victor

CURS DIVERSIFICARE 4-11 OCTOMBRIE 2016

Dragii mei,  Diversificarea este o piatra de incercare pentru parinti, o provocare pentru bebelusul obisnuit doar cu gustul dulce al laptelui, o perioada de tranzitie/adaptare la noi gusturi, consistente, la un alt Citeste mai mult »

stetoscop

SUFLUL SISTOLIC

Suflul sistolic este de multe ori prezent de la nastere sau, poate sa apara pe parcurs  si, ii nelinisteste teribil pe parinti cu atat mai mult cu cat se mentioneaza implicarea inimii. Citeste mai mult »

benefits-of-organic-foods

PRINCIPII NUTRITIVE IN ALIMENTATIA COPIILOR

„Omul trebuie să mănânce pentru a trăi, nu să trăiască pentru a mânca”  Ce presupune o  alimentaţie sănătoasă?: moderaţie, cu evitarea excesului de orice fel; varietate: permite un aport complex de nutrienţi şi evitarea Citeste mai mult »

Nutritionist-Iulia-Hadarean2

NOU – CONSULTATII NUTRITIE PITICI SI MAMICI

Un serviciu nou in echipa  PEDIATRU CLUJ si un nou  Colaborator – IULIA HADAREAN, Nutritionist -Dietetician   Consultatii de Nutritie pentru Copii si Mamici Consultatia cuprinde: evaluarea statusului de sanatate si a celui Citeste mai mult »

curs1_1

URGENTELE COPILARIEI – CURS PRACTIC- 19-26 OCTOMBRIE 2016

Dragi parinti,  CURSUL  DE  URGENTE este  un curs interactiv in care vom dezbate cele mai frecvente situatii de urgenta care se ivesc in perioada copilariei, vom discuta despre boli, semnele acestora, precum si despre Citeste mai mult »

Alimentatia artificiala

Desi nu recomand alimentatia artificiala sunt totusi unele situatii speciale cand aceasta se impune chiar de la nastere sau alteori ca si o completare a alimentatiei naturale. Niciodata nu se va introduce o formula de lapte praf decat la recomandarea medicului deoarece acestea difera ca si compozitie. Completarea se poate realiza in doua modalitati :
  • sistemul complementar: se alapteaza la san la fiecare masa dupa care, in functie de cantitatea administrata(proba suptului- pentru a fi relevanta, trebuie efectuata corect, pe 24, chiar 48 de ore) se completeaza ratia cu lapte praf administrat cu lingurita sau cu tetina cu orificii mici(pentru a evita obisnuirea cu un flux mare de lapte si, implicit de a refuza pe viitor sanul);
  • sistemul alternativ: mesele la san alterneaza cu cele cu lapte praf(sunt necesare cel putin 2 mese la san pentru a mentine secretia lactata); este indicata stimularea secretiei lactate, cu pastilute, ceaiuri, alaptare la cerere, laptele de mama se formeaza pe principiul cererii si ofertei;
Laptele praf se prepara conform instructiunilor de pe fiecare cutie si necesita masuri sporite de igiena in timpul prepararii.
Ratiile recomandate sunt teoretice si variaza de la copil la copil si chiar in cazul aceluiasi copilas, fiecare avand un ritm propriu de alimentatie.Frecvent se produce o supraalimentatie prin oferirea unor cantitati mult prea mari de lapte. Important este insa alegerea unei formule potrivite pentru varsta bebelusului intrucat acestea variaza ca si compozitie.
In prezent exista pe piata o gama diversificata de produse de lapte praf, principalele tipuri de formule fiind :
1. formule de inceput :
  • recomandate pentru primele luni la sugarii fara intoleranta la proteinele din   laptele de vaca, intoleranta primara/secundara la lactoza, alte boli metabolice;
  • pe langa cantitatea optima de proteine, glucide si lipide, sunt suplimentate cu Vitamna D 400UI, fier, calciu, zinc,iod, vitamine;
  • sunt formule ce contin prebiotice – stimuleaza selectiv cresterea si activitatea bifidobacteriilor din colon si probiotice – germeni vii alimentari ce rezista la procesele de digestie si favorizeza fermentarea fibrelor alimentare si a oligozaharidelor;

2. formule de continuare;
  • incepand cu varsta de 4-6 luni in functie de marca;
  • au o compozitie usor modificata fata de formulele de inceput, necesara pentru a asigura un ritm de crestere adecvat; de asemenea sunt suplimentate cu fier in cantitate suficienta pentru a asigura nevoile intr-o perioada in care rezervele de fier sunt epuizate iar diversificarea este insuficienta pentru a acoperi necesarul pentru aceasta varsta.
3. formule de crestere :
  • dupa 10 – 12 luni; acestea au o compozitie ce ofera elemente nutritive esentiale pentru dezvoltarea oaselor, dintilor si musculaturii.
Formule speciale : – sunt acelea care se recomanda in situatii patologice si sunt reprezentate de :
1. formule pentru prematuri :
  • acestea au o compozitie modificata fata de restul formulelor standard de lapte praf intrucat trebuie sa raspunda unor necesitati nutritinale crescute care sa asigure nou-nascutului prematur un ritm de crestere comparabil cu cel din perioada intrauterina si totodata sa poata fi asimilate avand in vedere imaturitatea tuturor aparatelor si sistemelor.
2. fortifianti ai laptelui de mama :
  • sunt folositi pentru suplimentarea laptelui de mama in cazul celor nascuti prematuri si care au o greutate mica la nastere ; la fel ca si in cazul celor nascuti la termen se recomanda si in cazul prematurilor alimentatia naturala desi presupune un efort considerabil din partea mamei(in maternitate acesata se va mulge iar laptele va fi imbogatit cu acesti fortifianti ; dupa plecarea din maternitate, in general dupa atingerea greutatii minime de 2500g se vor respecta indicatiile de alimentatie ale  neonatologului)
3. formule hipoalergenice – HA:
  • contin proteine provenite din laptele de vaca insa acestea sunt hidrolizate(descompuse pentru a fi digerate si asimilate mai usor);
  • sunt indicate la sugarii ce provin din familii cu probleme alergice(dermatita atopica, astm bronsic, diferite alergii alimentare) la care riscul de a dezvolta intoleranta la proteinele din laptele de vaca este crescut  sau la sugarii diagnosticati cu intoleranta la proteinele din laptele de vaca;

4. formule cu hidrolizat total:

  • si acestea contin proteine din lapte de vaca insa acestea sunt complet hidrolizate;
  • se recomanda celor cu intoleranta la proteinele din lapte(diagnostic pus in urma investigatiilor medicale care sa ateste intoleranta la proteinele din lapte)
5. formule delactozate (partial sau total):
  • acestea nu contin lactoza; nu sunt indicate la cei cu intoleranta la proteinele din laptele de vaca intrucat lactoza face parte din categoria zaharurilor nu a proteinelor;
  • sunt recomandate celor cu intoleranta la lactoza: primara(congenitala) sau secundara(in urma unor episoade diareice acute-gastroenterocolita acuta sau cronice care afecteaza mucoasa intestinului subtirece devine incapabila sa absoarba aceste zaharuri datorita lipsei unor enzime ce se gasesc la acest nivel;
6. formule pe baza de soia:
  • sunt formule de lapte praf in care proteinele provin din soia;
  • trebuie multa precautie in utilizarea lor la sugarii cu intoleranta la proteinele din laptele de vaca deoarece pot declansa asa numita alergie incrucisata
Oricare ar fi formula de lapte praf aceasta trebuie intotdeauna aleasa de medicul pediatru in functie de varsta, greutatea si eventualele afectiuni asociate ale bebeluslui.
In plus de asta NU UITATI : laptele de mama este cel mai bun pentru bebelusul dumneavoastra si merita facut orice efort  pentru ca el sa beneficieze de o alimentatie naturala.
>>>

ALIMENTATIA COPILULUI IN PRIMUL AN DE VIATA

pediatru cluj, pediatrie

Cum am putea defini nou – nascutul ?…s-ar putea raspunde vag daca am face o analogie cu ceea ce spunea Heidegger despre om : “este atat de vast, atat de polimorf si atat de divers incat el scapa totdeauna cu ceva oricarei definitii”. Tocmai datorita acestei complexitati e atat de importanta alimentatia in primul an de viata si cu siguranta si in urmatorii ani . Si, in contradictie cu complexitatea copilasului este simplitatea alimentatiei, cel putin in primele 6 luni de viata. Aceasta este laptele de mama , cel mai mare bine pe care-l putem face, care nu cere efort, nu costa si care reprezinta  “ fundatia” pentru o dezvoltare armonioasa si sanatoasa. Este la indemana oricui si, orice mama trebuie sfatuita si mai ales incurajata sa faca asta. Se stie azi ca, orice mama poate alapta, important e sa fie informata si sprijinita de familie. Este dificil la inceput dar dupa 1-2 saptamani secretia de lapte se declanseaza si permanent se adapteaza nevoilor in continua crestere ale micului voinic. Nu cere eforturi deosebite din partea mamei, este mereu la indemana si reprezinta o adevarata “ fabrica” de anticorpi, protejand copilul de o multitudine de infectii cu atat mai periculoase cu cat apar la varste mai mici. Mai mult, protejeaza de o serie de boli alergice,pregatind  tubul digestiv pentru momentul diversificarii alimentatiei.

In ceea ce priveste durata alimentatiei la san se indica alaptarea exclusiva pana la 6 luni dupa care se va incepe procesul de diversificare, o alta piatra de incercare pentru cei din anturajul copilului, continuand alaptarea. Pentru a mentinerea secretiei lactate se recomanda:

  • alaptare frecventa, zi si noapte(la cerere); dupa primele 2 -3 saptamani ritmul supturilor incetineste de la sine, numarul de mese descreste la un interval de 2-4 ore(in functie de fiecare bebe in parte); niciodata copilul nu va fi trezit din somn pentru a-l alimenta chiar daca a trecut ora de masa(se verifica insa ca acesta sa nu fie febril, febra determina somnolenta), exceptand bebelusii care inca au icter si care pot sa fie somnolenti;
  • alimentatia mamei sa fie una echilibrata care sa contina toate principiile alimentare(nu sunt restrictii in alimentatia mamei, exceptand cele “clasice”: prajeli, afumaturi, semipreparate, mezeluri, sucuri din comert, etc; in cazul celor cu intoleranta la proteinele din lapte, se recomanda excluderea laptelui si produselor lactate din alimentatia mamei;
  • hidratare corespunzatoare a mamei; se pot folosi ceaiurile de stimulare a lactatiei sau chiar medicamente insa doar la recomandarea medicului; nu se recomanda administrarea de motilium pentru cresterea secretiei de lapte(decat la indicatia medicului);
  • evitarea suzetei sau tetinei;
  • evitarea administrarii de suplimente de lapte pornind de la ideea ca laptele nu e suficient; in general orice sugar mai accepta suplimentare chiar daca a supt bine, la varsta mica nu exista senzatie de satietate); pentru a preintampina aceasta situatie e bine a se efectua proba suptului(cantarirea inainte si dupa masa) per 24-48 de ore si , doar in cazuri reale sa se administreze laptele praf. Aceasta deoarece in cateva saptamani sugarul va evita alimentatia la san(pentru care trebuie sa depuna un mai mare efort) in favoarea celei artificiale.Nu introduceti formule de lapte praf decat la recomandarea pediatrului!

