavantajul major este in cazul copilasilor care se nasc cu displazie de sold(anomalie congenitala la nivelul articulatiei soldului), situatie in care infasarea poate face mai mult rau decat bine, ortopezii  containdicand infasarea inca din primele zile de viata;
  • un alt dezavantaj este cel al pericolului de sufocare daca infasarea se practica pana la 3-4 luni, varsta la care multi copii reusesc sa se intoarca iar, neputandu-se misca,  exista riscul de a se intoarce cu fata in jos si, neputand sa revina la pozitia initiala apare acest risc;
  • nu in ultimul rand, prin infasare putem favoriza supraincalzirea bebelusului cu aparitia “bubitelor de caldura”, leziuni care se pot suprainfecta daca continua infasarea si persista caldura excesiva la nivelul pielii;

45. ANEMIA  si  SPANACUL:

  • cu totii stim desenele cu Popey marinarul in care acesta devenea extrem de puternic dupa consumul de spanac; deseori cand diagnostichez cazuri de anemie, mamicile imi spun “cum este posibil?…mancam spanac de 2-3 ori pe saptamana”; as putea spune ca este un mit continutul mare de fier al spanacului, multe alte alimente contin mult mai mult fier decat spanacul(articol detaliat);
  • spanacul este o planta desosebit de bogata in nutrienti, continand cantitati mari de vitamine(A,B12,C,E,K) si minerale(calciu, fier, magneziu, potasiu.etc) precum si acid folic si fibre; marea majoritate a acestor principii active se pierd prin fierbere, fiind indicat consumul crud, fie sub forme de salate, fie sucuri; contine foarte multi oxalati de aceea se recomanda a fi intodus dupa varsta de 7-8 luni in alimentatia bebelusilor iar ideal este doar sa-l oparim, nu sa-l fierbem iar apa in care l-am preparat nu se foloseste la preparea piureului; in plus, oxalatii pe care-i contine pot inhiba absorbtia atat a fierului cat si a calciului, motiv pentru care nu trebuie administrat in exces; contine de asemenea multi nitrati care in organism se pot transforma in nitriti, deosebit de toxici mai ales pentru organismul unui bebelus; de asemenea, prin reincalzirea spanacului se creste cantitatea de nitriti si nitrozamine, ambele foarte toxice;

46. ANTIBIOTICUL – “BATA-L  VINA”:

  • din 1929 de la descoperirea penicilinei milioane de oameni au fost salvati de antibiotice, boli “incurabile” au ajuns sa poata fi tratate si astfel a crescut speranta de viata si calitatea vietii; din pacate a aparut si reversul si anume consumul in exces al acestora cu sau fara justificare, aspect ce a condus la cresterea rezistentei microbiene;
  • nu orice rosu in gat sau diaree necesita antibiotic, biseptolul(sumetrolimul) si augmentinul(amoxicilina/acid clavulanic) au devenit din pacate medicamente indispensabile din “farmacia de acasa”; acestea ca si restul antibioticelor ar trebui administrate strict in cazuri selectionate si evident dupa confirmarea infectiei bacteriene; din pacate nu se intampla asta si obiceiul de a da antibiotic dupa 3 zile de febra sau in caz de persisitenta a simptomelor(respiratorii, digestive) este unul gresit atat timp cat nu s-au facut investigatii suplimentare; intr-o viroza(cum sunt marea majoritate a infectiilor la copii) administrarea antibioticului NU PREVINE  suprainfectarea bacterianasi nici nu FAVORIZEAZA vindecarea, virusul nu este influentat de administrarea de antibiotic; mai mult, se poate asocia o disbioza intestinala(alterarea echilibrului florei intestinale) care poate prelungi si agrava starea de boala; febra nu inseamna infectie bacteriana, majoritatea bolilor virale evolueaza cu febra, aceasta nu constituie un criteriu de tratament antibiotic;
  • mai mult, daca la ultima infectie(de orice natura) ati primit antibiotic si evolutia a fost favorabila nu inseamna ca si la infectia actuala este indicat antibiotic, mai ales daca-l administrati fara consultul si sfatul medicului; spun asta deoarece, deseori ma confrunt cu asemenea situatii la cabinet, in care copilasii primesc antibiotice, de multe ori pe suspiciuni ale parintilor, convinsi ca, fiind aceleasi simptome este nevoie de acelasi tratament;
  • desigur, exista si situatia inversa, in care, se recomanda antibiotic iar parintii decid sa nu-l administreze; iarasi vorbesc din experineta, avand multe cazuri de infectii bacteriene confirmate(respiratorii, digestive, urinare, etc) unde in urma analizelor s-a identificat clar bacteria raspunzatoare cu antibiograma corespunzatoare; noi medicii,diagnosticam si recomandam diverse tratamente bazandu-ne pe cunostintele si experienta acumulata, pe un diagnostic corect si complet insa decizia de a urma un tratament apartine in exclusivitate parintilor; nu sunt deloc adepta administrarii antibioticelor pe “banda rulanta” insa sustin cu tarie ca exista situatii in care acestea sunt absolut necesare;

 47. SCUTECUL  si “CRACANEII”:

  • purtatul scutecelor, chiar si a celor textile nu determina “cracanarea” picioarelor; aspectul de paranteza, de “O” este normal in primele luni dupa initierea mersului si, se datoreaza imaturitatii atat a sistemului osos si muscular cat si a celui nervos iar pe masura ce mersul devine din ce in ce mai corect, acest aspect dispare; desigur daca nu exista semne de rahitism care impun investigatii suplimentare si tratament de corectie, cel mai adesea prin suplimentarea dozei de vitamina D si/sau papucei ortopedici; de aceea, pe langa controlul ortopedic pentru screeningul displaziei de sold(recomandat a fi efectuat intre 4 si 6 saptamani de la nastere) este indicat un control dupa varsta de 1 an, mai exact dupa 2-3 luni de mers nesustinut;
  • o mentiune suplimentara este necesara in cazul bebelusilor diagnosticati cu displazie de sold sau imaturitate in dezvoltarea soldului cand, se recomanda fixarea in abductie(“cracanarea picioarelor”, aspect de “M” al acestora) prin purtarea a doua pampersuri; aceasta masura neinvaziva are rolul de corectie si, in niciun caz nu va determina deformari la nivelul membrelor inferioare; asadar, dragi parinti, daca primiti o astfel de recomandare, urmati-o, este masura cea mai “primitiva” si neinvaziva de rezolvare a displaziei;

48. LAPTE  GRAS/SLAB:

  • cu siguranta ati auzit replici de genul: “nu prea a crescut in greutate, sigur laptele meu e slab si are nevoie de lapte praf sau mancarica”  sau “laptele meu este prea gras, bebelusul meu are o greutate peste limita, e nevoie sa-l mai pacalesc cu ceai sau sucuri de fructe” sau “se trezeste des noaptea, laptele meu e transparent deci sigur nu-i asigura toate nevoile” si, lista ar putea continua;
  • ce vreau eu sa subliniez este ca, compozitia laptelui de mama se adapteaza nevoilor bebelusului, fiind un proces hormonal(neuro-endocrin) foarte bine reglat; primul lapte este mai slab pentru a potoli senzatia de sete, urmatorul este mai bogat in grasimi pentru a aduce caloriile necesare; laptele se produce pe principiul cererii si ofertei iar daca bebelusul creste bine in greutate nu este nevoie nici de completare cu lapte praf, nici de diversificare precoce; mai mult, cantitatea de lapte nu trebuie cunatificata nici prin durata suptului(care poate fi de 5-10 minute la 3-4 luni) si nici dupa consistenta sanilor(acestia nu mai devin tensionati in momentul in care secretia s-a stabilizat si bebelusul papa aproximativ aceeasi cantitate de lapte); la fel, supturile dese nu semnifica insuficienta secretiei lactate ci pot fi expresia unui puseu de crestere;

49.APA  RECE, INGHETATA  SI  “ROSUL  IN GAT”

  • “rosul in gat”, altfel spus angina acuta sau rinofaringita acuta sunt infectii(de cele mai multe ori produse de virusi) si nu au nicio legatura directa cu consumul alimentelor reci; 10% din populatie prezinta intr-adevar o sensibilitate marcata la rece insa aceasta sensibilitate cel mai probabil a fost indusa si intretinuta de evitarea consumului de alimente mai reci;  atunci cand se consuma alimente foarte reci(valabil si pentru cele foarte fierbinti) se pot produce leziuni la nivelul mucoasei bucale si a faringelui, laringelui, leziuni care pot favoriza “cuibarirea” unor virusi sau, pot determina o jena(temporara), din cauza afectarii mucoasei digestive;
  • cel mai adesea am intalnit situatia in care se ofera copiilor iaurtul incalzit sau lasat 2-3 ore la temperatura camerei; sfatul meu este sa-l administrati rece, nu necesita incalzire, copilasii dvs nu vor raci daca papa iaurtul direct din frigider; pentru cei mai mari, este permis consumul de inghetata, evident fara a face excese din cauza cantitatii mari de zaharuri; de asemenea, de multe ori imi spun parintii ca bebelusii refuza sa bea apa(dupa varsta de 6 luni); nu este obligatoriu sa bea apa mai ales daca sunt alaptati, insa, de foarte multe ori situatia s-a remediat in momentul in care le-a fost oferita o apa putin mai rece(la 16-18C) si nu la temperatura camerei;

50. BEBELUSUL  IN OGLINDA  -  JOC  sau  SUPERSTITIE?

  • categoric SUPERSTITIE;
  • descoperirea oglinzii si jocul in oglinda este unul din cele mai populare jocuri la varsta de bebelusi; in popor exista insa destule supersititii legate de oglinda, una dintre ele “spunand” ca, daca se priveste in oglinda bebelusul va vorbi foarte tarziu sau, daca este vorba de fetita aceasta nu se va casatori niciodata, in casele cu fetite fiind total interzise oglinzile;
  • toate acestea sunt mituri iar bebelusii nu trebuie privati de distractia cu oglinda;

51. ALIMENTELE  ALERGENICE – “NOUTATI”  IN  DIVERSIFICARE

  • recomandarile actuale ale Societatii Europene de Nutritie Pediatrica sunt pentru a nu evita introducerea alimentelor cunoscute ca fiind alergenice in primul an de viata, aici incluzand ouale, pestele, fructele de padure, etc; mai mult, glutenul, atat de “hulit” in ultimii ani se recomanda a nu fi introdus inainte de 4 luni dar nici dupa 7-8 luni(articol detaliat despre boala celiaca/intoleranta la gluten)
  • toate aceste alimente “alergenice” trebuie sa respecte regula alimentului unic pe zi dar si a cantitatii progresive, fara a face similitudini de genul, am introdus zmeura, sigur tolereaza murea, spre exemplu;

 52. VACCINAREA  ANTIROTAVIRUS – “ADIO” DIAREE?

  • de multe ori confruntandu-ma cu un caz de diaree, parintii imi spun “cum se poate sa faca diaree, doar l-am vaccinat?”; raspunsul este cum nu se poate mai simplu: vaccinarea este impotriva rotavirusului(articol detaliat-infectia cu rotavirus) si nicidecum nu protejeaza fata de multi alti virusi cu tropism digestiv la care se adauga numeroase bacterii care pot duce la enterocolita(articol detaliat);
  • asadar, vaccinarea impotriva rotavirusului nu ofera nicio protectie fata de infectiile digestive, exceptand-o pe cea cu rotavirus; recomandarea mea este ca la primele semne de diaree, varstauri sa luati legatura cu medicul curant sau sa mergeti intr-un serviciu de urgenta, pericolul de deshidratare este cu atat mai mare cu cat varsta copilului este mai mica;

53. LEGANATUL  si  AFECTAREA CEREBRALA

  • leganarea este una din marile placeri ale bebelusilor, miscarile lente le amintesc de mediul intrauterin, de miscarile mamei iar repetarea acestor miscari dupa nastere ii ajuta la adaptare, la linistire, somn, la calmarea colicilor rebele; sunt in acest sens diverse tehnici, incepand de la leganarea in brate sau pe picioare(de cele mai multe ori pe o perna) pana la patuturile cu leagan sau diferite dispozitive, unele din ele chiar si cu vibratii; atunci cand aceasta leganare este blanda, cu miscari foarte lente care nu au ca rezultat “tremurul” intregului corp al copilului nu este nicio problema, puteti lega copilul, oferindu-i momente de liniste;
  • dezavantajul major insa, cu consecinte negative este sindromul zgaltairii bebelusului(SBS- Shaken Baby Sidrom) care desigur apare atunci cand miscarile celui care leagana bebelusul sunt deosebit de agresive,violente, bebelusul practic nu mai este leganat ci “scuturat”; in urma acestor miscari, creierul poate suferi leziuni majore incepand de la hemoragii, hematoame(acumulari de sange la nivel cerebral) pana la edem cerebral(inflamarea creierului), suferinta cerebrala instalata putand fi permanenta sau in cazul cel mai tragic sa conduca la deces;

54. LAPTE  PRAF IN  MATERNITATE vs ALAPTARE

  • asa cum am mai spus-o de nenumarate ori, laptele praf nu este inamicul public numarul 1; in absenta laptelui de mama, reprezinta varianta cea mai indicata cu atat mai mult cu cat vorbim de un nou-nascut; deseori, imediat dupa nastere, chiar daca mamica  a beneficat de  “ora magica”(sau macar de 5-10 minute cu bebelusul sau), are informatii pertinente si ajutor specializat(consultanti in alaptare) e posibil sa nu apara lapte din primele ore; sunt foarte multe situatii care pot sa apara, incepand de la mameloame ombilicate, fren lingual mai scurt pana la complicatii aparute dupa nastere, si care sa necesite administrarea temporara fie a laptelui praf, fie a unor solutii glucozate; este foarte important sa prevenim hipoglicemia nou-nascutului, hipoglicemie care poate determina convulsii ce pot lasa sechele neurologice;
  • foarte important de precizat, este faptul ca, 1-2 mese de lapte praf in maternitate nu sunt sinonime cu absenta alaptarii iar dezvoltarea ulterioara a bebelusului va fi absolut normala; bebe va fi pus la san ori de cate ori cere si cu siguranta se va ajunge la alaptare exclusiva;
  • mitul potrivit caruia bebe a primit lapte praf in maternitate si nu vrea sa suga trebuie desfintat; acasa, in mediul lui,in atmosfera de calm si liniste,  pus “non-stop” la san pentru stimularea secretiei lactate, eventual apelat la mameloane artificiale si/sau muls si oferit cu biberonul se poate ajunge in cateva zile la alaptare exclusiva; nu uitati sa cereti ajutor ori de cate ori simtiti nevoia, merita orice sacrificiu pentru a beneficia de laptele de mama, macar in primele 6 luni de viata.

