februarie 2015

CURSURILE LUNII MAI

Dragii mei, Programul pentru luna mai este complet, incepem in forta cu un Nou Curs de Urgente si continuam cu doua cursuri “speciale”, dedicate dezvoltarii pe grupe de varsta, incepand asa cum Citeste mai mult »

februarie 2015

CURSURILE LUNII MAI

Dragii mei, Programul pentru luna mai este complet, incepem in forta cu un Nou Curs de Urgente si continuam cu doua cursuri “speciale”, dedicate dezvoltarii pe grupe de varsta, incepand asa cum Citeste mai mult »

Curs Diversificare Featured

CURS DIVERSIFICARE 2-9 IUNIE 2015

Dragii mei,  Dupa o pauza de cateva luni, CURSUL  de DIVERSIFICARE revine incepand din luna iunie 2015 intr-un nou format, cu durata mai mare(6 ore in loc de 4 ore) pentru a Citeste mai mult »

etape de dezvoltare 1-2 ani

CURS ETAPE DE DEZVOLTARE – 1-3 ANI

Dragii mei,         In ziua de azi avem la dispozitie o multitudine de informatii legate de cresterea si ingrijirea copiilor. Uneori, sunt prea multe, alteori, prea rigide si greu Citeste mai mult »

elena curs

CURS ETAPE DE DEZVOLTARE: BEBELUSUL 0-12 LUNI

Dragii mei,         In ziua de azi avem la dispozitie o multitudine de informatii legate de cresterea si ingrijirea copiilor. Uneori, sunt prea multe, alteori, prea rigide si greu Citeste mai mult »

CURSURILE LUNII MAI

februarie 2015

Dragii mei,

Programul pentru luna mai este complet, incepem in forta cu un Nou Curs de Urgente si continuam cu doua cursuri “speciale”, dedicate dezvoltarii pe grupe de varsta, incepand asa cum e firesc cu bebelusii si apoi cu piticii intre 1 si 3 ani, cursuri sustinute impreuna cu Alexandra Gorea,  ce abordeaza copilasii ca si un tot unitar, insistand atat pe aspectele medicale cat si pe  cele de ordin psihologic.

1. CURS de URGENTE ale COPILARIEI  11- 13 MAI

2. CURS ETAPE DE DEZVOLTARE – 0-12 LUNI 18-20 MAI

3. CURS ETAPE DE DEZVOLTARE – 1-3 ANI 25-27 MAI

Va doresc o primavara frumoasa in continuare si va astept cu drag!

>>>

INTOLERANTA LA LACTOZA

poza-lapte

Am ales acest subiect nu neaparat din cauza frecventei acestei afectiuni in pediatrie cat mai ales a confuziei care se face cu intoleranta la proteinele din lapte; lactoza este un dizaharid(“zaharul” din lapte) si face parte din categoria glucidelor(carbohidratilor), pe cand proteinele apartin altei categorii de nutrienti. Asadar, sunt doua boli diferite care beneficiaza de regim igieno-dietetic diferit si implicit tratament diferit.

 

Ce este intoleranta la lactoza?

  • incapacitatea de a digera si implicit de a absorbi LACTOZA(secundara consumului de lapte si derivate din lapte);
  • se datoreaza insuficientei sau lipsei enzimei care digera lactoza; mai exact, lactoza ajunsa in intestin este scindata(divizata) in doi compusi: glucoza si galactoza sub actiunea unei enzime-LACTAZA; doar sub aceste forme se poate produce absorbtia in intestin; in absenta acestei scindari, lactoza nu poate fi procesata, ajunge in forma “bruta” in intestinul gros unde determina un intens proces de fermentatie, raspunzator in mare parte de simptomele digestive caracteristice;
  • exista o importanta componenta genetica, fiind considerata cea mai frecventa insuficienta enzimatica(per total, incluzand si patologia adultului);
  • luand in calcul cauza acestui deficit enzimatic, se descriu 3 forme de intoleranta:

1. Forma genetica- intoleranta congenitala la lactoza:

  • afectiune foarte rara;
  • este transmisa genetic, modul fiind autozomal recesiv(mai exact daca unul din parinti sufera de aceasta boala, riscul ca descendentii sa fie afectati este de 25%);
  • debut de la nastere, indiferent de tipul de alimentatie;

2. Forma primara-intoleranta primara la lactoza:

  • este foarte frecventa si apare cu predilectie in randul populatiei adulte;
  • se datoreaza scaderii activitatii enzimatice a lactazei, pana la disparitia acesteia(in formele severe); sunt studii care apreciaza un declin al activitatii enzimatice incepand chiar din copilarie( dupa varsta de 2-6 ani) insa cu aparitia simptomatologiei  doar in adolescenta sau chiar la varsta de adult;
  • si in aceasta forma exista o componenta genetica importanta-varsta si nivelul de scadere a lactazei sunt determinate genetic(exista chiar teste de biologie moleculara pentru a determina aceasta predispozitie genetica);
  • cei afectati, frecvent asociaza si demineralizari osoase- osteopenie/osteoporoza si implicit risc crescut de fracturi;
  • in functie de zona geografica, se estimeaza  ca un procent de 70-75% din populatia adulta are un nivel scauzt de lactaza(2-3% tarile nordice, respectiv 65-70% Italia si Turcia);

3. Forma secundara- intoleranta secundara la lactoza:

  • este cea mai frecventa forma intalnita la copii;
  • apare secundar afectarii mucoasei intestinale in cursul bolilor acute, infectioase(gastroenterocolita acuta, paraziti intestinali) sau a celor cronice(boli inflamatorii intestinale: boala celiaca, boala Crohn,etc) dar si dupa unele tratamente medicamentoase(unele antibiotice, chimioterapia);
  • este tranzitorie/reversibila(in general 4-6-8 saptamani), toleranta la lactoza se reface dupa “repararea” mucoasei intestinale;

Suplimentar, as adauga o forma fiziologica de intoleranta la lactoza, care apare in special la prematuri(nu a fost timp suficient  pentru maturarea mucoasei intestinale) dar si la cei nascuti la termen, in general dupa varsta de 4-6 saptamani cand, cantitatea de lapte si implicit de lactoza este din ce in ce mai mare iar intestinul, insuficient pregatit pentru a produce cantitati optime de lactaza;frecvent se confunda cu colicile abdominale, simptomatologia fiind similara, exceptand diareea;

Cum se manifesta?