Alimentatia mixta ( lapte de mama + lapte praf) se indica numai atunci cand

sunt semne reale ale unei insuficiente secretii lactate:

  • nu creste bine in greutate(in prima luna 500 grame, lunile 2-3-4 :750g,lunile 5 – 6 – 7 – 8 cate 500 grame iar in ultimele 4 luni cate 250 g lunar); atentie!!!…acestea sunt valori ideale fata de care exista variatii normale atat pe plus cat si pe minus; medicul pediatru va calcula indicii de dezvoltare si doar daca acestia nu se incadreaza in limite normale se poate lua in discutie o suplimentare cu lapte praf si/sau investigatii suplimentare;
  • urineaza putin, urina miroase puternic(situatie in care trebuie exclusa si o infectie urinara)
  • emite scaun rar, tare uscat,verzui;
  • plange dupa fiecare alaptare(trebuie excluse alte cauze ce pot crea un disconfort: colicile abdominale, refluxul gastroesofagian fiind cele mai frecvente);

Intotdeauna inaintea deciziei de a introduce laptele praf este recomandat sa cereti parerea medicului pediatru, pentru a va indica cea mai potrivita formula de lapte pentru bebelus.

In ceea ce priveste momentul diversificarii acesta este variabil in functie de greutatea sugarului, de tipul de alimentatie. Astfel pentru cei alaptati exclusiv este recomandata varsta de 6 luni. Se poate incepe mai repede cu 1-2 saptamani mai ales daca sugarul are o greutate peste cea normala(daca medicul pediatru constata ca este vorba despre paratrofie- mult peste valorile considerate normale) sau are scaun doar la 3 – 4 zile si o alimentatie exclusiv artificiala-lapte praf(scaun emis cu dificultate si de consistenta crescuta, dupa ce s-au epuizat alte masuri de stimulare a tranzitului intestinal). In aceste cazuri se recomanda inceperea diversificarii cu supa clara de legume si apoi piureul de legume.

Pentru cei cu greutate sub medie(stabilita si investigata de catre medicul pediatru), se poate incepe cu cereale(fara gluten sub varsta de 6 luni), fiertura de orez sau zeamil in lapte(toate aceste produse se gasesc in comert, provenind de la diferite firme, singura conditie fiind aceea ca produsul sa corespunda varstei sugarului : cereale pentru 4 luni, 6 luni, etc).

 Sunt cazuri cand diversificarea poate fi inceputa mai devreme(4-5 luni) cum este cazul copilasilor cu scaune la cateva zile(de obicei cei alimentati mixt sau numai cu lapte praf) cand se pot administra sucuri de fructe (cel mai frecvent mar,para,piersica). Se incepe in prima zi cu o lingurita de suc proaspat pregatit(niciodata din comert oricat de ” natural” ar fi) si se creste progresiv cu cate o lingurita in fiecare zi, pana se ajunge la 20 -30 ml(in general se administreaza la masa de ora 10 – 11 ; intre mic dejun si pranz).Acestea sunt cazuri speciale si au menirea de a inlocui manevrele de stimulare mecanica(supozitor, termometru) in vederea emiterii scaunului.La bebelusii alimentati artificial(cu formule de lapte praf) sunt disponibile pe piata formule speciale pentru cei cu tulburari de tranzit;se vor incerca intai aceste formule si doar in cazul refuzului sau al ineficientei se va incepe diversificarea; se administreaza cantitatea minima ce regleaza tranzitul intestinal si NU SE CONTINUA diversificarea(nu se creste cantitatea de suc, nu se diversifica alte mese); aceasta este o situatie speciala si se aplica in cazuri foarte rare!!!!

In ceea ce priveste bebelusii alaptati, acestia pot avea 7-8 scaune pe zi, la fel cum pot avea scaune la 7-8 zile; daca consistenta scaunului este normala, nu exista disconfort si durere nu se recomanda interventie nici alimentara(diversificare) si nici medicatie.

Daca s-a inceput administrarea sucurilor de fructe din considerentele enuntate mai sus, nu se continua diversificarea(nu se creste cantitatea si nici nu se ofera alte alimente), indiferent de tipul de lapte pe care il primeste;se va recurge la continuarea diversificarii abia in momentul implinirii varstei de 6 luni.

Conditii de diversificare:

  • sugar sanatos;
  • bebelusul trebuie sa-si sustina bine capul;nu vor fi alimentati in pozitie culcata sau semiinclinata;
  • introducerea noului aliment se face progresiv, cate 1-2 lingurite pe zi, la inceputul mesei in cantitati progresiv crescute pana la inlocuirea completa a acelei mese(in cazul celor alaptati, este posibil ca, indiferent de cantitatea acceptata sa mai doreasca si lapte de mama dupa); de preferat a se incepe diversificarea la masa de pranz;
  • nu se introduc simultan mai multe alimente noi;
  • nu se ofera doua mese din acelasi aliment doar pentru ca-l primeste cu placere deoarece acest fapt afecteaza echilibrul nutritional al sugarului;intre doua alimente nou introduse trebuie sa existe minim 24 de ore(ideal 2-3 zile) interval liber pentru ca in cazul unei intolerante sa poata fi identificat alimentul care a determinat intoleranta;
  • in preparerea alimentelor nu se adauga sare(pana la varsta de 1 an),vegeta,delikat(de evitat si dupa varsta de 1 an);se pot adauga insa ierburi aromatice(patrunjel, marar, cimbru, leustean, busuioc,etc);
  • alimentele vor fi pasate(folosind dupa caz furculita/razatoare) pana la aparitia dintilor apoi triturate pentru favorizarea procesului de masticatie si dezvoltarea maxilarului; 
  • toate alimentele se administreaza cu lingurita, biberonul ramane exclusiv pentru lapte;

Legumele:

  • sunt alimente hipocalorice cu un continut redus de proteine si grasimi(lipide) insa foarte bogate in vitamine, minerale si fibre;
  • se pot oferi:morcovi,telina,patrunjel,pastarnac,fasole verde,galbena,mazare, spanac(de la 7 luni, oparit, nu fiert), dovlecel,cartof dulce, cartoful “romanesc” in cantitate mai mica(se poate creste progresiv dupa varsta de 8 luni), salata, ardei gras,conopida,brocoli(dupa 7 luni daca tolereaza conopida), gulie, sfecla rosie;cel putin initial e de preferat sa se evite ceapa, rosiile, vinetele, varza. Initial se administreaza supa clara apoi, se pot adauga si legumele mixate plus 1 – 3 ml ulei vegetal(masline, rapita, floarea soarelui); la piureul de legume se adauga 1g unt(un varf de cutit) si putin lapte(lapte de mama, formula de lapte sau lapte de vaca 3,5%); se poate incepe si direct cu piure, personal prefer tranzitia usoara de la lichid la solid, bebelusii accepta mai bine schimbarile daca acestea nu sunt produse simultan;
  • dupa 8 luni pot fi oferite si legume crude, sub stricta supraveghere, “controland” muscatura;

Carnea:

  • foarte importanta in alimentatie datorita continutului crescut de proteine de inalta valoare biologica, necesarul de proteine la bebelus fiind foarte ridicat datorita procesului accelerat de crestere;
  • se introduce dupa varsta de 6 luni, incepand cu carnea de pui,gaina, vita, apoi dupa 7 luni curcan,ficat de pui, peste alb pentru ca dupa 8 luni sa poata fi introdus si somonul, foarte bogat in acizi omega;se poate folosi si carnea de iepure daca aceasta provine din surse sigure;
  • se poate introduce in supa de zarzavat initial, ulterior mixata in piureul de fructe; e necesara o cantitate de 30-50 g carne administrate zilnic; dupa varsta de 9 luni se pot administra perisoare de carne; chiftelute de carne sau legume insa preparate la cuptor nu prajite;
  • mezelurile, conservele de carne, pate-ul nu constituie variante optime de a inlocui carnita in alimentatia copiilor datorita procesului de preparare si aditivilor si conservantilor pe care le contin.
  • atarg atentia in special asupra consumului de cremvrusti la copii; acestia nu sunt indicati nici copilasilor cu varsta peste 1 an, cu atat mai mult bebelusilor; doar pentru ca sunt acceptati cu placere(datorita aditivilor si potentiatorilor de gust) nu trebuie inclusi deloc in alimentatia copiilor;

Oul:

  • se poate introduce in alimentatie dupa varsta de 6 luni; e necesara fierberea timp de 10 minute si se administreaza numai galbenusul(initial 1/8 din galbenus, apoi se creste progresiv) pana la varsta de 10 luni(daca nu sunt antecedente de alergii) cand se poate administra si albusul ; se ofera in alternanta cu carnea,pestele, ficatul de pui,de 2-3 ori pe saptamana, inglobat in piureul de legume sau folosit la prepararea perisoarelor, chiftelutelor;
  • se pot folosi si oua de prepelita insa niciodata in stare cruda ci corect preparate termic;

Fructele:

  • se pot oferi sub forma de sucuri, compoturi, piureuri simple(varianta recomandata) sau in combinatie cu branza de vaci,iaurt, cereale, seminte(in, canepa, dovleac crud,etc) si reprezinta baza gustarilor dintre cele trei mese principale;
  • in primul an se pot oferi:mere, pere,piersici,caise,nectarine, banane, prune, gutui, avocado,mango, papaya, kaki, citrice, pepene galben, cirese, visine, pepene verde;fructele cu potential alergen(capsuni, fragi, zmeura, afine,kiwi,etc) se  pot oferi inainte de varsta de 1 an, cu multa precautie la cei cu antecedente de alergii in familie;studii recente au demonstrat ca nu exista niciun beneficiu daca introducerea acestora este amanata dupa varsta de 1-2 ani; singura conditie este de a respecta intervalul liber intre doua noi alimente si de a le oferi in cantitati mici la inceput care pot fi crescute progresiv in functie de complianta si toleranta;
  • varianta cea mai optima de consum este sub forma de piure, proaspat preparat(se foloseste razatoarea de sticla pentru a preveni oxidarea); piureul comparativ cu sucul de fructe ofera o cantitate suplimentara de fibre, atat de benefice in procesul de digestie;

Branza de vaca :

  • se prepara in casa din lapte de vaca proaspat(3,5% grasime) la care se adauga calciu lactic(la 200 ml lapte se adauga doua tablete de calciu lactic( 2x500g/tb sau zeama de lamaie), se incalzeste laptele intr-un vas iar cand apar “grunji” se ia de pe foc amestecand pana se separa lactoserul; se strecoara dupa care se poate servi singura sau in combinatie cu fructe, biscuiti(fara zahar), cereale, seminte; se poate administra ca si gustare;

Iaurtul natural :