55. IMUNOSTIMULATORUL  MINUNE ?

  • mi-as dori din suflet sa-l pot recomanda insa din pacate nu exista; cu siguranta daca ar exista, racelile, otitele, bronsiolitele, laringitele nu si-ar mai face de cap, mai ales in primii ani de colectivitate iar copilasii nu ar trece dintr-o infectie in alta; din pacate, orice am folosi, imunitatea se dobandeste trecand prin infectii;
  • o alimentatie sanatoasa, alaptarea cat mai prelungita, curele de aer, produsele apicole, fructele de padure, extractele din plante si muguri(preparatele gemoterapice) pot creste capacitatea de aparare a organismului insa, din pacate de cele mai multe ori nu previn infectiile ci doar ajuta in lupta cu ele;
  • schemele de imunostimulare(articol detaliat) pot sa fie eficiente in unele cazuri insa, in altele s-au dovedit total ineficiente astfel incat va recomand sa nu le administrati “dupa ureche”, chiar daca vecinului, prietenilor le-au fost de folos; inainte de a administra orice fel de supliment, sfatuiti-va cu medicul curant, acesta cunoaste cel mai bine istoricul medical al copilului si va poate da informatii suplimentare;

56.MARGARINA vs UNT

  • chiar daca compozitia margarinei a fost mult revizuita in ultimii ani, aceasta nu va inlocui niciodata untul care este o grasime naturala, fara aditivi adaugati si care consumat cu moderatie(atat de  bebelusi dupa  inceperea diversificarii cat si de copilasii mai mari) va aduce numai beneficii; atentie la formele de unt tartinabil, multe dintre ele nu contin doar grasimi naturale ci au adaosuri de grasimi vegetale, de tipul celor existente in margarina;
  • pe de alta parte, margarina nu contine nimic natural iar reclamele in care se promoveaza ca fiind un produs sanatos si indicat in alimentatia copiilor sunt doar strategii de marketing; ea este rezultatul unui proces industrial, in urma unor reactii chimice, grasimile in stare lichida(de origine vegetala) sunt transformate in grasimi solide, unele sortimente fiind imbogatite cu acizi omega si/sau vitamine;

57. LAPTELE PRAF si IO-ul

  • din seria efectelor “negative” ale laptelui praf merita mentionata si legatura cu nivelul de inteligenta; de multe ori am auzit printre mamici remarca potrivit careia, copilasii alimentati cu lapte praf nu se dezvolta din punct de vedere intelectual la fel ca cei alaptati; am spus-o si o repet, in absenta laptelui de mama, laptele praf este cel mai indicat, fiind un produs care tinde sa “imite” compozitia laptelui de mama; cu siguranta nu se va ajunge la copierea laptelui de mama insa progresele pe care le-a facut medicina, atat in ceea ce priveste stabilirea/cunoasterea compozitiei laptelui de mama cat si a “prepararii” laptelui praf, fac ca acesta sa fie recomandat atunci cand mama nu poate alapta; am sustinut si voi sustine in continuare alaptarea insa acolo unde din diverse motive s-a ajuns la laptele praf , le asigur pe mamici ca, dezvoltarea copilasilor(atat fizica cat si psihica si motorie) va fi una corespunzatoare;
  • sunt intr-adevar numeroase studii intreprinse de universitati celebre in care s-a demonstrat o diferenta intre rezultatele la diferitele teste de inteligenta, diferenta fiind in favoarea celor alaptati;  explicatia este data de nivelul mult mai crescut de acizi omega din laptele de mama, comparativ cu laptele praf, acizii omega fiind recunoscuti pentru rolul lor in dezvoltarea cerebrala; de asemenea, mamele care in sarcina si apoi in alaptare consuma alimente bogate in acizi omega ofera un plus de sanatate bebelusilor; de aici si pana la a sustine ca cei alimentati cu lapte praf nu se vor dezvolta normal este cale lunga

58. FULARUL – AJUTOR sau INAMIC?

  • in sezonul rece,  dintre putinii copilasi care sunt scosi afara marea majoritate au fularul aplicat pe gura sau, si mai rau atat pe gura cat si pe nas iar celor mai mari li se spune cu insistenta sa nu vorbeasca caci vor raci; nu mai vorbim de jocul in zapada, bulgareala sau “prinsul” fulgilor de zapada in gurita; acestea sunt motive de bucurie iar copii au nevoie de astfel de bucurii fara sa fie ingraditi in vreun fel; daca sunt imbracati corespunzator(atentie, nu infofoliti sa nu se poata misca) cu siguranta nu vor raci ci se vor incarca cu energie, vor manca mai bine iar somnul va fi mai profund si mai odihnitor;
  • aplicarea fularului pe gura, va duce la un “condens” din cauza respiratiei, fularul se va raci foarte mult, va creste umiditatea si astfel se poate favoriza “cuibarirea” vreunui virus; nasul nu trebuie acoperit, este dotat cu un “filtru” care incalzeste aerul in asa fel incat sa protejeze mucoasa cailor respiratorii;

59.”MANCATUL” MANUTELOR – BEBELUSUL  E “GATA” DE  DIVERSIFICARE

  • introducerea manutelor in gurita este o mare performanta pentru bebelusi, in primele luni mainile fiind cel mai des folosite; in plus, gurita este “organ de explorare”, testand  consistente, temperaturi, texturi sau chiar si gusturi; le place sa-si “molfaie” mauntele iar uneori chiar le sug cu pofta;  se enerveaza cand nu incap amandoua in gurita, uneori isi mai provoaca greturi/varsaturi prin excitarea bazei limbii; toate acestea sunt metode “primitive” de explorare si foarte rar constituie un semn de foame; in niciun caz nu se va incepe diversificarea luand in calcul aceste manifestari daca bebelusul nu a implinit varsta de 6 luni;dupa varsta de 4 luni pot fi semnul eruptiei dentare chiar daca la nivelul gingiilor nu se vad semne iminente de eruptie dentara; ascensionarea dintilor si implicit un disconfort la nivelul gingiilor este prezent cu mult inainte sa apara dintisorii iar frecandu-si manutele de gingie isi mai amelioreaza acest disconfort;
  • in momentul in care pot manipula jucarii sau diverse alte obiecte si acestea vor fi introduse in gurita, este nevoia de cunoastere, nevoie care poate persista chiar si dupa varsta de 1 an cand, este foarte important sa fie supravegheati deoarece pot introduce in gurita diferite obiecte si/sau substante care pot provoca accidente serioase;

60. ROR-ul  si AUTISMUL

  • vaccinarea ROR cred ca a starnit cele mai mari controverse in ultimii ani, asocierea cu autismul si cu alte boli grave este din ce in ce mai des invocata; din punct de vedere medical, nu exista studii care sa ateste o relatie directa intre autism si vaccinarea ROR; din pacate vaccinarea a scazut dramatic in ultima perioada in Romania iar riscul afectarii imunitatii de grup este foarte mare;
  • recomand parintilor inainte de vaccinare sa se informeze din surse credibile, sa discute cu medicul curant, sa citeasca despre bolile care pot fi prevenite prin vaccinare si de complicatiile care pot sa apara in cazul contactarii unei astfel de infectii;

61.FONTANELA  si VITAMINA D

  • discutand cu parintii despre vitamina D si modul acesteia de administrare am aflat de nenumarate ori ca, administrarea vitaminei D s-a intrerupt in momentul cand fontanela s-a inchis, indiferent de varsta copilului;
  • vitamina D se administreaza pentru a sustine ritmul alert de crestere din primii 2 ani, ulterior in zonele cu clima temperata(cum este si tara noastra) se continua administrarea sa in sezonul rece(septembrie-aprilie), urmand a relua administrarea acesteia la pubertate cand iarasi apare un ritm de crestere foarte accentuat;
  • fontanela este prezenta de la nastere, unii bebelusi avand dimensiuni mici(sub 1/1cm), altii dimensiuni mai mari(3/3cm sau chiar 4/4cm); evident, varsta la care se va inchide depinde foarte mult de dimensiunea acesteia de la nastere dar si de profilaxia sau nu cu vitamina D, alimentatie, cure de aer, determinism genetic; teoretic se poate inchide oricand in intervalul 3-24 de luni, dupa unii autori chiar si dupa varsta de 2 ani; o fontanela mai mare, asociata cu semne de rahitism va fi investigata si, dupa caz se va suplimenta doza de vitamina D; o fontanela mica sau inchisa mai devreme, nu va constitui o problema, perimetrul cranian va fi masurat la fiecare evaluare pentru a ne asigura ca, cresterea este una corespunzatoare; nu se intrerupe Vitamina D pentru ca s-a inchis fontanela, nu exista argumente stiintifice in acest sens; mai mult, exista risc de aparitie a rahitismului(articol detaliat); perimetrul cranian va creste si dupa inchiderea fontanelei, dovada fiind dimensiunile medii ale acestuia la varsta de 1 an(45-48cm) comparate cu perimetrul cranian al unui adult(58-60cm);

62. “CONSTIPATIA”, ALAPTAREA si SUPOZITORUL

  • tranzitul intestinal in primele luni de viata va suferi numeroase modificari, atat ca si frecventa cat si ca si aspect, consistenta; cele mai mari modificari se vor produce dupa initierea diversificarii;
  • in primle zile sau chiar saptamani dupa nastere un bebelus alaptat poate avea scaun dupa fiecare masa, uneori chiar in timpul mesei; pe masura ce creste, este posibil ca numarul scaunelor sa se rareasca considerabil, fiind situatii in care poate sa apara un scaun la cateva zile, uneori chiar 7-10 zile; aceste modificari sunt in relatie cu compozitia laptelui de mama dar si cu capacitatea de digestie a bebelusului; de la o anumita varsta(2-3 luni) pot avea un echipament enzimatic suficient pentru a digera laptele matern aproape in totalitate, motiv pentru care nu ramane reziduu(resturi) iar scaunul poate intarzia cateva zile; daca bebelusul este vesel, se alimenteaza corespunzator si nu prezinta semne de disconfort(agitatie, plans isteric, burtica balonata, etc) nu se iau niciun fel de masuri, cel mult se maseaza burtica in sensul acelor de ceasornic, eventual se fac exercitii de “tipul abdomenelor” pentru a ajuta la dezvoltarea musculaturii abdominale; in niciun caz nu se folosesc supozitoare sau termometru pentru stimulare mecanica; veti vedea ca, in momentul in care are scaun acesta este de consistenta normala deci, nu este indeplinit principalul criteriu al constipatiei(scaune “tari”);daca insa bebelusul dvs prezinta semne de disconfort, scaunele sunt rare si de consistenta crescuta si, cel mai grav, ritmul de crestere nu este unul corespunzator, adresati-va medicului pentru recomandari suplimentare; aceasta teorie nu este valabila pentru copilasii care primesc lapte praf la care scaunul trebuie sa fie la cel mult 2 zile;

63. CEL  MAI BUN  SIROP  DE  TUSE –  OARE EXISTA?

  • cu siguranta marea majoritate dintre dvs ati trecut prin episoade de tuse care pareau ca nu se mai termina in ciuda a numeroase tratamente administrate; de foarte multe ori parintii disperati imi cereau cel mai bun sirop de tuse, unul care “stiti dvs ca functioneaza”….din pacate nu exista un asemenea sirop, compozitia acestora difera si se administreaza diverse forme farmaceutice, in functie de caracterul tusei, de boala de baza, tusea fiind doar un simptom si nu o boala; mai mult, dupa o infectie respiratorie(chiar banala) tusea poate persista si 2-3 saptamani, fiind normala si rareori necesitand tratament(eventual atunci cand sunt multe secretii sau interfera cu somnul copilului); este vorba despre o tuse reziduala care persista si dupa vindecarea bolii de baza;
  • atunci cand apare tusea, cu siguranta sunt si alte simptome iar medicul trebuie consultat, fiind cel mai in masura sa stabileasca un diagnostic si un tratament corespunzator; nu administrati un sirop doar pentru ca la infectia anterioara a functionat foarte bine sau ca ati auzit in vecini ca acesta este “cel mai bun”; sunt multe preparate care contin aceeasi substanta activa insa denumirea este diferita(se comercializeaza aceeasi substanta insa cu o alta denumire, in functie de firma producatoare)  si, de multe ori parintii le asociaza, administrandu-le “dupa ureche”; se poate produce o supradozare si pot sa apara complicatii serioase;
  • sunt foarte multe situatii in care medicul nu va recomanda nimic pentru tuse, asta nu inseamna ca nu stie ci ca,  nu considera ca este necesar; nu trebuie sa fugiti la farmacie si sa cumparati dvs, cel mult, mai cereti o parere medicala daca nu sunteti convinsi ca medicul a recomandat tratamentul corect;
  • ce puteti face acasa?….sa cresteti umiditatea, aerul cald si umed ajuta, sa cresteti cantitatea de lichide, sa evitati scoaterea copilului in colectivitate si, cat este posibil sa limitati efortul fizic, acesta va accentua tusea;