Simptomele in general apar dupa 30-120 minute de la ingerarea produselor ce contin lactoza; sunt cu atat mai intense cu cat aceste produse sunt mai des regasite in alimentatie(de exemplu, sunt cvasipermanente la copilasii cu intoleranta la lactoza-forma congenitala sau cea secundara si care primesc exclusiv alimentatie lactata); severitatea simptomelor depinde de forma de intoleranta, de nivelul de enzima disponibil in intestin; sunt situatii cand apar dupa ingestia a 100 ml de lapte, la fel cum, in alte situatii poate fi tolerata o cantitate mai mare de lapte(500-700ml).

  • greturi;
  • regurgitari, varsaturi;
  • dureri colicative, crampe abdominale;
  • senzatie de plenitudine, satietate precoce(la cantitati foarte mici de lapte/produse lactate);
  • meteorism abdominal, exces de gaze, flatulenta(eliminarea in exces de gaze);
  • diaree: scaune moi, apoase, spumoase cu  miros acid, eventual cu “bulgarasi” de lapte nedigerat daca se manifesta timp indelungat poate duce la o stagnare/scadere in greutate; orice modificare a tranzitului intestinal impune examinari suplimentare, in primul rand excluderea unei infectii; asadar, examenul de scaun este esential pentru un diagnostic corect si implicit un tratament eficient atunci cand copilasii prezinta scauen modificate.

Cum se diagnosticheaza?

In general, daca sunt prezente simptomele mentionate mai sus, se ridica suspiciunea intolerantei care poate fi confirmata prin teste specifice:

1. test de incarcare cu lactoza:

  • se administreaza o cantitate variabila de lactoza(in functie de greutatea copilului) si apoi se determina glicemia, la intervale diferite de timp- pe o durata de 2 ore, din 30 in 30 de minute;
  • testul se considera pozitiv(confirma intoleranta la lactoza) daca nu apare o crestere a glicemiei dupa consumul de lactoza; aceasta demonstreaza ca, nu se produce scindarea lactozei in glucoza si galactoza;

2.testul hidrogenului expirat:

  • rar folosit in pediatrie;
  • prespune ingerarea unei cantitati variabile de lactoza(in functie de greutatea copilului) si apoi determinarea cantitatii de hidrogen din aerul expirat la diferite intervale de timp;

3. testul aciditatii scaunului:

  • neinvaziv, presupune doar recoltarea de scaun; este foarte important insa ca, testul sa se faca imediat dupa recoltare,altfel, sub actiunea bacteriilor, apar modificari ale ph-ului si testul poate iesi fals pozitiv;
  • se considera pozitiv  daca ph-ul scaunului este sub 5,5:lactoza nedescompusa(in lipsa enzimei) duce la o crestere a aciditatii scaunelor consecutiv producerii de acid lactic si alti acizi grasi;

4. proba terapeutica:

  • in caz de suspiciunea de intoleranta la lactoaza, pentru  o perioada scurta(1-2 saptamani) se recomanda excluderea lactatelor; daca simptomatologia se remite se considera test pozitiv;aceasta metoda nu poate diferentia intoleranta la lactoza de intoleranta la proteinele din lapte;

5. teste genetice:

  • sunt teste de inalta specificitate, ce folosesc biologia moleculara;
  • nu sunt influentate de alte boli asociate;
  • sunt utile pentru a diferentia intoleranta primara de cea secundara;
  • in functie de rezultat exista 3 situatii posibile:

1. genotip 13910C/C-homozigot-predispozitie clara pentru intoleranta;

2. genotip 13910T/C-heterozigot-se poate asocia o intoleranta primara insa o forma foarte usoara;

3. genotip 13910T/T-homozigot- nu exista predispozitie pentru intoleranta

 Ce complicatii pot sa apara?

In functie de severitatea simptomelor, se descriu diverse complicatii, mai ales daca diagnosticul se tergiverseaza; o complicatie severa la copii este determinata de intoleranta congenitala(foarte rara) si se traduce prin falimentul cresterii(malnutritie) secundar diareei trenante; este important de mentionat ca, orice stagnare/scadere in greutate trebuie insotite de investigatii suplimentare pentru a cauta cauza; nu este o solutie administrarea de suplimente de lapte praf sau de diversificare precoce fara sa stim ce anume a determinat stagnarea/scaderea in greutate;

  • deshidratare: cu atat mai severa cu cat varsta copilului este mai mica; necesita de cele mai multe ori spitalizare pentru refacerea pierderilor;
  • malnutritie: apare rar, atunci cand se intarzie diagnosticul;
  • osteopenie/osteoporoza: complicatie a regimului fara lactate/produse lactate si, in general sunt tipice adolescentilor/adultilor cand, deseori este necesara o suplimentare cu calciu si/sau vitamina D(obligatoriu sub control al calcemiei si nivelului de vitamina D);

 Cu ce alte boli poate fi confundata?(diagnostic diferential):

1. alergia la proteinele din lapte:

  • confuzie in special printre parinti(personal am intalnit foarte multe situatii in care se suspiciona o intoleranta la proteine iar parintii administrau formule fara lactoza, evident, fara ameliorarea simptomatologiei);
  • este o afectiune de tip imun, pe cand intoleranta la lactoza este o boala digestiva;
  • beneficiaza de regim diferit: pentru cei alaptati se recomanda ca mama sa excluda din alimentatie lactatele iar pentru cei alimentati artificial se alege o formula speciala(HA-hipoalergenica sau cu proteine hidrolizate complet- in formele severe);

2.alte alergii alimentare:

  • sunt multe  alergii alimentare care se pot manifesta similar; in astfel de situatii se recomanda testari suplimentare(fie testele cutanate, fie dozarea IgE specifice pentru alimentele “suspecte”);

3. deficit de diaminoxidaza(DAO):

  • o enzima ce degradeaza histamina; in absenta acestei enzime, apar manifestari tipice de alergie;

4. colicile abdominale:

  • principala diferenta o constituie absenta scaunelor modificate si consecintele negative asupra cresterii;

5. sindromul de colon iritabil:

  • tulburare functionala a tubului digestiv, prezenta in 5-20% din copii(procent mult mai mare la adulti), cu o componenta genetica importanta, favorizata si de contextul emotional(anxietate/frica/depresie:integrarea in colectivitate, stress scolar, conflicte familiale, aparitia unui nou membru in familie, etc);
  • se caracterizeaza prin alternarea episoadelor de diaree cu a celor de constipatie, insotite de dureri abdominale difuze, crampe, balonari, meteorism abdominal;
  • nu este o boala si printr-o alimentatie echilibrata insotita de “rezolvarea” factorului emotional simptomatologia remite sau se reduce considerabil.