  • se poate administra dupa varsta de 7 luni, simplu sau cu adaos de biscuiti(fara zahar), fructe, cereale, seminte; se evita iaurturile cu fructe din comert;
  • ideal continutul de grasimi al iaurtului trebuie sa fie mare(4-6% sau chiar 7-10%), sistemul nervos care se afla intr-un continuu proces de maturare are nevoie de astfel de grasimi;

Astfel, practic, la varsta de:

6 luni :

  • 4 mese de lapte(lapte de mama sau formula adaptata varstei)
  • o masa diversificata:- cantitatile sunt variabile, la fel, consistenta: supa de zarzavat ( 80 – 100 ml) +piure de legume ( 75 – 100 g) + carne mixata 20 – 30 g

7 luni:

  • 3 mese de lapte(lapte de mama sau formula adaptata varstei)
  • 2 mese diversificate

– ora 13 -14 : la piure se poate adauga ficat sau galbenus de ou, peste(salau, stiuca, somn, pastrav, cod)

– ora 10 – 11– suc de fructe, piure de fructe(de preferat);

8 luni :

  • 2 mese de lapte(dimineata si seara);
  • ora 9 -10 – piure de fructe in diverse variante;
  • ora 12 – 13 – supa zarzavat, piure cu carne(pui, vita, curcan, gaina, iepure de casa) mixata, ficat(de pui, galbenus ou; poate fi introdus somonul;
  • ora 16 – 17 – cereale(de recomandat cele brute: malai, orez, gris, mei, amaranth, hrisca, quinoua,etc), branza de vaci cu fructe si/sau cereale, seminte;

Cantitatile sunt estimative; foarte importanta este complianta bebelusului si toleranta la noile alimente. Diversificarea trebuie sa fie un joc,  placere pentru cei mici si nicidecum o presiune si un continuu chin, atat pentru mamica cat si pentru bebelus.

  • Pana la varsta de 1 an dar si dupa aceea numarul de mese recomandat este de 5, dintre care trei principale si doua gustari. Mesele de dimineata si seara raman pe baza de lapte;
  • O importanta deosebita trebuie acordata carnitei(30-50 g zilnic) care nu trebuie sa lipseasca din alimentatia copilului, indiferent de varsta sa datorita continutului mare in proteine si aminoacizi esentiali .Trebuie evitate prajelile, mezelurile(cremvrusti, salam),carnea afumata, zaharul, siropurile, dulciurile, la fel rontaitul intre mese(articol detaliat:Alimente Interzise Bebelusului, Spune NU Mezelurilor);
  • Catre varsta de 2 ani scad nevoile alimentare, apetitul devine capricios(refuza alimente pe care le primea cu placere) insa, important e sa se mentina orarul meselor principale(Alimentatia copilului mic– articol detaliat);
  • Cantitatile de alimente sunt variabile, important e prezenta tuturor principiilor si evitarea supraalimentarii sugarului. In cazul in care aportul caloric zilnic al copilului depaseste nevoile organismului, va avea loc stocarea acestora in tesutul adipos, ceea ce determina modificarea greutatii, sugarul devenind astfel supraponderal sau chiar obez. Obezitatea la aceasta varsta este o problema de sanatate foarte importanta, deoarece, asa cum au demonstrat multiple studii clinice efectuate pana in prezent, un sugar supraponderal(diagnostic stabilit de medicul pediatru in urma evaluarii bebelusului si calculului indicilor de dezvoltare) are toate sansele sa ajunga un adult obez. De aceea, regimul alimentar precum si obiceiurile de hranire ale sugarului trebuie atent monitorizate de catre mama. In cazul in care copilul are probleme cu greutatea, parintii sunt sfatuiti sa hraneasca bebelusul normal din punctul de vedere al principiilor alimentare ce ar trebui sa se regaseasca in dieta lui, ca si in cea a unui copil cu greutate normala, insa trebuie sa fie atenti la cantitatea acestor alimente. Problema kilogramelor in plus la aceasta varsta nu este, deci, cauzata de calitatea nutrientilor (dieta trebuind sa fie adaptata varstei, cat mai echilibrata si diversificata, atunci cand este posibil) ci in special de cantitatea lor. Regimul alimentar al unui copil supraponderal ar trebui stabilit cu medicul pediatru acestia fiind in masura sa reconsidere intreaga schema de alimentatie a copilului, raportandu-se la factori precum varsta, starea de sanatate, greutatea actuala, greutatea ideala, dar si dezvoltarea psiho-somatica.
  • In primele 24 luni de viata se va adauga suplimentar Vitamina D(Vigantol, Vitamina D3) 2 picaturi zilnic(doza profilactica); nu se creste doza de vitamina D decat in urma unor investigatii medicale si la recomandarea medicului pediatru sau ortoped; este indicata administrarea si dupa 2 ani in sezonul rece(lunile care au “ R”) pana la varsta de 7  ani si ulterior la pubertate.Articol detaliat:Profilaxia Rahitismului;
  • Pentru o dezvoltare armonioasa e esential, alaturi de o alimentatie corecta si plimbarile in aer liber. Astfel incepand cu varsta de 1-2 saptamani pentru cei nascuti primavara, vara si toamna , respectiv 2-3 saptamani pentru cei nascuti iarna este indicat iesirea afara care, initial se va face pentru perioade scurte 10 -15 minute, care se cresc progresiv, pana se ajunge la minim 3 ore zilnic. De asemenea trebuiesc evitate zonele aglmerate, in special Mall–urile care, din pacate au inlocuit aleile din parc.

In concluzie, o alimentatie corecta in primul an de viata, cu alaptare exclusiva in primele 6 luni si o diversificare corespunzatoare va asigura o dezvoltare armoniosa ce se va mentine si dupa varsta de 1 an fiind cea mai importanta piatra de temelie in privinta evolutiei ulterioare a starii de nutritie a copilului.

>>>

Infectia cu E.COLI si riscul SHU

ecoli-1184px

Acest articol vine ca urmare a informatiilor eronate vehiculate in mediul online, informatii preluate de multe publicatii fara a avea macar un punct de vedere medical, in legatura cu cazul fetitei din Ramnicu Valcea care, in urma unei infectii cu E.coli a dezvoltat o complicatie foarte rara insa extrem de severa- sindromul hemolitic uremic(SHU). S-a creat o isterie, am primit sute de mesaje cu privire la siguranta consumului de fructe, multi parinti fiind atat de speriati inca refuza sa mai administreze fructe copiilor lor.

Este de inteles durerea si neputina parintilor dar si a medicilor insa este inadmisibil ca unii dintre  jurnalisti/reporteri sa dezinformeze/panicheze parintii si sa lanseze informatii fara niciun fel de dovada palpabila.Din articolele vehiculate online, singura conlcuzie era aceea ca, in urma consumului de fructe si legume se ajunge la o astfel de situatie tragica!!!

Ce este Escherichia coli?

  • e.coli este o bacterie prezenta atat la om cat si la animale care “locuieste” in tubul digestiv si care nu produce daune, marea majoritate a tipurilor de e.coli fiind inofensive, chiar contribuind la formarea vitaminei K(rol important in procesul de coagulare);
  • sunt insa cateva tipuri, extrem de periculoase, unul dintre ele fiind denumit enterohemoragic-O157- H7; mai sunt si alte tipuri implicate in infectii  severe(O104:H4, O121, O26, O103, O111,etc);
  • alte tipuri pot produce diaree prin mecanism enteroinvaziv iar altele, infectii urinare(articol detaliat);

Care sunt tipurile periculoase?

  • e.coli enterohemoragica subtipul  0157-H7- produce o endotoxina(verotoxina), toxina shigalike, raspunzatoare de manifestarile clinice;
  • un varf al incidentei  infectiei cu acest tip se inregistreaza vara si in prima parte a toamnei;

Cum se transmite?

Rezervorul pentru aceasta bacterie este tractul intestinal al animalelor domestice(in speciale vita), iar contaminarea se poate produce prin:

  • consumul de carne insuficient preparata termic;
  • contactul legumelor/fructelor cu carne cruda(contaminata)- de aceea acestea trebuie manipulate separat la gatire;

e-coli

sursa foto: www.http://sgugenetics.pbworks.com/

  • lapte nepasteurizat/nefiert(mare atentie la “curele” cu lapte crud!!!!);
  • fructe si legume nespalate corespunzator;
  • apa contaminata, fie de baut(atentie la fantani, izvoare) fie prin scaldatul in ape contaminate(inclusiv apa din piscine insuficient clorinate);
  • mai rar, dar posibil prin contact cu o persoana infectata(care nu respecta regulile de igiena: spalat pe maini dupa folosirea toaletei de ex, etc);
  • contact cu animale;

Cum se manifesta?

Tablou clinic  este unul tipic pentru o enterocolita(articol detaliat) si debutul, uneori chiar si evolutia din primele zile nu ridica foarte mari probleme, mai ales in situatiile in care parintii s-au mai confruntat cu cazuri de diaree.

  • febra, frison, uneori chiar convulsii febrile;
  • stare generala alterata, indispozitie, somnolenta(accentuata mai ales daca exista pierderi masive prin varsaturi, diaree);
  • inapetenta, refuzul alimentatiei solide;
  • greturi, varsaturi;
  • dureri abdominale colicative, crampe;
  • scaune sanghinolente, moi, apoase, cu durere in timpul eliminarii;

Uneori,infectia poate fi precedata de o infectie respiratorie(rinofaringita acuta, etc)

Cu cat varsta copilului este mai mica, cu atat exista mai mult pericolul aparitiei sindromului de deshidratare. Este important ca la primele semne de boala sa luati legatura cu medicul curant sau, dupa caz, sa va prezentati la camera de garda pentru diagnostic si tratament corespunzator.

Semne de deshidratare:

  • piele uscata, flasca,palida, buze uscate, limba albicioasa, incarcata, senzatie imperioasa de sete;
  • deprimarea fontanelei(la bebelusi);
  • cearcane, ochi “infundati” in orbite, aspect de copil care sufera;
  • apatie, somnolenta, adinamie;
  • dureri de cap, ameteli;
  • extremitati reci;
  • scaderea cantitatii de urina; urina cu miros patrunzator, inchisa la culoare;
  • scadere in greutate(5-10% in functie de severitatea infectiei);

Marea majoritate evolueaza favorabil, sub tratament de reechilibrare hidroelectrolitica, antidiareice(ideal sa nu se administreze fara recomandare medicala, acestea incetinesc tranzitul intestinal si cresc durata pe care bacteria o “petrece” in intestin, crescand astfel riscul eliberarii de toxine), tratament antibiotic(folosirea lui este discutabila, majoritatea studiilor sustin ca ar precipita instalarea SHU) si regim igieno-dietetic.

Cum se diagnosticheaza?

Diagnosticul clinic este sugerat de simptomele prezente corelate cu examinarea copilului insa necesita “cautarea” cauzei(diagnostic etiologic) pentru a putea administra un tratament corespunzator.

Este important de diferentiat enterocolitele virale(de ex cea cu rotavirus) de cele bacteriene, respectiv parazitare pentru a evita administrarea inutila de antibiotice.

Din pacate, in peste 40% din cazuri nu se poate identifica agentul cauzator.