64. PLANSUL – LAPTELE DE MAMA NU E BUN!!!- ASA O FI OARE?

  • plansul copiilor face sa tresara orice parinte, cu atat mai mult cu cat bebelusul este mai mic; priviti plansul ca o forma de comunicare si, incercati sa identificati cauza; la inceput, imediat dupa nastere va fi mai dificil insa, in cateva saptamani veti reusi sa “ghiciti” de ce plange; de cele mai multe ori plansul este pus pe seama senzatiei de foame iar de aici si pana la ajunge la concluzia ca nu este lapte suficient sau ca laptele nu este consistent(“gras”) este doar un pas iar tentatia de a administra lapte praf este maxima;
  • incercati sa identificati cauza plansului, luati in calcul colicile, o temperatura ambientala prea mare/mica, supraincalzirea, oboseala, somnul, scutecul ud, etc; ghidati-va dupa ritmul de crestere al copilasului; daca acesta a crescut bine nu necesita suplimentare cu lapte praf si nici diversificare chiar daca cere sanul din ora in ora; asta inseamna alaptare la cerere…sa-i oferim ori de cate ori simte nevoia…uneori va fi pentru foame, alteori pentru sete, pentru confort si “rasfat” sau pentru somn, multi bebelusi alaptati nestiind sa doarma altfel decat la san;
  • luati in calcul si puseele de crestere, pusee care pun la grea incercare mamicile; daca stiti dinainte de ele, veti trece mai usor peste si veti reusi sa continuati alaptarea; cele mai “tipice”sunt cele din zilele 7-10, saptamana 2-3, 6-7, puseul de 3-4 luni, cel mai dificil din experienta mea, deoarece multe mamici dupa o perioada de acalmie se “trezesc” din nou cu un bebelus extrem de agitat si care ar suge non-stop; este si varsta la care, foarte multe mamici sunt convinse ca aceasta agitatie se datoreaza insuficientei secretiei lactate si, ori recurg la suplimentare cu lapte praf ori incep diversificarea; ambele solutii sunt gresite, lapte cu siguranta este suficient; daca sunteti depasite de situatie, cereti ajutor, se poate trece cu brio si peste aceasta incercare;

65. FEBRA, SPIRTUL si OTETUL

  • febra e marele HOP cu care va veti confrunta, indiferent de varsta copilului; nu am sa insist asupra masurilor medicamentoase si asupra cauzelor ce pot determina febra; informatii suplimentare gasiti aici;
  • din seria leacurilor babesti as mentiona riscul pe care ni-l asumam atunci cand, pentru a scadea temepratura aplicam frectii cu alcool sanitar(spirt) sau otet; este o metoda veche care, din pacate inca este la mare moda; prin aplicarea de spirt sau otet putem produce leziuni(arsuri) la nivelul pielii, la fel cum putem favoriza inhalarea de vapori toxici pentru caile respiratorii ale copiilor; se pot face, chiar sunt indicate baile racite progresiv, impachetarile(cu prosoape, cearceafuri umede), se pot aplica comprese, sosetute ude; un “leac babesc” pe care-l recomand si eu sunt feliile de cartof in sosetute; lichidele multe, scaderea temperaturii ambientale, dezbracarea copilului sunt masuri alternative care ajuta suplimentar la scaderea temepraturii; oricum, prezenta febrei trebuie sa constituie un imperativ pentru a lua legatura cu medicul curant;

66. ANTIBIOTICELE  SI ALAPTAREA

  • alaptarea ca si sarcina este o stare mai speciala insa nu este o stare de boala; din pacate, uneori apar infectii unele dintre ele necesitand antibiotic; deseori am intalnit situatii in care s-a recomandat intreruperea alaptarii pe durata administrarii antibioticului respectiv; sunt destule antibiotice care sunt permise in alaptare iar daca infectia respectiva “ne permite” il alegem pe cel compatibil cu alaptarea; este dificil de renuntat brusc la alaptare, mai ales daca vorbim de un bebe obisnuit deja cu sanul; nu va accepta usor biberonul iar reluarea alaptarii ar putea fi un esec, bebelusul obisnuindu-se cu biberonul si refuzand apoi sanul;
  • informati-va foarte bine atunci cand vine vorba de a intrerupe alaptarea, discutati cu medicul atat al dvs cat si cu pediatrul pentru a lua cea mai buna decizie atat pentru bebe cat si pentru sanatatea dvs;
  • compatibilitatea oricarui medicament cu alaptarea poate fi verificata fie pe www.e-lactancia.orgfie www.toxnet.nlm.nih.gov

Pana la ultima serie, va doresc sanatate maxima!

 

>>>

99 MITURI SI SUPERSTITII – PRIMA PARTE(1-33)

poza mituriDragii mei,

Prin aceste serii de  articole vreau sa va aduc la cunostinta niste mituri si superstitii care, spre surprinderea mea sunt foarte greu de demontat, uneori chiar recomandate de medici si care, din pacate pot interveni negativ in ceea ce priveste cresterea si dezvoltarea unui copil.

1. NU exista CURENT, CURENTUL este o “boala romaneasca”:

  • curentul, conjunctivita si otita nu au nicio legatura, atat conjunctivita cat si otita sunt infectii, adica sunt provocate de un virus si/sau bacterie;
  • camera bebelusului/copilului se poate aerisi(trebuie aerisita), usa poate ramane deschisa, cu atentie la variatiile de temperatura,mai ales iarna;

2. STRANUTUL  sau SUGHITUL nu sunt indicii ca bebelusului/copilului ii este frig:

  • stranutul izolat este determinat de patrunderea la nivelul nasului a unor particule straine(factori de mediu) care prin stranut sunt eliminate;desigur ca atunci cand este foarte frecvent sau se asociaza si alte simptome respiratorii(secretii nazale, infundarea nasului, tuse, etc) este parte a unei infectii respiratorii;
  • sughitul este fiziologic, si se datoreaza excitarii unui nerv care determina contractia diafragmului; sunt si situatii medicale in care acesta este considerat un simptom(de exemplu in cazul refluxului gastroesofagian la bebelusi) insa, in nici un caz nu semnifica senzatie de frig.

3.Apa in ureche=OTITA:

  • otita este o infectie si nu este cauzata pe patrunderea apei in ureche, infectia se produce in general de la nivelul cailor respiratorii prin trompa lui Eustachio;
  • exista o varianta de otita, insa externa, asa numita “otita a  inotatorilor” care apare cu predilectie la cei care frecventeaza des bazinele publice si care reprezinta o infectie(cel mai adesea cu stafilococ sau pseudomonas), infectie favorizata de existenta unor leziuni superificiale in canalul auditiv;
  • bebelusii pot fi imbaiati fara a lua niciun fel de masuri de protectie a urechilor, cerumenul(ceara) care se formeaza zilnic are rolul de protectie la nivel local.

 4. Vitamina D(Vigantol):

  • de la deschidere este valabila cat indica prospectul cu conditia de a respecta indicatiile de pastrare; termenul de valabilitate a diverselor medicamente este stabilit in urma a numeroase studii efectuate in laboratoarele fiecarei firme producatoare, informatiile care circula cu privire la cele 2-3 saptamani de valabilitate sunt eronate, producatorul  ar specifica acest aspect, intentia sa fiind sa vanda cat mai mult;mai mult, prospectele sunt actuaizate cu regularitate.

 5.Vaccinarea si baia:

  • dupa efectuarea vaccinurilor clasice(atat cele incluse in Programul National cat si cele facultative) se poate iesi afara, la fel cum se poate face baie bebelusului; singura mentiune este aceea de a aplica o compresa la locul injectiei in prima zi potsvaccinare pentru a preveni formarea de noduli si a atenua durerea; in cazul in care apare febra(ca si reactie postvaccinare) este indicat sa ramaneti in casa si sa monitorizati evolutia temperaturii luand in acelasi timp legatura cu medicul curant pentru indicatii suplimentare.

6. Hernia ombilicala si…banutul:

  • nu se aplica banut peste buric, nici centuri sau diferite benzi elastice; hernia ombilicala este fiziologica pana la o varsta inaintata(articol detaliat).

7. Poftele bebelusului:

  • un bebelus de 4-5 luni nu pofteste la mancarea adultilor; este doar curios de mimica si gesturile pe care le efectueaza  cei din anturaj atunci cand servesc masa; asadar, nu folositi POFTA ca si argument pentru “pregatirea” bebelusului in ceea ce priveste diversificarea; aceasta, indiferent de tipul alimentatiei lactate(alaptare sau lapte praf) nu ofera niciun beneficiu daca este precoce; ba mai mult, poate cauza mari probleme in crestere si dezvoltare(detalii despre alimentatia in primul an gasiti si aici);

8. CEAIUL ca si “panaceu” universal:

  • nu trebuie administrat in primele 6 luni decat la indicatia precisa a medicului si doar in scop medicinal(colici, constipatie,diaree) si niciodata indulcit(nici macar cu glucoza/fructoza);
  • consumate in exces pot determina tulburari in absorbtia fierului, calciului prin polifenolii si taninii care se formeaza in intestin;
  • atentie la pliculete…multe dintre ele contin zaharuri “ascunse” si pot crea o falsa senzatie de satietate, conducand la refuzul laptelui si implicit la aparitia tulburarilor de crestere si dezvoltare.

9. CACIULA  in casa:

  • in conditiile unei temperaturi corespunzatoare(20-22C) caciula nu este indicata, nici macar dupa baie; chiar din primele zile de viata poate fi folosit prosopul pentru stergerea capului dupa baie, la fel cum poate fi folosit foenul pentru uscarea parului;
  • prezenta fontanelei nu predispune la raceli si, in niciun caz la meningita; rolul ei este in primul rand de a permite nasterea naturala si apoi, de a permite cresterea perimetrului cranian;

10. RACEALA  si BAIA:

  • apa si sapunul nu au facut niciodata rau si, cu siguranta nu vor face asta nici cand copilasul este bolnav; ba mai mult, mai ales atunci cand va confruntati cu nas infundat si multe secretii care par ca nu raspund la niciun tratament, o baie prelungita, in atmosfera de aburi, eventual si cu putin ulei de eucalipt sau menta aplicate pe un prosp ud, fac adevarate minuni;
  • singura contraindicatie la baie este otita supurata si varicela(chiar si aici se permit dusuri rapide);

11. IARNA  si PLIMBAREA  BEBELUSULUI:

  • anotimpul rece, temperaturile negative si zapada nu sunt dusmani ai copilului, acesta trebuie scos zilnic afara indiferent de temperatura si de varsta; sunt doua exceptii, temperaturile negative(sub-15C) si starile infectioase, in special infectiile respiratorii a caror evolutie favorabila poate fi incetinita, frigul si umezeala ingreunand vindecarea mucoasei respiratorii;
  • aerul rece de multe ori este asociat cu un somn mai profund si implicit cu o crestere a apetitului;
  • riscul de a contacta diverse infectii este mult mai mare daca stau in spatii inchise, neaerisite si aglomerate;
  • dupa varsta de 1 an, daca sunt imbracati corespunzator este indicat jocul in zapada,  saniuta iar pentru cei mai mari(dupa 3 ani) o alternativa este schiatul(ideal cu monitori specializati);

12. INFOFOLIREA:

  • este o practica curenta si deseori la cabinet fac comentarii cu privire la imbracamintea copiilor; cel mai frecvent e vorba de ciorapei si haine groase de fas, la temperaturi de peste 15 grade; ca si o regula generala, as putea spune ca, ciorapii si caciula nu sunt necesare la temperaturi de peste 15 grade, cel mult o caciulita subtire din bumbac intre 15-18 grade, mai ales daca exista si vand sau se face tranzitie din zone   cu soare in zone cu umbra;
  • exista o “regula” de a imbraca copilasul ca si adultul cu un strat suplimentar; atentie, la acel strat suplimentar, precum si la varsta copilului, aceasta regula se aplica in general in primele 6 luni, ulterior, copilasul poate fi imbracat ca si adultul;
  • tineti cont de varsta copilului atunci cand il imbracati si de miscarile pe care acesta le efectueaza; nu putem imbraca la fel un bebelus de 3 luni care cel mai probabil doarme afara cu unul de 1 an care este intr-o continua miscare “browniana” si consuma foarte multa energie;
  • pana va obisnuiti cu tipul de hainute si numarul acestora, luati in calcul orice  bubita aparuta in special in jurul gatului, in zona cefei si putin mai jos, la nivelul pliurilor(axila-sub brat, in spatele genunchilor) sau chiar pe fata anterioara a toracelui(zona pieptului); s-ar putea sa se datoreze caldurii si reprezinta un indiciu important pentru a revizui imbracamintea;

13. BOTEZUL, PLIMBAREA  si  BAIA:

  • nou-nascutii trebuie scosi afara la plimbare, indiferent de anotimp si, in niciun caz nu se asteapta pana la botez care, de multe ori are loc dupa 6 saptamani,uneori mult mai tarziu;
  • baia este de asemenea obligatorie, nu putem lasa nespalat un copilas pana la botez;

14. CARUCIORUL  si  EPILEPSIA:

  • recunosc ca acesta superstitie am auzit-o de curand si trebuia sa o mentionez fiind cat se poate de ridicola si fara nicio acoperire medicala;
  • asa cum stiti,unele carucioare(atat de tip landou cat si sport)  au orientat corpul principal inspre parinte, astfel incat, atunci cand este plimbat copilasul sta cu fata inspre parinte si, evident, fiind impins, va merge  oarecum cu “spatele”; ei bine, de aici pleaca si superstitia conform careia, plimbatul cu spatele poate duce la aparitia epilepsiei; asa cum spuneam, nu exista nicio acoperire medicala si, va puteti achizitiona orice tip de carucior indiferent de sensul de plimbare.