Care este tratamentul?

1. regim igieno-dietetic:

  • excluderea laptelui si produselor lactate sau consumul unor cantitati minime pentru care nu apar smptome; asa cum spuneam, cantitatea de enzima disponibila este variabila, astfel incat regimul se stabileste in functie de gradul de tolerabilitate al fiecaruia;
  • pentru copiii mici exista formule de lapte praf fara lactoza; acestea se recomanda chiar si preventiv, atunci cand copilasii trec printr-un episod de diaree(de natura infectioasa); aceasta deoarece, in infectii se produce o afectare a mucoasei intestinale si implicit o scadere a acestei enzime; administrarea in continuare a unei formule simple de lapte, va intretine diareea;
  • unele produse lactate, in special iaurtul pot sa fie tolerate, de aceea se recomanda diete “personalizate”, nu o excludere a tuturor produselor lactate; untul de asemenea, de cele mai multe ori este tolerat; la fel, cascavalul maturat(cu cat este mai maturat, cu atat e mai sarac in lactoza);
  • se recomanda precautie in ceea ce priveste alte produse care pot contine lactoza:mezeluri, supe la plic, cartofi instant, sosuri,faina, produse de patiserie, torturi, ciocolata, inghetata,margarina, indulcitori, ketchup, maioneaza, mustar;

2. substitutie enzimatica:

  • exista in prezent preparate de LACTAZA care se pot administra fie inainte de consumul de lapte/produse lactate, fie concomitent cu acestea(unul dintre cele mai folosite preprate este Colieful, care se administreaza si in primele luni de viata, atunci cand apare acea intoleranta fiziologica);

3. tratamentul bolii de baza(cea care a determinat deficitul) pentru formele de intoleranta secundara:

  • gastroenterocolita infectioasa: tratamentul diareei in functie de cauza acesteia(virala/bacteriana) asociata fie cu excluderea laptelui si produselor lactate, fie cu administrarea unei formule fara lactoza, pe durata scurta de timp, in functie de evolutia bolii;
  • tratament antiparazitar in caz de parazitoze intestinale;
  • boala celiaca: regim fara gluten care va determina vindecarea mucoasei intestinale si, implicit va asigura cantitatea optima de lactaza;

4. substitutie cu calciu si/sau vitamina D:

  • in functie de varsta si regim alimentar, sub control al parametrilor metabolismului fosfo-calcic(calciu, fosfor, fosfataza alcalina, dozarea vitaminei D);

 

 

 

>>>

CURSURILE LUNII MAI

februarie 2015

februarie 2015Dragii mei,

Programul pentru luna mai este complet, incepem in forta cu un Nou Curs de Urgente si continuam cu doua cursuri “speciale”, dedicate dezvoltarii pe grupe de varsta, incepand asa cum e firesc cu bebelusii si apoi cu piticii intre 1 si 3 ani, cursuri sustinute impreuna cu Alexandra Gorea,  ce abordeaza copilasii ca si un tot unitar, insistand atat pe aspectele medicale cat si pe  cele de ordin psihologic.

1. CURS de URGENTE ale COPILARIEI  11- 13 MAI

2. CURS ETAPE DE DEZVOLTARE – 0-12 LUNI 18-20 MAI

3. CURS ETAPE DE DEZVOLTARE – 1-3 ANI 25-27 MAI

Va doresc o primavara frumoasa in continuare si va astept cu drag!

 

>>>

CURS DIVERSIFICARE 2-9 IUNIE 2015

Curs Diversificare Featured

Dragii mei,

 Dupa o pauza de cateva luni, CURSUL  de DIVERSIFICARE revine incepand din luna iunie 2015 intr-un nou format, cu durata mai mare(6 ore in loc de 4 ore) pentru a permite clarificarea tuturor aspectelor legate de alimentatia piticilor.

  Din rezumat:

  • Regulile generale ale diversificarii in consens cu recomandarile Societatii Europene de Nutritie Pediatrica si ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii;
  • Alimentatia in situatii speciale(reflux gastro-esofagian, dermatita atopica, intoleranta la proteinele din laptele de vaca, gastroeneterocolite, constipatie, alergii alimentare);
  • Exemple practice;
  • Borcanasele – pro/contra ?;
  • Probleme care pot sa apara in diversificare;
  • Autodiversificarea -argumente pro/contra;
  • Alimente interzise bebelusului;
  • Controverse privind alimentatia bebelusilor;
  • “Caietul” cu retete pentru bebei;
  • Discutii libere, raspunsuri la intrebari;

Cursul va avea loc la sediul cabinetului din str. Tache Ionescu nr 20 in zilele de 2, respectiv 9 iunie 2015 incepand cu ora 17.00, durata fiecarei intalniri fiind de 3 ore; costul este 150ron pentru ambele sedinte si include suportul tiparit al cursului.

Va puteti inscrie pe mail(pediatru@pediatrucluj.ro), sms(tel:0720032120) sau telefonic: 0364738907( L-V intre orele 8-17.00).

                                                                             Va astept cu drag!