Cele mai utilizate teste de laborator sunt:

  • coprocitograma(examinare microscopica a scaunului) –  ofera detalii despre prezenta leucocitelor, hematiilor, mucusului, etc si are avantajul ca este disponibila in cateva ore putandu-ne orienta asupra cauzei si implicit asupra tratamentului;
  • coprocultura – ofera date despre posibilele bacterii cauzatoare, precum si antibioticul la care acestea sunt sensibile;
  • examenul coproparazitologic – util in situatia in care agentul cauzator este un parazit;
  • ph-ul scaunului: daca este acid, orienteaza spre un deficit enzimatic(deficit de lactaza, substanta care “digera” lactoza);daca este alcalin sugereaza o infectie bacteriana.

In cazul in care se decleaza tipul de coli enterohemoragic,tratamentul antibiotic este discutabil, sunt studii in care se sustine ca ar creste riscul de aparitie a sindromului hemolitic uremic.Acesta este motivul pentru care nu se recomanda tratament antibiotic fara a efectua analize de laborator!!!

Atrag inca o data atentia in ceea ce priveste importanta unui consult medical in situatia in care un copil are simptomele unei gastroenterocolite!!!

Care este tratamentul?

Daca sindromul de deshidratare este sever atunci se impune internarea copilului pentru  hidratare pe vena(perfuzii) necesara pentru a  suplini pierderile de apa si electroliti secundare varsaturilor si diareei dar si pentru  a oferi o pauza de refacere a  tubului digestiv. Ulterior se reia alimentatia , insa treptat cu asa numita dieta de tranzitie care sa asigure refacerea treptata a  mucoasei intestinale.
Cazurile mai putin severe pot fi tratate la domiciliu insa numai dupa un consult de specialitate in prealabil.

a) Rehidratare:

  • sarurile de rehidratare – se gasesc sub forma de pliculete care se prepara cu apa fiarta si racita conform indicatiilor si se administreaza incet, cu lingurita pentru a suplini pierderile inregistrate; cantitatea, ritmul si durata de administrare trebuie recomandate de medic in functie de greutatea fiecarui copil in parte precum si de gradul sindromului de deshidratare; sunt si sucuri pentru rehidratare orala(Hipp ORS) care sunt mai bine acceptate de catre copii, avand adaugat orez , morcov,mar;
  • apa, ceaiuri(indulcit cu glucoza pulvis 5%- se gaseste in farmacii), apa de orez(mucilagiu de orez),supa de morcovi;toate acestea se ofera in cantitati mici pentru a testa toleranta digestiva;

b) Regim igieno-dietetic:

  • foarte important in evolutia unei enterocolite indiferent de cauza acesteia;in functie de varsta se poate administra orez, apa de orez (poate fi folosita si la prepararea formulei de lapte praf), supa de morcovi, piure de morcovi cu orez,branza de vaci, telemea de vaca, banane, afine, “uscaturi“(paine prajita, covrigi sarati, grisine), apoi in zilele ce urmeaza supa de carne slaba, orez cu carne, revenindu-se usor la regimul anterior in functie si de evolutia aspectului si consistentei scaunelor;
  • la bebelusii alaptati se continua alaptarea, nu se introduce o formula de lapte fara lactoza!!!
  • formulele de lapte praf ar trebui inlocuite cu formule speciale, fara lactoza, deoarece agentul cauzator ataca celulele intestinale(locul unde se produce digestia si absorbtia), diminuand astfel cantitatea de lactaza(enzima care digera lactoza); astfel apare  intoleranta secundara la lactoza (de cele mai multe ori o perioada limitata, de 1-2 saptamani). Acesta este motivul pentru care se restrictioneaza consumul de lapte si se introduce laptele fara lactoza.

c) Tratament simptomatic:

  • antidiareice, antisecretorii: de tipul Hidrasec( nu este sare de rehidratare, este un medicament antisecretor), Smecta ; dozele, ritmul si durata de administrare  difera in functie de varsta,cauze si simptomele prezente;- chiar daca se pot achizitiona de la farmacie fara retata, in cazul infectiei cu ecoli enterohemoragic, acestea se administreaza strict la indicatia medicului- intarzie tranzitul intestinal si astfel cresc durata de timp in care bacteria poate produce toxine, implicit crescand actiunea distructiva a acestora
  • probiotice(Biotics, Enterolactis, Ecoflorina, Linex, etc.) – asigura o refacere mai rapida si scad durata de evolutie a bolii;
  • antispastice, antiemetice(Emetiral, Metoclopramid): strict la recomandarea medicului!!!
  • antitermice(daca se asociaza febra):paracetamol, ibuprofen

d)Tratament etiologic(al cauzei):

  • chiar daca este o infectie bacteriana, utilizarea antibioticelor este discutabila, existand riscul ca acestea sa precipite instalarea sindromului hemolitic uremic; administrarea se face strict la indicatia medicului in functie de fiecare caz in parte;

Evolutia in general este buna, fara aparitia de complicatii severe; mai mult, sunt adulti care pot contacta infectia iar simptomele sa fie minime, de aici si riscul crescut de a contamina alte persoane daca nu se respecta masurile de igiena.

Care este riscul de SHU(sindrom hemolitic uremic)?

SHU nu este o boala ci un sindrom, o asociere de manifestari:

  • anemie(hemolitica, microangiopatica)- de cele mai multe ori necesitand transfuzii;
  • trombocitopenie- cu tulburari in coagulare;
  • insuficienta renala acuta

Intr-un procent foarte redus din cazuri, apare aceasta complicatie, cei mai predispusi fiind copilasii mici(sub 3 ani, desi se descriu cazuri si la varste mai mari) si varstnicii.

Nu doar E.coli enterohemoragic poate determina acest sindrom; sunt si alte bacterii(shigella, salomella, streptococul pneumoniae, Campilobacter) dar si virusi(coxakie, ebv, virusul varicelo-zosterian, etc), precum si stari neinfectioase(boli sistemice-lupusul eritematos sistemic, boli maligne, postransplant).

La 5-10, uneori chiar 14  zile de la debut, se instaleaza un proces inflamator(edem) cu formarea de microtrombi(coagulare a sangelui) cu afectarea rinichilor(insuficienta renala acuta) dar si cu aparitia consecutiva a unei anemii(hemolitica) si a unei trombocitopenii severe(scade nr trombocitelor); apar si anomalii de coagulare, rezultatul fiind un tablou clinic extrem de grav, ce debuteaza prin:

  • apatie, letargie/iritabilitate, somnolenta marcata;
  • stare de rau general, inapetenta;
  • dureri abdominale;
  • paloare marcata- secundara anemiei severe;
  • petesii(puncte rosii), echimoze(vanatai) spontan sau la traumatisme minime;
  • oligo-anurie- urinari rare/absente, reduse cantitativ;
  • hematurie- sange in urina, melena(sange “digerat” in scaun, care provine din etajele abdominale superioare;
  • convulsii- prin afectare cerebrala;
  • hepatosplenomegalie(crestere in dimensiuni a ficatului, splinei) cu afectarea severa a functiei acestor organe;

Diagnosticul are la baza foarte multe investigatii care se efectueaza, copilasul fiind internat pe o sectie de terapie intensiva.

Tratamentul este foarte complex, tinand cont de toate organele afectate.

In prezent riscul de deces este sub 10%(mai mic in tarile dezvoltate, mult mai mare, peste 70% in cele sarace) insa riscul de a dezvolta complicatii este inca mare.

Complicatii ale SHU:

  • afectare renala, risc pentru insuficienta renala cronica;
  • afectarea sistemului nervos: tulburari de comportament, convulsii, retard mental,deficit motor, cecitate(orbire);
  • afectarea pancreasului endocrin(diabet zaharat insulinodependent) sau exocrin;
  • insuficienta cardiaca, pericardita, aritmii, hipertensiune arteriala;
  • necroza intestinala, invaginatie intestinala,hepatita, insuficienta pancreatica exocrina;

Orice diaree cu sange necesita obligatoriu prezenta la medic si efectuarea de investigatii suplimentare iar daca medicul considera internarea necesara, nu o refuzati, este cel mai bine pentru copilasul dvs!

Cum putem preveni?

  • igena riguroasa; spalarea pe maini frecvent- dupa folosirea toaletei, schimbarea pampersului, inainte de masa, dupa frecventarea de locuri publice;
  • spalarea fructelor si legumelor precum si pastrarea acestora separat de produsele pe baza de carne;
  • preparare termica a carnii;
  • evitarea consumului de lapte nepasteurizat/nefiert;
  • igiena in bucatarie:se spala ustensilele de bucatarie, marginile taietoare, vasele, masa de preparare, vasele de gatit, capacele, cu apa fierbinte si detergent, imediat ce ele au venit in contact cu carnea cruda; nu se pune carnea fiarta inapoi pe farfuria pe care a fost carnea cruda pana ce nu se spala cu apa fierbinte, detergent si se usuca;
  • compartimente separate in frigider: se pastreaza separat carnea cruda de animale, pasari, fructe de mare, fata de vegetale, fructe, paine si alte alimente care au fost preparate pentru consum;
  • se recomanda numai apa de baut care a fost tratata(clorinata) sau apa plata; de evitat fantani, izvoare;
  • pentru calatorii in tarile in curs de dezvoltare nu se recomanda consumul de inghetata sau apa fara analiza (eticheta); toata apa de consum trebuie sa fie fiarta sau imbuteliata;
  • in situatia in care in familie este o persoana infectata, pentru a reduce transmiterea infectiei se recomanda masuri suplimentare(curatarea cu clor a toaletei si a suprafetelor adiacente, evitarea contactului cu alti membrii ai familei, participarea la prepararea mancarii).

 

>>>

INTOLERANTA LA LACTOZA

poza-lapte

Am ales acest subiect nu neaparat din cauza frecventei acestei afectiuni in pediatrie cat mai ales a confuziei care se face cu intoleranta la proteinele din lapte; lactoza este un dizaharid(“zaharul” din lapte) si face parte din categoria glucidelor(carbohidratilor), pe cand proteinele apartin altei categorii de nutrienti. Asadar, sunt doua boli diferite care beneficiaza de regim igieno-dietetic diferit si implicit tratament diferit.

 

Ce este intoleranta la lactoza?