15. IMOBILIZAREA  PICIOARELOR:

  • practica destul de frecventa care “garanteaza” picioare drepte dar care insa nu este deloc recomandata, mai ales ca se practica in primele saptamani dupa nastere cand, se asociaza si mult temutele colici iar una din masurile “antidurere” ale bebelusilor este tocmai flectarea(adunarea) coapselor pe abdomen(“chircirea”);mai mult, este nevoia de miscare atat de mult reprimata in burtica din cauza spatiului limitat; la toate astea, se adauga pozitia clasica, ghemuita, pozitie data de imaturitatea sistemului nervos si care nu trebuie restrictionata;
  • picioarele cu siguranta nu se vor deforma daca bebelusul este corect alimentat, daca profilaxia rahitisimului se face corect iar copilasul este monitorizat periodic de medicul pediatru; deformarea semnifica un semn de rahitism si nu are nicio legatura cu aceasta practica;
  • in situatia unui deficit de vitamina D cu siguranta va aparea deformarea membrelor inferioare chiar daca au fost “imobilizate”

16. FRIGUL, TRANSPIRATIA si RACEALA:

  • zilnic auzim in parc atentionari de genul” nu alerga, o sa transpiri si racesti”  sau “haide acasa, este prea frig afara” sau “nu sta jos ca te racesti”…am spus-o de atatea ori si, o sa repet la nesfarsit…raceala este o boala infectioasa, determinata cel mai adesea de contactul cu un virus(mult mai rar o bacterie este responsabila); este adevarat ca, frigul si eventuala transpiratie pot “activa” un virus care “doarme”(pe care organismul a reusit oarecum sa-l neutralizeze dar care poate fi activat in anumite conditii) insa, niciodata transpiratia nu va putea fi incriminata ca si cauza a unei raceli;
  • indicat este sa va imbracati copilasii corespunzator, sa tineti cont de faptul ca alerga, se catara, sa nu restrictionati aceste activitati de frica racelilor; cel mai potrivit este ca imbracamintea sa fie una corespunzatoare, sa fie mai multe straturi(in functie de temperatura) care se pot indeparta usor in caz de activitate fizica mai intensa.

17. LAPTELE  si  MUCII:

  • nu exista nicio legatura medicala intre consumul de lapte si productia de mucus in exces la nivelul cailor respiratorii; exceptand desigur situatiile in care exista o implicare de natura alergica; in general, atunci cand consumam lapte, la nivelul mucoasei intestinale se produce mai mult mucus pentru a neutraliza acidul lactic care rezulta prin procesarea lactozei(zaharul din lapte); de aici si pana la a exclude lactatele din alimentatie in cursul racelilor(foarte frecvente la copii) este cale lunga si nu exista suficiente date medicale care sa sustina acest curent; sunt si alte alimente asociate cu productia in exces de mucus, in special cele “acide”: dulciurile, inghetata, bananele, citricele, prajelile, cerealele dulci dar si cele bazate pe grau si ovaz.
  • mucusul este o reactie de aparare a cailor respiratorii(in special a mucoasei nazale) la diferite agresiuni, cel mai frecvent de natura infectioasa; in raceli, se produce o inflamatie la acel nivel iar mucoasa reactioneaza prin producerea de mucus in exces;
  • consumul de lapte nu trebuie restrictionat, mai ales ca, de cele mai multe ori apetitul este prabusit si doar laptele ramane de multe ori singurul aliment acceptat.

18. PREMERGATORUL – intre DA si NU:

  • Academia Europeana de Ortopedie recomanda utilizarea acestuia abia dupa 9-10 luni, pana la acea varsta existand un risc foarte mare pentru deformari osoase prin presiunea exercitata la nivelul soldului, coloanei vertebrale; numeroase studii retrospective au demonstrat rolul nociv al acestuia la varsta de adult, coxartroza fiind una din afectiunile incriminate(favorizata si de infasarea/imobilizarea din primele saptamani de viata);
  • nu dezorienteaza copilul in spatiu insa, ii da o falsa idee de independenta si poate determina retard in dobandirea unui mers corect, de cele mai multe ori  premergatorul este “impins” cu pieptul si astfel modifica centrul de greutate determinand intarzierea dobandirii fiziologice a unui mers corect;
  • fiecare copilas are o dezvoltare motorie proprie, unii umbla nesustinuti de la 10 luni, altii doar de la 13-14 luni; atata timp cat copilasul este monitorizat de medic si acesta nu deceleaza modificari patologice(anormale) in dezvoltare(atat fizica cat si motorie si psihica) nu incercati sa grabiti evolutia fireasca a fiecaruia dintre bebelusi;

19. BATISTA  BEBELUSULUI – NECESITATE sau NOCIVITATE?

  • aparitia pe piata a acestor dispozitive a “revolutionat” lupta cu secretiile in exces si, din fericire au dus la scaderea “dramatica” a cazurilor de otita(frecvent complicatii ale unor banale raceli prin suprainfectarea secretiilor de la nivel nazal si migrarea acestora inspre ureche);
  • poate fi utilizata de la nastere, chiar daca multe dintre ele presupun atasarea la aspirator; se folosesc atunci cand este nevoie, mai exact cand sunt secretii in exces la nivelul cailor respiratorii, secretii care impiedeca atat somnul cat si alimentatia(mai ales in primele luni de viata); este indicata lubrefierea secretiilor prin aplicarea la nivel nazal de ser fiziologic sau apa de mare, usor incalzite la 35-36 C, mai aproape de temepratura corporala;
  • nu se utilizeaza zilnic, de rutina, mai ales daca bebelusul este sanatos;  in general, cand nu este racit nu sunt atat de multe secretii incat sa fie necesara utilizarea ei, este suficienta toaleta cu ser fiziologic si apoi aspirarea cu pompele de cauciuc; prin utilizare excesiva si fara rationament, se pot produce leziuni la nivelul mucoasei nazale care constituie porti de intrare pentru diversi microbi;
  • aspirarea nu este dureroasa si nici periculoasa, bebelusul se poate speria insa de sunetul aspiratorului sau poate sa-si manifeste neplacerea din cauza imobilizarii; pe masura ce cresc, foarte multi copii isi tin singuri  dispozitivul sau chiar il cer atunci cand simt ca au secretii pe care nu le pot elimina;
  • mitul potrivit caruia cu cat se aspira mai des cu atat se produc mai multe secretii trebuie demontat; in raceli, una din principalele reactii care se produce in organism este inflamatia, inflamatie care determina producerea in exces de mucus; stagnarea acestui mucus in caile respiratorii poate duce la dificultati de respiratie, alimentatie, impiedeca somnul si, cel mai important, constituie un factor favorizant pentru suprainfectie bacteriana; este ca si cum un copil mai mare(in general peste 3 ani) sau un adult nu si-ar sufla nasul de frica producerii de secretii in exces…acestea oricum se produc din cauza infectiei.

20. CRESA/GRADINITA – ABANDON  sau SOCIALIZARE?

Deseori, in discutiile cu parintii, mai ales dupa varsta de 1 an ajungem la acest subiect si, spre surprinderea mea, din ce in ce mai des parintii nu mai percep cresa, gradinita ca si pe un “rau” necesar,  la care apeleaza fiind nevoiti de imprejurari; initial, multi parinti se simt “vinovati”, considera ca si-au abandonat copilul, ca l-au incredintat unor persoane straine, persoane care nu se vor dedica 100% copilului asa cum faceau dansii acasa; ba mai mult, apar inevitabil probleme de adaptare si acomodare(anxietatea de separare) la care se adauga infectii frecvente care  reduc mult prezenta in colectivitate iar parintii isi pun nenumarate intrebari daca au luat sau nu decizia corecta. Din fericire, timpul trece, adaptarea se produce(in cele mai multe cazuri), copilasii ajung sa mearga cu placere in colectivitate iar de la an la an frecventa si severitatea infectiilor se reduce semnificativ. In plus apar progrese uriase in ceea ce priveste dezvoltarea cognitiva, cunoasterea, autonomia(aici “scapa” foarte usor de suzeta, biberon, pampers,etc), socializarea, imitarea,emotiile si trairile.

Decizia finala apartine fiecarei familii in parte, punand evident in centru starea de bine a copilului. Ce vreau eu sa subliniez este ca, integrarea unui copil in colectivitate(chiar si la varsta de 1-2 ani) nu trebuie privita ca si pe un abandon,ca si o solutie extrema ci ca un prim pas in viata, ca o “desprindere” usoara si lenta, avand bineinteles ca si centru gravitational casa si familia.

21. Tunsul la “zero” indeasa firul de par ?:

  • categoric NU;
  • foliculii pilosi(radacinile firului de par) sunt determinati genetic(fiecare copilas se naste cu un anume numar de foliculi pilosi) iar numarul lor  nu poate fi crescut oricat am tunde copilasii; daca ar fi macar pe jumatate adevarat, milioane de barbati nu ar mai suferi de calvitie(chelie);
  • mitul deriva din schimbarea firului de par dupa 10-12 luni, atat ca si textura cat si de cele mai multe ori ca si culoare si aspect; la nastere unii copilasi au foarte mult par, altii dimpotriva sunt aproape lipsiti de par; parul in exces sau dimpotriva lipsa acestuia la nastere nu constituie un precedent si nu “prevesteste” in niciun caz cum va fi podoaba capilara in anii ce urmeaza;abia in jurul varstei de 3 ani textura, aspectul si culoarea parului se definitiveaza;

22. DECALOTAREA – NECESITATE  sau PERICOL?

  • cu siguranta PERICOL(articol detaliat)
  • am mentionat de nenumarate ori efectele nocive ale acestei practici si, continui sa ma declar indignata de recomandarile pe care le aud zilnic, multe dintre ele venind din partea unor reputati medici; ma bucur totusi sa vad din ce in ce mai multi medici care contraindica aceasta practica si, am convingerea ca, in cativa ani va ramane “uitata”;

23. SETEA, APA si CEAIUL:

  • setea este o nevoie stringenta a organismului si, din prima zi de viata bebelusilor le este sete; aceasta sete este potolita in TOTALITATE de lapte, fie ca este vorba de laptele de mama, fie de o formula de lapte praf(cu conditia sa fie preparat corect, sa nu fie mai multe masuri de “dragul” de a primi o masa mai consistenta);
  • oricat de cald ar fi afara, setea este “semnalata” prin plans si, evident copilasul va primi lapte, lapte care ii acopera necesarul de lichide;
  • dupa 6 luni, pe masura ce inaintati cu diversificarea se poate oferi apa(articol detaliat) pentru hidratare insa, de multe ori veti fi surprinsi de refuzul acesteia, nu pentru ca nu le place ci pentru ca isi satisfac nevoile de lichide din alimentatie;
  • ceaiul se foloseste in scop strict medicinal, nu pentru hidratare;

24. BAIA ZILNICA  - NECESITATE sau RITUAL?

  • apa este un mediu cunoscut si agreat de bebelusi de aceea poate face parte din rutina zilnica, baia de seara este recunoscuta pentru efectele benefice in ceea ce priveste relaxarea si somnul; cu toate acestea, sunt copilasi care “detesta” baia si care isi manifesta vehement disconfortul cand vine vremea de baita; in aceasta ultima situatie, trebuie cautate “greselile” care au fost facute si care l-au determinat pe bebe sa nu se simta confortabil(agitatie, apa prea calda sau prea rece, atmosfera tensionata,baia inainte sau chiar dupa masa, etc);
  • in scop igienic baia se recomanda de 2-3 ori pe saptamana, tinand cont bineinteles si de varsta copilului, de temperaturile de afara si de “activitatile” copiilor’;vara spre exemplu, temeperaturile ridicate pot fi destul de greu tolerate si atunci o baie(chiar daca este in mijlocul zilei) este mai mult decat binevenita;
  • nu exista o durata maxima pentru baie, mai ales daca copilasul participa activ si-i face placere, cu conditia de a mentine constanta temperatura apei;
  • baia poate fi facuta si in cada dupa varsta de 2-3 luni, in functie de dezvoltarea motorie a copilului, putandu-se folosi  acele dispozitive pentru sustinere(colacei de baie care se aplica in jurul gatului); de asemenea, in orasele unde exista bazine speciale pentru bebelusi, dupa varsta de 4 luni pot fi luate in considerare aceste “cursuri” de inot(despre beneficiile inotului:articol detaliat)
  • produsele de igiena folosite trebuie sa fie cat mai limitate, exceptand cazurile medicale(dermatita atopica de ex);

25.MUCII, TUSEA si COLECTIVITATEA:

  • marea ingrijorare a parintilor legata de colectivitate este reprezentata de imbolnavirile frecvente, mucii si tusea compunand adesea tabloul clinic al infectiilor respiratorii, ajungand sa devina o obisnuinta. Din acest motiv, multi dintre parinti(uneori fortati de imprejurari si de imposibilitatea de a-si lasa copilasul acasa) isi duc copiii in colectivitate cu muci si tuse, invocand “scuza” ca sunt transparenti sau ca lipseste febra. Chiar daca copilasul dvs are o infectie usoara, manifestata doar cu cateva secretii nazale, aceeasi infectie poate fi contactata de un alt copil care poate reactiona mult mai sever, in directa relatie cu capacitatea proprie de aparare. Mai mult, copilasul dvs fiind intr-o infectie(chiar si banala) poate fi expus la alte infectii ce pot duce la o evolutie trenanta a infectiei de baza sau, mult mai grav la o suprainfectare cu complicatii inerente(infectii bacterine, otite, pneumonii, etc);
  • asadar, pe cat este posibil, pe durata unei infectii(indiferent de natura acesteia) copilasul trebuie izolat la domiciliu si, reintegrat in colectivitate abia dupa ce este examinat de medic iar acesta constata ca nu mai sunt semne de boala acuta si poate emite aviz de reintegrare in colectivitate.

In aceeasi categorie se incadreaza si:

26.SUGHITUL  si LAMAIA:

  • sughitul este deseori prezent din burtica si, se manifesta si dupa nastere, in special dupa mese sau, cand copilasul este mai mare si rade cu pofta; poate dura cateva minute, uneori chiar 30-60 minute insa, nu determina niciun disconfort bebelusului, motiv pentru care nici nu trebuie sa va ingrijorati si nici sa luati masuri suplimentare;
  • lamaia a fost si din pacate inca este un remediu des folosit in caz de sughit la bebelusi;
  • sughitul este fiziologic, nu trebuie combatut si nici prevenit(multi parinti sunt reticenti in a se “distra” cu bebelusii de frica ca acestia vor incepe sa sughita daca rad in hohote); cel mult, bebelusul poate fi pus la san sau, dupa caz poate primi putin lapte iar dupa 6 luni chiar apa;
  • in rare situatii, cand se asociaza regurgitari/varsaturi, tuse poate fi semn de reflux gastroesofagian, situatie in care este indicat un consult medical pentru diagnostic corect si eventual tratament daca este cazul.