>>>

CURS ETAPE DE DEZVOLTARE – 1-3 ANI

etape de dezvoltare 1-2 ani

Dragii mei,

        In ziua de azi avem la dispozitie o multitudine de informatii legate de cresterea si ingrijirea copiilor. Uneori, sunt prea multe, alteori, prea rigide si greu de pus in practica; unele dintre ele contradictorii, facand foarte dificila filtrarea informatiilor corecte si relevante. Pe langa faptul ca nu stim ce sa alegem, de multe ori nu punem in practica ceea ce invatam. In plus, multe recomandari medicale sunt in contradictie cu cele psihologice, astfel incat ca si parinti suntem pusi in mari incurcaturi. La toate acestea se adauga presiunea anturajului, fie ca vorbim de bunicii cu experineta, fie de rudele, prietenii, vecinii care tocmai au trecut prin aceste etape de inceput.

Acestea sunt doar cateva dintre motivele pentru care am conceput impreuna cu un psiholog(Alexandra Gorea-Centrul Playfullearning) un curs despre Etapele dezvoltarii copiilor cu varste intre 1 si 3 ani.

etape de dezvoltare 1-2 ani

Printre alte motive pentru care sa alegi acest curs se numara si:

  • Primesti informatii validate stiintific;
  • Cursul imbina recomandarile medicale(pediatrice) cu cele psihologice;
  • Ai ocazia sa aplici ceea ce ai invatat deoarece vei primi un set de tehnici concret.

In cadrul cursului se vor aborda teme precum:

1. Evolutia cresterii si a dezvoltarii
2. Infectiile si colectivitatea
3. Alimentatia
4. Mersul si incaltamintea
5. Somnul
6. Mituri in dezvoltare
7. Suplimentele alimentare

8. Creierul copilului si importanta educatiei timpurii

9. Atasamentul la copii si relevanta sa pe tot parcursul vietii. Stilurile de atasament ale parintilor si cum acestea influenteaza copilul

10. Nevoile esentiale ale copiilor de 1-2 ani
11. Achizitii si etape ale dezvoltarii fizice, cognitive, sociale si emotionale in perioada 1-2 ani
12. Dificultati ale dezvoltarii (echilibrarea rolurilor, colicile si plansul, depresia, disciplina, fricile, somnul)

13. Adaptarea la cresa
14. Disciplina si setarea limitelor
15. Dificultati ale varstei 1-3 ani(somnul, depresia, probleme alimentare, imaginea de sine si stima de sine, rivalitatea  intre frati, deprinderea toaletei, fricile si anxietatea)
16. Abordarea Playful Parenting – jocuri specifice 1-3 ani

Cursul se va desfasura in doua sedinte  a cate trei ore fiecare. Ambele intalniri vor avea loc la sediul Playful Learning si Pediatru Cluj – strada Tache Ionescu nr 20, Cluj Napoca, pe 25 si pe 27 mai 2015 incepand cu ora 17.00 Participantii vor primii suportul tiparit al cursului.

Pret: 150 ron/curs/persoana (include ambele sedinte si suportul tiparit al cursului)

Inscrierile se fac prin telefon la: 0364. 38.907(L-V intre orele 8.00-17.00) sau email la: pediatru@pediatrucluj.ro saucontact@playfullearning.ro

>>>

CURS ETAPE DE DEZVOLTARE: BEBELUSUL 0-12 LUNI

elena curs

Dragii mei,

        In ziua de azi avem la dispozitie o multitudine de informatii legate de cresterea si ingrijirea copiilor. Uneori, sunt prea multe, alteori, prea rigide si greu de pus in practica; unele dintre ele contradictorii, facand foarte dificila filtrarea informatiilor corecte si relevante. Pe langa faptul ca nu stim ce sa alegem, de multe ori nu punem in practica ceea ce invatam. In plus, multe recomandari medicale sunt in contradictie cu cele psihologice, astfel incat ca si parinti suntem pusi in mari incurcaturi. La toate acestea se adauga presiunea anturajului, fie ca vorbim de bunicii cu experineta, fie de rudele, prietenii, vecinii care tocmai au trecut prin aceste etape de inceput.

Acestea sunt doar cateva dintre motivele pentru care am conceput impreuna cu un psiholog(Alexandra Gorea-Centrul Playfullearning) un curs despre Etapele dezvoltarii copiilor cu varste intre 0-12 luni.

elena curs

Printre alte motive pentru care sa alegi acest curs se numara si:

  • Primesti informatii validate stiintific;
  • Cursul imbina recomandarile medicale(pediatrice) cu cele psihologice;
  • Ai ocazia sa aplici ceea ce ai invatat deoarece vei primi un set de tehnici concret.

In cadrul cursului se vor aborda teme precum:

1. Adaptarea la mediul extrauterin- aspecte fiziologice; cand ne alarmam?
2. Cresterea si dezvoltarea – greutate, lungime, indici de evaluare,perimetru cranian, fontanele; aspecte      fiziologice, cand ne adresam medicului?
3. Alimentatia in primul an:alaptare/lapte praf/diversificare- probleme frecvente;
4. Ingrijirea bebelusului: temperatura, imbracaminte, baie, cure de aer,etc
5. Bebelusul in concedii
6. Somnul
7. Purtarea bebelusilor
8. Mituri in dezvoltarea bebelusului
9. Suplimentele alimentare
10.Controale periodice si profilactice
11. Program de imunizare
12. Creierul copilului si importanta educatiei timpurii
13. Atasamentul la copii si relevanta sa pe tot parcursul vietii;stiluri de atasament ale parintilor si cum     acestea influenteaza copilul

14. Nevoile esentiale ale copiilor de 0-1 an

15. Achizitii si etape ale dezvoltarii fizice, cognitive, sociale si emotionale in primul an de viata;

16. Dificultati ale dezvoltarii(echilibrarea rolurilor, colicile si plansul, depresia, disciplina, fricile si anxietatea, somnul)

17. Abordarea Playful Parenting – jocuri specifice 0-1 an

  • Cursul se va desfasura in doua sedinte  a cate trei ore fiecare;
  • Ambele intalniri vor avea loc la sediul Playful Learning si Pediatru Cluj – strada Tache Ionescu nr 20, Cluj Napoca, pe 18 si pe 20 mai 2015 incepand cu ora 17.00;
  • Participantii vor primii suportul tiparit al cursului.