  • incapacitatea de a digera si implicit de a absorbi LACTOZA(secundara consumului de lapte si derivate din lapte);
  • se datoreaza insuficientei sau lipsei enzimei care digera lactoza; mai exact, lactoza ajunsa in intestin este scindata(divizata) in doi compusi: glucoza si galactoza sub actiunea unei enzime-LACTAZA; doar sub aceste forme se poate produce absorbtia in intestin; in absenta acestei scindari, lactoza nu poate fi procesata, ajunge in forma “bruta” in intestinul gros unde determina un intens proces de fermentatie, raspunzator in mare parte de simptomele digestive caracteristice;
  • exista o importanta componenta genetica, fiind considerata cea mai frecventa insuficienta enzimatica(per total, incluzand si patologia adultului);
  • luand in calcul cauza acestui deficit enzimatic, se descriu 3 forme de intoleranta:

1. Forma genetica- intoleranta congenitala la lactoza:

  • afectiune foarte rara;
  • este transmisa genetic, modul fiind autozomal recesiv(mai exact daca unul din parinti sufera de aceasta boala, riscul ca descendentii sa fie afectati este de 25%);
  • debut de la nastere, indiferent de tipul de alimentatie;

2. Forma primara-intoleranta primara la lactoza:

  • este foarte frecventa si apare cu predilectie in randul populatiei adulte;
  • se datoreaza scaderii activitatii enzimatice a lactazei, pana la disparitia acesteia(in formele severe); sunt studii care apreciaza un declin al activitatii enzimatice incepand chiar din copilarie( dupa varsta de 2-6 ani) insa cu aparitia simptomatologiei  doar in adolescenta sau chiar la varsta de adult;
  • si in aceasta forma exista o componenta genetica importanta-varsta si nivelul de scadere a lactazei sunt determinate genetic(exista chiar teste de biologie moleculara pentru a determina aceasta predispozitie genetica);
  • cei afectati, frecvent asociaza si demineralizari osoase- osteopenie/osteoporoza si implicit risc crescut de fracturi;
  • in functie de zona geografica, se estimeaza  ca un procent de 70-75% din populatia adulta are un nivel scauzt de lactaza(2-3% tarile nordice, respectiv 65-70% Italia si Turcia);

3. Forma secundara- intoleranta secundara la lactoza:

  • este cea mai frecventa forma intalnita la copii;
  • apare secundar afectarii mucoasei intestinale in cursul bolilor acute, infectioase(gastroenterocolita acuta, paraziti intestinali) sau a celor cronice(boli inflamatorii intestinale: boala celiaca, boala Crohn,etc) dar si dupa unele tratamente medicamentoase(unele antibiotice, chimioterapia);
  • este tranzitorie/reversibila(in general 4-6-8 saptamani), toleranta la lactoza se reface dupa “repararea” mucoasei intestinale;

Suplimentar, as adauga o forma fiziologica de intoleranta la lactoza, care apare in special la prematuri(nu a fost timp suficient  pentru maturarea mucoasei intestinale) dar si la cei nascuti la termen, in general dupa varsta de 4-6 saptamani cand, cantitatea de lapte si implicit de lactoza este din ce in ce mai mare iar intestinul, insuficient pregatit pentru a produce cantitati optime de lactaza;frecvent se confunda cu colicile abdominale, simptomatologia fiind similara, exceptand diareea;

Cum se manifesta?

Simptomele in general apar dupa 30-120 minute de la ingerarea produselor ce contin lactoza; sunt cu atat mai intense cu cat aceste produse sunt mai des regasite in alimentatie(de exemplu, sunt cvasipermanente la copilasii cu intoleranta la lactoza-forma congenitala sau cea secundara si care primesc exclusiv alimentatie lactata); severitatea simptomelor depinde de forma de intoleranta, de nivelul de enzima disponibil in intestin; sunt situatii cand apar dupa ingestia a 100 ml de lapte, la fel cum, in alte situatii poate fi tolerata o cantitate mai mare de lapte(500-700ml).

  • greturi;
  • regurgitari, varsaturi;
  • dureri colicative, crampe abdominale;
  • senzatie de plenitudine, satietate precoce(la cantitati foarte mici de lapte/produse lactate);
  • meteorism abdominal, exces de gaze, flatulenta(eliminarea in exces de gaze);
  • diaree: scaune moi, apoase, spumoase cu  miros acid, eventual cu “bulgarasi” de lapte nedigerat daca se manifesta timp indelungat poate duce la o stagnare/scadere in greutate; orice modificare a tranzitului intestinal impune examinari suplimentare, in primul rand excluderea unei infectii; asadar, examenul de scaun este esential pentru un diagnostic corect si implicit un tratament eficient atunci cand copilasii prezinta scauen modificate.

Cum se diagnosticheaza?

In general, daca sunt prezente simptomele mentionate mai sus, se ridica suspiciunea intolerantei care poate fi confirmata prin teste specifice:

1. test de incarcare cu lactoza:

  • se administreaza o cantitate variabila de lactoza(in functie de greutatea copilului) si apoi se determina glicemia, la intervale diferite de timp- pe o durata de 2 ore, din 30 in 30 de minute;
  • testul se considera pozitiv(confirma intoleranta la lactoza) daca nu apare o crestere a glicemiei dupa consumul de lactoza; aceasta demonstreaza ca, nu se produce scindarea lactozei in glucoza si galactoza;

2.testul hidrogenului expirat:

  • rar folosit in pediatrie;
  • prespune ingerarea unei cantitati variabile de lactoza(in functie de greutatea copilului) si apoi determinarea cantitatii de hidrogen din aerul expirat la diferite intervale de timp;

3. testul aciditatii scaunului:

  • neinvaziv, presupune doar recoltarea de scaun; este foarte important insa ca, testul sa se faca imediat dupa recoltare,altfel, sub actiunea bacteriilor, apar modificari ale ph-ului si testul poate iesi fals pozitiv;
  • se considera pozitiv  daca ph-ul scaunului este sub 5,5:lactoza nedescompusa(in lipsa enzimei) duce la o crestere a aciditatii scaunelor consecutiv producerii de acid lactic si alti acizi grasi;

4. proba terapeutica:

  • in caz de suspiciunea de intoleranta la lactoaza, pentru  o perioada scurta(1-2 saptamani) se recomanda excluderea lactatelor; daca simptomatologia se remite se considera test pozitiv;aceasta metoda nu poate diferentia intoleranta la lactoza de intoleranta la proteinele din lapte;

5. teste genetice:

  • sunt teste de inalta specificitate, ce folosesc biologia moleculara;
  • nu sunt influentate de alte boli asociate;
  • sunt utile pentru a diferentia intoleranta primara de cea secundara;
  • in functie de rezultat exista 3 situatii posibile:

1. genotip 13910C/C-homozigot-predispozitie clara pentru intoleranta;

2. genotip 13910T/C-heterozigot-se poate asocia o intoleranta primara insa o forma foarte usoara;

3. genotip 13910T/T-homozigot– nu exista predispozitie pentru intoleranta

 Ce complicatii pot sa apara?

In functie de severitatea simptomelor, se descriu diverse complicatii, mai ales daca diagnosticul se tergiverseaza; o complicatie severa la copii este determinata de intoleranta congenitala(foarte rara) si se traduce prin falimentul cresterii(malnutritie) secundar diareei trenante; este important de mentionat ca, orice stagnare/scadere in greutate trebuie insotite de investigatii suplimentare pentru a cauta cauza; nu este o solutie administrarea de suplimente de lapte praf sau de diversificare precoce fara sa stim ce anume a determinat stagnarea/scaderea in greutate;

  • deshidratare: cu atat mai severa cu cat varsta copilului este mai mica; necesita de cele mai multe ori spitalizare pentru refacerea pierderilor;
  • malnutritie: apare rar, atunci cand se intarzie diagnosticul;
  • osteopenie/osteoporoza: complicatie a regimului fara lactate/produse lactate si, in general sunt tipice adolescentilor/adultilor cand, deseori este necesara o suplimentare cu calciu si/sau vitamina D(obligatoriu sub control al calcemiei si nivelului de vitamina D);

 Cu ce alte boli poate fi confundata?(diagnostic diferential):

1. alergia la proteinele din lapte:

  • confuzie in special printre parinti(personal am intalnit foarte multe situatii in care se suspiciona o intoleranta la proteine iar parintii administrau formule fara lactoza, evident, fara ameliorarea simptomatologiei);
  • este o afectiune de tip imun, pe cand intoleranta la lactoza este o boala digestiva;
  • beneficiaza de regim diferit: pentru cei alaptati se recomanda ca mama sa excluda din alimentatie lactatele iar pentru cei alimentati artificial se alege o formula speciala(HA-hipoalergenica sau cu proteine hidrolizate complet- in formele severe);

2.alte alergii alimentare:

  • sunt multe  alergii alimentare care se pot manifesta similar; in astfel de situatii se recomanda testari suplimentare(fie testele cutanate, fie dozarea IgE specifice pentru alimentele “suspecte”);

3. deficit de diaminoxidaza(DAO):

  • o enzima ce degradeaza histamina; in absenta acestei enzime, apar manifestari tipice de alergie;

4. colicile abdominale:

  • principala diferenta o constituie absenta scaunelor modificate si consecintele negative asupra cresterii;

5. sindromul de colon iritabil:

  • tulburare functionala a tubului digestiv, prezenta in 5-20% din copii(procent mult mai mare la adulti), cu o componenta genetica importanta, favorizata si de contextul emotional(anxietate/frica/depresie:integrarea in colectivitate, stress scolar, conflicte familiale, aparitia unui nou membru in familie, etc);
  • se caracterizeaza prin alternarea episoadelor de diaree cu a celor de constipatie, insotite de dureri abdominale difuze, crampe, balonari, meteorism abdominal;
  • nu este o boala si printr-o alimentatie echilibrata insotita de “rezolvarea” factorului emotional simptomatologia remite sau se reduce considerabil.

Care este tratamentul?

1. regim igieno-dietetic:

  • excluderea laptelui si produselor lactate sau consumul unor cantitati minime pentru care nu apar smptome; asa cum spuneam, cantitatea de enzima disponibila este variabila, astfel incat regimul se stabileste in functie de gradul de tolerabilitate al fiecaruia;
  • pentru copiii mici exista formule de lapte praf fara lactoza; acestea se recomanda chiar si preventiv, atunci cand copilasii trec printr-un episod de diaree(de natura infectioasa); aceasta deoarece, in infectii se produce o afectare a mucoasei intestinale si implicit o scadere a acestei enzime; administrarea in continuare a unei formule simple de lapte, va intretine diareea;
  • unele produse lactate, in special iaurtul pot sa fie tolerate, de aceea se recomanda diete “personalizate”, nu o excludere a tuturor produselor lactate; untul de asemenea, de cele mai multe ori este tolerat; la fel, cascavalul maturat(cu cat este mai maturat, cu atat e mai sarac in lactoza);
  • se recomanda precautie in ceea ce priveste alte produse care pot contine lactoza:mezeluri, supe la plic, cartofi instant, sosuri,faina, produse de patiserie, torturi, ciocolata, inghetata,margarina, indulcitori, ketchup, maioneaza, mustar;

2. substitutie enzimatica:

  • exista in prezent preparate de LACTAZA care se pot administra fie inainte de consumul de lapte/produse lactate, fie concomitent cu acestea(unul dintre cele mai folosite preprate este Colieful, care se administreaza si in primele luni de viata, atunci cand apare acea intoleranta fiziologica);

3. tratamentul bolii de baza(cea care a determinat deficitul) pentru formele de intoleranta secundara:

  • gastroenterocolita infectioasa: tratamentul diareei in functie de cauza acesteia(virala/bacteriana) asociata fie cu excluderea laptelui si produselor lactate, fie cu administrarea unei formule fara lactoza, pe durata scurta de timp, in functie de evolutia bolii;
  • tratament antiparazitar in caz de parazitoze intestinale;
  • boala celiaca: regim fara gluten care va determina vindecarea mucoasei intestinale si, implicit va asigura cantitatea optima de lactaza;