27. CEZARIANA  si ALAPTAREA:

  • mitul potrivit caruia mamicile care au nascut prin cezariana nu vor putea alapta exclusiv este cum nu se poate mai FALS;
  • alaptarea este un act natural, firesc care chiar daca poate fi dificil la inceput devine extrem de agreabil atat pentru mamica cat mai ales pentru bebelus; mai mult reprezinta hrana ideala in primele 6 luni de viata, servind atat ca si aport nutritiv cat si hidric si, bineinteles afectiv;
  • orice mamica care a nascut prin cezariana poate alapta daca este informata corect, indrumata si incurajata; e posibil ca secretia sa se instaleze mai lent, ca alaptarea sa fie mai dificila in primele zile pana cand mamica se recupereaza dupa interventia chirugicala insa  nu este deloc imposibila, dovada sunt sutele de mamici pe care le am in evidenta si care au nascut prin cezariana si si-au alaptat copilasii luni/ani; mai mult, am in evidenta mamici de gemeni, nascuti prin cezariana si alaptati exclusiv pana la 6 luni. Asadar, dragi mamici, SE POATE: informati-va, cereti ajutor specializat, orice efort MERITA!

28. HIDRASECUL – SARE DE REHIDRATARE?

  • clar NU!;
  • substanta activa este RACECADOTRIL, substanta incadrata la categoria antidiareice, mai exact antisecretorii;
  • din pacate, de multe ori a fost recomandat din farmacie ca si sare de rehidratare; inclusiv pe prospectul medicamentului este mentionata necesitatea asocierii sarurilor de rehidratare in cazul in care sunt pierderi(prin varsaturi, diaree sau febra);
  • sarurile de rehidratare reprezinta mai pe “romaneste” un amestec de apa, zaharuri si electroliti, fiind oarecum un  echivalent al perfuziilor si se gasesc atat gata preparate(Hipp-ORS) cat si sub forma de pliculete(humana elektrolyt, sun-lyte, etc); nu este indicat sa le administrati fara sfatul medicului, cantitatea depinde foarte mult de forma de deshidratare si de greutatea copilului; mai mult, varsaturile si diareea reprezinta o urgenta medicala, pericolul de deshidratare este cu atat mai mare cu cat varsta copilului este mai mica;

29. FIERUL – DA sau NU?

  • parereile sunt foarte impartite, existand atat studii care dovedesc necesitatea suplimentarii de rutina cu fier in cazul bebelusilor nascuti la termen cat si studii “opuse” care vin sa argumenteze ca, un bebelus alaptat exclusiv pana la 6 luni sau, dupa caz care primeste o formula de lapte adaptata varstei nu ar necesita suplimentare de rutina;
  • personal recomand administrarea fierului doar in situatia in care, in urma  efectuarii de investigatii suplimentare(hemoleucograma, fier, feritina, reticulocite, etc) se obiectiveaza carenta de fier(anemia si fierul in alimentatia bebelusilor).

30. URECHILE  si LEUCOPLASTUL:

  • practica veche, de pe vremea bunicilor care incercau sa impiedece pavilioanele auriculare sa se deformeze; trebuie precizat ca urechile “clapauge”(decolate) sunt o caracteristica constitutionala si oricat am incerca sa le indreptam nu vom reusi; este ca si cum am incerca sa “micsoram” un nas mai mare sau nasul “carn” sa-l facem “normal”;
  • asadar lasati leucoplastul deoparte, la fel caciulile si bentitele si, iubiti-va bebelusii asa cum sunt iar cand vor creste, pentru a evita problemele emotionale care pot sa apara, puteti alege tunsori care sa mascheze acest “defect” la fel cum dupa varsta de 5-6 ani se poate lua in discutie o interventie de natura estetica daca deformarea este deranjanta.

31. ALAPTAREA si FEBRA:

  • cel mai adesea febra reprezinta semnul unei infectii iar in primele saptamani dupa nastere poate fi parte a unei mastite, la fel cum poate semnala debutul unei infectii(respiratorii, digestive, urinare sau de alta natura);
  • indiferent de varsta bebelusului, mama trebuie sa ia legatura cu medicul pentru recomandari suplimentare in functie si de simptomele asociate pentru diagnostic si tratament corespunzator, tinand cont de medicamentele care sunt permise pe durata alaptarii; sunt foarte putine situatii in care medicatia nu este compatibila cu alaptarea si se recomanda renuntarea la alaptare pe durata tratamentului.
  • se poate alapta fara probleme atunci cand mama sufera de o raceala, diaree, infectie urinara, etc chiar si daca s-a recomandat antibioterapie; este indicat insa sa mentionati intotdeauna medicului care va examineaza ca alaptati iar in situatia in care medicul respectiv nu stie care medicamente sunt compatibile cu alaptarea sa luati legatura cu medicul pediatru care cu siguranta poate veni cu informatii suplimentare.
  • in situatia in care medicatia nu poate fi administrata in alaptare si nu se gasesc alte alternative, pe toata durata tratamentului este indicat mulsul(ca si cum ati alapta copilasul) pentru a putea mentine secretia lactata.

32. BOLILE ERUPTIVE si CALDURA:

  • o practica iarasi destul de frecventa este ca in cazul infectiilor eruptive(rubeola, rujeola, varicela, etc) copilul sa fie tinut la caldura, imbracat cat mai gros si in camere supraincalzite, argumentul fiind acela ca eruptia va fi mai rapida si copilasul va scapa mai repede de infectie;nimic mai FALS, durata eruptiei depinde foarte mult de virusul respectiv, de evolutia bolii respective, de capacitatea de aparare a fiecaruia in parte; mai mult, majoritatea bolilor eruptive evolueaza cu febra iar supraincalzirea si infofolirea  fac mai mult rau decat bine intr-o stare febrila cand, mai degraba se recomanda dezbracarea copilului, o baie racita progresiv, dupa caz, impachetari;

33. ALAPTAREA  DUPA 1 AN- MOFT  sau NECESITATE?

  • laptele de mama nu este “apa chioara” dupa implinirea varstei de 1 an, are acelasi calitati nutritive si, asigura acelasi “suport” afectiv;
  • este adevarat ca, nevoile nutritionale ale unui copilas de un an nu mai pot fi satisfacute integral doar de laptele de mama insa, mesele “clasice”  bazate pe lapte pot sa fie reprezentate(si e chiar indicat) de laptele de mama; mai mult, la aceasta varsta suntem in plin proces de eruptie dentara, la care se asociaza primele viroze  iar laptele de mama este de multe ori singurul acceptat si cel care alina disconfortul prezent atat in eruptie cat si in infectiile respiratorii/digestive;
  • asadar, continuati alaptarea iar daca intampinati dificultati in ceea ce priveste hrana solida luati legatura cu medicul curant, sfatuiti-va in functie de dezvoltarea copilului cum este mai indicat sa procedati pentru a accepta si hrana solida.

Partea  a 2-a……...miturile 34-66

 

 

 

>>>

TESTICUL NECOBORAT – CRIPTORHIDIE

Adisurd1

Testiculul necoborat – afectiune cunoscuta si sub denumirea de criptorhidie- reprezinta o afectiune destul de frecventa.Denumirea de criptorhidie este uneori derutanta, motiv pentru care este folosita denumirea de “testicul necoborat.”

de ce?

  • in criptorhidie testiculul nu coboara niciodata din abdomen in scrot, pe cand testiculul necoborat se deplaseaza inspre scrot- dar nu complet.Acest lucru se intampla in cele mai multe cazuri, motiv pentru care folosim denumirea de testicul necoborat.Afectiunea poate afecta unul sau ambele testicule.
  • testiculul necoborat sau criptorhidia reprezinta o afectiune nedureroasa;
  • afectiunea este congenitala(adica prezenta de la nastere);
  • sunt afectati 1-2% din baietei;prematurii sunt afectati mai frecvent, cu cat copilul este mai prematur(varsta gestationala mai mica), cu atat sansele de a avea testicul necoborat sunt mai mari;
  • testiculul care nu coboara in scrot este mai expus traumelor si torsiunii testiculare(cand fluxul sangvin este intrerupt), facand testiculul neviabil(necrozat);
  • in unele cazuri(aproximativ 20%)- un testicul necoborat se va rezolva de la sine in primele 3-4 luni de viata ale copilului;in acest caz nu este nevoie de interventie chirurgicala. 

Parintii copilasului diagnosticat cu testicol necoborat se ingrijoreaza adesea, “Va putea fiul meu sa aiba copii?” Din fericire, raspunsul este DA in majoritatea cazurilor cu testicul necoborat unilateral.

Consecintele pe termen lung sunt rare, dar trebuie sa le aveti in vedere:

  • testiculul necoborat poate creste riscul de infertilitate, mai ales cand sunt afectate ambele testicule;totusi, baietii care au testicul necoborat unilateral au aceeasi rata de fertilitate precum cei care nu au avut aceasta afectiune.
  • baieteii care au testicul necoborat bilateral(un procent mult mai mic de pacienti)- poseda o rata de fertilitate cu mult scazuta;
  • testiculul necoborat este usor mai predispus sa dezvolte cancer testicular, chiar cu interventia chirurgicala efectuata;cu toate acestea, interventia efectuata oportun poate sa reduca riscul dezvoltarii cancerului.Parintii trebuie sa stie ca sunt rare cazurile de cancer legate de testiculul necoborat.

Adisurd1    AdiSurd2

Pe larg…

Ce reprezinta un testicul necoborat ?


In timpul dezvoltarii fetale, testiculul se formeaza in abdomen langa rinichi.Pana la nastere, testiculul trebuie sa migreze asa incat la nastere sa se afle in scrot.Daca unul sau ambele testicule nu coboara, baietelul are afectiunea denumita testicul necoborat.

Este interventia chirurgicala intotdeauna necesara pentru a trata testiculul necoborat?

  • unele testicule necoborate se vor deplasa in final in pozitia adecvata fara niciun fel de tratament, in primele 3-4 luni de viata ale bebelusului; cand nu se intampla asta, ele trebuie coborate chirurgical.

Care sunt problemele asociate cu testiculul necoborat?

  • testiculele necoborate pot creste riscul de infertilitate.In mod normal, cand testiculele se afla in scrot, sunt cu 3-5 grade mai reci decat daca ar ramane in cavitatea abdominala.Temperaturile mai inalte din corp pot sa dauneze dezvoltarii testiculului si pot afecta producerea de lichid spermatic sanatos;
  • testiculul necoborat este putin mai predispus sa dezvolte cancer testicular, chiar cu interventia chirurgicala efectuata.Avantajul interventiei este reprezentat de faptul ca aduce testiculul in pozitia corecta si permite autoexaminarea de rutina, ceea ce duce la depistarea timpurie a unor anormalitati mai tarziu in timpul vietii;

Ce duce la aparitia acestei afectiuni?

Expertii au inca de identificat orice cauza care ar putea duce la apritia afectiunii.Urmatorii factori pot sa afecteze descinderea normala si dezvoltarea testicului:

  • anatomia anormala;
  • sanatatea mamei in timpul sarcinii;
  • probleme hormonale;
  • influenta mediului inconjurator;

Care sunt simptomele testiculului necoborat?

  • la un baietel afectat de testicul necoborat, unul sau ambele testicule fie par sa lipseasca din scrot sau nu pot fi palpate in scrot;
  • daca ambele testicule sunt necoborate, scrotul este de regula mic si aplatizat.Daca doar un testicul este necoborat ,scrotul poate aparea asimetric;
  • daca testiculul pare sa fie “uneori acolo si alteori nu,” spunem ca este retractil sau flotant;aceasta situatie nu este patologica si nu necesita tratament.

Intrebari frecvente:

  • Testicolul necoborat produce durere?

Nu, copilul dumneavostra nu simte niciun disconfort asociat cu afectiunea;

  • Are copilul nevoie de investigatii radiologice?

In multe cazuri, un medic nu reuseste sa palpeze un testicul necoborat prin palpare.Totusi, investigatiile imagistice nu sunt necesare pentru a evalua un testicul care nu a coborat in scrot.

Ecografia, computer-tomograful(CT) si rezonanta magnetica nucleara(RMN) nu s-au dovedit a fi benefice sau de ajutor in managementul testiculului necoborat.

  • Are nevoie copilul meu de interventie chirurgicala?

Daca testiculul nu coboara de la sine, chirurgul pediatru va recomanda cel mai probabil interventia chirurgicala pentru a aduce testiculul in scrot pana la prima aniversare a baietelului.Interventia, denumita orhidopexie, este necesara pentru a imbunatati imaginea despre sine a copilului in timpul adolescentei si perioadei de adult, si cel mai important, pentru a reduce riscurile pe termen lung de cancer sau infertilitate. 

Testiculele necoborate pot creste riscul de infertilitate.In mod normal, cand testiculele se afla in scrot, sunt cu 3-5 grade mai reci decat daca ar ramane in cavitatea abdominala.Temperaturile mai inalte din corp pot sa dauneze dezvoltarii testiculului si pot afecta producerea de lichid spermatic sanatos.

Orhidopexia, de asemenea face posibila pentru tineri examinarea de rutina a testiculului pentru depistarea oricaror anomalii, inclusiv cancer.

  • Cum poate orhidopexia sa reduca sansele de infertilitate sau de a dezvolta cancer testicular pentru baietelul meu?

Orhidopexia aduce testiculul in scrot unde temperatura de functionare este cea adecvata, imbunatatind prin urmare sansele ca el sa devina un adult fertil.

Orhidopexia, de asemenea face posibila pentru tineri examinarea de rutina a testiculului pentru depistarea oricaror anomalii, inclusiv cancer.

  • Vor arata normal organele genitale ale baietelului meu?

Chirurgul trebuie sa faca tot ce ii sta in putere pentru ca organele genitale ale copilului sa arate normal.Interventiile ulterioare nu sunt de regula necesare.Totusi copilul va fi evaluat periodic pe parcursul ingrijirii si in etape diferite ale dezvoltarii.

  • Va trece copilul meu prin etapa pubertara? 