Pret: 150 ron/curs (include ambele sedinte si suportul tiparit al cursului)

Inscrierile se fac prin telefon la: 0364. 738.907 sau email la: pediatru@pediatrucluj.ro sau contact@playfullearning.ro

>>>

SUFLUL SISTOLIC

stetoscop

Suflul sistolic este de multe ori prezent de la nastere sau, poate sa apara pe parcurs  si, ii nelinisteste teribil pe parinti cu atat mai mult cu cat se mentioneaza implicarea inimii.

Apare la peste 50-60% din copii si, in marea majoritate a  cazurilor(peste 90%), este inocent, fiziologic si nu semnifica o boala cardiaca.Cu toate acestea, atunci cand este detectat, va fi monitorizat de catre medic iar daca se asociaza si alte semne tipice, se va recomanda consult cardiologic si ecocardiografie pentru a exclude o eventuala malformatie cardiaca.

Ce este suflul sistolic?

  • NU este o boala ci este un semn clinic, mai exact,un zgomot suplimentar care se aude cu stetoscopul atunci cand medicul asculta inimioara;
  • in mod normal, la auscultatia inimii, se percep 2 zgomote, unul produs de inchiderea valvelor care fac legatura intre cavitatile inimii, celalalt produs de inchiderea valvelor care sunt situate la emergenta marilor vase(aorta, respectiv pulomnara); orice zgomot in afara celor doua mentionate, va fi descris de catre medic ca si intensitate(gradul suflului), tonalitate, localizare, respectiv iradiere;
  • in functie de intensitate, se descriu 6 grade, gradul I, cel mai putin intens, abia audibil cu stetoscopul, respectiv gradul VI, foarte intens care in marea majoritate a cazurilor semnifica o boala cardiaca(malformatie) severa.

Clasificarea suflurilor sistolice:

1. suflul sistolic inocent, non-organic, functional:

  • foarte frecvent, fara semnificatie de boala;
  • apare la diferite varste, poate fi prezent de la nastere sau  apare pe parcurs, in diferite etape de dezvoltare;
  • este determinat de circulatia fiziologica a sangelui la nivelul cavitatilor inimii;
  • nu este insotit de alte semne sau simptome;
  • poate sa apara si la copiii cu anemie(in formele severe), respectiv la cei cu afectiuni tiroidiene(hipertiroidism);
  • in general are grad mic- I/II si este localizat frecvent la nivelul spatiului IV-V intercostal;intensitatea poate creste in stare de boala infectioasa(febra),  efort fizic, plans;
  • nu necesita investigatii suplimentare, nu reprezinta o afectiune cardiaca;
  • nu reprezinta un motiv pentru evitarea efortului fizic, copilul poate efectua orice fel de activitate fizica(chiar si de performanta) si, in niciun caz nu poate reprezenta un motiv pentru scutirea copilului de la orele de educatie fizica la scoala;

2. suflul sistolic patologic:

  • semnifica un semn al unei afectari cardiace, fie o malformatie cardiaca(copilul se naste cu ea), fie afectiuni cardiace dobandite(afectiuni valvulare, endocardite-infectii la nivelul inimii);
  • este mult mai intens, grad III-VI si frecvent insotit si de alte zgomote suplimentare; orice suflu cardiac cu intensitate peste II, impune investigatii suplimentare: EKG, ecocardiografie, radiografie toracica, eventual si analize de sange; necesita obligatoriu consult cardiologic si eventual chirugical;
  • de cele mai multe ori este prezent de la nastere si este insotit de alte semne si simptome care ii determina pe neonatologi sa completeze investigatiile inca din maternitate;
  • in functie de boala de baza, poate fi insotit de oboseala la efort(bebelusii nu se pot hrani corespunzator si, implicit apare un retard de crestere), cianoza peri-oro-nazala(coloratie albastruie in jurul guritei, nasului) atat in repaus cat mai ales la efort, dificultati de respiratie(dispnee);
  • necesita obligatoriu evaluare cardiologica si, in functie de boala de baza, interventie chirurgicala si/sau tratament medicamentos;
  • copilasii cu malformatii cardiace sau cei operati pe cord necesita ingrijiri suplimentare, evitarea contactului infectios fiind un imperativ, orice infectie pe o inimioara bolnava necesita mult mai multe precautii;

Care sunt factorii ce cresc riscul unei malformatii cardiace?

  • istoric de malformatii cardiace in familie;
  • diverse boli in timpul sarcinii(rubeola este cel mai des incriminata dar poate fi si un diabet gestational necontrolat, precum si alte infectii materne);
  • medicatie teratogena in sarcina(diverse medicamente administrate fara sfat medical care pot determina diverse “greseli” in formarea cavitatilor inimii) sau consumul de alcool in sarcina;
  • prezenta unor sindroame genetice(trisomia 21-sindrom Down, trisomia 13,18, etc);

Cele mai frecvente malformatii cardiace in care apare suflul sistolic sunt:

1.PCA(persistenta de canal atrial):

  • 5-10% din totalul malformatiilor cardiace(se exclud prematurii la care acest defect este mult mai frecvent);
  • necesita monitorizare cardiologica periodica;
  • in cazul prematurilor, uneori se recomanda tratament medicamentos(indometacin) pentru inchiderea defectului;

2.DSA(defect de sept atrial):

  • 5-10% din totalul malformatiilor cardiace;
  • in peste 40% din cazuri se inchide spontan;
  • necesita monitorizare cardiologica; in general copii cu defect sub 8 mm nu prezinta categorie de risc; in celelalte situatii, mai ales daca se asociaza complicatii care nu raspund la tratament medicamentos se ia in discutie o interventie chirurgicala;

3.DSV(defect de sept ventricular):

  • una din cele mai frecvente malformatii cardiace(20-25% din malformatiile cardiace);
  • de cele mai multe ori, este vorba de un mic defect(o portiune foarte ingusta ce permite comunicarea intre cele 2 ventricule);
  • in peste 75-8-0% din cazuri, defectul este mic si se inchide spontan pana la 1-2 ani, copilasul necesitand doar monitorizare cardiologica si ecocardiografica;
  • in restul situatiilor este necesara de cele mai multe ori “inchiderea” chirurgicala si eventual tratament medicamentos in functie de complexitatea defectului si de eventuale complicatii asociate

Pe langa acestea mai sunt si ale malformatii cardiace, unele foarte complexe(o asociere de malformatii) care de cele mai multe ori necesita interventii chirurgicale iar din pacate, unele sunt incompatibile cu viata.