4. substitutie cu calciu si/sau vitamina D:

  • in functie de varsta si regim alimentar, sub control al parametrilor metabolismului fosfo-calcic(calciu, fosfor, fosfataza alcalina, dozarea vitaminei D);

 

 

 

>>>

CURS DIVERSIFICARE 4-11 OCTOMBRIE 2016

victor

Dragii mei,

 Diversificarea este o piatra de incercare pentru parinti, o provocare pentru bebelusul obisnuit doar cu gustul dulce al laptelui, o perioada de tranzitie/adaptare la noi gusturi, consistente, la un alt mod de a manca. Toate aceste schimbari necesita timp si rabdare dar si o informare corecta,bazata pe dovezi stiintifice si recomandari de ultima ora, diversificarea reprezentand fara doar si poate fundatia solida pentru o  alimentatie sanatoasa in urmatorii ani si implicit pentru o dezvoltare armonioasa

  Din rezumat:

  • Regulile generale ale diversificarii in consens cu recomandarile Societatii Europene de Nutritie Pediatrica si ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii;
  • Grupe de alimente,importanta acestora, ordinea introducerii;
  • Suplimentele alimentare– sunt necesare sau nu?
  • Alimentatia in situatii speciale(reflux gastro-esofagian, dermatita atopica, intoleranta la proteinele din laptele de vaca, gastroeneterocolite, constipatie, alergii alimentare);
  • Necesarul de lichide– apa/suc/ceai?
  • Exemple practice;
  • Borcanasele – pro/contra ?;
  • Probleme care pot sa apara in diversificare(tulburari digestive/reactii alergice/accidente);
  • Autodiversificarea -argumente pro/contra;
  • Alimente interzise bebelusului;
  • Controverse privind alimentatia bebelusilor;
  • “Caietul” cu retete pentru bebei;
  • Discutii libere, raspunsuri la intrebari;

Cursul va avea loc la sediul cabinetului din str. Tache Ionescu nr 20 in zilele de 4, respectiv 11 octombrie 2016 incepand cu ora 17.00, durata fiecarei intalniri fiind de 3 ore; costul este 150ron/pers pentru ambele sedinte si include suportul tiparit al cursului.

Mamicile participante vor primi un voucher cu o reducere de 20% la o consultatie de nutritie(pentru dansele sau pentru pitici) ce poate fi utilizat in primele 2 luni.

Va puteti inscrie pe mail(pediatru@pediatrucluj.ro), sms(tel:0720032120) sau telefonic: 0364738907( L-V intre orele 8-17.00).

Pentru buna desfasurare a cursului si pentru ca dumneavoastra sa puteti participa activ si sa fiti 100% “ACOLO” nu este recomandat sa veniti cu piticii din dotare; cel mult, acestia pot fi adusi de catre tatici/bunici/bone pentru alaptare.

                                                                             Va astept cu drag!

>>>

CURS ETAPE DE DEZVOLTARE – 1-3 ANI

Dragii mei,

        In ziua de azi avem la dispozitie o multitudine de informatii legate de cresterea si ingrijirea copiilor. Uneori, sunt prea multe, alteori, prea rigide si greu de pus in practica; unele dintre ele contradictorii, facand foarte dificila filtrarea informatiilor corecte si relevante. Pe langa faptul ca nu stim ce sa alegem, de multe ori nu punem in practica ceea ce invatam. In plus, multe recomandari medicale sunt in contradictie cu cele psihologice, astfel incat ca si parinti suntem pusi in mari incurcaturi. La toate acestea se adauga presiunea anturajului, fie ca vorbim de bunicii cu experineta, fie de rudele, prietenii, vecinii care tocmai au trecut prin aceste etape de inceput.

Acestea sunt doar cateva dintre motivele pentru care am conceput impreuna cu un psiholog(Alexandra GoreaCentrul Playfullearning) un curs despre Etapele dezvoltarii copiilor cu varste intre 1 si 3 ani.

etape de dezvoltare 1-2 ani

Printre alte motive pentru care sa alegi acest curs se numara si:

  • Primesti informatii validate stiintific;
  • Cursul imbina recomandarile medicale(pediatrice) cu cele psihologice;
  • Ai ocazia sa aplici ceea ce ai invatat deoarece vei primi un set de tehnici concret.

In cadrul cursului se vor aborda teme precum:

1. Evolutia cresterii si a dezvoltarii
2. Infectiile si colectivitatea
3. Alimentatia
4. Mersul si incaltamintea
5. Somnul
6. Mituri in dezvoltare
7. Suplimentele alimentare

8. Creierul copilului si importanta educatiei timpurii

9. Atasamentul la copii si relevanta sa pe tot parcursul vietii. Stilurile de atasament ale parintilor si cum acestea influenteaza copilul

10. Nevoile esentiale ale copiilor de 1-2 ani
11. Achizitii si etape ale dezvoltarii fizice, cognitive, sociale si emotionale in perioada 1-2 ani
12. Dificultati ale dezvoltarii (echilibrarea rolurilor, colicile si plansul, depresia, disciplina, fricile, somnul)

13. Adaptarea la cresa
14. Disciplina si setarea limitelor
15. Dificultati ale varstei 1-3 ani(somnul, depresia, probleme alimentare, imaginea de sine si stima de sine, rivalitatea  intre frati, deprinderea toaletei, fricile si anxietatea)
16. Abordarea Playful Parenting – jocuri specifice 1-3 ani

Cursul se va desfasura in doua sedinte  a cate trei ore fiecare(17.00-20.00). Ambele intalniri vor avea loc la sediul Playful Learning si Pediatru Cluj – strada Tache Ionescu nr 20, Cluj Napoca, pe 13 si 15 iulie 2015 incepand cu ora 17.00 Participantii vor primii suportul tiparit al cursului.

Pret: 150 ron/curs/persoana (include ambele sedinte si suportul tiparit al cursului)

Inscrierile se fac prin telefon la: 0364. 38.907(L-V intre orele 8.00-17.00) sau email la: pediatru@pediatrucluj.ro, respectiv contact@playfullearning.ro

>>>

CURS ETAPE DE DEZVOLTARE: 0-12 LUNI- 21-28 OCTOMBRIE 2015

Dragii mei,

        In ziua de azi avem la dispozitie o multitudine de informatii legate de cresterea si ingrijirea copiilor. Uneori, sunt prea multe, alteori, prea rigide si greu de pus in practica; unele dintre ele contradictorii, facand foarte dificila filtrarea informatiilor corecte si relevante. Pe langa faptul ca nu stim ce sa alegem, de multe ori nu punem in practica ceea ce invatam. In plus, multe recomandari medicale sunt in contradictie cu cele psihologice, astfel incat ca si parinti suntem pusi in mari incurcaturi. La toate acestea se adauga presiunea anturajului, fie ca vorbim de bunicii cu experineta, fie de rudele, prietenii, vecinii care tocmai au trecut prin aceste etape de inceput.

Acestea sunt doar cateva dintre motivele pentru care am conceput impreuna cu un psiholog(Alexandra GoreaCentrul Playfullearning) un curs despre Etapele dezvoltarii copiilor cu varste intre 0-12 luni.

elena curs

Printre alte motive pentru care sa alegi acest curs se numara si:

  • Primesti informatii validate stiintific;
  • Cursul imbina recomandarile medicale(pediatrice) cu cele psihologice;
  • Ai ocazia sa aplici ceea ce ai invatat deoarece vei primi un set de tehnici concret.

In cadrul cursului se vor aborda teme precum:

1. Adaptarea la mediul extrauterin– aspecte fiziologice; cand ne alarmam?
2. Cresterea si dezvoltarea – greutate, lungime, indici de evaluare,perimetru cranian, fontanele; aspecte      fiziologice, cand ne adresam medicului?
3. Alimentatia in primul an:alaptare/lapte praf/diversificare- probleme frecvente;
4. Ingrijirea bebelusului: temperatura, imbracaminte, baie, cure de aer,etc
5. Bebelusul in concedii
6. Somnul
7. Purtarea bebelusilor
8. Mituri in dezvoltarea bebelusului
9. Suplimentele alimentare
10.Controale periodice si profilactice
11. Program de imunizare
12. Creierul copilului si importanta educatiei timpurii
13. Atasamentul la copii si relevanta sa pe tot parcursul vietii;stiluri de atasament ale parintilor si cum     acestea influenteaza copilul

14. Nevoile esentiale ale copiilor de 0-1 an

15. Achizitii si etape ale dezvoltarii fizice, cognitive, sociale si emotionale in primul an de viata;

16. Dificultati ale dezvoltarii(echilibrarea rolurilor, colicile si plansul, depresia, disciplina, fricile si anxietatea, somnul)

17. Abordarea Playful Parenting – jocuri specifice 0-1 an

  • Cursul se va desfasura in doua sedinte  a cate trei ore fiecare(17.00-20.00);
  • Ambele intalniri vor avea loc la sediul Playful Learning si Pediatru Cluj – strada Tache Ionescu nr 20, Cluj Napoca, pe 21 , respectiv 28 OCTOMBRIE 2015 incepand cu ora 17.00;
  • Participantii vor primii suportul tiparit al cursului.

Pret: 150 ron/pers (include ambele sedinte si suportul tiparit al cursului)

Inscrierile se fac prin telefon la: 0364. 738.907(L-V, orele 8.00-17.00) sau email la: pediatru@pediatrucluj.ro , respectiv contact@playfullearning.ro

>>>

SUFLUL SISTOLIC

stetoscop

Suflul sistolic este de multe ori prezent de la nastere sau, poate sa apara pe parcurs  si, ii nelinisteste teribil pe parinti cu atat mai mult cu cat se mentioneaza implicarea inimii.

Apare la peste 50-60% din copii si, in marea majoritate a  cazurilor(peste 90%), este inocent, fiziologic si nu semnifica o boala cardiaca.Cu toate acestea, atunci cand este detectat, va fi monitorizat de catre medic iar daca se asociaza si alte semne tipice, se va recomanda consult cardiologic si ecocardiografie pentru a exclude o eventuala malformatie cardiaca.

Ce este suflul sistolic?

  • NU este o boala ci este un semn clinic, mai exact,un zgomot suplimentar care se aude cu stetoscopul atunci cand medicul asculta inimioara;
  • in mod normal, la auscultatia inimii, se percep 2 zgomote, unul produs de inchiderea valvelor care fac legatura intre cavitatile inimii, celalalt produs de inchiderea valvelor care sunt situate la emergenta marilor vase(aorta, respectiv pulomnara); orice zgomot in afara celor doua mentionate, va fi descris de catre medic ca si intensitate(gradul suflului), tonalitate, localizare, respectiv iradiere;
  • in functie de intensitate, se descriu 6 grade, gradul I, cel mai putin intens, abia audibil cu stetoscopul, respectiv gradul VI, foarte intens care in marea majoritate a cazurilor semnifica o boala cardiaca(malformatie) severa.