Da, copilul dumneavostra va trece prin aceasta etapa ca toti ceilalti..

  • Daca voi mai avea un baiat, va fi si el afectat de testicul necoborat?

Nu exista nici o dovada cum ca afectiunea ar avea o componenta genetica.

  • Va putea fiul meu sa practice sport?

Cu siguranta!!!Ne asteptam ca fiul dumneavoastra sa aiba o copilarie normala, activa exact ca fratii, prietenii si colegii sai de clasa.

  • Va putea fiul meu sa procreeze?

Testiculul necoborat poate creste riscul de infertilitate, mai ales cand sunt afectate ambele testicule.Totusi, baietii care au testicul necoborat unilateral au aceeasi rata de fertilitate precum cei care nu au avut aceasta afectiune.

Baieteii care au testicul necoborat bilateral – un procent mult mai mic de pacienti- poseda o rata de fertilitate cu mult scazuta.

  • Care sunt sansele ca fiul meu sa dezvolte cancer testicular mai tarziu?

Baieteii cu testicul necoborat sunt usor mai predispusi sa dezvolte cancer testicular, chiar daca se efectueaza interventia, cu o incidenta de sub 10%.Totusi, studii recente sugereaza ca pozitionarea adecvata ajuta la detectarea timpurie a anomaliilor, care ajuta la reducerea incidentei malignitatilor.Vestea buna este ca la varsta asta si la progresele medicinei rata de vindecare este foarte mare.

Cum va diagnostica medicul testicolul necoborat?

  • Un medic de familie va efectua o inspectie amanuntita a organelor genitale si va incerca sa localizeze testiculul daca acesta nu este prezent in scrot;daca nu se poate palpa testiculul micul pacient va fi trimis catre un chirurg pediatru pentru o examinare mai detaliata si pentru a exclude doua conditii:

1.Testiculul ectopic – daca scrotul este gol , medicul va incerca intai sa determine daca baietelul are testicul ectopic, o afectiune inrudita, cand, testiculul este deviat de la calea sa normala de coborare si ca urmare , este situat intr-o pozitie anormala inafara caii normale de decindere.Pentru a verifica, medicul va palpa zonele unde testiculul ectopic este frecvent situat.

2.Testiculul retractil- testiculul retractil intra si iese din scrot.Medicul va incerca sa excluda aceasta conditie incercand sa aduca testiculul in jos.Daca testiculul poate fi adus in scrot, este retractil si nu necesita tratament.Daca medicul determina ca testiculul nu este ectopic sau retractil, diagnosticul este de testicul necoborat.

Cum se trateaza testiculul necoborat?

Daca testiculul nu coboara de la sine in primul an de viata, medicul trebuie sa recomande interventia numita orhidopexie pentru a aduce testiculul in scrot. 

Orhidopexia

  • daca testiculul se palpeaza in regiunea inghinala, orhidopexia se va face printr-o mica incizie in zona inghinala.Chirurgul va elibera testiculul din locatia sa abdominala si il va aduce in scrot.Copilasii se vor externa in ziua interventiei sau a doua zi dimineata;
  • daca testiculul nu poate fi palpat(asa cum se intampla la unul din 5 baietei), acesta poate fi situat intra-abdominal sau poate fi absent.O explorare amanuntita(prin interventie chirurgicala) este necesara pentru a ne asigura ca testiculul nu este lasat in abdomen, pentru a functiona corect si a evita riscul de cancer .
  • unele testicule au coborat in scrot dar nu au crescut si nu sunt functionale.Este mai bine ca ele sa fie excizate.

AdiSurd3

 

Este interventia necesar din punct de vedere medical?

  • nu este obligatorie dar este foarte recomandata pentru evitarea infertilitatii si a cancerului testicular.

De cate interventii are copilul meu nevoie?

  • in marea majoritate, o singura interventie este suficienta;

la ce varsta are loc interventia?

  • cele mai multe trebuie efectuate intre 6 luni si 1 an de varsta;

Care pot fi complicatiile interventiei?

  • complicatiile sunt relativ rare dar in unele cazuri pot aparea sangerari sau infectii(ca la orice interventie);
  • cea mai comuna este cand testiculul urca in abdomen din nou si va fi nevoie de o alta interventie;
  • extrem de rar testiculul isi poate pierde aportul vascular si va deveni neviabil;

Cat va ramane fiul meu in spital?

  • copii vor fi externati in ziua interventiei sau a doua zi dimineata.

Ce se intampla dupa interventie?

  • fiul dumneavoastra poate simti un disconfort dupa interventie , dar majoritatea se simt mai bine dupa prima zi;
  • medicul poate sa recomande evitarea sezutului sau calaritul de jucarii pentru doua saptamani pentru a evita traumatizarea testiculului;
  • va puteti astepta la contrale anuale pentru monitorizarea dezvoltarii testiculului.

In speranta, ca v-am ajutat cu informatii utile, va doresc multa snatate!

Dr.Adrian Surd, medic specialist Chirurgie Pediatrica.

Spitalul Clinic De Urgenta pentru Copii, Cluj-Napoca

Tel. 0740069239

Email. adisurd@yahoo.com

>>>

COALESCENTA LABIILOR MICI

Acesta nu este un subiect despre care se discuta frecvent in cercurile de parinti;insa, fiti convinsi ca aceasta afectiune este frecventa, rareori inconfortabila, usor de tratat si de obicei se rezolva chiar si in absenta tratamentului.

Desi afectiunea pare problematica, nu trebuie sa reprezinte o cauza de ingrijorare.Cateva sfaturi simple va vor ajuta sa treceti peste acesta problema si sa evitati cateva greseli comune.

Ce este coalescenta labiilor?

  • in general marginile cutaneo-mucoase(labiile mici) care marginesc intrarea in vagin sunt separate, cu o dechidere evidenta intre ele.La unele fetite, labiile se unesc si blocheaza aceasta deschidere partial sau complet;
  • cea mai frecventa forma de obstructie vaginala la fetite este coalescenta labiilor mici datorata aderentelor labiale;
  • cea mai mare ingrijorare este data de predispozitia la infectii repetate de tract urinar;

Cand apare coalescenta labiilor?

  • coalescenta labiilor este diagnosticata de obicei la fetite cu varsta intre 6 luni si 6 ani;
  • urina, materiile fecale, eritemul de scutec(iritatiile la nivel ano-genital), infectiile, substante iritante sau traume mecanice cauzeaza in general inflamatia cronica a labiilor;
  • ocazional, inflamatia este rezultatul abuzului sexual cronic!!!!!!

Indiferent de cauza, in timp labiile incearca sa se refaca, tesut fibros lipeste labiile una de cealalta.Unele fetite sunt predispuse sa formeze aderente indiferent cat de atenti sunt parintii.

Cum se manifesta?

  • aderentele duc la formarea unei membrane fine peste deschiderea vulvara cu aparitia unei linii subtiri si mai pale in mijloc;membrana incepe a se forma de obicei din partea posterioara a orificului vulvar si se inchide ca un fermoar inspre partea anterioara;in general, ramane o deschidere suficienta anterior pentru a permite eliminarea urinii si a secretiilor vaginale.

Este coalescenta de labii contagioasa?

NU!!!!

Cat timp dureaza aceasta afectiune?

  • aderentele labiale dispar frecvent dupa ce fetitele nu mai folosesc scutecul;cand acestea persista, puseul de estrogen de la pubertate va corecta problema;
  • cu tratament corespunzator, coalescenta se va rezolva rapid, in general intr-o saptamana.

Cum este diagnosticata coalescenta de labii?

  • afectiunea este diagnosticata pe baza examenului clinic;
  • pe parcursul persitentei afectiunii fetitele trebuie urmarite de un medic(medicul de familie, pediatrul sau chirurgul pediatru);daca nu raspund la terapie, sau daca coalescenta a fost prezenta de la nastere, fetita trebuie investigata pentru a cauta alte afectiuni ale sistemului genito-urinar, mult mai putin frecvente.

Cum se trateaza coalescenta labiilor?

  • daca nu sunt complicatii, cum ar fi infectia sau obstructia, aderentele vulvare nu trebuie tratate;
  • nu incercati niciodata sa separati labiile cu forta, este dureros si traumatic.Mai mult, de obicei aceasta manevra duce la formarea unor aderente si mai accentuate;
  • daca este necesar sau preferat tratamentul, procesul natural de vindecare poate fi accelerat prin aplicarea de unguent pe baza de estrogeni;un astfel de unguent ar trebui sa duca la dezlipirea labiilor de cele mai multe ori  in 7-10 zile; rareori, crema trebuie aplicata pentru o luna sau doua;cand aplicarea cremei este intrerupta, labiile refuzioneaza frecvent, pentru ca se pot forma noi aderente , mult mai usor decat inainte de a se fi intervenit!!!;
  • pentru a  preveni formarea de noi aderente, trebuie aplicata o crema cu vitamina Asi D in fiecare seara pentru 2-3 luni;in cele mai multe cazuri, va fi suficient sa rupem cercul vicios, dar daca aderentele apar din nou, este necesara repetarea tratamentul cu crema estrogenica si continuat tratamentul de prevenire pentru cel putin un an;
  • sa va asigurati ca evitati orice substante  iritante(ex baile cu spuma), ca tratati orice infectii asociate, orice eritem de scutec si sa educati fetitele sa aiba o igiena genitala riguroasa si corecta(mai ales stergerea din fata in spate la toaleta);
  • daca folositi crema cu estrogen , trebui sa stiti ca unele fetite prezinta efecte adverse pasagere cum ar fi crestrea in dimensiuni a tesutului mamar sau modificarea culorii labiilor si mameloanelor;aceste efecte dispar cand tratamentul este terminat;
  • atunci cand fuziunea este completa sau aderentele dense, este posibil sa fie nevoie de interventie minima fie in ambulator , fie in sala de operatie(extrem de rar).Este o manevra ce dureaza o secunda si e de preferat sa evitam o anestezie pentru atat.Sigur aceasta interventie este urmata apoi de tratamentul de prevenire a reaparitiei aderentelor.

Cum prevenim coalescenta labiilor?

  • prevenind iritatiile locale prevenim uneori si formarea aderentelor.Acesta insemnand folosirea de scutece de calitate sau care nu o irita pe fetita, schimbarea frecventa a scutecului si tratand eritemul de scutec imediat ce apare.Pe masura ce fetita creste educati-o sa se stearga dinspre fata in spate.Daca iritaiile incep sa se dezvolte puteti aplica lubrifiant sau unguent cu Asi D pentru prevenirea aderentelor.

In speranta ca v-am fost de folos, va doresc multa sanatate!!!

Surd Adrian, medic specialist Chirurgie Pediatrica,

Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii, Cluj Napoca

Tel. 0740069239

Email. adisurd@yahoo.com

>>>

LARINGITA ACUTA

Laringita reprezinta o afectiune respiratorie frecventa, mai ales la copilasii sub 5 ani si deseori este o urgenta medicala din cauza riscului mare de obstructie a cailor respiratorii.

Debutul este brusc, de cele mai multe ori in plina stare de sanatate, cel mai adesea in cursul noptii si/sau dimineata.

Este important ca de la primele semne sa va adresati medicului pentru un tratament eficient si pentru a preveni aparitia complicatiilor, cu atat mai frecvente cu cat varsta copiilor este mai mica, bebelusii fiind cei la care evolutia poate fi foarte severa din cauza calibrului ingust al cailor respiratorii.

Ce este laringita?

Laringele este un organ tubular ce apartine arborelui respirator si care contine corzile vocale; inflamarea acestei regiuni duce la aparitia brusca a unor simptome zgomotoase, impresionante pentru anturaj.

In functie de zona afectata exista mai multe tipuri de laringita cu grade diferite de severitate, formele  cele mai severe fiind epiglotita si laringotraheobronsita maligna, forme care necesita obligatoriu supraveghere si internare in spital.

Frecvent se asociaza si cu alte inflamatii ale cailor respiratorii:rinite, faringite,rinofaringite, traheite.

De cine este produsa?

  • virusi: parainfluentzae tip 1, virusul sincitial respirator, adenovirusurile,virusul rujeolei, virusurile gripale;
  • bacterii: haemophilus influentzae(determina epiglotita, o forma severa de laringita), streptococul beta hemolitic grup A,pneumococul, bacilul difteric(foarte rar datorita vaccinarii antidifterice);
  • factori fizici si chimici: gaze iritante, substante volatile, alergiile la factori de mediu(praf, polen, praf, etc), fumat(activ si pasiv);
  • suprasolicitarea corzilor vocale: strigate, tipete(frecvente atunci cand bebelusul isi descopera vocea), “boala profesionala”(profesori, cantareti,etc);
  • refluxul gastro-esofagian: prin refluarea continutului gastric se produce o iritare chimica(suc gastric) la nivel laringian;
  • laringita tuberculoasa:cazuri foarte rare datorita vaccinarii BCG;
  • stari precanceroase: in special la populatia adulta

 Forme de laringita :

In functie de localizarea procesului infectios(inflamatia), de prezenta sau nu a stridorului laringian,de asocierea sau nu a semnelor de insuficienta respiratorie dar si in functie de factorul cauzator se descriu mai multe forme de laringita diferite ca si evolutie, tratament si prognostic.

1. Laringita acuta simpla:

  • una dintre cele mai frecvente si mai “banale” forme de laringita, determinata de infectii virale care initial afecteaza mucoasa nazala/faringiana(rinofaringita acuta) cu evolutie favorabila, tratamentul putand fi efectuat si la domiciliu dupa un consult medical in prealabil;

a)simptome:

  • absenta febrei, eventual subfebrilitati(37-38C);
  • raguseala(disfonie);
  • dureri la inghitire(disfagie);
  • simptomul cel mai pregnant este tusea foarte frecventa, iritativa, cu caracter “latrator”;

b)tratament: – fiind o infectie virala, tratamentul se adreseza doar simptomelor:

  • repaus vocal, atmosfera calda si uscata;
  • antiinflamatoare(ibuprofen), antitusive, eventual aerosoloterapie;
  • toaleta cailor nazale daca sunt prezente secretii nazale(cu ser fiziologic sau apa de mare) cu aspirarea acestora;
  • evitarea expunerii la aer rece, fumat pasiv, umezeala excesiva(“mucegai”);

Evolutia este in general favorabila, complicatiile fiind foarte rare.