Alte cauze dobandite de sufluri sistolice anormale:

1. Endocardita:

  • infectie severa la nivelul endocardului care necesita frecvent spitalizare si tratament antibiotic;

2.Reumatismul articular acut:

  • complicatie a infectiei cu streptococ(articol detaliat:aici);

  In concluzie, as putea spune ca, detectarea unui suflu sistolic impune o discutie cu medicul curant care, in functie de caracteristicile suflului si de eventualele semne constatate la examenul copilasului va poate confirma daca este vorba despre un suflu inocent sau exista o suspiciune de malformatie cardiaca care urmeaza sa fie investigata.

 

 

>>>

ERITEMUL FESIER-DERMATITA DE SCUTEC

Eritemul fesier, in limbaj popular “oparirea” este destul de frecvent in perioada de bebelus si are ca si cauza principala iritatia produsa de contactul cu urina/scaunele bebelusului intr-un mediu cald si umed(intretinut de purtarea scutecului). Trebuie mentionate insa si alte cauze, mai rare dar posibile, care ascund infectii virale/bacteriene/micotice(ciuperci) si care pot sa fie trecute cu vederea, tergiversand astfel un diagnostic corect si un tratament eficient.

Ce este eritemul fesier?

  • iritatie(inrosire) a pielii din zona feselor dar si a santului interfesier, uneori cu extindere in zona genitala, inghinala iar in formele severe si pe abdomen/zona lombara, precum si pe fata interna a coapselor;
  • in formele severe pot sa apara rani deschise, ulcerande, existand un mare pericol de suprainfectare;

De ce apare?

  • aciditatea crescuta a urinii dar mai ales a scaunelor, asociata cu contactul prelungit al scutecului cu tegumentul respectiv, mai ales daca bebelusul urineaza sau are scaun pe parcursul noptii si schimbarea scutecului se produce dupa un interval de timp mai mare;
  • folosirea in exces a servetelelor umede pentru toaleta, in detrimentul apei si sapunului;
  • exces de produse cosmetice in ingrijirea bebelusului; chiar daca multe din aceste produse sunt special concepute pentru copii, la unii dintre ei, pot sa apara reactii iritative din cauza ingredientelor;
  • transpiratia in exces(atentie la cum imbracati bebelusii), materialele sintetice, scutece de calitate precara;atentie la scutecele textile: acestea trebuie schimbate mult mai des iar substanele folosite la spalarea/dezinfectarea lor trebuie sa fie atent alese;
  • infectii bacteriene: urinare/digestive(enterocolita bacteriana);
  • infectii virale: enterocolita virala;
  • infectii micotice: disbioza intestinala(in urma diverselor tratamente antibiotice), prezenta candidei sau a altor ciuperci in scaun sau la nivelul tractului genital(mai ales la fetite, vulvovaginite de diferite cauze);
  • poate fi favorizat de boli preexistente: dermatita atopica, dermatita seboreica, psoriazis(foarte rar la copii);
  • este foarte frecvent dupa inceperea diversificarii, aparand cu predilectie dupa consumul de citrice, rosii, vinete, etc; de asemenea, la cei alaptati, unele alimente consumate de mamica pot fi raspunzatoare;
  • folosirea in exces a cremelor de protectie,aplicate in strat foarte gros; desi aceste creme sunt special concepute pentru prevenirea iritatiei de scutec, sunt bebelusi care nu le tolereaza si la care sa apara efectul invers;

Ce complicatii pot sa apara?

  • suprainfectarea leziunilor, mai ales cu stafilococ si candida( orice eritem fesier care nu evolueaza favorabil in cel mult 5 zile cu masuri de igiena corespunzatoare si aplicarea de creme protectoare necesita obligatoriu consult medical);
  • pielea afectata este foarte rosie, pot exista pustule(cosuri), zone sangerande, leziunile iritative se extind, bebelusul este foarte agitat,

Cum se diagnosticheaza?

  • in general un simplu examen clinic al copilului este suficient pentru stabilirea diagnosticului; suplimentar, daca nu este doar o simpla iritatie de scutec, este posibil sa fie necesare investigatii suplimentare pentru a stabili cauza, respectiv tratamentul eficient.
  • astfel, mai ales daca vorbim de un eritem rebel la tratament sau recidivant, trebuie exclusa o infectie digestiva virala/bacteriana/parazitara-micotica(se efectueaza examen de scaun: coprocitograma, coprocultura, examen coproparazitologic), respectiv una urinara(examen sumar de urina, sediment, urocultura), la fel cum in cazul fetitelor trebuie exclusa o vulvovaginita de origine candidozica;

Care este tratamentul?

a) remedii “babesti”:

  • musetel, flori de soc: se fac bai, spalaturi cu ceai concentrat;
  • solutie de bicarbonat: concentratia difera in functie de severitatea leziunilor; personal folosesc o lingura la 1 l de apa/ceai de musetel;
  • apa cu fulgi de ovaz sau tarate de grau: se fac bai de sezut amestecand fie fulgii de ovaz, fie taratele de grau cu ceai de musetel si/sau bicarbonat asociat;
  • unguent de galbenele, tataneasa, catina: se aplica in strat foarte subtire, dupa spalare si uscare;
  • ulei de masline fiert si racit, aplicat in strat foarte subtire;
  • castravete crud sau suc de castravete: se aplica direct pe leziuni 5-10minute, avand un excelent efect astringent si cicatricizant;

b) tratament medicamentos:

  • daca este vorba despre o infectie digestiva sau una urinara, se trateaza aceste infectii conform recomandarii medicale; in diaree, pe langa tratamentul recomandat un rol esential il are regimul alimentar(detalii gasiti aici);
  • unguente bazate pe oxid de zinc(Reviken, Lanozinc, Sudocrem)/ihtiol(Vitella Ictamo), pantenol(Bepanthene), etc; acestea se administreaza strict la indicatia medicului, nu haotic, incercand diverse preparate;
  • unguent cu antibiotic daca se constata o suprainfectare a leziunilor initiale; exista situatii cand e necesara asocierea antibioticului cu un preparat pe baza de cortizon, in functie de severitatea leziunilor;
  • unguente antimicotice daca se suspicioneaza o candida sau o alta micoza;
  • pe durata tratamentului, pe langa igiena riguroasa, se recomanda cel putin 5-10 minute de cateva ori pe zi in fundicul gol, aerul ajuta foarte mult la vindecare; de evitat servetelele umede si aplicarea cremelor in start foarte gros;

Cum putem preveni?