Clasificarea suflurilor sistolice:

1. suflul sistolic inocent, non-organic, functional:

  • foarte frecvent, fara semnificatie de boala;
  • apare la diferite varste, poate fi prezent de la nastere sau  apare pe parcurs, in diferite etape de dezvoltare;
  • este determinat de circulatia fiziologica a sangelui la nivelul cavitatilor inimii;
  • nu este insotit de alte semne sau simptome;
  • poate sa apara si la copiii cu anemie(in formele severe), respectiv la cei cu afectiuni tiroidiene(hipertiroidism);
  • in general are grad mic- I/II si este localizat frecvent la nivelul spatiului IV-V intercostal;intensitatea poate creste in stare de boala infectioasa(febra),  efort fizic, plans;
  • nu necesita investigatii suplimentare, nu reprezinta o afectiune cardiaca;
  • nu reprezinta un motiv pentru evitarea efortului fizic, copilul poate efectua orice fel de activitate fizica(chiar si de performanta) si, in niciun caz nu poate reprezenta un motiv pentru scutirea copilului de la orele de educatie fizica la scoala;

2. suflul sistolic patologic:

  • semnifica un semn al unei afectari cardiace, fie o malformatie cardiaca(copilul se naste cu ea), fie afectiuni cardiace dobandite(afectiuni valvulare, endocardite-infectii la nivelul inimii);
  • este mult mai intens, grad III-VI si frecvent insotit si de alte zgomote suplimentare; orice suflu cardiac cu intensitate peste II, impune investigatii suplimentare: EKG, ecocardiografie, radiografie toracica, eventual si analize de sange; necesita obligatoriu consult cardiologic si eventual chirugical;
  • de cele mai multe ori este prezent de la nastere si este insotit de alte semne si simptome care ii determina pe neonatologi sa completeze investigatiile inca din maternitate;
  • in functie de boala de baza, poate fi insotit de oboseala la efort(bebelusii nu se pot hrani corespunzator si, implicit apare un retard de crestere), cianoza peri-oro-nazala(coloratie albastruie in jurul guritei, nasului) atat in repaus cat mai ales la efort, dificultati de respiratie(dispnee);
  • necesita obligatoriu evaluare cardiologica si, in functie de boala de baza, interventie chirurgicala si/sau tratament medicamentos;
  • copilasii cu malformatii cardiace sau cei operati pe cord necesita ingrijiri suplimentare, evitarea contactului infectios fiind un imperativ, orice infectie pe o inimioara bolnava necesita mult mai multe precautii;

Care sunt factorii ce cresc riscul unei malformatii cardiace?

  • istoric de malformatii cardiace in familie;
  • diverse boli in timpul sarcinii(rubeola este cel mai des incriminata dar poate fi si un diabet gestational necontrolat, precum si alte infectii materne);
  • medicatie teratogena in sarcina(diverse medicamente administrate fara sfat medical care pot determina diverse “greseli” in formarea cavitatilor inimii) sau consumul de alcool in sarcina;
  • prezenta unor sindroame genetice(trisomia 21-sindrom Down, trisomia 13,18, etc);

Cele mai frecvente malformatii cardiace in care apare suflul sistolic sunt:

1.PCA(persistenta de canal atrial):

  • 5-10% din totalul malformatiilor cardiace(se exclud prematurii la care acest defect este mult mai frecvent);
  • necesita monitorizare cardiologica periodica;
  • in cazul prematurilor, uneori se recomanda tratament medicamentos(indometacin) pentru inchiderea defectului;

2.DSA(defect de sept atrial):

  • 5-10% din totalul malformatiilor cardiace;
  • in peste 40% din cazuri se inchide spontan;
  • necesita monitorizare cardiologica; in general copii cu defect sub 8 mm nu prezinta categorie de risc; in celelalte situatii, mai ales daca se asociaza complicatii care nu raspund la tratament medicamentos se ia in discutie o interventie chirurgicala;

3.DSV(defect de sept ventricular):

  • una din cele mai frecvente malformatii cardiace(20-25% din malformatiile cardiace);
  • de cele mai multe ori, este vorba de un mic defect(o portiune foarte ingusta ce permite comunicarea intre cele 2 ventricule);
  • in peste 75-8-0% din cazuri, defectul este mic si se inchide spontan pana la 1-2 ani, copilasul necesitand doar monitorizare cardiologica si ecocardiografica;
  • in restul situatiilor este necesara de cele mai multe ori “inchiderea” chirurgicala si eventual tratament medicamentos in functie de complexitatea defectului si de eventuale complicatii asociate

Pe langa acestea mai sunt si ale malformatii cardiace, unele foarte complexe(o asociere de malformatii) care de cele mai multe ori necesita interventii chirurgicale iar din pacate, unele sunt incompatibile cu viata.

Alte cauze dobandite de sufluri sistolice anormale:

1. Endocardita:

  • infectie severa la nivelul endocardului care necesita frecvent spitalizare si tratament antibiotic;

2.Reumatismul articular acut:

  • complicatie a infectiei cu streptococ(articol detaliat:aici);

  In concluzie, as putea spune ca, detectarea unui suflu sistolic impune o discutie cu medicul curant care, in functie de caracteristicile suflului si de eventualele semne constatate la examenul copilasului va poate confirma daca este vorba despre un suflu inocent sau exista o suspiciune de malformatie cardiaca care urmeaza sa fie investigata.

 

 

>>>

ERITEMUL FESIER-DERMATITA DE SCUTEC

Eritemul fesier, in limbaj popular “oparirea” este destul de frecvent in perioada de bebelus si are ca si cauza principala iritatia produsa de contactul cu urina/scaunele bebelusului intr-un mediu cald si umed(intretinut de purtarea scutecului). Trebuie mentionate insa si alte cauze, mai rare dar posibile, care ascund infectii virale/bacteriene/micotice(ciuperci) si care pot sa fie trecute cu vederea, tergiversand astfel un diagnostic corect si un tratament eficient.

Ce este eritemul fesier?

  • iritatie(inrosire) a pielii din zona feselor dar si a santului interfesier, uneori cu extindere in zona genitala, inghinala iar in formele severe si pe abdomen/zona lombara, precum si pe fata interna a coapselor;
  • in formele severe pot sa apara rani deschise, ulcerande, existand un mare pericol de suprainfectare;

De ce apare?

  • aciditatea crescuta a urinii dar mai ales a scaunelor, asociata cu contactul prelungit al scutecului cu tegumentul respectiv, mai ales daca bebelusul urineaza sau are scaun pe parcursul noptii si schimbarea scutecului se produce dupa un interval de timp mai mare;
  • folosirea in exces a servetelelor umede pentru toaleta, in detrimentul apei si sapunului;
  • exces de produse cosmetice in ingrijirea bebelusului; chiar daca multe din aceste produse sunt special concepute pentru copii, la unii dintre ei, pot sa apara reactii iritative din cauza ingredientelor;
  • transpiratia in exces(atentie la cum imbracati bebelusii), materialele sintetice, scutece de calitate precara;atentie la scutecele textile: acestea trebuie schimbate mult mai des iar substanele folosite la spalarea/dezinfectarea lor trebuie sa fie atent alese;
  • infectii bacteriene: urinare/digestive(enterocolita bacteriana);
  • infectii virale: enterocolita virala;
  • infectii micotice: disbioza intestinala(in urma diverselor tratamente antibiotice), prezenta candidei sau a altor ciuperci in scaun sau la nivelul tractului genital(mai ales la fetite, vulvovaginite de diferite cauze);
  • poate fi favorizat de boli preexistente: dermatita atopica, dermatita seboreica, psoriazis(foarte rar la copii);
  • este foarte frecvent dupa inceperea diversificarii, aparand cu predilectie dupa consumul de citrice, rosii, vinete, etc; de asemenea, la cei alaptati, unele alimente consumate de mamica pot fi raspunzatoare;
  • folosirea in exces a cremelor de protectie,aplicate in strat foarte gros; desi aceste creme sunt special concepute pentru prevenirea iritatiei de scutec, sunt bebelusi care nu le tolereaza si la care sa apara efectul invers;

Ce complicatii pot sa apara?

  • suprainfectarea leziunilor, mai ales cu stafilococ si candida( orice eritem fesier care nu evolueaza favorabil in cel mult 5 zile cu masuri de igiena corespunzatoare si aplicarea de creme protectoare necesita obligatoriu consult medical);
  • pielea afectata este foarte rosie, pot exista pustule(cosuri), zone sangerande, leziunile iritative se extind, bebelusul este foarte agitat,

Cum se diagnosticheaza?

  • in general un simplu examen clinic al copilului este suficient pentru stabilirea diagnosticului; suplimentar, daca nu este doar o simpla iritatie de scutec, este posibil sa fie necesare investigatii suplimentare pentru a stabili cauza, respectiv tratamentul eficient.
  • astfel, mai ales daca vorbim de un eritem rebel la tratament sau recidivant, trebuie exclusa o infectie digestiva virala/bacteriana/parazitara-micotica(se efectueaza examen de scaun: coprocitograma, coprocultura, examen coproparazitologic), respectiv una urinara(examen sumar de urina, sediment, urocultura), la fel cum in cazul fetitelor trebuie exclusa o vulvovaginita de origine candidozica;

Care este tratamentul?

a) remedii “babesti”:

  • musetel, flori de soc: se fac bai, spalaturi cu ceai concentrat;
  • solutie de bicarbonat: concentratia difera in functie de severitatea leziunilor; personal folosesc o lingura la 1 l de apa/ceai de musetel;
  • apa cu fulgi de ovaz sau tarate de grau: se fac bai de sezut amestecand fie fulgii de ovaz, fie taratele de grau cu ceai de musetel si/sau bicarbonat asociat;
  • unguent de galbenele, tataneasa, catina: se aplica in strat foarte subtire, dupa spalare si uscare;
  • ulei de masline fiert si racit, aplicat in strat foarte subtire;
  • castravete crud sau suc de castravete: se aplica direct pe leziuni 5-10minute, avand un excelent efect astringent si cicatricizant;

b) tratament medicamentos:

  • daca este vorba despre o infectie digestiva sau una urinara, se trateaza aceste infectii conform recomandarii medicale; in diaree, pe langa tratamentul recomandat un rol esential il are regimul alimentar(detalii gasiti aici);
  • unguente bazate pe oxid de zinc(Reviken, Lanozinc, Sudocrem)/ihtiol(Vitella Ictamo), pantenol(Bepanthene), etc; acestea se administreaza strict la indicatia medicului, nu haotic, incercand diverse preparate;
  • unguent cu antibiotic daca se constata o suprainfectare a leziunilor initiale; exista situatii cand e necesara asocierea antibioticului cu un preparat pe baza de cortizon, in functie de severitatea leziunilor;
  • unguente antimicotice daca se suspicioneaza o candida sau o alta micoza;
  • pe durata tratamentului, pe langa igiena riguroasa, se recomanda cel putin 5-10 minute de cateva ori pe zi in fundicul gol, aerul ajuta foarte mult la vindecare; de evitat servetelele umede si aplicarea cremelor in start foarte gros;

Cum putem preveni?