2. Laringita acuta striduloasa-spastica:

Este un tip de laringita care apare in special la grupa de varsta 1-3 ani, cauzele fiind infectiile virale; exista factori predispozanti  ce pot favoriza acest tip de laringita:

  •    prezenta polipilor(adenoidita cronica);
  •    teren atopic(predispozitie catre afectiuni alergice);
  •    paratrofie(greutate mult peste media corespunzatoare varstei si lungimii);
  •   expunerea constanta la  fumat pasiv, mucegai, alti factori iritanti.

Frecvent apare in repetitie, fiind copii care, la fiecare viroza respiratorie prezinta afectare laringiana, un rol important avandu-l factorii predispozanti mentionati.

a)simptome:

  • debut brusc, de cele mai multe ori noaptea, in contextul unei infectii respiratorii preexistente(rinofaringita) cu senzatie de sufocare-dispnee inspiratorie(nu pot trage aer in plamani);
  • raguseala(disfonie) pana la disparitia vocii, tuse spastica, epuizanta, latratoare;
  • stridor laringian(este un sunet asemanator celui care apare secundar suflarii print-un tub) care se datoreaza trecerii aerului printr-un spatiu ingust(calibrul laringelui este mult diminuat din cauza inflamatiei);
  • se pot asocia semne de insuficienta respiratorie: dispnee inspiratorie, tiraj suprasternal(o forma de adaptare a organismului prin care incearca sa aduca aer suficient in plamani);poate sa apara o stare de agitatie extrema din cauza senzatiei de sufocare, putand sa se asocieze si transpiratii reci; in formele severe este prezenta cianoza(“albastrirea” in special in jurul guritei);
  • o caracteristica importanta este absenta febrei;

b)tratament:

  • repaus vocal, atmosfera calda si uscata;
  • antiinflamatorii(ibuprofen), aerosoloterapie(ser fiziologic, adrenalina,etc) la indicatia medicului;
  • toaleta cailor nazale cu aspirarea secretiilor in exces.

Consultul medical este obligatoriu in aceasta forma de laringita deoarece tratamentul de electie este reprezentat de aerosolii cu Adrenalina iar dozele trebuie stabilite de medic in functie de severitate.

La copilasii mici(sub 2 ani) si la cei ce asociaza semne de insuficienta respiratorie se recomanda frecvent internarea pentru supravegherea evolutiei si tratament antiinflamator parenteral(pe vena), eventual oxigenoterapie daca saturatia in oxigen este scazuta.

Evolutia in general este favorabila, cu ameliorare in cateva zile.

3. Laringita acuta edematoasa(subglotica):

  • reprezinta de departe forma cea mai frecventa de laringita, cauza fiind o infectie virala peste care insa de multe ori se suprapune o infectie bacteriana, cel mai frecvent fiind implicat Haemophilus influentaze(din fericire incidenta este in scadere datorita includerii vaccinului antihaemophilus in schema de vaccinare);
  • afecteaza grupul de varsta 6luni-2-3 ani, fiind de 3-4 ori mai frecventa la baieti decat la fete;

a)simptome:

  • febra care poate precede simptomele tipice cu 1-2 zile, asociindu-se cu secretii nazale, obstructie nazala, tuse;
  • in evolutie apare stridorul(zgomotul tipic) initial in timpul plansului, in conditii de agitatie, ulterior se permanentizeaza;
  • raguseala pana la pierderea vocii ;
  • tuse metalica, iritativa;
  • semne de insuficienta respiratorie: dificultati la inspirarea aerului, intrarea in actiune a muschilor respiratori accesori(cresterea frecventei respiratiilor, putandu-se ajunge la 40-50 respiratii pe minut, tiraj suprasternal iar in formele severe si intercostal, substernal), aparitia cianozei; toate acestea pot duce la epuizare respiratorie cu scaderea frecventei respiratorii, diminuarea stridorului laringian,respiratie neregulata, care nu repezinta deloc un indiciu de evolutie favorabila;

b)tratament:-este o urgenta medicala!!!

  • antitermic-preparate pe baza de paracetamol si ibuprofen(se administreaza la 4-6 ore conform recomandarii medicale);
  • antiinflamatoare:(oral sau parenteral-pe vena daca este o forma medie/sever ace necesita internare);
  • aerosoloterapie(adrenalina, flixotide)- in functie de severitate si de alte simptome asociate;
  • repaus vocal;
  • atmosfera calda si uscata;
  • evitarea expunerii la factori iritanti;

 4. Epiglotita- Laringita supraglotica-Urgenta Medicala!!!

  • este o afectiune foarte grava insa din fericire rara, cu evolutie fulminanta, uneori dramatica cu deces  daca nu se intervine rapid;
  • inflamatia se produce deasupra corzilor vocale iar riscul de obstructie si sufocare este major in decurs de cateva ore;
  • afecteaza grupul de varsta 2-7 ani caracterizandu-se prin debut brusc in plina stare de sanatate;
  • este o infectie bacteriana,cel mai frecvent fiind incriminat Haemophilus influentzae tip B(Hib); streptococul de grup A, pneumococul pot fi si ele responsabile;

a)simptome:

  • febra aparuta brusc, cel mai frecvent in cursul noptii;
  • stare generala profund alterata cu semne tipice de insuficienta respiratorie(dispnee inspiratorie, tiraj costal, subcostal, bataia aripioarelor nazale, cianoza);
  • raguseala severa cu pierderea vocii;
  • salivatie abundenta(din cauza dificultatilor de inghitire a salivei aceasta se “scurge”  si  accentueaza aspectul de copil suferind);
  • tuse epuizanta, spastica, latratoare;
  • semne de severitate: epuizarea efortului respirator(scade frecventa respiratiilor, apare geamatul, diminua stridorul, respiratiile sunt neregulate);
  • in formele severe apare obnubilare pana la instalarea comei.

b)tratamentul: - este obligatorie internarea in spital si supravegherea evolutiei sub tratament.Copilasul va primi oxigen iar in formele severe se va apela chiar la intubatie(respiratie asistata); fiind o infectie bacteriana, tratamentul etiologic(al cauzei) va fi antibiotic; se va asocia corticoterapie precum si alta medicatie in functie de simtomele asociate si de eventualele complicatii.

Evolutia este imprevizibila, primele 24-48 de ore fiind critice.

Daca masurile de tratament sunt rapide si eficiente in 24-48 de ore se poate obtine ameliorare progresiva cu vindecare. In evolutie pot sa apara complicatii severe(pneumonie, septicemie, artrita septica, meningita,etc).

5.Laringotraheobronsita acuta(maligna):-Urgenta medicala!!!

  • este foarte rara insa este caracterizata printr-o evolutie fulminanta si multiple dificultati in ceea ce priveste tratamentul;
  • agentul cauzator initial este reprezentat de un virus peste care insa se suprapune o infectie bacteriana care are o evolutie severa, Haemophilusul, Pneumococul, Stafilococul si Streptococul fiind cele mai frecvente bacterii incriminate.

a)simptome:

  • semne tipice de insuficienta respiratorie: dispnee inspiratorie, tiraj suprasternal, supraclavicular, substernal, cianoza, bataia aripioarelor nazale;
  • stridor laringian marcat;
  • raguseala severa;
  • dureri severe la inghitire;
  • febra, hiperpirexie(valori foarte ridicate ale temperaturii);
  • stare generala profund alterata;

b)tratament:

  • fiind vorba de o evolutie severa, spitalizarea este obligatorie, tratamentul fiind complex si vizand in primul rand rezolvarea inflamatiei cailor respiratorii dar si eradicarea infectiei bacteriene; de multe ori se apeleaza la intubatie orotraheala(respiratie asistata) sau traheostomie(o procedura medicala ce presupune crearea unui orificiu artificil la nivelul traheei pentru a usura ajungerea aerului la nivelul plamanilor).
>>>

INSOLATIA

Ce este insolatia?

  • crestere brusca a temperaturii corporale( peste 39C – hipertermie/hiperpirexie) care apare dupa expunere la temperaturi crescute si care este insotita de o serie de alte simptome ce pot determina afectarea sistemului nervos, reprezentand o urgenta medicala;

sursa foto:   www.examiner.com

  • este secundara incapacitatii organismului de a-si regla temperatura atunci cand temperatura ambientala este crescuta iar umiditatea redusa(40%); in lipsa unei hidratari corespunzatoare, organismul nu-si mai poate regla singur temperatura(nu se poate adapta la temperaturi crescute), situatie care apare cu atat mai frecvent cu cat varsta copilasului este mai mica;
  • nu este obligatorie expunerea la soare, poate sa apara si atunci cand copilasii sunt la umbra(parc, umbrela, etc) insa temperatura exterioara depaseste 28-30C;  poate fi prezenta si in cazul in care copilasii stau in camere supraincalzite sau in masina cu geamurile inchise, de frica “curentului” sau a aerului conditionat;
  • poate fi complicata de asocierea arsurilor solare(in diferite grade) mai ales daca nu s-a aplicat crema de protectie solara;

Cum se manifesta?

1. semne de deshidratare(incipiente):

  • inrosirea fetei, piele calda la atingere;
  • buze uscate, piele uscata, pliu cutantat lenes;
  • iritabilitate, agitatie;
  • deprimarea fontanelei la sugari;
  • ochi infundati in orbite;
  • lipsa mictiunilor(urinii), urina in cantitate mica, concentrata(culoare galbena/maronie);
  • respiratie accelerata;

2. semne de supraincalzire:

  • greturi si varsaturi;
  • piele rece si umeda(inca este prezenta transpiratia);
  • oboseala, apatie;
  • crampe musculare;
  • dureri de cap(cefalee);

3. semne de insolatie:

  • absenta transpiratiei(mecanismul de aparare a organismului, de adaptare la temperaturi crescute este depasit);
  • cefalee(dureri de cap);
  • greturi, varsaturi cu risc de aparitie a sindromului de deshidratare;
  • apatie, somnolenta, in cazurile mai grave dezorientare, incoerenta in vorbire, halucinatii, coma in situatii foarte grave;
  • convulsii secundare atat depasirii pragului convulsivant(convulsiile febrile) al creierului cat si deshidratarii;
  • respiratie accelerata, puls rapid;
  • edeme(umflarea) de caldura in special la nivelul mainilor, picioarelor;

Cum actionam?

  • dezbracarea completa a copilasului si expunerea intr-un loc racoros, ideal intr-un spatiu cu aer conditionat;
  • hidratare cu apa sau suc natural in cantitati mici si dese;
  • masaj al extremitatilor(maini si picoare) pentru a favoriza circulatia optima a sangelui; eventual picioarele pot fi usor ridicate;
  • comprese cu apa calduta(nu foarte rece mai ales daca copilasul este supraincalzit), impachetari, o baie racita progresiv;
  • daca sunt prezente si arsuri solare se poate aplica apa termala, lotiuni pe baza de aloe vera, bai cu bicarbonat, lotiuni speciale pentru arsuri solare; atunci cand arsura soalara este severa(apar vezicule, suprafata pielii afectate este extinsa) un consult medical este obligatoriu!!!
  • nu administrati niciun fel de medicament fara sfatul medicului;

Cand solicitam ajutor medical?

  • temperaturi crescute(peste 39C);
  • asocierea varsaturilor;
  • stare generala alterata: agitatie/iritabilitate sau somnolenta marcata;
  • imposibilitatea hidratarii orale(varsaturi dupa administrarea lichidelor);
  • copilasi mici(sub 2 ani) la care evolutia poate fi foarte rapida si severa;

Care este evolutia?

  • in formele usoare, copilasii isi revin rapid dupa hidratare; este necesara o supraveghere pentru 24-48 de ore interval in care va primi suficiente lichide si se va evita expunerea la temperaturi crescute; se va creste aportul de fructe si legume crude;
  • formele medii necesita frecvent supraveghere medicala si, uneori in functie de manifestari internare pentru reechilibrare hidro-electrolitica si acido-bazica;
  • formele severe necesita obligatoriu internare pentru tratament de specialitate.

Care sunt masurile de preventie?

  • expunere la soare doar in intervalul recomandat cu evitarea intervalului 10.00-17.00/18.00;
  • protectie solara permanenta, folosind creme de protectie solara cu factor mare; crema se va aplica si dupa iesirea din apa, in strat gros, chiar daca este specificat faptul ca este rezistenta la apa;
  • purtarea unei palarii din material cat mai subtire si de culoare deschisa(este indicat sa fie purtata si in apa, mai ales daca copilasul petrece mult timp in apa);
  • hidratare corespunzatoare;
  • haine din fibre naturale, subtiri, deschide la culoare care sa acopere cat mai mult din suprafata pielii;
  • in spatii inchise se va incerca mentinerea unor temperaturi optime(ideal 20-22C); aplicati la ferestre draperii, jaluzele, folie de aluminiu; daca locuinta este expusa direct actiunii razelor solare se recomanda inchiderea geamurilor mai ales daca locuinta este izolata termic; atunci cand soarele nu actioneaza direct asupra incaperii, geamurile pot fi deschise(nu exista curent!!!); calatoriile cu masina pot fi facute cu aer conditionat, indiferent de varsta copilasului avand insa grija ca diferenta de tenperatura dintre interior si exterior sa nu fie prea mare; ca si o masura suplimentara, curatati anual instalatia de clima, fie ca este vorba de cea din masina sau cea din locuinta.

 

>>>

BOALA CELIACA – INTOLERANTA LA GLUTEN

Ce este boala celiaca?