  • schimbarea la timp a scutecelor murdare, mai ales atunci cand copilasul prezinta o forma de diaree(enterocolita, disbioza in cursul unui tratament antibiotic);
  • evitarea folosirii servetelelor umede, punand accent pe toaleta locala cu apa si sapun;
  • spalarea pe maini cu apa calda si sapun atat inainte cat si dupa schimbarea scutecului;
  • evitarea excesului de crema protectoare(aceasta se aplica in start foarte subtire si se maseaza pana patrunde in piele); sunt foarte eficiente cremele bazate pe oxid de zinc iar clasica pasta petrini ramane un aliat de nadejde;
  • folosirea scutecelor de buna calitate; in cazul scutecelor textile, se recomanda prudenta, acestea nu absorb suficient de bine, necesitand astfel schimbarea  mult mai frecventa a scutecului;
  • stergerea pielii bebelusului prin tamponare si nu prin frecare;
  • in cazul in care eritemul apare dupa consumul anumitor alimente, acestea se exclud temporar din alimentatie, fiind ulterior introduse in cantitati foarte mici, crescute progresiv, in functie de cum evolueaza pielea bebelusului;
  • tratamentul corect al oricarei infectii urinare/digestive cu asociere obligatorie de probiotice in cursul oricarui tratament antibiotic(probioticele se adminsitreaza pe toata durata antibioterapiei si, cel putin inca 5 zile dupa terminarea acesteia);
>>>

PRINCIPII NUTRITIVE IN ALIMENTATIA COPIILOR

benefits-of-organic-foods

„Omul trebuie să mănânce pentru a trăi, nu să trăiască pentru a mânca”

 Ce presupune o  alimentaţie sănătoasă?:

  • moderaţie, cu evitarea excesului de orice fel;
  • varietate: permite un aport complex de nutrienţi şi evitarea unei alimentaţii unilaterale;
  • calitate: conţinut adecvat în nutrienţi esenţiali, în cantităţi suficiente care să susţină toate activităţile organismului;

Poza curs nutritie site

  • cantitate: aportul energetic controlat şi adaptat nevoilor metabolice individuale;
  • echilibru: asigurarea tuturor grupelor alimentare în proprţii optime;

Alimentaţia contemporană a copiilor este destul de monotonă, din cauza lipsei de complianţă a acestora sau din faptul că nu au fost obişnuiţi de mici cu varietatea în farfurie, acest fapt scade considerabil calitatea vieţii şi provoacă dezechilibre nutritionale cu urmări pe termen lung.

Educaţia nutriţională trebuie să înceapă cât mai devreme, imediat după vârsta de 6 luni, în acest fel copilul având toate şansele să se dezvolte într-un adult sănătos.

Părinţii trebuie să ia la cunoştinţă câteva aspecte ale alimentaţiei sănătoase pe care le pot implementa cu răbdare şi succes acasă:

  • copilul mic, cu vârsta cuprinsă între 1 şi 3 ani are nevoie de aproximativ 100kcal/kg corp/zi, nevoi ce pot fi satisfăcute de o alimentaţie echilibrată în care se încearcă a fi introduse toate grupele de alimente. Nevoile hidrice ale copilului mic sunt de 100ml/kg corp/zi, cantitate ce însumează consumul de apă dar şi de laptele oferit, supe/ciorbe sau alte alimente care conţin apă, ceaiuri, limonadă sau fresh de fructe;
  • copilul mai mărişor, între 3 şi 7 ani, are nevoie de aproximativ 80-90kcal/kg corp/zi (1300kcal la vârsta de 3 ani, urcând până la 1800 kcal la vârsta de 7 ani). Necesarul de lichide scade puţin, la 70-100ml/kg corp/zi, fiind acoperit  de asemenea de alimentele consumate dar si lichide.

O menţiune importantă despre aceste calorii este aceea ca ele să provină din alimente brute, adevărate, sănătoase (exemplu carne, brânză, legume etc.) şi nu din alimente foarte procesate, pline de aditivi (dulciuri, chips-uri, prăjeli etc.)Se recomandă ca aceste calorii să fie împărţite în decursul a 5 mese inegale, 3 dintre ele să fie principale şi 2 gustări:

 

Masa Mic dejun Gustare 1 Prânz Gustare 2 Cină
Calorii 20% 15% 30% 15% 20%

Să luăm fiecare principiu nutritiv în parte:

 

1.Carbohidraţii (glucidele):

  • au rol energetic şi structural, fără ei copii ar fi lipsiţi de energie şi nu s-ar dezvolta corespunzător;
  • sunt necesare 10-12 grame de carbohidraţi pentru fiecare kilogram al copilului, ca şi total reprezentând 50-55% din totalul caloric zilnic;
  • se împart în două mari categorii: simpli şi complecşi.

a)Carbohidraţii simpli :

  • sunt reprezentaţi de făina albă (şi toţi derivaţii ei – pâine albă, paste albe, orez alb etc.), zaharurialimente ce conţin zahăr);au proprietatea de a se absorbi rapid în sânge sub formă de glucoză, fapt ce determină creşterea bruscă a glicemiei, precum şi regresia ei în acelaşi mod alert. Acest lucru conferă o stare de energie de scurtă durată, urmată apoi de o stare de moleşeală, somnolenţă şi dificultate de concentrare (din cauza oscilaţiilor glicemice);
  • fructele conţin de asemenea zaharuri cu absorbţie rapidă dar faptul că au şi o cantitate mare de fibre, efectele nu sunt asemănătoare cu a celorlalte alimente prezentate mai sus;

VITAMINE-300x160

b)Carbohidraţii complecşi:

  • sunt reprezentaţi de varianta integrală a făinii şi toţi derivaţii ei (pâine integrală, paste integrale, orez sălbatic/integral), cartofi, legume şi leguminoase(articol detaliat);
  •  au proprietatea de a se absorbi lent în sânge, nu provoacă o creştere rapidă a glicemiei şi astfel conferă energie de lungă durată;
  • sunt de  preferat  în detrimentul celor simpli.