  • schimbarea la timp a scutecelor murdare, mai ales atunci cand copilasul prezinta o forma de diaree(enterocolita, disbioza in cursul unui tratament antibiotic);
  • evitarea folosirii servetelelor umede, punand accent pe toaleta locala cu apa si sapun;
  • spalarea pe maini cu apa calda si sapun atat inainte cat si dupa schimbarea scutecului;
  • evitarea excesului de crema protectoare(aceasta se aplica in start foarte subtire si se maseaza pana patrunde in piele); sunt foarte eficiente cremele bazate pe oxid de zinc iar clasica pasta petrini ramane un aliat de nadejde;
  • folosirea scutecelor de buna calitate; in cazul scutecelor textile, se recomanda prudenta, acestea nu absorb suficient de bine, necesitand astfel schimbarea  mult mai frecventa a scutecului;
  • stergerea pielii bebelusului prin tamponare si nu prin frecare;
  • in cazul in care eritemul apare dupa consumul anumitor alimente, acestea se exclud temporar din alimentatie, fiind ulterior introduse in cantitati foarte mici, crescute progresiv, in functie de cum evolueaza pielea bebelusului;
  • tratamentul corect al oricarei infectii urinare/digestive cu asociere obligatorie de probiotice in cursul oricarui tratament antibiotic(probioticele se adminsitreaza pe toata durata antibioterapiei si, cel putin inca 5 zile dupa terminarea acesteia);
>>>

PRINCIPII NUTRITIVE IN ALIMENTATIA COPIILOR

benefits-of-organic-foods

„Omul trebuie să mănânce pentru a trăi, nu să trăiască pentru a mânca”

 Ce presupune o  alimentaţie sănătoasă?:

  • moderaţie, cu evitarea excesului de orice fel;
  • varietate: permite un aport complex de nutrienţi şi evitarea unei alimentaţii unilaterale;
  • calitate: conţinut adecvat în nutrienţi esenţiali, în cantităţi suficiente care să susţină toate activităţile organismului;

Poza curs nutritie site

  • cantitate: aportul energetic controlat şi adaptat nevoilor metabolice individuale;
  • echilibru: asigurarea tuturor grupelor alimentare în proprţii optime;

Alimentaţia contemporană a copiilor este destul de monotonă, din cauza lipsei de complianţă a acestora sau din faptul că nu au fost obişnuiţi de mici cu varietatea în farfurie, acest fapt scade considerabil calitatea vieţii şi provoacă dezechilibre nutritionale cu urmări pe termen lung.

Educaţia nutriţională trebuie să înceapă cât mai devreme, imediat după vârsta de 6 luni, în acest fel copilul având toate şansele să se dezvolte într-un adult sănătos.

Părinţii trebuie să ia la cunoştinţă câteva aspecte ale alimentaţiei sănătoase pe care le pot implementa cu răbdare şi succes acasă:

  • copilul mic, cu vârsta cuprinsă între 1 şi 3 ani are nevoie de aproximativ 100kcal/kg corp/zi, nevoi ce pot fi satisfăcute de o alimentaţie echilibrată în care se încearcă a fi introduse toate grupele de alimente. Nevoile hidrice ale copilului mic sunt de 100ml/kg corp/zi, cantitate ce însumează consumul de apă dar şi de laptele oferit, supe/ciorbe sau alte alimente care conţin apă, ceaiuri, limonadă sau fresh de fructe;
  • copilul mai mărişor, între 3 şi 7 ani, are nevoie de aproximativ 80-90kcal/kg corp/zi (1300kcal la vârsta de 3 ani, urcând până la 1800 kcal la vârsta de 7 ani). Necesarul de lichide scade puţin, la 70-100ml/kg corp/zi, fiind acoperit  de asemenea de alimentele consumate dar si lichide.

O menţiune importantă despre aceste calorii este aceea ca ele să provină din alimente brute, adevărate, sănătoase (exemplu carne, brânză, legume etc.) şi nu din alimente foarte procesate, pline de aditivi (dulciuri, chips-uri, prăjeli etc.)Se recomandă ca aceste calorii să fie împărţite în decursul a 5 mese inegale, 3 dintre ele să fie principale şi 2 gustări:

 

Masa Mic dejun Gustare 1 Prânz Gustare 2 Cină
Calorii 20% 15% 30% 15% 20%

Să luăm fiecare principiu nutritiv în parte:

 

1.Carbohidraţii (glucidele):

  • au rol energetic şi structural, fără ei copii ar fi lipsiţi de energie şi nu s-ar dezvolta corespunzător;
  • sunt necesare 10-12 grame de carbohidraţi pentru fiecare kilogram al copilului, ca şi total reprezentând 50-55% din totalul caloric zilnic;
  • se împart în două mari categorii: simpli şi complecşi.

a)Carbohidraţii simpli :

  • sunt reprezentaţi de făina albă (şi toţi derivaţii ei – pâine albă, paste albe, orez alb etc.), zaharurialimente ce conţin zahăr);au proprietatea de a se absorbi rapid în sânge sub formă de glucoză, fapt ce determină creşterea bruscă a glicemiei, precum şi regresia ei în acelaşi mod alert. Acest lucru conferă o stare de energie de scurtă durată, urmată apoi de o stare de moleşeală, somnolenţă şi dificultate de concentrare (din cauza oscilaţiilor glicemice);
  • fructele conţin de asemenea zaharuri cu absorbţie rapidă dar faptul că au şi o cantitate mare de fibre, efectele nu sunt asemănătoare cu a celorlalte alimente prezentate mai sus;

VITAMINE-300x160

b)Carbohidraţii complecşi:

  • sunt reprezentaţi de varianta integrală a făinii şi toţi derivaţii ei (pâine integrală, paste integrale, orez sălbatic/integral), cartofi, legume şi leguminoase(articol detaliat);
  •  au proprietatea de a se absorbi lent în sânge, nu provoacă o creştere rapidă a glicemiei şi astfel conferă energie de lungă durată;
  • sunt de  preferat  în detrimentul celor simpli.

 2.Fibrele:

  • sunt o categorie a carbohidraţilor complecşi, compuşi ce au acţiune asupra tranzitului intestinal, fără ele, buna funcţionare a sistemului digestiv nu ar fi posibilă;
  • au proprietatea de a absorbi apa, zahărul sau grăsimile din stomac, formează un gel şi apoi avansează prin tubul digestiv până la eliminare;

cereale

  • sunt extrem de eficiente în cazul constipaţiei şi se recomandă consumul a 30 grame în fiecare zi;
  • alimente bogate în fibre sunt: cerealele integrale(grâu, secară, ovăz), tărâţele, seminţele de psyllium, seminţe de in sau chia, cartofi, orez, legume sau leguminoase.

 3. Proteinele:

  •  rol decisiv în alimentaţie copiilor, fără ele nefiind posibilă creşterea şi dezvoltarea muşchilor, părului, pielii şi a organelor interne; mai mult, anticorpii sunt formaţi majoritar de proteine, astfel că rezistenţa sistemului imunitar în lupta cu infecţiile ar fi scăzută fără aportul acestora;

Lapte

  • ca şi cantitate, 1-1,2gr/kg corp/zi sunt suficiente pentru a acoperi necesarul celor mici (respectiv 15% din totalul caloric zilnic); se recomandă ca jumătate din acestea să fie de origine animală (pui, găină, curcan, peşte, vită, ouă, lactate şi derivate lactate) şi jumătate de origine vegetală (ciuperci, leguminoase – fasole, mazăre, linte, năut, soia – nuci, migdale, caju, arahide, seminţe şi legume).

Există o diferenţă între cele două tipuri de proteine şi anume valoarea lor biologică. În organism, proteinele se descompun în aminoacizi (în total există în număr de 30, 8 dintre ei fiind esenţiali – adică nu pot fi sintetizaţi de organism şi este necesar aportul acestora din alimentaţie). Proteinele de origine animală conţin toţi cei 8 aminoacizi esenţiali, fiind catalogate drept proteine de calitate superioară, cu „valoare biologică mare”. Cele de origine vegetală nu conţin toţi aminoacizii esenţiali, excepţie făcând soia. Astfel, ele trebuie să fie combinate cu alte alimente ce conţin alţi aminoacizi, cu scopul de a forma proteine complete. De exemplu, ciupercile pot fi combinate cu broccoli sau porumb sau leguminoasele cu cereale sau legume.

 4.Lipidele (grăsimile):

  • sunt extrem de importante în alimentaţia copiilor, având un rol bine determinat în dezvoltarea sistemului nervos; astfel, dietele care presupun restricţionarea grăsimilor nu sunt indicate sub nici un motiv celor mici, produsele degresate nefiind indicate acestora;
  • fără aportul acestora, vitaminele liposolubile(ce se dizolvă în grăsimi) A, D, E, K nu s-ar absorbi în organism;
  • ca şi cantitate, acestea trebuie să reprezinte 30% din totalul caloric zilnic;
  • provin, ca şi proteinele, din două origini: grăsimi de origine animală şi de origine vegetală.

Există mai multe categorii de grăsimi şi le vom explora pe fiecare pe rând:

  • grăsimile saturate: prima categorie de grăsimi găsite în produsele de origine animală, care trebuie să nu se găsească în procent mai mare de 7% din totalul caloric zilnic. Le întâlnim în: unt, lapte, brânză etc. Şi unele produse vegetale conţin grăsimi saturate şi anume untul/uleiul de cocos şi de palmier;
  • grăsimile mononesaturate: sunt un tip de grăsimi găsite preponderent în produsele vegetale şi trebuie să existe în alimentaţia copiilor în procent de 20% din totalul caloric zilnic. Se găsesc în: uleiul de măsline, avocado, unt de arahide şi seminţe;
  • grăsimile polinesaturate: sunt catalogate ca fiind grăsimi sănătoase şi reprezentate în principal de cei doi acizi graşi esenţiali, omega 3 şi omega 6. Îi numim esenţiali asemenea aminoacizilor, deoarece nu pot fi sintetizaţi de organism şi astfel este necesar aportul lor din alimentaţie; aceste grăsimi se găsesc în: nuci, seminţe de in, ulei de in, somon – surse de omega 3, porumb şi soia – surse de omega 6.Alimentaţia actuală furnizează o cantitate suficientă de omega 6 dar nu şi omega 3, astfel că se recomandă consumul de peşte de cel puţin 3 ori/săptămână;
  • grăsimile trans: de departe cele mai periculoase, sunt grăsimi hidrogenate parţial sau total (un proces de stabilizare sau conservare ce presupune modificarea chimică a unor grăsimi sănătoase şi rezultă un tip ce nu au o structură naturală). Trebuie să se găsească sub procentul de 1% în alimentaţia celor mici, aşa că atenţie la următoarele produse: prăjituri din comerţ, patiserie, checuri, fursecuri, biscuiţi, chipsuri, margarină sau produse rafinate/procesate.

 

Nutritionist-Iulia-Hadarean2Iulia Hădărean

Nutriţionist-dietetician

iulia.hadarean@yahoo.com

https://www.facebook.com/IuliaHadareanNutritieSiDietetica

>>>
Sitemap