  • intoleranta la gluten sau boala celiaca sau enteropatia gluten sensibilia este o boala CRONICA a intestinului subtire, multifactoriala(in aparitia careia sunt implicati factori genetici,imunologici dar si factori de mediu) cu rasunet asupra intregului organism si care se datoreaza unui raspuns imunologic anormal al organismului la gluten o proteina de origine vegetala care se regaseste in faina graminaceelor(grau, secara, orz, ovaz);practic, nu este o alergie, este o boala autoimuna.
  • organismul celor afectati, detecteaza glutenul ca substanta straina si astfel se produc anticorpi impotriva glutenului, anticorpi care determina o serie de modificari, in special la nivelul intestinului subtire care, fiind organul principal de absorbtie a nutrientilor va suferi si, in consecinta apare un grav sindrom de malabsorbtie manifestat cel mai frecvent prin diaree cronica iar secundar multiple carente si consecutiv tulburari de crestere;
  • exista uneori asocieri cu alte boli, cel mai frecvent cu Diabetul Zaharat tip I(insulino-dependent)- de 50 de ori mai frecvent la cei cu boala celiaca decat in populatia generala, tiroidita Hashimoto(o afectiune autoimuna a tiroidei),deficit selectiv de IgA(deficit imun), trombocitopenie autoimuna, etc;
  • nu este o boala  foarte frecventa, incidenta este variabila 1 caz la 100- 300-10.000 locuitori in functie de zona geografica;
  • poate sa apara in orice moment al vietii, insa de cele mai multe ori apare in copilarie, intervalul 8 luni-2 ani fiind cel mai frecvent, dupa introducerea fainoaselor in alimentatia copiilor.

Care sunt cauzele?

Exista un complex de factori implicati in aparitia bolii celiace:

1.factorii genetici:

  • sunt cei predispozanti; s-au identificat mai multe gene implicate, majoritatea fiind localizate pe cromozomul 6; 

2. factorii de mediu:

  • sunt factorii care declanseaza boala in contextul predispozitiei genetice;
  • daca nu exista predispozitie genetica, acesti factori nu declanseaza boala celiaca;
  • glutenul este o proteina de origine vegetala care exista in special in grau si secara; cantitati mai mici dar suficiente pentru aparitia manifestarilor clinice se regasesc si in orz si ovaz; glutenul este compus din alte doua proteine, glutemina si gliadina, cea din urma este cea “toxica”; introducerea tardiva a glutenului in alimentatia bebelusului nu are efect protector; mai mult, ultimele recomandari ale Societatii Europene de Nutritie Pediatrica sustin introducerea glutenului in alimentatie nu mai devreme de 4 luni dar nici mai tarziu de 7-8 luni; de asemenea este indicat ca  introducerea glutenului sa se faca cand inca copilasul este alaptat, rolul protector al laptelui matern este indiscutabil.

3. factorii infectiosi:

  • infectiile virale sau bacterine pot declansa diverse modificari la nivelul intestinului subtire in cazul in care exista predispozitie genetica;
  • de foarte multe ori, simptomele caracteristice apar dupa trecerea printr-o infectie digestiva(cel mai adesea a  fost implicat APC-adenovirus 12);

Ce se intampla de fapt?

Elementul esential il constituie raspunsul imunologic anormal al organismului la ingestia de gluten care este perceput ca un “agresor”;astfel,  se formeaza o serie de anticorpi(dozarea lor este esentiala pentru stabilirea diagnosticului) care produc leziuni distructive la nivelul mucoasei intestinale, asa numita atrofie vilozitara facand astfel imposibila absorbtia nutrientilor. Apare asadar malabsorbtie cu maldigestie care vor duce la instalarea simptomelor caracteristice.

Malabsorbtia este globala, adica pentru toti nutrientii(proteine, glucide, lipide, vitamine, minerale), predominand malabsorbtia lipidelor(grasimilor); din acest motiv in scaun, la proba de digestie se constata pierderi mari de grasimi; in paralel, este afectata si absorbtia vitaminelor liposolubile(cele care au nevoie de grasimi pentru a fi absorbite): D- rahitism, A- tegumente uscate, aspre, K- hemoragii, petesii, echimoze(vanatai la traumatisme minime).

sursa foto:www.youngwomenshealth.org

Maldigestia este secundara deficitului de enzime(se gasesc la nivelul mucoasei intestinale si sunt “distruse” de leziunile care se instaleaza dupa producerea de anticorpi); astfel mare parte din carbohidratii si proteinele ingerate nu pot fi digerate si implicit absorbite; aproximativ 50% din pacienti prezinta si intoleranta secundara la lactoza(zaharul din lapte).

Consecinta este aparitia diareei cronice cu sindrom carential sever ce va avea un rasunet global asupra intregului organism.

Cum se manifesta?

In general la copii manifestarile clinice sunt foarte zgomotoase, astfel incat diagnosticul este stabilit relativ repede. Sunt totusi situatii cand manifestarile sunt fruste si este prezenta doar anemia si eventual un deficit ponderal usor.La adult, boala poate evolua foarte silentios, de multe ori fiind diagnosticata intamplator(cu ocazia unor investigatii pentru alte afectiuni, de exemplu amenoree secundara sau infertilitate).

I. Formele simptomatice:

a) manifestari digestive:

  • diareea cronica: este simptomul cardinal al bolii si, se datoreaza reducerii suprafetei de absorbtie a intestinului si tulburarilor secundare de digestie; scaune frecvente, voluminoase,pastoase si/sau semiconsistente/apoase, frecvent deschise la culoare(asemanatoare cu argila), cu aspect lucios si care contin resturi alimentare nedigerate;
  • inapetenta, astenie, adinamie(copilasi apatici, fara chef de joaca, somnorosi);
  • varsaturi recurente, fara context infectios;
  • dureri abdominale recurente, colici abdominale, meteorism(acumulare excesiva de gaze);
  • stagnare/scadere in greutate;

b) sindrom carential:

  • deficit statural(in formele in care diagnosticul se stabileste tardiv si carentele “isi spun cuvantul”);
  • anemie prin deficit de fier, acid folic;
  • rahitism prin malabsorbtia vitaminei D; deformari osoase, fracturi;
  • tetanie hipocalcemica;
  • hipoproteinemie, hipoalbuminemie: scaderea fractiunilor proteice; secundar pot sa apara edeme(umflarea picioarelor prin retentie de lichide);
  • hemoragii: la nivelul gingiilor in special dupa periaj; epistaxis(sangerare nazala); echimoze(vanatai) la traumatisme minore, etc; toate acestea sunt secundare malabsorbtiei vitaminei K si deficitului de proteine;

c) manifestari extradigestive:

  • retard al achizitiilor psiho-motorii(cu atat mai evident cu cat boala apare la o varsta mai mica);
  • intarziere in aparitia dintilor, dinti implantati vicios, distrofii dentare, carii dentare;
  • stomatita comisurala(“zabaluta”): la nivelul buzelor apar leziuni ale mucoasei cel mai frecvent datorate deficitului de acid folic;
  • dermatita herpetiforma:este o eruptie sub forma de vezicule prezenta cel mai adesea la nivelul coatelor si genunchilor dar si la nivelul feselor;
  • infectii respiratorii recurente; un rol important il are si deficitul de IgA, secundar distrugerii mucoasei intestinale;
  • tulburari de concentrare(evidente la copilasii mai mari la care apare o scadere a performantelor scolare);
  • retard in aparitia pubertatii; la varsta postpubertara si adulta pot sa apara tulburari de ciclu menstrual, amenoree(lipsa ciclului menstrual), infertilitate;
  • dureri osoase, articulare;
  • parestezii(amorteli, furnicaturi la nivelul membrelor superioare si inferioare);

Aspectul clinic este cel al unui copil slab, cu memebrele superioare si inferioare subtiri(diminuarea testului adipos si muscular), abdomenul mult marit de volum, palid cu modificari comportamentale:copil apatic, trist, introvertit.

II. Formele asimptomatice:

  • un procent destul de mare de pacienti nu prezinta simptome sau prezinta simptome minime, nesugestive;
  • s-a demonstrat ca  10-15% din cazurile de anemie feripriva(prin deficit de fier) fara cauza evidenta ar putea sa fie secundare bolii celiace;
  • obsoseala cronica, incapacitatea de concentrare pot fi singurele semne ale bolii;
  • pot exista doar tulburari de tranzit intestinal(balonare, diaree alternand cu constipatie) frecvent interpretate ca si sindrom de colon iritabil;

Ce complicatii pot sa apara?

Complicatiile sunt consecinta sindromului de malabsorbtie si, antreneaza la randul lor alte complicatii cu ecou asupra cresterii si dezvoltarii.

Exista cateva afectiuni cu care se asocieaza boala celiaca, cele mai frecvente fiind:

1. Diabetul zaharat tip I(frecvent, pacientii cu boala celiaca sunt testati pentru diabet, la fel cum cei cu diabet sunt periodic investigati pentru boala celiaca);

2. Alte afectiuni autoimune: trombocitopenie, tiroidita Hashimoto, sindrom Sjogren, deficit selectiv de IgA, etc.

Cum se diagnosticheaza?

Uneori diagnosticul se stabileste taridv datorita multitudinii de simptome nespecifice si datorita faptului ca, de multe ori sunt  tratate simptomele(carentele in primul rand) fara a se cauta cauza acestora.

Societatea Europena de Nutritie Pediatrica a stabilit un consens in ceea ce priveste investigatiile care trebuiesc efectuate atunci cand exista suspiciunea de boala celica.

Investigatii suplimentare:

1) anticorpii specifici:

  • anticorpi antitransglutaminaza(IgA/IgG)- au sensibilitate si specificitate mare pentru diagnostic dar si pentru urmarirea in dinamica(se urmareste evolutia bolii dupa excluderea glutenului din alimentatie);
  • anticorpi antigliadina;
  • anticorpi antiendomisium:folositi complementar in situatii in care dozarea anticorpilor antitransglutaminaza poate fi fals pozitiva/negativa(in diferite afectiuni autoimune asociate, deficitul de IgA,etc)

2) endoscopie digestiva superioara cu recoltare de biopsie pentru stabilirea gradului de lezare a mucoasei intestinale; este investigatia de electie in stabilirea diagnosticului; in prezent nu se mai considera absolut necesara repetarea biopsiei dupa instituirea tratamentului(excluderea glutenului din alimentatie) insa pentru diagnostic este esentiala.

3) tipizare HLA folosita pentru evaluare genetica si eventual extinderea investigatiilor la membrii familiei.

4) bilant general: constituie totalitatea investigatiilor efectuate pentru evidentierea diverselor carente secundare sindromului de malabsorbtie:

  • hemoleucograma, fier, reticulocite, feritina, transferina, etc(pentru diagnosticul si clasificarea anemiei);
  • proteine totale, proteinograma;
  • ionograma serica: sodiu, potasiu, calciu, fosfor, fosfataza alcalina;
  • dozarea vitaminei D, a vitaminei B12 si eventual a acidului folic;
  • examen de scaun: proba de digestie(prezenta in exces a grasimilor, acizi grasi, saponine, celuloza,etc) coprocitograma, coprocultura(pot exista infectii intestinale secundare scaderii capacitatii de aparare a mucoasei intestinale), examen coproparazitologic;
  • functie hepatica(transaminaze: ASAT/ALAT,etc) si renala(uree/creatinina/examen sumar de urina, sediment);
  • trigliceride, colesterol total, HDL colesterol;
  • dozarea calprotectinei din scaun(valorile crescute semnifica un proces inflamator intestinal);
  • diverse teste imunologice, utile pentru diagnosticul diferential(excluderea altor afectiuni) si eventual al unor boli asociate;
  • dozari hormonale(STH, IGF1- pentru un eventual deficit statural asociat, hormonii tiroidieni, hormonii sexuali,etc);

Aceste investigatii se efectueaza tintit, in functie de varsta, simptomele prezente, eventualele afectiuni asociate. Au scopul de a stabili diagnosticul cu certitudine si carentele care pot insoti sindromul de malabsorbtie. Se efectueaza atat in momentul diagnosticului cat si in evolutie pentru a obiectiva rezultatul tratamentului instituit.

Care este tratamentul?

Tratamentul de electie este excluderea permanenta a glutenului din alimentatie. Eventual se asociaza tratament suportiv pentru a corecta carentele si/sau afectiunile asociate.

1. Dieta fara gluten:

  • se renunta la consumul graului, secarei, orzului, ovazului; acestea pot fi inlocuite de porumb, orez dar si de cerealele “atipice”: quinoua, mei, amaranth, tapioca, naut;
  • se recomanda a fi respectata toata viata; reintroducerea glutenului va determina reaparitia manifestarilor clinice;
  • trebuie avuta in vedere prezenta glutenului in produsele de patiserie, biscuiti, conserve, iaurturi cu fructe, sosuri,mezeluri etc; din acest motiv, citirea etichetelor trebuie facuta cu mare atentie;produsele ce contin proteine vegetale hidrolizate sau texturate trebuie evitate deoarece poate fi prezent glutenul; in mod normal pe etichetele produselor este specificat daca contin sau nu gluten
  • in unele cazuri, cand se asociaza intoleranta secundara la lactoza(secundara si reversibila) se recomanda si excluderea laptelui sau inlocuirea acestuia cu o formula fara lactoza pe o perioada de cateva luni, pana la refacerea completa a capacitatii de abosrbtie a intestinului;
  • alimentatia trebuie sa fie bogata in produse ce contin fier(articol detaliat), calciu(articol detaliat), proteine de origine animala, fructe si legume;

2. Tratament medicamentos:

  • corectarea anemiei;
  • suplimentare enzimatica(daca este cazul) cu pre/probiotice;
  • corectarea deficitului de calciu, vitamina D, etc;
  • suplimentare cu vitamine, acid folic,etc;
  • corticoterapie( oral sau intravenos): in formele severe.

Cum evolueaza in timp?

Dupa instituirea dietei si a tratamentului incepe evolutia favorabila. Astfel, ameliorarea apetitului, a aspectului si consistentei scaunelor se produce dupa 7-10 zile cu reluarea cresterii ponderale dupa 3-4 saptamani. Negativarea testelor de malabsorbtie se produce in medie dupa 2-3 luni, la fel dozarea anticorpilor specifici care vor fi urmariti periodic, in dinamica.

In orice moment se poate produce recadere clinica si biologica daca se administreaza din nou produse ce contin gluten.

>>>
Sitemap