 2.Fibrele:

  • sunt o categorie a carbohidraţilor complecşi, compuşi ce au acţiune asupra tranzitului intestinal, fără ele, buna funcţionare a sistemului digestiv nu ar fi posibilă;
  • au proprietatea de a absorbi apa, zahărul sau grăsimile din stomac, formează un gel şi apoi avansează prin tubul digestiv până la eliminare;

cereale

  • sunt extrem de eficiente în cazul constipaţiei şi se recomandă consumul a 30 grame în fiecare zi;
  • alimente bogate în fibre sunt: cerealele integrale(grâu, secară, ovăz), tărâţele, seminţele de psyllium, seminţe de in sau chia, cartofi, orez, legume sau leguminoase.

 3. Proteinele:

  •  rol decisiv în alimentaţie copiilor, fără ele nefiind posibilă creşterea şi dezvoltarea muşchilor, părului, pielii şi a organelor interne; mai mult, anticorpii sunt formaţi majoritar de proteine, astfel că rezistenţa sistemului imunitar în lupta cu infecţiile ar fi scăzută fără aportul acestora;

Lapte

  • ca şi cantitate, 1-1,2gr/kg corp/zi sunt suficiente pentru a acoperi necesarul celor mici (respectiv 15% din totalul caloric zilnic); se recomandă ca jumătate din acestea să fie de origine animală (pui, găină, curcan, peşte, vită, ouă, lactate şi derivate lactate) şi jumătate de origine vegetală (ciuperci, leguminoase – fasole, mazăre, linte, năut, soia – nuci, migdale, caju, arahide, seminţe şi legume).

Există o diferenţă între cele două tipuri de proteine şi anume valoarea lor biologică. În organism, proteinele se descompun în aminoacizi (în total există în număr de 30, 8 dintre ei fiind esenţiali – adică nu pot fi sintetizaţi de organism şi este necesar aportul acestora din alimentaţie). Proteinele de origine animală conţin toţi cei 8 aminoacizi esenţiali, fiind catalogate drept proteine de calitate superioară, cu „valoare biologică mare”. Cele de origine vegetală nu conţin toţi aminoacizii esenţiali, excepţie făcând soia. Astfel, ele trebuie să fie combinate cu alte alimente ce conţin alţi aminoacizi, cu scopul de a forma proteine complete. De exemplu, ciupercile pot fi combinate cu broccoli sau porumb sau leguminoasele cu cereale sau legume.

 4.Lipidele (grăsimile):

  • sunt extrem de importante în alimentaţia copiilor, având un rol bine determinat în dezvoltarea sistemului nervos; astfel, dietele care presupun restricţionarea grăsimilor nu sunt indicate sub nici un motiv celor mici, produsele degresate nefiind indicate acestora;
  • fără aportul acestora, vitaminele liposolubile(ce se dizolvă în grăsimi) A, D, E, K nu s-ar absorbi în organism;
  • ca şi cantitate, acestea trebuie să reprezinte 30% din totalul caloric zilnic;
  • provin, ca şi proteinele, din două origini: grăsimi de origine animală şi de origine vegetală.

Există mai multe categorii de grăsimi şi le vom explora pe fiecare pe rând:

  • grăsimile saturate: prima categorie de grăsimi găsite în produsele de origine animală, care trebuie să nu se găsească în procent mai mare de 7% din totalul caloric zilnic. Le întâlnim în: unt, lapte, brânză etc. Şi unele produse vegetale conţin grăsimi saturate şi anume untul/uleiul de cocos şi de palmier;
  • grăsimile mononesaturate: sunt un tip de grăsimi găsite preponderent în produsele vegetale şi trebuie să existe în alimentaţia copiilor în procent de 20% din totalul caloric zilnic. Se găsesc în: uleiul de măsline, avocado, unt de arahide şi seminţe;
  • grăsimile polinesaturate: sunt catalogate ca fiind grăsimi sănătoase şi reprezentate în principal de cei doi acizi graşi esenţiali, omega 3 şi omega 6. Îi numim esenţiali asemenea aminoacizilor, deoarece nu pot fi sintetizaţi de organism şi astfel este necesar aportul lor din alimentaţie; aceste grăsimi se găsesc în: nuci, seminţe de in, ulei de in, somon – surse de omega 3, porumb şi soia – surse de omega 6.Alimentaţia actuală furnizează o cantitate suficientă de omega 6 dar nu şi omega 3, astfel că se recomandă consumul de peşte de cel puţin 3 ori/săptămână;
  • grăsimile trans: de departe cele mai periculoase, sunt grăsimi hidrogenate parţial sau total (un proces de stabilizare sau conservare ce presupune modificarea chimică a unor grăsimi sănătoase şi rezultă un tip ce nu au o structură naturală). Trebuie să se găsească sub procentul de 1% în alimentaţia celor mici, aşa că atenţie la următoarele produse: prăjituri din comerţ, patiserie, checuri, fursecuri, biscuiţi, chipsuri, margarină sau produse rafinate/procesate.

 

Nutritionist-Iulia-Hadarean2Iulia Hădărean

Nutriţionist-dietetician

iulia.hadarean@yahoo.com

https://www.facebook.com/IuliaHadareanNutritieSiDietetica

>>>

SARBATORI FERICITE si LA MULTI ANI!

christmas-with-newborn1-460x280

Dragii mei,

christmas-with-newborn1-460x280

Va doresc un Craciun de Poveste alaturi de cei dragi iar Anul care vine sa va gaseasca sanatosi si fericiti!

LA MULTI ANI!,

Delia Chira

 

>>>
Sitemap